Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 135/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-02-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 135/RDOSAR NR._
Ședința publică din 17 februarie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CRU1:
Președinte – C. E. - judecător
Judecător – M. D.
Judecător – O. B.
Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul F. N., zis D. împotriva Încheierii pronunțată de Tribunalul B. la data de 14 februarie 2012, în dosar nr._ 11.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat I. M. în stare de arest preventiv (deținut în Penitenciarul C. ) asistat de avocat din oficiu S. C..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra cererii de recurs formulată de recurentul inculpat.
Avocat din oficiu S. C. pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului și casarea încheierii din data de 14 februarie 2012, și pe cale de consecință în principal revocarea măsurii arestării preventiv și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Solicită a fi reținute atât circumstanțele reale cât și cele personale, acesta având în întreținere 2 copii minori.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, iar pe parcursul cercetării judecătorești s-a constatat că există în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat F. N., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea a niciunei fapte reținute în sarcina sa, are în întreținere doi copii minori.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 14.02.2012 de Tribunalul B. a fost respinsă cererea formulată de către inculpatul F. N. zis D. deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 37/2011 emis de Tribunalul B. având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., cu numărul 1269/P/2011 din data de 2.11.2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților D. V., M. F. zis N., F. N. zis D. și D. NICUȘOR zis D. și în lipsă a inculpatului V. A. zis L. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 aliniatul 1, art. 175 litera i Cod Penal.
În sarcina inculpaților prin actul de sesizare s-a reținut în esență că în data de 11.08.2011, în jurul orelor 19.00 au agresat victima P. A. ce se afla în Autogara B. din municipiul B. cu obiecte tăietor înțepătoare (cuțite,bricege) și corpuri contondente (bâte, coș de gunoi tip scrumieră, pumni și picioare), cauzând multiple leziuni victimei și în final decesul acesteia.
Analizând actele efectuate în cursul urmăririi penale Tribunalul a constatat că la data de 21.09.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul F. N., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal – fila 130 dosar urmărire penală; la data de 26.09.2011s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 174, 175 lit. i Cod penal – fila 149, 175 dosar de urmărire penală. Prin încheierea camerei de consiliu nr. 33/2011 Tribunalul B. a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. N. constatându-se că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală .
Inculpatul F. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara întrucât deși a fost la locul faptei este nevinovat, nici unul din martorii audiați nu l-a identificat, măsura arestării este excesivă raportat la întinderea implicării sale,are o familie cu 2 copii minori în întreținere, mama sa este bolnavă, iar cercetarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Analizând cererea inculpatului raportat la actele dosarului Tribunalul a constatat că există indicii temeinice în sensul articol 143 Codul de procedura penală și articol 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce conturează o presupunere rezonabilă în sensul că acest inculpat ar fi putut participa la infracțiunea de omor calificat reținută în actul de sesizare:
- concluziile raportului de constatare medico-legală 291/12.08.2011 depus la dosarul de urmărire penală la data de 29.08.2011 și completarea ulterioară sunt în sensul că moartea victimei s-a datorat unor hemoragii interne și externe consecutive multiplelor plăgi tăiate –înțepate cu leziuni de plămân stâng, colon transvers, mezenter și musculatura gambieră, leziunile cu caracter tanato-generator fiind plăgile tăiate-înțepate de pe hemitoracele stâng și de pe gamba dreaptă. Leziunile traumatice la autopsie s-au putut produce prin loviri directe și repetate cu instrumente tăietoare-înțepătoare (3-4 potrivit completării la raport) și loviri cu corpuri dure, iar după aspectul grupării plăgilor acestea au fost aplicate de persoane diferite când victima era căzută pe plan dur.
- înregistrările video și planșele foto aferente depuse la dosarul cauzei
- proces - verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare;
- experimentul judiciar de măsurare a timpului necesar pentru parcurgerea dus-întors a traseului Benzinăria OMV-Autogara B. B.
- procese – verbale de depistare și examinare inculpați;
- proces – verbal de vizualizare înregistrări video autogară și CD;
- procese – verbale: ridicare bilet călătorie și etichetă, ridicare și examinare bagaje, ridicare și examinare scrumiere;
- procese – verbale de examinare a autoturismelor Peugeot 607 și BMV 5251, folosite de către inculpați pentru deplasarea la locul faptei și, de la locul faptei;
- declarațiile părților vătămate D. C., N. C.;
- declarațiile martorilor: Ș. A., M. S., M. Livius, M. V., V. I., Pantică A., Șomu R., O. M., F. C., M. F., Leișor G., Șomu A., I. D., I. S., N. I., N. I., M. E. (ultime două martore audiate nemijlocit la termenul din 14.02.2012, deși nu-l recunosc cu certitudine în boxă pe inculpatul F. confirmă că unul dintre agresori avea costum de trening și glugă neagră pe cap, avea statura și aspectul fizic al inculpatului, aspecte ce se coroborează cu imaginile video ce atestă îmbrăcămintea acestui inculpat și în parte cu declarația inculpatului în ceea ce privește vestimentația și prezența sa la fața locului) T. I., C. G., B. E., B. C., C. C., I. H., I. O., V. L. ș.a.
- declarațiile coinculpaților D. V., M. F. zis N. care-l plasează pe inculpatul F. N. la locul faptei.
Potrivit depoziției inculpatului D. V.: „ Dionez” (respectiv inculpatul F. N.) a luat coșul de gunoi metalic de lângă magazin și l-a lovit cu el pe N., dar nu mai știu de câte ori a dat cu coșul, dar cel puțin odată l-a lovit cu acesta în cap”, „Dionez și D. au stat la aproximativ 2-3 m de locul în care stătea Luceafăr „(V. A.), astfel încât au avut posibilitatea să observe cum „Luceafăr l-a lovit de mai multe ori cu cuțitul pe N.”.
Potrivit depoziției martorului M. Livius oferită organelor de cercetare penală la data de 16.09.2011 acesta afirmă că după ce a aflat că fiul său - D. V. are probleme cu victima, M. F. „a plecat în țigănie să-și caute tovarăși de drum și a găsit pe Luceafăr, Dionez, D.”; în declarația din data de 26.09.2011 inculpatul M. Livius arată că i-a pus „pe cei trei care purtau cuțite, respectiv Luceafăr, Dionez și D. să mi le dea, ca să nu facă vreo prostie și i le-am dat lui S. care le-a pus în pusuchi”.
Inițial în cursul urmării penale inculpatul F. N. a recunoscut prezența lui la conflict în autogara B. la data de 11.08.2011, însă a susținut că nu au participat la comiterea vreunei fapte penale și nici nu ar fi avut cunoștință despre motivul deplasării în localitatea B., susținând că urma să meargă spre Rusia să vândă inele. Ulterior, în celelalte declarații inculpatul a revenit asupra celor declarate inițial afirmând că nu a participat la agresarea victimei, care a fost lovită de celelalte persoane audiate în calitate de inculpați dar și de inculpații scoși de sub urmărire penală ,,Ghică” și ,,S.”. Astfel, Tribunalul a constatat că declarațiile inculpatului F. N. sunt contradictorii și nuanțate, atât între ele cât și privite în comparație cu celelalte depoziții ale persoanelor audiate în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.139 al 1 Cod Procedura Penala măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Ținând seama însă de stadiul procesului penal, raportat la probele administrate în cauză până la acest moment Tribunalul a reținut că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu a dispărut și nici nu a suferit modificări (în urmă cu aproximativ două săptămâni atât instanța de fond cât și cea de control judiciar au constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și au respins o cerere similară formulată de inculpat).
Astfel față de natura infracțiunii - omor calificat, gradul ridicat de pericol social, abstract dar și concret al acestei fapte penale, materializat în: circumstanțele reale care conturează modul concret de derulare a stării de fapt, caracterul premeditat al acțiunii infracționale, violența exercitată în public asupra victimei de mai multe persoane de etnie română în același timp, care s-au deplasat organizat cu două mașini și înarmați în B., au așteptat autocarul aproximativ 2 ore, deznodământul faptei penale, fiind afectată viața persoanei și față de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, Tribunalul a apreciat că lăsarea acestuia în libertate ar produce în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, instanța avut în vedere atât pericolul social generic al infracțiunii care face obiectul cercetării, dar și impactul pe care infracțiunile comise cu mare violență care au ca urmare pierderea vieții unei persoane îl au asupra comunității., natura faptei de extremă violență comise împreună de către inculpați și importanța valorilor sociale lezate, rezonanța socială a faptei în comunitățile de etnie rromă de unde provin părțile, stare conflictuală latentă existentă între familiile acestora, ecoul negativ stârnit în societate de reacția deosebit de violentă a unui grup de persoane, într-o situație conflictuală, dar și faptul că în lipsa unei măsuri privative de libertate dispusă față de inculpați, societatea ar putea trage concluzia unei achiesări a organelor judiciare față de atitudinea de lipsă de respect față de normele legale și de conviețuire socială și față de maniera aleasă de inculpați de a-și face dreptate pentru incidentul anterior din autocar dintre inculpatul D. zis A. și victimă.
Tribunalul a considerat că o altă măsură restrictivă de libertate nu este aptă prin eventualele măsuri ce se pot stabili în sarcina sa, să asigure apărarea ordinii publice, fapta inculpatului și amploarea conflictului sunt apte de a șoca și de a conferi o reală stare de temere pentru ordinea publică dacă acest inculpat, rudă cu victima ar fi cercetat în stare de libertate.
II. Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul, solicitând cercetarea sa în stare de libertate, cu motivarea că nu a participat la comiterea infracțiunii.
III. Analizând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al. l și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzut de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele.
D. analiza art.139 alin.1 Cod procedură penală, se observă că cerința impusă pentru admiterea unei astfel de cereri este aceea ca temeiurile care au determinat luarea măsurii să se fi schimbat.
Probatoriul amplu administrat în cauză demonstrează fără echivoc faptul că în privința inculpatului există indicii temeinice în sensul articol 143 Codul de procedura penală și articol 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce conturează o presupunere rezonabilă în sensul că inculpatul ar fi putut participa la infracțiunea de omor calificat reținută în actul de sesizare.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii la săvârșirea căreia se presupune că inculpatul a participat, reținând și circumstanțele reale ce caracterizează fapta, respectiv violența extremă exercitată asupra victimei, caracterul organizat și premeditat al acțiunilor inculpaților, care s-au deplasat cu două mașini și înarmați în B., au așteptat victima aproximativ 2 ore, faptul că acțiunile de violență s-au consumat în public, urmarea produsă, respectiv suprimarea vieții unei persoane, reacția opiniei publice față de astfel de manifestări și nu în ultimul rând datele care caracterizează profilul moral al inculpatului, care are antecedente penale, Curtea constată că, în speță, cazul reglementat de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală este incident în continuare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Față de aceste considerente, fiind evident că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, iar o altă măsură restrictivă de liberate nu apare ca adecvată, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. N. împotriva încheierii din 14.02.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 11, pe care o va menține.
În temeiul art.189 Cod procedură penală se va dispune avansarea din fondurile MJ către Baroul B. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală reținând culpa procesuală a recurentului - inculpat va fi obligat acesta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. N. împotriva încheierii din 14.02.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 11, pe care o menține.
În temeiul art.189 Cod procedură penală dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. EpureMihaela D. O. B.
Grefier,
D. C.
Red. O.B./28.02.2012
Dact. D.C./28.02.2012/3 exemplare
Jud.fond.C.I.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
