Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 390/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-09-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.390/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 24 septembrie 2014.
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJM2:
Președinte - M. D. - judecător
Judecător - R. C. D.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. J. B., împotriva sentinței penale nr.1705 din data de 26.06.2014, pronunțată de J. B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 24 septembrie 2014, când,
CURTEA
Asupra prezentului apel penal, constată următoarele.
P. sentința penală nr.1705 din 26 iunie 2014 a Judecătoriei B. s-a dispus condamnarea, în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 99 și următoarele Cod penal și art. 396 al. 10 Cod de procedură penală a inculpatului C. R. V. la pedeapsa de 1 an și 6 luniînchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 2441/2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2013.
În baza art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2441/2013 a Jud. B..
În baza art. 36 al. 1, 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare de mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 86¹ Cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 110 Cod penal.
În baza art. 863 al. 1, 2 Cod penal a obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
- să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă T. B.
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență
- să participe la programul Unu la Unu sau la un alt program de consiliere psihologică organizat de S. de probațiune și ales de această instituție, cu aceeași finalitate
A atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal și art. 864 al. 2 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse precum și în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2441/2013 a Judecătoriei B. în perioada 07.11._13.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și cu art. 74 al. 1 lit. c, art. 80 al. 1, 2 Cod penal, a condamnat inculpatul N. A. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 2441/2013 a Jud. B., definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2013.
În baza art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2441/2013 a Judecătoriei B..
În baza art. 36 al. 1, 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani închisoare de mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal.
În baza art. 86¹ Cpd penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 al. 1 Cod penal a obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă T. B.
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență
- să participe la programul Unu la Unu sau la un alt program de consiliere psihologică organizat de S. de probațiune și ales de această instituție, cu aceeași finalitate
A atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal și art. 864 al. 2 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse precum și în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauza în care s-a pronunțat sentința nr. 2441/2013 a Judecătoriei B. în perioada 07.11._13.
În baza art. 397, 19 Cod de procedură penală raportat la art. 1357 cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . și a obligat inculpații, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 517 lei daune materiale, respingând restul pretențiilor.
A constatat că nu s-a solicitat conform art. 21 al. 1 Cod de procedură penală de către partea civilă introducerea în proces a părților responsabile civilmente.
Pentru a dispune în acest sens, J. B. a reținut că, prin rechizitoriul numărul 9304/P/2013 din data de 27.01.2014 al Parchetului de pe lângă J. B., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de a libertate, a inculpaților C. R. V. și N. A., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplic. art.99 și urm. în cazul inculpatului C. și, respectiv, art.75 lit. c Cod penal în cazul inculpatului N..
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în noaptea de 24/25.07.2013 cei doi inculpați au pătruns prin efracție în punctul de lucru al . iar din interior au sustras mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu de aproximativ 1000 lei.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului (fila 7) însoțit de planșă foto (fila 9-15), declarații reprezentant legal al părții vătămate, numita A. V. (fila 18), raport de constatare tehnico - științifică (fila 29), adresă comunicată de I.P.J. B. – S. Criminalistic (fila 37).
Inculpatul C. a fost audiat în cursul urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei. În faza de judecată inculpatul s-a prezentat personal și a recunoscut comiterea acesteia în forma reținută în rechizitoriu precum și vinovăția sa, solicitând ca judecarea cauzei să se realizeze conform procedurii reglementate de art. 375 Cod de procedură penală. Ca urmare a faptului că instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca judecata să se desfășoare conform procedurii recunoașterii învinuirii, în cursul judecății nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale care au fost însușite de către inculpat.
De asemenea, în cursul urmăririi penale, a fost audiat în calitate de învinuit și numitul N. A., acesta recunoscând comiterea faptei (fila 24). În faza de judecată, deși s-a prezentat la unul dintre termenele de judecată, solicitând amânarea pentru a se realiza împăcarea cu persoana vătămată, ulterior acestea nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru precizarea poziției sale față de învinuirea formulată împotriva sa.
În faza de judecată, instanța nu a administrat alte probe cu excepția înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală.
De asemenea, ținând cont de faptul că inculpatul C. este minor, s-a dispus efectuarea unui referat de evaluare cu privire la acesta care a fost depus la dosar de S. de probațiune de pe lângă T. B. (fila 46).
Din dispoziția instanței au fost atașate fișele de cazier ale inculpaților (fila 49, 51) precum și sentința penală nr. 2441/2013 a Jud. B. privindu-i pe aceștia.
Pe latură civilă, persoana vătămate . s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata unor daune materiale.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 24.07.2013 cei doi inculpați s-au întâlnit și au luat hotărârea de a sustrage bunuri pentru a face rost de bani. Astfel, în cursul nopții, inculpații s-au deplasat pe . nr. 67, se afla punctul de lucru al ..
Împreună, au forțat ușa de acces, reușind deschiderea ei, iar apoi ambii au pătruns în interior de unde au sustras un cuptor cu microunde, un telefon marca Nokia, 18 batoane de ciocolată și suma de aproximativ 20 de lei.
La interval de câteva zile au vândut bunurile sustrase primind aproximativ 100 lei, sumă pe care au împărțit-o între ei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarația numitei A. Virigina, reprezentanta legală a ., cu privire la faptul că în data de 24.07.2013, prin forțarea ușii de acces, persoane necunoscute au pătruns în interiorul punctului de lucru al societății, sustrăgând diverse bunuri; procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în cauză atestă forțarea ușii magazinului în discuție, fiind constatate și urme de răvășire precum și bunuri aflate în pungi de plastic, abandonate de făptuitori care au renunțat la hotărârea de a le sustrage; raportul de constatare tehnico-științifică nr._/19.09.2013 în care au fost formulate concluzii privind faptul că fragmentele de urme papilare au fost create de inculpatul N. A.; declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați.
În drept, s-a reținut că fapta fiecăruia dintre inculpații N. A. și C. R. care, în noaptea de 24/25.07.2013, au forțat ușa de acces a punctului de lucru aparținând ., au pătruns în interior de unde au sustras mai multe bunuri (cuptor cu microunde, un telefon marca Nokia, 18 batoane de ciocolată și suma de aproximativ 20 de lei) în valoare de aproximativ 500 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 al. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, există o acțiune a luare a unui bun mobil din detenția posesorului legal, fără consimțământul acestuia, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv o diminuare a patrimoniului deținătorului, între acțiune și urmarea socialmente periculoasă existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, fiecare dintre inculpați a acționat cu intenție directa, urmărind producerea rezultatului păgubitor, existând și scopul însușirii pe nedrept a bunurilor amintite.
Fapta este calificată în condițiile art. 209 al. 1 lit. a Cod penal – acționând împreună două persoane, lit. g – în timpul nopții precum și litera i – prin efracție.
De asemenea, s-a constatat că de la momentul comiterii faptelor și până la soluționarea prezentei a existat o succesiune de legi penale în timp, în prezent aceeași faptă constituind infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d noul Cod penal. În prezent circumstanța săvârșirii faptei de două persoane împreună nu mai duce la calificare faptei, fiind menținute însă agravantele privind comiterea faptei prin efracție (lit. d) și pe timp de noapte (lit. b).
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere situația fiecăruia dintre inculpați.
Astfel, cu privire la inculpatul minor C. R., din perspectiva regimului sancționator, este evident că Noul Cod penal reprezintă lege penală mai favorabilă raportat la faptul că permite luarea cu privire la minor doar a unor măsuri educative nu și aplicarea de pedepse.
În același timp însă instanța a avut în vedere că inculpatul a fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 2441/2013 a Jud. B., definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2013 la pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționată.
Conform art. 15 al. 1, 2 din Legea 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Conform acestui act normativ, în situația săvârșirii anterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată a unei alte infracțiuni se impune anularea suspendării condiționate. Într-o astfel de situație, anulându-se suspendarea executării pedepsei închisorii, aceasta devine executabilă astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 al. 1 din Legea 187/2012, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata închisorii. Într-o astfel de situație, independent de măsura educativă care se va aplica pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză, prin aplicarea regulilor referitoare la pluralitatea de infracțiuni în cazul minorității conform art. 129 al. 1 NCP, neputându-se alege o sancțiune mai ușoară pentru concursul de infracțiuni decât cea aplicată pentru una dintre ele, se ajunge la aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, respectiv internarea într-un centru de detenție. Or, conform art. 17 din Legea 187/2012 o pedeapsă cu suspendarea executării aplicabilă potrivit Codului penal din 1969 este considerată mai favorabilă decât o măsură privativă de libertate prevăzută de (Noul) Cod penal.
Ținând cont că în cazul de față, în ipoteza aplicării unei pedepse, s-ar putea dispune suspendarea executării acesteia, instanța a constatat că reprezintă lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969, urmând ca acesta să fie avut în vedere în cazul inculpatului C..
Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul si mijloacele de săvârșire, scopul urmărit si urmarea produsă, precum și persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și incidența art. 99 și urm. Cod penal și, respectiv, art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
Instanța a avut în vedere că infracțiunea nu a presupus utilizarea de mijloace speciale, iar prejudiciul creat a fost unul relativ redus, împrejurări care indică un grad de pericol mai redus. Pe de altă parte, nu a existat o urgență pentru procurarea de bani iar inculpatul nu este la prima abatere, fiind implicat în săvârșirea de fapte într-o modalitate similară, dovedind astfel o înclinație spre un comportament infracțional. În raport de toate aceste criterii va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum mai ridicat decât minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării regulilor referitoare la sancționarea minorilor și a art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
De asemenea, astfel cum a reținut mai sus, fapta a fost comisă înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 2441/2013 a Jud. B. astfel că, în baza art. 85 Cod penal, a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința menționată și contopirea acestora, stabilind ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, în conformitate cu art.861 din Codul penal din 1969.
Cu referire la inculpatul N. A., la stabilirea legii penale mai favorabile instanța a reținut, similar situației inculpatului C., că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 2441/2013 a Judecătoriei B., fapta dedusă judecății fiind concurentă cu cea pentru care s-a dispus condamnarea prin această sentință. Ținând cont de regimul sancționator mai aspru în cazul concursului de infracțiuni în lumina Noului Cod penal, respectiv aplicarea unui spor obligatoriu, instanța a considerat că legea penală mai favorabilă ar fi Codul penal din 1969.
În plus, ținând cont de necesitatea aplicării în mod global a legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere și alte criterii, respectiv individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate. Astfel, atât Codul penal din 1969, cât și noul Cod penal, permit instanței să nu dispună executarea efectivă a pedepsei, ci suspendarea acesteia (condiționată sau sub supraveghere conform Codului penal din 1969), respectiv suspendarea sub supraveghere conform Noului Cod penal (amânarea aplicării pedepsei nereprezentând o opțiune ținând cont de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății). În raport de reglementarea legală a acestor instituții, s-a constatat că suspendarea executării pedepsei din Codul penal din 1969 este mai favorabilă în condițiile în care împlinirea termenului de încercare atrage intervenirea reabilitării de drept a condamnatului, efect care nu se produce în cazul suspendării sub supraveghere conform noului Cod penal.
Față de aceste considerente instanța a constatat că legea penală mai favorabilă, în ansamblul ei, este Codul penal din 1969.
Pe cale de consecință, având în vedere aceleași criterii, atât legale cât și faptice analizate în cazul inculpatului C., reținând în plus atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptei adoptată în cursul urmăririi penale căreia i se va da eficiență ca circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal (în condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita judecarea conform recunoașterii vinovăției, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 396 al. 10 Noul Cod de procedură penală; ținând cont că declarația inculpatului a fost hotărâtoare în stabilirea în întregime a adevărului, el fiind cel care a indicat identitatea celui de-al doilea participant, se impune valorificarea corespunzătoare a acesteia), instanța a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceleași motive ca cele analizate în cazul inculpatului C., a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2441/2013 a Judecătoriei B., pedeapsă care a fost contopită cu prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 al. 1, 2 Cod penal, dar și reținând perseverența infracțională a inculpatului care necesită o supraveghere mai strictă, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pe latura civilă, instanța a constatat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1000 lei iar ulterior, prin nota depusă la dosar, cu suma de 2667,70 lei (fila 79).
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 din Noul Cod civil (aplicabil în speță), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. În speță, aceste condiții sunt întrunite raportat la faptul că s-a stabilit săvârșirea de către inculpați a unei fapte ilicite – sustragerea unor bunuri, prejudiciul creat, respectiv contravaloarea bunurilor sustrase, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpaților sub forma intenției directe.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului, instanța a constatat chiar din notele scrise depuse la dosar (fila 80) că acesta se ridică la 490 lei la care se adaugă suma de 27 lei sustrasă de inculpați, în total 517 lei. Celelalte sume de bani vizează sustragerea unor bunuri în alte ocazii, fapte care nu fac obiectul judecății, motiv pentru care nu au fost avute în vedere la soluționarea prezentei.
Pentru aceste motive instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză și a obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 517 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă J. B., criticând-o doar sub aspect de legalitate, respectiv că, soluționând latura penală a cauzei și dispunând ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, conform art.861 din Codul penal din 1969, corelativ procedeului de contopire pedepsei aplicate cu cea stabilită prin sentința penală nr.2441/2013 a Judecătoriei B., prima instanță trebuia a stabili și data de la care începe să curgă termenul e încercare, în raport de prevederile art.865 alin.2 din Codul penal din 1969.
În fața Curții de A. B. nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma probatoriului administrat și al criticilor invocate în memoriul de apel de către P. de pe lângă J. B., C. reține următoarele.
Prima instanță a realizat o analiză corespunzătoare a materialului probatoriu administrat în cursul procesului penal până în prezent, stabilind pe baza acestuia o stare de fapt și o încadrare juridică corectă, reținând în mod legal și prevederile referitoare la răspunderea civilă a celor doi inculpați.
Astfel, văzând și dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, luând în considerare succesiunea de legi penale în timp de la data comiterii faptei penale și până la pronunțarea hotărârii atacate, în mod corect prima instanță a considerat că legea penală mai favorabilă aplicabilă celor doi inculpați este Codul penal din 1969, având în vedere criteriile evaluate de către judecător în considerentele sentinței penale.
În raport de criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art.72 din Codul penal din 1969, J. B. a dispus condamnarea celor doi inculpați la pedepse penale într-un cuantum apt să asigure scopul urmărit prin aplicarea acestora (tragerea la răspundere penală, precum și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, coroborat cu necesitatea realizării procesului de reeducare al celor doi autori ai faptei penale), luând în considerare toate elementele de fapt și cele de natură personală ale inculpaților.
De asemenea, reținând dispozițiile legale referitoare la anularea suspendării condiționate față de cei doi inculpați, stabilită prin sentința penală nr.2441/2013, în mod corect s-a realizat de către instanța de fond aplicarea prevederilor art.36 alin.1, art.33 lit.a, art.34 lit.b din Codul penal din 1969, iar modalitatea de executare a pedepsei aleasă (cea a suspendării sub supraveghere, prevăzută de art.861 din Codul penal din 1969) contribuie în mod eficient la atingerea aceluiași scop reglementat de art.52 din Codul penal anterior.
Având în vedere procedeul contopirii celor două pedepse aplicate inculpaților, în mod corect prima instanță a constatat că în perioada 7 noiembrie 2013 – 11 noiembrie 2013 (inculpatul C. R. V.) și 7 noiembrie 2013 – 13 decembrie 2013 (inculpatul N. A.) au fost reținuți și arestați preventiv în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr.2441/2013 de către J. B..
Din perspectiva criticii aduse sentinței pronunțate, C. reține însă că J. B. a omis a aplica prevederile art.865 alin.2 din Codul penal din 1969 referitor la modul de calcul al termenul de încercare stabilit conform art.862 din Codul penal din 1969, respectiv data de la care acesta începe să curgă.
În conformitate cu art.865 alin.2 din Codul penal din 1969, în cazul în care se dispune suspendarea sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În acest sens, având în vedere data la care a rămas definitivă sentința penală nr.2441/2013 a Judecătoriei B., prin care cei doi inculpați au fost condamnați la pedepse cu închisoarea de 1 an și respectiv 2 ani, care au fost contopite cu pedepsele aplicate pentru noua faptă, respectiv data de 30 decembrie 2013, C. constată că, în raport de prevederile art.865 alin.2 din Codul penal din 1969, termenul de încercare de 3 ani stabilit pentru inculpatul C. R. V. și cel de 5 ani și 3 luni stabilit pentru inculpatul N. A. prin prezenta hotărâre începe să curgă de la data de 30 decembrie 2013.
Astfel, apelul declarat de către P. de pe lângă J. B. va fi admis, iar sentința penală nr.1705/26 iunie 2014 a Judecătoriei B. va fi desființată doar în ceea ce privește aplicarea prevederilor art.865 alin.2 din Codul penal din 1969 inculpaților C. R. V. și N. A..
În urma rejudecării sub acest aspect, se va reține că în baza art.865 alin.2 din Codul penal din 1969, termenul de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.110 din Codul penal din 1969 pentru inculpatul C. R. V. se va calcula începând cu data de 30 decembrie 2013, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr.2441 din 13 decembrie 2013 a Judecătoriei B., iar pentru inculpatul N. A., în baza acelorași dispoziții legale, termenul de încercare de 5 ani și 3 luni stabilit în condițiile art.861 și art.862 din Codul penal din 1969 pentru inculpatul N. A. se va calcula începând cu aceeași dată de 30 decembrie 2013, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr.2441 din 13 decembrie 2013 a Judecătoriei B..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 și art.422 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării în apel vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv onorariul în cuantum de 600 RON ale apărătorilor desemnați din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a și al art. 423 din noul Cod de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr.1705 din 26 iunie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul aplicării dispozițiilor art.865 alin.2 din Codul penal din 1969 inculpaților C. R. V. și N. A..
Rejudecând în aceste limite:
- în baza art.865 alin.2 din Codul penal din 1969, termenul de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.110 din Codul penal din 1969 pentru inculpatul C. R. V. se calculează începând cu data de 30 decembrie 2013, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr.2441 din 13 decembrie 2013 a Judecătoriei B.;
- în baza art.865 alin.2 din Codul penal din 1969, termenul de încercare de 5 ani și 3 luni stabilit în condițiile art.861 și art.862 din Codul penal din 1969 pentru inculpatul N. A. se calculează începând cu data de 30 decembrie 2013, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr.2441 din 13 decembrie 2013 a Judecătoriei B..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 și art.422 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării în apel rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariul în cuantum de 600 RON ale apărătorilor desemnați din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. DarabanăRăzvan C. D.
GREFIER,
C. G.
Red.R.C.D./02.10.2014
Dact.C.Gh./02.10.2014
2 ex.
Jud fond./C. M.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 231/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 125/2014.... → |
|---|
