Exercitarea fără drept a unei profesii. Art. 281 C.p.. Decizia nr. 100/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-02-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 100/R. Dosar nr._
Ședința publică de la 09 Februarie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR1
PREȘEDINTE O. B.
Judecător C. E.
Judecător E. B.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – D. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.1482/S din 01 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 ianuarie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 26 ianuarie 2012, 2 februarie 2012 și apoi pentru astăzi, 9 februarie 2012, când,
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1482/1.07.2011 a Judecătoriei B., în baza art 11 pct 2 lit a, rap la art 10 lit d Cod procedură penală, inculpatul Z. J. D., a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev de art 215 alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal (14 acte materiale).
S-a constatat ca inculpatul a fost reținut si arestat in perioada 16.02.2005 – 25.02.2005.
In baza art 346 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile M. E., Multescu A., Cotan M., Tirmona M., D. C. I., D. I., B. T., F. M., V. D. – decedat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a areținut următoarele:
Prin actul de sesizare s-a reținut ca inculpatul Z. J. D., originar din statul Michigan, USA, a început sa vina pe teritoriul României din anul 1992, participând in diverse perioade de timp la activități cu caracter medical, înființând o clinica privata, respectiv S.C. " Z. Company" S.R.L., în cadrul căreia si-a început funcționarea Clinica "Româno-Americana" din loc B., .; iar in perioada anilor 2001-2003, alături de ceilalți medici specialiști, si-a desfășurat activitatea si inculpatul Z. J. D., care era specializat in domeniile medicinii de familie, ortopedie, fizioterapie recuperatorie și medicinii sportive, context in care consulta o . pacienți cărora le oferea diverse tratamente și în mod special un tratament al varicelor, printr-o metoda nechirurgicala cunoscuta sub denumirea de "scleroterapie", aceasta constând in injectarea unui ser; se precizează totodată ca inculpatul practica medicina pe teritoriul României fără ca acesta sa fi avut autorizație de libera practica sau aviz de practicarea medicinei din partea Colegiului Medicilor, nefiind acreditat sa practice aceasta profesie pe teritoriul României, aspect care rezulta din adresele Colegiului Medicilor din România si Direcției de Sănătate Publica a Județului B..
In aceste condiții, fata de inculpat a fost pusa in mișcare acțiunea penala prin ordonanța din 16.02.2005 si s-a dispus extinderea acțiunii penale prin ordonanța din 21.03.2005, acesta a fost reținut 24 de ore la 16.02.2005 si arestat preventiv prin mandatul nr. 6/17.02.2005 al Tribunalului B., măsura ce a fost înlocuita la data de 25.02.0205, cu obligarea de a nu părăsi localitatea, durata acesteia fiind in cursul urmăririi penale de 30 de zile (25.02._05).
Inculpatul Z. J. D. fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor de "înșelăciune" prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) si "exercitarea fără drept a unei profesii" prev. de art. 281 Cod penal in sprijinul incriminării s-a reținut si ca din anul 2003, acesta nu a mai părăsit teritoriul României si s-a implicat personal in tratarea multor pacienți, in contextul in care in Statele Unite ale Americii s-a dispus, printr-un mandat de arestare preventiva din 3 februarie 2003, arestarea inculpatului pentru practicarea neautorizata a unei profesii din domeniul sănătății.
In plus, se retine ca inculpatul avea cunoștința de obligativitatea obținerii autorizației de libera practica, aspect care rezulta si din declarația martorului Godia V., căruia inculpatul i-a comunicat, încă anterior anului 2003, ca nu deține autorizație de libera practica, dar dorește sa o botina, iar in urma unor relații solicitate de martor de la unele cunoștințe ale sale din domeniul medical, i-a adus la cunoștința ca este necesara efectuarea de cursuri si susținerea unui examen; cu toate acestea, inculpatul se prezenta pacienților in calitate de medic, afișând la sediul cabinetului copii ale unor diplome și specializări care “își pierduseră valoarea prin decizia de suspendare a licenței emise de autoritățile americane”.
In dovedirea infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului, s-a avut in vedere si modalitatea in care acesta se prezenta pacienților, felul in care era câștigata încrederea acestora prin recomandări oferite în limba engleza ce erau traduse de alte persoane, publicitatea efectuata prin mijloacele mass-media si prin internet, toate aceste aspect fiind de natura a câștiga încrederea eventualilor pacienți, permițând inculpatului sa practice tarife ridicate fata de cele ale medicilor români, sumele de bani fiind achitate de persoanele ce "beneficiau" de tratamentele oferite de Z. J. D..
Manifestând aceasta atitudine, catalogata drept inducere in eroare, a cauzat prejudicii mai multe persoane, de la care a încasat diverse sume de bani; de la partea vătămata M. E., căreia i-a acordat tratament medical in primăvara anului 2004, a primit suma de 300 Euro; de la partea vătămata V. D., căruia i-a acordat tratament medical in anul 2003, a primit suma de 250 USD; de la partea vătămata M. A., căreia i-a acordat tratament medical in anul 204, a primit suma de 8.000.000 lei si 60 Euro; de la partea vătămata Cotan M., căreia i-a acordat tratament medical in anul 2004, a primit suma de 12.500.000 lei si 20 Euro; de la partea vătămata Tirmona M., căreia i-a acordat tratament medical in 04.03.2004, a primit suma de 14.000.000 lei; de la partea vătămata D. C. I., căreia i-a acordat tratament medical in 04.03.2004, a primit suma de 14.000.000 lei; de la partea vătămata D. I., căreia i-a acordat tratament medical in luna octombrie 2004, a primit suma de 3.200.000 lei; de la partea vătămata B. T., căreia i-a acordat tratament medicală în anul 2003, a primit suma de 18.695.000 lei; de la partea vătămata F. M., căreia i-a acordat tratament medical in 07.09.2004, a primit suma de 12.000.000 lei; precum si de la o . alte persoane, care nu au dorit sa participe la procesul penal in calitate de parți vătămate: de la persoana vătămata Iuresi M., căreia i-a acordat tratament medical in luna octombrie 2004, a primit suma de 500.000 lei; de la persoana vătămata B. L. B., căreia i-a acordat tratament medicală în anul 2004, a primit suma de 500.000 lei; de la persoana vătămata C. D., căruia i-a acordat tratament medical in perioada august-septembrie 2004, a primit suma de 550.000 lei; de la persoana vătămata Arnaut M. L., căreia i-a acordat tratament medical in anul 2003, a primit suma de 3.900.000 lei; de la persoana vătămata K. A. C., căreia i-a acordat tratament medical in 14.01.2005, a primit suma de 1.000.000 lei.
Audiat fiind, inculpatul Z. J. D. arata ca are pregătire de specialitate in domeniile medicinii de familie, ortopedie, fizioterapie recuperatorie si medicinii sportive, certificată prin înscrisuri (diplome etc) și deși nu avea autorizație de libera practica, tratamentele le realiza sub monitorizarea medicilor romani – colaboratori ai clinicii, din partea pacienților neavând reclamații.
Materialul probator a fost completat cu o . înscrisuri: acte constitutive ale S.C. "Z. Company" S.R.L. si autorizații, copii xerox ale registrului de consultații, declarațiile parților vătămate, in calitate de martori fiind audiați: Iuresi M. (f. 123), I. C. D. (f. 134), M. M. (f. 188-191), Giugiuveanu V. (f. 192-194), M. E. (f. 195-196), L. J. (f. 197-198), A. I. M. 9f. 199-200), O. G. L. (f. 201-202), C. A. (f. 205-207), B. L. B. (f. 208), D. D. I. (f. 209-210), C. D. (f. 211), K. A. (f. 212), Catruna M. M. (f. 213-214), Malos P. (f. 215-216), Arnaut M. L. (f. 217-218), K. A. C. (f. 219), D. A. C. (f. 220-221), Stenheimer D. J. (f. 222), H. D. S. (f. 223), F. F. E. (f. 224-225), G. V. (f. 226-227), din declarațiile cărora rezulta ca inculpatul desfășura activități specific actului medical (consultații, prescripții, intervenții nechirurgicale – injectare ser) atât in prezenta unui alt medic sau asistent cat si singur, prestații pentru a căror contravaloare se eliberau chitanțe, ca marea majoritate a intervențiilor sale au avut rezultatele scontate, existând si cazuri când tratamentul aplicat nu a fost eficient, fiind necesara o noua intervenție, motiv pentru care au existat pacienți care s-au simțit “înșelați”, solicitând restituirea contravalorii serviciilor medicale prestate.
La dosar inculpatul a depus o . înscrisuri privind specializările si recomandările acestuia, respectiv obținerea titlului de medic, specializare in ortopedie, fizioterapie si medicina recuperatorie, medicina sportive, diferite diplome.
Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pe baza materialului probator administrat in cauza, s-a reținut in sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor de - "înșelăciune" prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) si "exercitarea fără drept a unei profesii" prev. de art. 281 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru aceea ca, in perioada 2003-2005, deși avea licența de libera practica suspendata de către autoritățile americane si fără a deține autorizație pe teritoriul României, a practicat medicina in mai multe specialități la Clinica "Româno-Americana" aparținând S.C. "Z. Company" S.R.L. B., inducând astfel in eroare un număr de 14 persoane, pe care le-a prejudiciat cu diverse sume de bani, obținând foloase materiale pentru sine in valoare totala de 7.544,5 lei, 580 Euro si 250 USD.
Cu privire la infracțiunea de "exercitarea fără drept a unei profesii" prev. de art. 281 Cod penal, prin sentința penala nr 2502/2010 pronunțata in dos nr_ s-a dispus încetarea procesului penal, in baza art 11 pct 2 lit b, rap la art 10 lit g Cod procedură penală, având in vedere ca fata de aceasta infracțiune a intervenit prescripția răspunderii penale, cercetarea judecătoreasca fiind continuata cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prev de art 215 alin 1,2 Cod penal cu art 41 alin 2 Cod penal (14 acte materiale), urmare disjungerii cauzei si formarii unui nou dosar cu nr_ .
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constata ca din probele administrate in prezenta cauza a rezultat ca in perioada 2003-2005, inculpatul Z. J. D. a practicat medicina in mai multe specialități (ortopedie, fizioterapie recuperatorie si medicina sportiva) la Clinica "Româno-Americana" aparținând S.C. "Z. Company" S.R.L. B., deși avea licența de libera practica suspendata de către autoritățile americane și fără a deține autorizație pe teritoriul României, cu toate acestea insa, nu se poate retine ca desfășurarea activității medicale, in lipsa acestei licențe de libera practica, are valoarea unei acțiuni de inducere in eroare, iar sumele de bani obținute ar reprezenta un prejudiciu, conform accepțiunii dispozițiilor privind infracțiunea de înșelăciune.
Astfel, cu privire la elementul material al unei astfel de infracțiuni, acesta trebuie sa se manifeste printr-o acțiune de inducere in eroare, acțiune care presupune atât prezentarea unei situații sau împrejurări “in chip mincinos”, care nu corespunde realității (specific formei tip, prev de alin 1), cat si folosirea de “calități mincinoase” (in forma agravata, prev de alin 2), acțiune care are in vedere orice fel de atribute pe care autorul si le aroga, pe nedrept; în speța dedusa judecații, nu suntem in prezenta niciuneia din aceste acțiuni, in sensul ca, așa cum se retine din însăși actul de sesizare, inculpatul era specializat in domeniile medicinii de familie, ortopedie, fizioterapie recuperatorie si medicinii sportive, conform înscrisurilor aflate la dosar si care nu își “pierd valoarea” (conform celor reținute in actul de sesizare) odată cu decizia de suspendare a licenței emise de autoritățile americane, licența (sub forma unei autorizații cu caracter administrativ) oferind doar dreptul de a practica medicina, conform specializărilor respective; iar pe de alta parte, in acest context, nici recomandările oferite in limba engleza sau publicitatea efectuata prin mijloacele mass-media si prin internet, nu pot fi apreciate ca fiind împrejurări nereale.
In legătura cu prejudiciul exprimat prin “diverse sume de bani”, reclamat pentru ca “tratamentul nu a fost eficient”, instanța constata ca respectivele sume de bani au reprezentat contravaloarea prestațiilor medicale acordate, iar lipsa unor rezultate (in tot sau in parte) care sa fie percepute la finalul procedurilor efectuate de inculpat, nu are valoarea unei pagube in sensul prevederilor legale, ci
În cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev de art 215 alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal (14 acte materiale), întregul comportament ai inculpatului fiind exclusiv o exercitare fără drept a profesiei de medic, așa cum rezulta din “sesizările” aflate la dosar, care au in vedere doar faptul ca acestuia “nu i s-a eliberat de către Colegiul Medicilor din România autorizație de libera practica”; motiv pentru care in baza art 11 pct 2 lit a, rap la art 10 lit d Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, in forma arătată mai sus.
Cu privire la pretențiile civile reclamate in cauza părțile civile M. E., Multescu A., Cotan M., Tirmona M., D. C. I., D. I., B. T., F. M., V. D., in baza art 346 Cod procedură penală acestea vor fi respinse, având in vedere ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile a inculpatului, prin raportare la fapta reținută în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpatului Z. J. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că probele administrate în cauză conduc fără putință de tăgadă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor legale este neîntemeiată. Inculpatul nu avea dreptul de a profesa medicina, realitate pe care a distorsionat-o, inducând în eroare părțile vătămate. Falsa reprezentare a realității creată părților vătămate prin acțiunile inculpatului nu se referă la existența cunoștințelor teoretice și practice în domeniul medicinei, cu privire la posibilitatea inculpatului de a exercita în mod legal profesia de medic în România și a aplica tratamente acceptate de Colegiul Medicilor din România. Instanța, prin interpretarea dată, a anulat conceptul de licențiere a activității medicale. Scopul acordării licențelor de liberă practică este pe de o parte de a asigura un control și o selecție din partea statului cu privire la persoanele care exercită o profesie de interes public, ce prezintă numeroase riscuri pentru consumatori, iar pe de altă parte de a oferi cetățenilor o garanție că pot apela cu încredere la serviciile persoanelor respective, întrucât acestea au fost verificate în statul respective. Pe aceste considerente trebuie privit și prejudiciul părților vătămate,, care au achitat contravaloarea consultației fiind convinse că au plătit unui medic competent, cu drept de a exercita profesia.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, însă a apreciat în mod greșit faptul că aceasta nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal. Inculpatul Z. J. D., care a absolvit Facultatea de Medicină în Statele Unite ale Americii și a practicat medicina în această țară până la un moment dat, când i s-a suspendat licența de liberă practică de către autoritățile americane, a deschis o clinică privată în B., în cadrul căreia, alături de alți medici a efectuat consultații și a aplicat tratamente medicale în mai multe domenii, în special un tratament al varicelor printr-o metodă nechirurgicală numită “scleroterapie” constând în injectarea unui ser. Este evident faptul că, în condițiile în care avea suspendată licența de a practica medicina în SUA și nu deținea autorizație de liberă practică sau aviz de practicare a medicinei din partea Colegiului Medicilor din România, această nu era acreditat să practice medicina nici pe teritoriul României.
Procedând în maniera prezentată, inculpatul Z. J. D. nu numai că a exercitat fără drept profesia de medic, însă a și indus în eroare pacienții, cărora, prin ascunderea faptului că nu deținea autorizație de liberă practică și aviz de practicarea medicinii le-a creat convingerea că sunt tratați de un medic competent, care beneficiază de garanție din partea Colegiului Medicilor din România, în sensul că este apt să practice această profesie, că metodele de tratament folosite sunt agreate de instituțiile abilitate.
Mijloace frauduloase în sensul dispozițiilor art. 215 alin. 2 Cod penal, constituie toate acele mijloace de inducere în eroare care constituie prin ele însele infracțiuni. Or, în speță, mijlocul fraudulos l-a constituit însăși săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii., prevăzută de art. 281 Cod penal, pentru care s-a și dispus încetarea procesului penal, ca urmare a prescrierii răspunderii penale.
Nu are relevanță împrejurarea că o parte dintre pacienții consultați și tratați de către inculpat au fost mulțumiți de serviciile medicale prestate de acesta, având în vedere că nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a practica medicina în România.
Curtea constată că latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, constând în inducerea în eroare a părților vătămate, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că inculpatul Z. J. D. deține autorizația de liberă practică sau aviz de practicarea medicinei, în condițiile în care acesta nu deținea autorizație sau aviz, ba mai mult, avea suspendat dreptul de a practica medicina într-unul din statele SUA, ca urmare a consumului de alcoole și de droguri. Prin faptul că inculpatul a afișat la sediul Clinicii Româno-Americane recomandari oferite in limba engleza ce erau traduse de alte persoane, prin publicitatea efectuata prin mijloacele mass-media si prin internet, a câștigat încrederea eventualilor pacienți, făcându-i pe aceștia să creadă că este medic cu drept de a profesa pe teritoriul României. Falsa reprezentarea a realității creată părților vătămate nu se referă astfel, la existența cunoștințelor teoretice și practice în domeniul medicinei, ci cu privire la posibilitatea inculpatului de a profesa în mod legal în calitate de medic în România și a aplica tratamente pacienților. Existența licenței de liberă practică reprezenta în viziunea pacienților, garanția unor servicii medicale menite să asigure însănătoșirea. Dacă inculpatul le-ar fi adus la cunoștință părților vătămate realitatea, respective faptul că nu avea drept de liberă practică în România, aceștia aveau posibilitatea să recurgă sau nu la serviciile sale în deplină cunoștință de cauză și să își assume această realitate. Or, inculpatul a ascuns acest fapt și le-a creat convingerea prin campanile publicitare din mass-media și diplomele afișate la sediul clinicii că apelează la un medic recunoscut, care îndeplinește toate condițiile legale.
De asemenea, latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune este dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză. Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a fost victima fostei sale soții și a surorii acesteia, martora M. M., însă probele administrate nu evidențiază acest fapt, iar faptele acestora nu fac obiectul prezentei acțiuni penale, inculpatului revenindu-i răspunderea pentru modul în care a înțeles să practice medicina în România, având obligația de a se informa cu privire le condițiile legale pe care trebuia să le îndeplinească și care sunt în esență aceleași oriunde în lume. Inculpatul, parcurgând o procedură similară în SUA, știa foarte bine că și în România este necesară o autorizație de liberă practică, fiind necesară parcurgerea unei proceduri. De altfel, martorul Godia V. a declarat că inculpatul i-a spus că nu deține autorizație de liberă practică, dar dorește să o obțină, iar martorul i-a adus la cunoștință, după ce s-a informat, că este necesară efectuarea unor cursuri și susținerea unui examen. Cu toate acestea, inculpatul a nu a inițiat aceste demersuri, în schimb, se prezenta pacienților ca fiind medic și a afișat la sediul clinicii copii ale unor diplome și specializări, care își pierduseră valoarea prin decizia de suspendare a licenței emise de autoritățile americane.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. este fondat, urmând a fi admis, iar sentința casată, în urma rejudecării, pronunțându-se condamnarea inculpatului Z. J. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social concret relative ridicat al faptei, relevant de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, inculpatul a practicat ilegal medicina în România, prin inducerea în eroare a părților vătămate, urmărind producerea unui profit, se va vine seama de urmările produse, de valoarea prejudiciilor, cât și de persoana inculpatului, de vârsta acestuia, de conduita sa procesuală, astfel că o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege este suficient pentru realizarea scopului pedepsei. Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, că inculpatul este o persoană instruită, care înțelege efectele unei condamnări, de împrejurarea că acesta nu se mai află pe teritoriul României, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privative de libertate, că pronunțarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment suficient de puternic pentru inculpat pentru ca în viitor să nu mai comită fapte de natură penală pe teritoriul României. Totodată, conform dispozițiilor art. 83 Cod penal, i se va atrage atenția inculpatului că în cazul în care în cursul termenului de încercare de 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare va comite din nou o infracțiune, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
De asemenea, urmare a stabilirii vinovăției inculpatului cu privire la săvârșirea faptei și constatând că părțile vătămate D. C., F. M., B. T. și D. I. s-au constituit părți civile în cauză cu sume de bani constituind sumele plătite la Clinica Româno-Americană pentru tratamente efectuate de inculpate, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil, Curtea, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata despăgubirilor judiciare doar în măsura dovedirii acestora cu chitanțele depuse la dosarul cauzei. Partea civilă D. a făcut dovada achitării sumei de 850 lei, partea civilă F. M., suma de 1200 lei, partea civilă B. T., suma de 1870 lei, iar partea civilă D. I., suma de 320 lei. Restul pretențiilor formulate de părțile civile, nefiind dovedite cu niciun mijloc de probă, vor fi respinse ca neîntemiate.
Totodată, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea cauzei în primă instanță și a celor de urmărire penală, respectiv la plata sumei de 2500 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1482/22.06.2011 a Judecătoriei B., pe care o casează sub aspectul soluției de achitare a inculpatului Z. J. D., al respingerii pretențiilor civile formulate de părțile civile D. C., F. M., B. T. și D. I. și al cheltuielilor judiciare.
Rejudecând cauza în aceste limite,
În baza art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, condamnă pe inculpatul Z. J. D., fiul lui D. și Barbara, născut la 02.06.1955, în Statul Michigan, USA, cetățean american, studii superioare, asociat unic la ..R.L., căsătorit, posesor al pașaportului seria_, cu domiciliul la adresa 1695 Lee Road, C-116, Winter Park, Florida_, Statele Unite ale Americii, cu domiciliul ales în B., bulevardul I. M., nr. 43, ., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de 5 ani determinat conform art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, obligă inculpatul să plătească despăgubiri civile părților civile, după cum urmează: părții civile D. C. suma de 850 lei, părții civile F. M., suma de 1200 lei, părții civile B. T., suma de 1870 lei, iar părții civile D. I., suma de 320 lei. Respinge restul pretențiilor părților civile menționate mai sus.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 2500 lei, cheltuieli judiciare la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, în care se include și onorariul parțial al avocatului din oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.02.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
O. B. C. EpureElena B.
GREFIER
N. B.
Red.EB/8.06.2012
Dact.BN/13.06.2012/ex.3
Jud.fond.N.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 320/2012.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 90/2012. Curtea de... → |
|---|
