Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 383/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 383/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-04-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 383/R DOSAR NR._

Ședința publică din data de 12 aprilie 2013

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CR2

- Președinte - N. Țînț - judecător

- Judecător- E. B.

- Judecător- O. B.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpata S.C. C. S.A. prin lichidator judiciar C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA împotriva sentinței penale nr. 2400 din 19 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 28 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentei inculpate S.C. C. S.A., respectiv domnului av. G. C. I., de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 aprilie 2013, când,

C U RT E A,

Asupra recursului de față:

P. sentința penală nr. 2400/2012 a Judecătoriei B. s-a dispus după cum urmează:

„ 1. În baza art. 38 alin. 1, 2 și 4 teza ultimă din Legea nr. 319/2006 condamnă pe inculpatul M. C., fiul lui I. și I. născut la data de 29.09.1975 în localitatea Perșani, județul V., cetățenie română, studii: 8 clase + 3 școală profesională, ocupația conducător auto la S.C. Tehno–Lemn S.R.L. Mihăilești, județul V., căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, legitimat cu CI . nr._, CNP_, domiciliat în localitatea Perișani, ., județul V., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.

În baza art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal condamnă pe inculpatul M. C., fiul lui I. și I. născut la data de 29.09.1975 în localitatea Perșani, județul V., cetățenie română, studii: 8 clase + 3 școală profesională, ocupația conducător auto la S.C. Tehno–Lemn S.R.L. Mihăilești, județul V., căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, legitimat cu CI . nr._, CNP_, domiciliat în localitatea Perișani, ., județul V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de mai sus și aplică inculpatului M. C. pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal interzice inculpatului M. C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b Cod penal de durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 Cod procedură penală pune în vedere inculpatului M. C. dispozițiile art. 83 și art. 84 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta.

Respinge cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, privind recoltarea de probe biologice ADN de la inculpatul M. C..

2) În baza art. 37 alin. 1, 2, 3 ( teza a II-a ) din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 71¹ alin. 2 Cod penal condamnă inculpata S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar C. de Insolvență Transilvania cu sediul în Sibiu, .. 59, județul Sibiu la pedeapsa de 50.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.

În baza art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 71¹ alin. 2 Cod penal condamnă inculpata S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar C. de Insolvență Transilvania cu sediul în Sibiu, .. 59, județul Sibiu la pedeapsa de 70.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 33 lit. b, art. 40¹ Cod penal contopește cele două pedepse, inculpata S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar C. de Insolvență Transilvania cu sediul în Sibiu, .. 59, județul Sibiu urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 70.000 lei amendă penală.

În baza art. 479⁷ alin. 5 Cod procedură penală, după rămânerea definitivă a prezentei, o copie a dispozitivului se comunică Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 16 ind. 1 Cod procedură penală ia act de tranzacția intervenită și consfințește învoiala părților.

I ) S.C. GENERALI ROMÂNIA asigurare REASIGURARE S.A. va plăti doamnei S. ( fostă TARKANYI-GORYIK ) E. BOGLARKA suma de 32.000 lei ( treizecișidouămiilei ), pentru stingerea oricăror obligații ale asigurătorului față de partea civilă S. ( fostă TARKANYI-GORNYIK ) E. BOGLARKA, rezultate în urma accidentului de circulație.

Suma de 32.000 lei ( treizecișidouămiilei ), va fi virată în termen de 7 zile de la data semnării prezentului contract, prin transfer bancar în contul nr. RO 45 RZBR_ 4668 deschis la Raiffeisen Bank S.A. Agenția H., pe numele S. ( fostă TARKANYI-GORNYIK ) E. BOGLARKA.

Subsemnata S. ( fostă TARKANYI-GORNYIK ) E. BOGLARKA, declar că sunt de acord cu suma de 32.000 lei ( treizecișidouămiilei ), conform mențiunilor de la punctul 111*2., sumă care reprezintă despăgubirea integrală cuvenită pentru daunele materiale și morale și renunț la orice pretenții prezente și/sau viitoare față de asigurător, asigurat și persoana/persoanele vinovată/vinovate de producerea accidentului, în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., considerând stinse orice obligații ale acestora cu privire la daunele produse în urma evenimentului rutier din data de 16.10.2008. Solicit ca plata despăgubirii să fie efectuată conform mențiunilor de la punctul III.2.

Totodată, subsemnata S. ( fostă TARKANYI-GORNYIK ) E. BOGLARKA declar în mod expres că voi renunța la acțiunea de constituire parte civilă în procesul penal având ca obiect pretenții privind daune materiale și morale rezultate în urma evenimentului rutier din 16.10.2008 și nu voi formula în instanță nicio acțiune civilă sau comercială în pretenții ca urmare a aceluiași eveniment, din dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B..

II) S.C. GENERALI ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. va plăti domnului TARKANYI-GORNYIK I.-SZILARD suma de 38.000 lei ( treizecișioptmiilei ), pentru stingerea oricăror obligații ale asigurătorului față de partea civilă TARKANYI-GORNYIK I.- SZILARD, rezultate în urma accidentului de circulație descris mai sus.

Suma de 38.000 lei ( treizecișioptmiilei ), va fi virată în termen de 7 zile de la data semnării prezentului contract, prin transfer bancar în contul nr. RO 43 RZBR_ 4898 deschis la Raiffeisen Bank S.A. Agenția H., pe numele reprezentantului legal, doamna TARKANYI-GORNYIK I..

Subsemnatul TARKANYI-GORNYIK I.- SZILARD, în calitate de parte civilă, în prezența și având încuviințarea reprezentantului legal TARKANYI-GORNYIK I., declar că sunt de acord cu suma de 38.000 lei ( treizecișioptmiilei ), conform mențiunilor de la punctul IIL2., sumă care reprezintă despăgubirea integrală cuvenită pentru daunele materiale și morale și renunț la orice pretenții prezente și/sau viitoare față de asigurător, asigurat și persoana/persoanele vinovată/vinovate de producerea accidentului, în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., considerând stinse orice obligații ale acestora cu privire la daunele produse în urma evenimentului rutier din data de 16.10.2008. Solicit ca plata despăgubirii să fie efectuată conform mențiunilor de la punctul III.2.

Totodată, subsemnatul TARKANYI-GORNYIK I.- SZILARD, în prezența și având încuviințarea reprezentantului legal TARKANYI-GORNYIK I. declar în mod expres că voi renunța la acțiunea de constituire parte civilă în procesul penal având ca obiect pretenții privind daune materiale și morale rezultate în urma evenimentului rutier din 16.10.2008 și nu voi formula în instanță nicio acțiune civilă sau comercială în pretenții ca urmare a aceluiași eveniment, din dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B..

III ) S.C. GENERALI ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. va plăti doamnei TARKANYI-GORNYIK I., suma de 38.000 lei ( treizecișioptmiilei ), pentru stingerea oricăror obligații ale asigurătorului față de partea TARKANYI-GORNYIK I., rezultate în urma accidentului de circulație descris mai sus.

Subsemnata TARKANYI-GORNYIK I., declar că sunt de acord cu suma de 38.000 lei ( treizecișioptmiilei ), conform mențiunilor de la punctul III.2., sumă care reprezintă despăgubirea integrală cuvenită pentru daunele materiale și morale și renunț la orice pretenții prezente și/sau viitoare față de asigurător, asigurat și persoana/persoanele vinovată/vinovate de producerea accidentului, în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., considerând stinse orice obligații ale acestora cu privire la daunele produse în urma evenimentului rutier din data de 16.10.2008. Solicit ca plata despăgubirii să fie efectuată conform mențiunilor de la punctul III.2.

Totodată, subsemnata TARKANYI-GORNYIK I. declar în mod expres că voi renunța la acțiunea de constituire parte civilă în procesul penal având ca obiect pretenții privind daune materiale și morale rezultate în urma evenimentului rutier din 16.10.2008 și nu voi formula în instanță nicio acțiune civilă sau comercială în pretenții ca urmare a aceluiași eveniment, din dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B..

În baza art. 189 Cod procedură penală suma de 50 lei ( reprezentând 25 % din valoarea onorariului ce s-ar fi cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul M. C. dacă prestația avocațială ar fi fost finalizată ) se virează din fondurile Tribunalului B. și se include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ( inculpatul M. C. suma de 450 lei, iar inculpata S.C. C. S.A. prin lichidator judiciar suma de 400 lei ).”

La data de 18.10.2011 sub numărul_, pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nr. 2873/P/2010 din data de 10.10.2011 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1 ) M. C. - pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal și pentru cea prevăzută de art. 38 alin. 1, 2 și 4 teza ultimă, din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal;

2 ) S.C. C. S.A., cu sediul în municipiul Sibiu, județul Sibiu, .. 59, înmatriculată la Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu sub nr. J_ atribuit în data de 02.04.1991, Cod Unic de Înregistrare –_ atribuit în data de 30.11.1992,

- pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal și pentru cea prevăzută de art. 37 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a, din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

P. actul de sesizare, în baza art. 249 Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 1, lit. b Cod procedură penală și art. 10 alin. 1, lit. d Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților: B. V., C. G. - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, în concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a, din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

În sarcina inculpatului M. C., prin actul de sesizare s-a reținut că acesta în exercitarea atribuțiilor de serviciu de conducător auto, din culpă, nu a respectat obligațiile și măsurile stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă creând astfel pericolul grav și iminent de producere a accidentului de muncă, cu consecințe deosebite, în urma căruia a decedat lucrătorul Tarkanyi Gornyik I.,

În sarcina persoane juridice S.C. C. S.A., s-a reținut că în realizarea obiectului de activitate, din culpă, nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, creând astfel pericolul grav și iminent de producere a accidentului de muncă, cu consecințe deosebite, în urma căruia a decedat lucrătorul Tarkanyi Gornyik I..

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de sesizare și cercetare la fața locului, cu anexele aferente, din data de 16.10.2008, încheiat de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., declarațiile inculpatului M. C., și ale învinuiților B. V. și C. G., declarațiile martorilor K. Iozef, F. K. Ferko Ș., Tarkanyi Ianko F., T. L.-T., Cioncan C. M., D. A. I., B. I. I., Ș. M. C., Pearsică I., T. M. C., G. O., Ș. G. T., și B. M. Ș., raportul de constatare medico-legală nr. 411/AUT/17.10.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B. și înscrisuri.

În faza de judecată au fost audiați inculpatul M. C. ( fila 71 dosar Judecătorie ) și martorii B. V. ( fila 87 dosar Judecătorie ), C. G. ( fila 88 dosar Judecătorie ),Tarkanyi Ianko F. ( fila 89 dosar Judecătorie ), F. Ferko –Ș. ( fila 90 dosar Judecătorie ), T. L. T. ( fila 91 dosar Judecătorie ), B. I. L. ( fila 114 dosar Judecătorie ), K. Jozsef ( fila 115 dosar Judecătorie ), Cioncan C. M. ( fila 116 dosar Judecătorie ), D. A. I. ( fila 117 dosar Judecătorie ), Ș. M. C. ( fila 134 dosar Judecătorie ), Pearsică I. ( fila 135 dosar Judecătorie ), T. M. C. ( fila 136 dosar Judecătorie ), G. O. ( fila 137 dosar Judecătorie ) și B. M. Ș. ( fila 138 dosar Judecătorie ).

Față de înscrisul medical depus pentru martorul Ș. G. T. instanța de fond la termenul de judecată din data de 05.12.2012 a făcut aplicarea art. 327 alin. 3 Cod procedură penală.

P. rezoluția procurorului din data de 18.05.2009, în baza art. 16 din Codul de procedură penală, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a S.C. C. S.A.

În faza de urmărire penală, părțile vătămate Tarkanyi Gornyik I., Tarkanyi Gornyik I. Szilard și Tarkanyi Gornyik E. Boglarka, au arătat că solicită tragerea la răspundere penală a persoanelor responsabile de producerea evenimentului, participând astfel în procesul penal ca părți vătămate și constituindu-se în același timp părți civile în cauză – cu motivarea că, urmare a decesului victimei au suferit o vătămare morală și materială, urmând a solicita administrarea de probatoriu în acest sens.

În faza de judecată, părțile vătămate Tarkanyi Gornyik I., Tarkanyi Gornyik I. Szilard și Tarkanyi Gornyik E. Boglarka s-au constituit ca părți civile în cauză cu suma de 100.000 EURO, respectiv echivalentul în lei, reprezentând daune materiale, daune morale, pensie de întreținere a copiilor rămași fără părinte, până la majoratul minorului și după, respectiv până la finalizarea studiilor, conform Legii nr. 19/2000 art. 66 lit. b.

În cauză având în vedere că accidentul s-a produs pe un șantier cu un autovehicul care avea la data accidentului asigurare obligatorie la S.C. Asigurarea Reasigurarea Ardaf S.A. în prezent S.C. Generali România Asigurare Reasigurare S.A., instanța de fond a dispus introducea acestei societăți în cauză ca asigurător.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, asigurătorul S.C. Generali România Asigurare Reasigurare S.A. la termenul de judecată din data de 31.10.2012 a depus trei tranzacții încheiate cu părțile civile Tarkanyi Gornyik I., Tarkanyi Gornyik I. Szilard și Tarkanyi Gornyik E. Boglarka ( filele 105 -113 dosar Judecătorie ).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Reglementările privind securitatea și sănătatea în muncă au cunoscut de-a lungul timpului o evoluție complexă și ascendentă, atât la nivel internațional, cât și la nivel național, domeniul fiind cunoscut și sub denumirea de „ protecția muncii ”.

În cadrul internațional, sunt binecunoscute preocupările în acest sens a Organizației Internaționale a Muncii ( O.I.M. ), aceasta adoptând la nivel mondial standarde internaționale în domeniul muncii – așa-numitele Convenții ori Recomandări, multe dintre ele ratificate ori transpuse inclusiv de țara noastră, unele definind principii și norme cadru în materie, altele vizând anumite sectoare de activitate.

Sănătatea și securitatea în muncă constituie unul dintre domeniile de preocupare prioritară a Uniunii Europene – în cadrul acesteia regăsindu-se cele mai numeroase documente europene grupate într-o anumită materie. Directivele specifice au fost transpuse în mare parte în dreptul național. De altfel, principalele acte normative în materie constituie transpuneri ale unor astfel de directive europene, începând cu legea cadru în materie – și anume Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă ( în continuare, legea ), ce transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă. De altfel, la nivelul Uniunii Europene, însemnătatea acordată acestui domeniu este subliniată inclusiv prin adoptarea, în anul 2002, a unei Rezoluții a Consiliului referitoare la noua strategie comunitară în materie, precum și crearea unui Comitet consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă.

De asemenea, încă din anul 1994, în cadrul politicii sociale a Uniunii Europene, a fost înființată Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă - European Agency for Safety and Health at Work ( EU-OSHA ) – având drept scop colectarea și diseminarea vastei sfere de cunoștințe și informații privind problemele având ca obiect securitatea și sănătatea ocupațională, în mod special bune practici privind prevenția.

În același sens este și Noua Strategie a UE privind Securitatea și Sănătatea în Muncă ( New EU Strategy on Safety and Health at Work ) pentru anii 2007-2012, lansată de Comisia Europeană – care are ca un obiectiv foarte ambițios – scăderea cu 25 % a accidentelor de muncă în UE – analizând și propunând în acest scop o . măsuri și politici în domeniu.

În cadrul intern, dreptul salariaților sau lucrătorilor la măsuri de protecție socială, privind inclusiv securitatea și sănătatea acestora, este consacrat în mod expres încă de la nivel constituțional, în cuprinsul art. 41 privind Munca și protecția socială a muncii. În continuare, Codul muncii rezervă un titlu special domeniului respectiv – Titlul V - Sănătatea și securitatea în muncă. Urmează legea în materie și normele metodologice de aplicare a acesteia, adoptate prin hotărâre de Guvern, iar la nivel sectorial alte astfel de norme reprezentând cerințe minime în diferite materii specifice, toate transpunând directive europene – legiuitorul român adoptând în această materie sistemul de reglementare în cascadă.

Sub aspect strict instituțional, în plan intern, sunt apreciabile eforturile privind constituirea și funcționarea unei instituții de cel mai înalt nivel, cu competențe speciale în domeniul securității și sănătății în muncă – Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii “A. D. ”, în prezent aceasta funcționând în baza H.G. nr. 1772/2004, în coordonarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu un ansamblu extins de servicii, studii, cercetări aplicative și bune practici în domeniul securității și sănătății în muncă.

Așadar, atât la nivel global, dar și regional ori național, se înregistrează eforturi deosebite în această materie, urmărindu-se realizarea unui mediu de lucru sigur și sănătos.

Calendaristic, ultimele documente adoptate de către O.I.M. sunt Convenția nr. 187 ( 2006 ) privind cadrul de promovare a securității și sănătății în muncă și Recomandarea nr. 197/2006 asupra cadrului promoțional pentru asigurarea securității și sănătății în muncă. Se dorește astfel elaborarea, în consultare cu patronatele și sindicatele reprezentative, a unei politici naționale, a unui sistem național și a unui program național, prin acestea urmărindu-se realizarea unei culturi de prevenire națională în domeniul securității și sănătății în muncă. Așa cum s-a arătat în doctrină, este vorba despre o cultură în care un loc de muncă sigur și sănătos este respectat la toate nivelurile; guvernul, angajatorii și lucrătorii, organizațiile sindicale și patronale trebuie să se implice în mod activ în asigurarea unui mediu de muncă, adecvat întru totul, prin intermediul unui sistem de drepturi, de responsabilități și de obligații definite și în care principiului prevenirii i se acordă prioritate maximă.

Analizând reglementările aplicabile în domeniu, s-a reținut că, deși responsabilități și obligații există la fiecare nivel – guvern, angajator, lucrător, organizații sindicale și patronale – se regăsește prevăzut în mod expres, principiul responsabilității angajatorului, în acest sens nici apelarea la servicii externe și nici obligațiile lucrătorilor în domeniu, neaducând atingere principiului respectiv.

Față de cele expuse, prima instanță a apreciat că toate aceste eforturi instituționale rămân însă zadarnice și pur teoretice, dacă punerea lor în practică este ignorată ori superficială, fiind golite de conținut și deturnate astfel de la scopul lor esențial – siguranța și sănătatea lucrătorului. În acest sens, s-a considerat ca având o importanță fundamentală obligația angajatorului de informare, consultare și participare, precum și instruirea lucrătorilor în domeniul protecției muncii. Elocvent sub acest aspect este art. 27 alin. 1 din cuprinsul Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, care are următorul cuprins: ” Părțile sunt de acord că nicio măsură privind sănătatea și securitatea în muncă nu este eficientă dacă nu este cunoscută, însușită și aplicată în mod conștient de salariați ".

Importanța consolidării unui mediu de muncă sigur și sănătos crește considerabil în anumite sectoare de activitate, apreciate ca având un risc specific deosebit de ridicat, precum este cel al construcțiilor și al lucrărilor speciale de construcții – domeniu în legătură cu care s-a produs evenimentul ce face obiectul prezentului dosar. În acest sens, au fost subliniate datele statistice publicate de Inspecția Muncii, în care sectorul de activitate al construcțiilor ocupă primele locuri în ceea ce privește numărul lucrătorilor accidentați.

Referitor la răspunderea penală a persoanei juridice, prima instanță a reținut că legiuitorul român a instituit principiul răspunderii penale generale a persoanei juridice, infracțiunile ce pot fi săvârșite de o persoană juridică constituind regula, excepțiile fiind necesar a fi prevăzute expres de lege.

În data de 16.10.2008, în jurul orelor 10,45, în zona șoselei ocolitoare a municipiului B. – pod cale ferată km. 5+521, s-a produs un eveniment având ca victimă pe numitul Tarkanyi Gornyik I., lucrător în cadrul S.C. C. S.A., acesta decedând ca urmare a evenimentului respectiv.

Persoana accidentată – lucrătorul Tarkanyi Gornyik I. își desfășura activitatea în baza contractului individual de muncă înregistrat cu nr._/29.02.2008, încheiat pe o durată nedeterminată.

Conform mențiunilor din contract, lucrătorul Tarkanyi Gornyik I. urma să-și desfășoare activitatea la „ CLUJ N. ”, având funcția/meseria de „ MECANIC ”.

Angajatorul S.C. C. S.A. inculpată în cauză, este o persoană juridică, societate comercială pe acțiuni, condusă în sistem unitar, având ca organe de conducere un consiliu de administrație dintre a cărui membri a fost ales un director general în persoana numitului C. H. reprezentând societatea. Societatea are ca obiect principal de activitate, potrivit adresei nr. 9088/22.12.2009 comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu „ lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale ”, iar la data producerii accidentului avea un număr mediu de lucrători de 966, astfel cum rezultă din adresa nr. 4574/23.11.2010 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu.

Activitatea în legătură cu care s-a produs evenimentul s-a desfășurat în baza convenției denumită „ Contract de lucrări ” nr. 182/16.04.2008, încheiată între Municipiul B., în calitate de achizitor, și Asocierea formată din S.C. Spedition UMB S.R.L. – asociat prim și inculpata S.C. C. S.A. – asociat secund, în calitate de executant. Contractul a avut ca obiect principal execuția „ Ocolitoarea Municipiului B.: sector DN 11- DN 13 ” ( executare de drum în lungime de aproximativ 7,2 Km, 1 pasaj rutier și 2 poduri și adaptare DDE la teren ), lucrarea desfășurându-se în două faze: proiectare și execuție. Potrivit aceluiași contract, execuția lucrării trebuia făcută inclusiv conform propunerii tehnice și a caietului de sarcini, acestea din urmă fiind părți integrante din contract, conform pct. 8.1. al acestuia.

Raporturile dintre cei doi asociați privind contractul respectiv au fost reglementate prin așa-denumitul ACORD DE ASOCIERE nr. 505/28.02.2008 în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică.

În ceea ce privește lucrarea respectivă - „ Ocolitoarea Municipiului B.: sector DN 11- DN 13 ”, între beneficiarul achizitor Municipiul B. și prestatorul ofertant S.C. Beta-Cops S.R.L., ca urmare a unei proceduri de achiziție publică prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii - a fost încheiat contractul nr. 240/05.06.2008, având ca obiect principal „ Consultanță pentru următoarele obiective: 1. Ocolitoarea Municipiului B.: sector DN 11 - DN 13, în perioada convenită și în conformitate cu prevederile din Caietul de sarcini și obligațiile asumate prin prezentul contract ”.

Referitor la asigurarea respectării prevederilor în materia securității și sănătății în muncă, în cadrul relațiilor contractuale dintre cele două părți se fac doar unele referiri la „ siguranța lucrătorilor ” ( fila 4 din oferta tehnică ), la „ măsuri de securitate pentru a se preveni accidentele ” ( fila 22 din oferta tehnică ) sau la „ verificarea și aprobarea propunerilor antreprenorului în legătură cu managementul de trafic și siguranța publicului/participanților la trafic și a lucrătorilor de pe șantier ” ( fila 31 din oferta tehnică ) – ce ar cădea în sarcina personalului consultantului prestator, fără însă nicio trimitere precisă la legislația în domeniul securității și sănătății în muncă, deși în adresa nr. AR/_/2010/VIII-E emisă de Primăria Municipiului B. ( fila 1213 dosar urmărire penală ) se arată ca fiind responsabili în domeniu inginerul rezident și inspectorul de trafic din cadrul consultantului.

Evenimentul/accidentul s-a produs în incinta unui șantier pentru lucrări de construcții, lucrătorul conducător auto M. C., în timpul unei manevre de mers înapoi cu echipamentul de muncă, autobasculanta tip Raba_, a acroșat cu partea lateral dreapta spate lucrătorul victimă Tarkanyi Gornyik I., producându-i leziuni corporale ce au dus la decesul acesteia.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 411/AUT/17.10.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B., moartea persoanei accidentate Tarkanyi Gornyik I. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne, consecința unui traumatism toraco-abdominal cu rupturi ale organelor interne ( plămâni, ficat, splină ) și multiple fracturi costale, leziuni ce s-au putut produce prin comprimarea corpului între două planuri dure în condițiile unui accident de muncă produs la data de 16.10.2008, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă. De asemenea, în cadrul autopsiei s-au putut constata multiple excoriații la nivelul membrelor, toracelui și abdomenului, echimoze - confirmându-se astfel că decesul a fost cauzat în condițiile violente de acroșare a corpului victimei de autobasculanta respectivă. În același raport, s-a menționat că sângele recoltat de la cadavru nu a conținut alcool.

Pentru a reține cele de mai sus, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată și anume procesul-verbal de sesizare și cercetare la fața locului, cu anexele aferente, din data de 16.10.2008, încheiat de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.; declarațiile inculpatului M. C., și învinuiților B. V. și C. G.; declarațiile martorilor K. Iozef, F. K. Ferko Ș., Tarkanyi Ianko F., T. L.-T., Cioncan C. M., D. A. I., B. I. I., Ș. M. C., Pearsică I., T. M. C., G. O., Ș. G. T., și B. M. Ș.; raportul de constatare medico-legală nr. 411/AUT/17.10.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B..

Din procesul-verbal aflat la filele 133-140 vol. I dosar urmărire penală s-a reținut că în data de 16 .10.2008 ora 10,45 pe ocolitoare Brașovului - P. cale ferată km5+521 între B. și Stupini a avut loc un accident în care și-a pierdut viața victima Tarkanyi Gornyik I.. În acest proces-verbal de cercetare s-a menționat cauza producerii accidentului, ca fiind efectuarea de manevre necorespunzătoare la mersul înapoi fără a fi ghidat și fără ca autovehiculul să fie echipat cu alarme de avertizare pentru mersul cu spatele contrar art. 2 din Legea nr. 319/2006 care prevede că ,, fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instrucția sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidente sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă ” și contrar măsurilor din planul propriu de securitate al șantierului care la măsuri organizatorice în cadrul locului de muncă – menționează ,, conducătorul autovehiculului trebuie să semnalizeze acustic manevra de mers înapoi ”. În acest proces–verbal s-au mai reținut ca alte cauze care au concurat la producerea evenimentului, nesupravegherea conducătorului auto de către șeful formației de lucru la descărcarea materialelor din autovehicul contrar măsurilor din planul propriu de securitate al șantierului care la măsuri organizatorice menționează că ,, operațiile de încărcare–descărcare trebuie executate numai sub supravegherea permanentă a șefului formației de lucru, instruit special în acest sens, care va stabili procedeul de lucru nepericulos – potrivit anexei nr. 20 –plan propriu de securitate. ”

Potrivit anexei nr. 19 la procesul-verbal de cercetare la fața locului aflat la filele 164-165 din dosarul de urmărire penală, victima Tarkanyi Gornyik I. avea încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată înregistrat sub numărul_/20.03.2008.

În urma verificărilor efectuate de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. a reieșit că victima Tarkanyi Gornyik I., muncitor podar avea întocmită fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă în care s-a consemnat că ultimul instructaj periodic s-a efectuat la data de 20.08.2008, s-a menționat ca material de instruire, instrucțiuni proprii de S.S.M. pentru activitățile de lucrări de construcții ( dulgherie, fierari, betoniști, legători de sarcini, utilizarea schelelor și esforajelor ( anexa 10 ). În cadrul instruirilor periodice nu s-a efectuat și consemnarea verificărilor modului de însușire a cunoștințelor de S.S.M. În instrucțiunile proprii ( IP 5/1 ,IP12/1 ) de S.S.M. pentru activitatea de confecționare armături și manipulare materiale nu sunt menționate printre altele, manipularea armăturii în aproprierea mijloacelor de transport ( anexa nr. 22 ). Sunt evaluate riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru locul de muncă - șantier de construcții, reparații și întreținere drumuri și este întocmit planul de prevenție și protecție. Este întocmit planul propriu de securitate și sănătate în muncă conform prevederilor H.G. nr. 300/2006, printre măsurile stabilite în plan, se regăsesc acele măsuri care să prevină conducătorul auto că trebuie să se asigure că nu există pericol de accidentare a lucrătorilor care circulă sau staționează pe lângă mașină. Conform celor constatate la fața locului, victima nu era echipată cu echipament individual de protecție, prevăzut cu cască și mănuși de protecție, vestă reflectorizantă, contrar celor consemnate în instrucțiunile proprii de S.S.M. nr. IP28/1 paragraful 4.1 alin. 3 a listei de selectare EIP. Victima avea efectuat examenul medical periodic prin cabinetul de medicina muncii și era emisă fișa de aptitudini 12-114 la data de 27.02.2008. De asemenea, victima avea întocmită fișa de post în care erau stabilite atribuțiile pe linie de securitate și sănătate în muncă. Referitor la conducătorul autobasculantei s-a reținut că acesta avea întocmită fișa individuală de securitate și era instruit cu privire la prevederile privind circulația pe drumurile publice și în șantier. Cu privire la activitatea de prevenire și protecție, s-a reținut că la nivelul S.C. C. S.A. aceasta era organizată și coordonată de inginer T. M., șef de compartiment sănătate și securitate în muncă și pe baza unui contract, cu un prestator extern abilitat S.C. DMB PREST S.R.L .

Inculpatul M. C. în declarațiile date a arătat că, în dimineața zilei respective, a mers la serviciu, pe centura ocolitoare B., . foaia de parcurs, iar șeful de coloană l-a detașat la punctul de lucru respectiv, acolo a așteptat un maistru sau inginer șef de lucrare, care i-a spus că trebuie să transporte balast dintr-o parte în cealaltă pentru terasament și i-a arătat unde să-l depoziteze, fără a-i comunica că în zona respectivă sunt oameni care lucrează. După ce a făcut trei curse pe același traseu, fără a schimba direcția, când a venit la a patra cursă, făcând aceleași manevre, a fost oprit de un muncitor că a lovit un om, a oprit mașina, și când s-a dat jos, omul era lângă rezervor în partea laterală a mașinii. Când s-a uitat la victimă a observat că lângă se afla o bară metalică de circa 10-12 metri care avea o îndoitură la capăt de 2 metri, 2 metri și ceva. Inculpatul a întrebat ce este cu acea bară și i s-a spus că victima și încă un muncitor țineau bara ca să fie băgată în fundație sau scoasă din fundație. La fața locului a venit un echipaj SMURD care i-a acordat primul ajutor și apoi un polițist, după care inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest. Inculpatul a mai susținut faptul că deține permis de conducere din anul 1999 și lucrează ca șofer de 8-9 ani, iar la S.C. C. S.A. este angajat din septembrie 2008. Din punctul de vedere al inculpatului basculanta funcționa din punct de vedere tehnic și nu era prevăzută cu sistem acustic. Inculpatului i s-a adus la cunoștință despre înființarea comitetului de sănătate și securitate în muncă când i s-a făcut instructajul, dar nu i s-a adus la cunoștință în momentul în care i s-a făcut instructajul privind protecția muncii că este nevoie în momentul în care basculează să fie o persoană care să o dirijeze, această prevedere era obligatorie doar în cazul în care manevra de mers cu spatele era mai mare de 50 de metri. Referitor la acea manevră inculpatul a arătat că nu ar fi efectuat-o dacă știa că sunt muncitori în zonă.

Martorul B. V. în declarațiile date a relatat că în luna octombrie 2008 a venit de la S.C. C. S.A. Sibiu, Sucursala Cluj la B. pentru a efectua lucrări la centura ocolitoare pentru construcția poduri și terasamente, lucrarea la pod era deja începută și a fost continuată de echipa care venise mai înainte. Cu privire la inculpat, martorul a arătat că, în acea zi a venit în jurul orei 08,00 cu o basculantă de 16 tone capacitate, i-a dat dispoziție de lucru verbală, respectiv să transporte balast de la 700-800 metri pentru a realiza o platformă pe care se făceau niște blocheți de beton pe care se așezau elemente prefabricate pentru reasamblare. Inculpatul a plecat după balast, a dus trei curse pe care le-a descărcat și la a patra cursă a întors mașina pentru descărcare și trebuia să dea cu spatele lângă cele trei movile aduse înainte circa 35 de metri. După ce a întors mașina, a coborât, a venit în spatele mașinii, s-a uitat spre platforma unde trebuia să descarce balastul, s-a urcat apoi la volan și a început să dea înapoi, nu a ajuns la acele movile de balast ci a ajuns lângă victima Tarkanyi Gornyik I. care avea în mână o bară și se afla la 8 metri de groapa unde se monta armătura. Martorul când a observat că inculpatul o ia pe o direcție greșită, a alergat de la vreo 80 de metri, a fluierat și a strigat să-l oprească, însă inculpatul a ajuns mai repede decât martorul lângă victimă care era cu spatele la basculantă, a fost acroșat, l-a călcat cu roțile pe picior, l-a culcat în lungul mașinii, mașina a înaintat și ,, l-a prins pe muncitor ca pe un buștean, l-a răsucit ”. Mașina a fost oprită în momentul în care muncitorul se afla între roțile din față și din spate pe partea dreaptă, jumătate sub mașină și jumătate afară. Martorul a mai arătat faptul că el conducea punctul de lucru la podul respectiv, și el răspundea de șofer în sensul că îi spunea ce are de lucru și îl urmărea dacă execută lucrările. Cu privire la șofer, martorul a susținut că acesta nu avea ce să caute în zona în care se efectuau lucrări de armături, iar traseul a fost stabilit de dimineață de către martor și nu a fost marcat. Martorul nu i-a adus la cunoștință inculpatului că în apropierea zonei în care urma să descarce balastul se efectuează alte lucrări și să nu se apropie de acea groapă. Acest martor a mai arătat că după părerea lui nu era necesar ca o persoană să-l dirijeze pe inculpat întrucât vizibilitatea era bună. Cu privire la inculpat, martorul a precizat faptul că la ultima cursă inculpatul a coborât din mașină să se uite la direcția în care trebuia să meargă, și a văzut oameni care lucrau la armături pe lângă groapă. Cu privire la distanța de la marginea gropii și până la marginea balastului, martorul a precizat că era aproximativ 20 de metri. Referitor la basculantă, martorul a precizat că, era o mașină veche, și nu era prevăzută cu semnale acustice. Cu privire la victimă, martorul a declarat că acesta nu avea vestă reflectorizantă și nici cască de protecție în momentul producerii accidentului, întrucât cu circa 10 minute venise de la masă și le-a lăsat acolo.

C. G. în declarațiile date a susținut că la data de 01.10.2008 o echipă de 8 lucrători au fost aduși de la Cluj să lucreze pe varianta B., DN 11, DN 13, la circa o săptămână a mai venit de la Cluj încă o echipă formată din 8 muncitori, aveau de construit o pasarelă care trecea peste calea ferată și lucrau la două obiective, și anume piciorul podului nr. 1 și culeea podului nr. 1. Când s-a întâmplat accidentul, se efectuau lucrări de armare la culeea nr. 1, victima Tarkanyi Gornyik I. era însărcinat de domnul B. V. ca împreună cu un alt muncitor, K. Josef să aprovizioneze cu fier pe muncitorii care montau fierul în fundația de la culeea nr. 1. În momentul în care s-a produs accidentul, victima și K. Josef stăteau pregătiți cu fierul în mână pentru a-l da muncitorilor care se aflau în groapă. Referitor la basculantă, martorul a arătat că, conducătorul basculantei avea ca sarcină să transporte balast de la aproximativ 1 km, în zona unde lucrau muncitorii. Cu privire la lucrare, martorul a relatat că lucrarea era condusă de domnul B. V., iar de terasamente se ocupa martorul. Martorul știa din programul făcut de domnul B. V. că basculanta trebuia să efectueze mai multe transporturi, iar accidentul s-a produs la a patra cursă. Martorul la un moment dat a auzit strigăte și chiar fluierături, era domnul B. V. care încerca să-l atenționeze pe șofer că sunt persoane în zonă, însă se pare că șoferul nu l-a auzit pe domnul B. V. și nu a oprit descărcarea, neauzindu-l pe domnul B. V., șoferul a dat înapoi și a prins-o pe victimă care stătea cu fierul în brațe. Martorul s-a mirat cum victima nu a auzit zgomotul de la basculantă, în zonă fiind singura basculantă. Acest martor a mai susținut faptul că era obligația șoferului să se asigure în cazul în care mergea în marșarier că în zonă nu sunt persoane. S-a mai susținut faptul că șoferul la primele trei curse a urmat traseul stabilit, iar la a patra cursă s-a abătut cam 3-4 metri.

Martorul Tarkanyi Ianko-F. în declarațiile date a relatat că nu a fost prezent în momentul în care s-a produs accidentul, era la baracă și bea apă. A venit un coleg la baracă care i-a luat cana din mână și i-a zis să ducă apă, martorul a luat un bidon de apă de 5 litri și a fugit după coleg la locul accidentului. Când a ajuns acolo, la locul accidentului, victima era scoasă de sub mașină și un coleg îi dădea primul ajutor.

Martorul F.-K.–Ferko Ș. a susținut că la momentul accidentului nu a fost de față, era la circa 20 de metri și căra panouri și popici. Cu privire la activitatea de la punctul de lucru, martorul a arătat că era condusă de domnul B. V. sau C. G..

Martorul T. L.–T. în declarațiile date a susținut că datorită neclarității atribuțiilor în funcția de director Sucursala B., precum și a timpului relativ scurt în care și-a exercitat acea funcție, sarcinile lui de serviciu au fost executate doar tangențial în legătură cu șantierul respectiv și în mod special la caracterul tehnic al lucrării respective. Martorul a precizat că a luat cunoștință de proiectul lucrării respective la acea vreme și își aduce aminte că existau prevederi în domeniul S.S.M., mai precis în caietul de sarcini respectiv. Martorul și-a adus aminte cu exactitate că nu a luat cunoștință sub nicio formă și nici nu au existat demersuri în acest sens din partea reprezentanților S.C. C. S.A., de un anumit plan de Sănătate și Securitate în muncă – S.S.M., cu privire la șantierul respectiv. Nu are niciun fel de cunoștințe privind aspectul că numele lui figurează în partea introductivă a unui astfel de plan, ca fiind persoana desemnată să conducă executarea lucrărilor și nu și-a însușit prin semnătură sau alt mod această însărcinare. Cu privire la evenimentul din data de 16.10.2008 a cărei victimă a fost Tarkanyi Gornyik I., martorul nu are cunoștință, întrucât nu a fost prezent la fața locului, iar sarcinile de serviciu impuneau prezența lui la un alt șantier.

B. I. L. în declarațiile date a arătat că în acea perioadă era director calitate la S.C. C. S.A. și sarcinile ei de serviciu constau în verificarea calității materialelor și lucrărilor care se executau la proiectul ocolitoarea municipiului B., proiectul consta între DN 11 și DN 13 iar organizarea de șantier era la DJ 103. La un moment dat, martora a auzit de la colegi că în zona pasajului spre DN 13 a avut loc un accident. De la colegi cunoaște că în accident a fost implicată o basculantă care aparținea secției de utilaj transport a S.C. C. S.A. și unul dintre angajații de la Sucursala Cluj a Concefei.

Martorul K. Jozsef, în declarațiile date a arătat că „ nici el, nici Tarkanyi nu aveam în dotare vestă reflectorizantă și nici nu a văzut vreun muncitor pe șantierul respectiv purtând vreodată asemenea vestă ”, menționând totodată că avea cască de protecție și mănuși și bocanci în dotare, atât el cât și Tarkanyi Gornyik I.. În momentul accidentului, nici martorul și nici Tarkanyi Gornyik I. nu purtau cască de protecție. Acest martor a mai arătat faptul că, în fiecare dimineață se făcea protecția muncii, iar lunar semnau carnetul de protecția muncii, instructajul privind protecția muncii se făcea de maistrul C. G..

C. C. M. în declarațiile date a susținut că la data producerii accidentului îi avea în subordinea sa pe lucrătorii B. V. și C. G., și nu avea niciun fel de atribuții în ceea ce privește pe conducătorul auto M. C.. Subordonarea respectivă se referea în mod exclusiv la chestiuni de ordin general și tehnic, fără a avea obligația și posibilitatea practică de supraveghere a acestora în timpul îndeplinirii sarcinilor de lucru ale acestora. Martorul a precizat că dispoziția ca cei doi să-și desfășoare activitatea la punctul de lucru al ocolitoarei municipiului B. a fost dată în mod exclusiv verbal de către directorul general al societății, domnul H. C., martorul neavând cunoștință de formalitățile scrise cu privire la aceste aspecte. Martorul a apreciat că, atribuțiile conducerilor sucursalelor erau delimitate în funcție de ,, circumscripția teritorială ” a fiecărei sucursale, iar lucrătorii ce își desfășurau activitatea într-o anumită locație erau subordonați direct conducerii sucursalei respective, chestiuni pe care le-a apreciat ca existând în formă scrisă, consemnate în fișa postului conducerii sucursalei. Cu privire la șantierul Ocolitoarea municipiului B., martorul a arătat că nu a avut sarcini exprese scrise sau verbale și nici nu avea posibilitatea practică de a da dispoziții de orice fel conducătorilor locurilor de muncă și lucrătorilor ce își desfășoară activitatea pe perimetrul șantierului, prezența martorului în perimetrul șantierului fiind sporadică. Martorul a arătat că nu are cunoștință de chestiunile concrete privind organizarea șantierului Ocolitoarea municipiului B. sau de chestiuni privind măsurile de securitate și sănătate în muncă la nivelul general ori particular privind șantierul respectiv - aceasta nefăcând parte din sarcina de serviciu a martorului. Referitor la evenimentul din data de 16.10.2008 a cărui victimă a fost lucrătorul Tarkanyi Gornyik I., martorul a precizat că nu are cunoștințe directe în acest sens. De la colegi cunoștea că victima avea o situație particulară deosebită, având anumite probleme de ordin familial, aspecte care i-ar fi afectat capacitatea de concentrare în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Martorul D. A. I. în declarațiile date a relatat că, nu–și aduce aminte dacă a luat la cunoștință de decizia directorului general nr. 85/02.06.2008 emisă de S.C. C. S.A. Sibiu, de numirea în funcția de șef șantier Ocolitoarea municipiului B., fiindu-i prezentat în momentul audierii de către procuror acest din urmă înscris. În continuare, martorul a arătat că dacă i se aducea la cunoștință înscrisul respectiv, acesta trebuia să poarte semnătura lui. Cu ocazia audierii, i s-a adus la cunoștință locul unde s-a petrecut evenimentul din data de 16.10.2008 și a precizat că, acesta era situat în zona apropiată fundațiilor podului unde se desfășurau lucrări de către anumiți lucrători care se aflau în subordinea domnului C. C., director al Sucursalei Cluj C., iar martorul nu avea niciun fel de atribuție practică de coordonare, organizare ori supraveghere a lucrătorilor respectivi în perimetrul respectiv al șantierului, unde se efectuau lucrări de construcție structuri. Lucrările de terasament care se efectuau sub coordonarea martorului se făceau cu lucrătorii S.C. Sud C. sau C. S.A. care erau supravegheați în mod direct și efectiv de către domnul director D. E.. Pentru fiecare operațiune pe șantier, martorul personal se adresa domnului D. E. care la rândul său lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire prin lucrătorii respectivi. Martorul nu-și aduce aminte dacă i s-a pus la dispoziție vreun plan de securitate și sănătate în muncă, relativ la șantierul respectiv, întocmit conform H.G. nr. 300/2006. Martorul a subliniat că, lucrările pe care le coordona erau executare de lucrători - șoferi și maiștri care erau instruiți și supravegheați, inclusiv pe linie de securitate și sănătate în muncă de către directorul D. E..

Martorul Ș. M. C. a relatat că nu cunoaște prea multe despre accident întrucât activitatea lui se desfășura preponderent la sediul din Sibiu, iar aceasta se referea la activitatea de transport și în special la obținerea actelor necesare pentru buna desfășurare a activității de transport din cadrul firmei. Activitatea de protecție ce depindea în special de el, se rezuma la angajarea conducătorilor auto, când se efectua la sediul firmei o pregătire de 8 ore. Acele norme le erau predate de către Serviciul specializat din cadrul societății, respectiv S.S.M. și se efectua lunar la începutul lunii cu fiecare persoană în parte. Cu privire la fișele de protecție a muncii, martorul a arătat că acestea conțineau articole pentru fiecare angajat al firmei, aceste fișe erau întocmite lunar la efectuarea instructajului. Cu privire la codul IP 49/1 martorul a precizat că din eroare s-a consemnat în loc de IP 48.

Pearsică I. în declarațiile date a arătat că inculpatul M. C. a fost trimis de la Secția de Mecanizare Sibiu cu 2-3 zile înainte de producerea accidentului și din câte își aduce aminte martorul, inculpatul era ,, proaspăt angajat ” în cadrul societății. Când a venit M. C. la punctul de lucru de la B. nu a avut fișa de protecție a muncii cu el, neavând fișa la el, s-a făcut o prelucrare după niște norme interne trimise de la Sibiu. Fișa de protecția muncii a venit după ce s-a produs accidentul, iar aceasta era semnată de către inculpat. Cu privire la instructajul privind protecția muncii, martorul a arătat că acesta se făcea la o lună de zile. La schimbarea punctului de lucru sau la angajare se făcea instructajul de protecția muncii după niște norme interne, aceste instrucțiuni se refereau la conducerea preventivă, să nu se consume alcool, să asculte de șeful de lucru, să circule corespunzător, la B. instructajul se făcea de martor și maistrul S..

Martorul T. M. C. în declarațiile date a arătat că a fost sunat de colegul lui, D. C. că a avut loc un accident pe Ocolitoarea Brașovului, fiind vorba de un accident mortal. Colegul lui, D. C. s-a deplasat la locul accidentului și când s-a întors i-a spus în mare ce s-a întâmplat, respectiv că șoferul M. C. executând o manevră de mers în spate l-a prins la mijlocul mașinii, între roți și rezervor pe Tarkanyi Gornyik I.. Martorul are cunoștință că în cadrul societății s-a efectuat instructajul privind protecția muncii pe meserii, acest instructaj privind protecția muncii la nivelul punctului de lucru de la B. se făcea de fiecare șef de echipă zilnic, dimineața înainte de începerea lucrului și se consemna în spatele fișei de pontaj. De asemenea, se mai făcea instructaj în fiecare lună și fiecare șef de echipă avea în fișa postului ca atribuție de serviciu efectuarea instructajului.

Martorul G. O. a susținut că nu are nicio legătură cu producerea accidentului întrucât a fost angajat cu contract parțial de 2 ore la Sucursala B. a S.C. C. Sibiu S.A. Cu privire la contractul încheiat cu Sucursala C., martorul a arătat că acesta a fost reziliat prin demisie cu circa două săptămâni înainte de producerea accidentului. În perioada cât a fost angajat a efectuat instructajul privind protecția muncii pentru angajații de la Sucursala B. care lucrau pe ocolitoare.

B. M. Ș. în declarațiile date a arătat că societatea DMB PREST S.R.L. a întocmit o bună parte din documentele care au fost folosite pentru instruirea personalului respectiv, tematicile de instructaj, instrucțiunile proprii de securitatea muncii, documente care au fost aprobate de S.C. C. S.A. De asemenea, societatea DMB PREST S.R.L. a întocmit evaluarea riscurilor de accidente, planul general de prevenire și protecție al S.C. C. S.A. și planul propriu de securitate în muncă pentru șantierul Ocolitoarea Brașovului. În momentul în care s-a încheiat contractul cu DMB PREST S.R.L., în S.C. C. S.A. nu exista personal încadrat cu pregătire suficientă și astfel s-au respectat prevederile Legii nr. 319 /2006 care prevedea ca în astfel de situații să se apeleze la un serviciu extern. Cu privire la serviciul intern de prevenire și protecție, acesta a fost constituit ulterior semnării contractului, constituirea acestui serviciu intern s-a făcut la data angajării domnului T. M.. Martorul a mai precizat faptul că angajarea unui serviciu extern de protecția muncii nu exonerează răspunderea angajatorului în domeniul securității și sănătății în muncă. Alte măsuri care trebuia să le asigure angajatorul sunt instruirea personalului, dotarea cu echipamente individuale de protecție, verificarea respectării prevederilor legale.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 411/AUT/17.10.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B., s-a reținut că moartea persoanei accidentate Tarkanyi Gornyik I. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne, consecința unui traumatism toraco-abdominal cu rupturi ale organelor interne ( plămâni, ficat, splină ) și multiple fracturi costale, leziuni ce s-au putut produce prin comprimarea corpului între două planuri dure în condițiile unui accident de muncă produs la data de 16.10.2008, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă. În acest raport, s-au constatat multiple excoriații la nivelul membrelor, toracelui și abdomenului, echimoze - confirmându-se astfel că decesul a fost cauzat în condițiile violente de acroșare a corpului victimei de autobasculanta respectivă. În același raport, s-a menționat că sângele recoltat de la cadavru nu a conținut alcool.

Potrivit convenției denumită „ contract de prestări servicii ” nr. 91/2006, încheiată pe o durată de 5 ani de la data de 01.12.2006 și până la data de 30.11.2011, S.C. D.M.B. PREST S.R.L., serviciul extern privind securitatea și sănătatea în muncă, asigura consultanță și întocmea documentele necesare în domeniul securității și sănătății în muncă, prevenirii și stingerii incendiilor și situațiilor de urgență, precum și asigura consultanță în legătură cu echipamentele tehnice ce cad sub incidența ISCIR, dacă este cazul pentru S.C. C. S.A., în calitate de beneficiar.

Referitor la lucrătorul victimă Tarkanyi Gornyik I., s-a reținut că acesta își desfășura activitatea în baza contractului individual de muncă nr._/29.02.2008, încheiat pe o durată nedeterminată. Potrivit mențiunilor contractuale, lucrătorul urma să-și desfășoare activitatea la „ CLUJ N. ”, având funcția/meseria de „ MECANIC ”. În același sens, lucrătorul avea întocmită fișa postului pentru „ C.: Sucursala Cluj ”, privind calificarea „ lăcătuș mecanic ”.

De asemenea, pe numele acestuia, pentru ocupația/funcția „ lăcătuș - muncă la înălțime ” privind același loc de muncă „ S.C. C. S.A. SIBIU – SUCURSALA CLUJ ”, era emisă de medicul de medicina muncii fișa de aptitudine.

Sub aspectul procesului de instruire a lucrătorului Tarkanyi Gornyik I. s-a constatat că, la data evenimentului, avea întocmită fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă pentru calificarea lăcătuș mecanic, funcția muncitor, pentru „ Locul de muncă S.C. C. – Sucursala Cluj ”. Singurele mențiuni privind instructajul la locul de muncă apar ca fiind din data de 28.02.2008 și nu este completat spațiul aferent mențiunii locului de muncă. Referitor la instruirea periodică apar doar două mențiuni din datele de 29.04.2008 și 20.08.2008, cu precizări privind materialul predat și semnăturile celui instruit și cel care a instruit, fără însă a purta semnătura celui care a verificat instruirea.

Față de acestea, s-a apreciat că se poate reține faptul că lucrătorul victimă Tarkanyi Gornyik I.- care își începuse activitatea la locul de muncă respectiv la data de 01.10.2008 fără formele legale îndeplinite având în vedere mențiunile din contractul individual de muncă și fișa postului ( deci, cu numai 15 zile anterior evenimentului ) nu fusese instruit sub nicio formă cu privire la locul de muncă unde își desfășura activitatea în momentul evenimentului, și anume Șantierul Ocolitoarei Municipiului B., toate înscrisurile privind relațiile de muncă și cele referitoare la securitatea și sănătatea în muncă ( inclusiv fișa postului ), fiind realizate cu referire la „ Sucursala Cluj ”. Astfel, s-a reținut în sarcina angajatorului S.C. C. S.A. încălcarea dispozițiilor legale privind instruirea lucrătorilor referitor la victima Tarkanyi Gornyik I. prevăzute în art. 20 din lege, coroborat cu Secțiunea a 3-a, Capitolul V, din normele de aplicare.

În ceea ce privește echipamentul individual de protecție la locul de muncă, deținut și purtat de către lucrătorul victimă Tarkanyi Gornyik I., s-au avut în vedere următoarele:

P. adresa angajatorului nr. 7039/16.12.2009 s-a precizat că „ muncitorul necalificat Tarkanyi Gornyik I. era dotat corespunzător cu echipament de protecție și de lucru specific locului de muncă, însă nu se poate face dovada dotării ( fișă de inventar ). ” Fiind întrebat în acest sens, martorul coleg de echipă cu victima - K. Iozef, a precizat că „ nici el, nici Tarkanyi nu aveam în dotare vestă reflectorizantă și nici nu am văzut vreun muncitor pe șantierul respectiv purtând vreodată asemenea vestă ”, menționând totodată „ cască de protecție, mănuși și bocanci aveam în dotare, atât el cât și Tarkanyi Gornyik I. . În momentul accidentului, nici martorul și nici Tarkanyi nu purtau cască de protecție. ” În același sens, și anume lipsa unor elemente de echipament de protecție, au fost și constatările făcute cu ocazie cercetării la fața locului. Sub aspectul concret al situației de fapt respectiv și a necesității dotării și purtării de către lucrători a unor echipamente de protecție, s-a observat că pe șantierul respectiv, dat fiind natura acestuia, exista un trafic intern relativ obișnuit, ceea ce făcea în mod evident necesară purtarea unor elemente de îmbrăcăminte reflectorizantă ( inclusiv pe timpul zilei ), tocmai în scopul unei mai mari vizibilități ale lucrătorilor respectivi și mai ales, pentru cei care își desfășurau activitatea în vecinătatea căilor de circulație auto, precum lucrătorul victimă – în conformitate cu H.G. nr. 1048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă – fiind astfel nerespectate dispozițiile acesteia. Mai mult, în cuprinsul planului propriu de securitate și sănătate în muncă aplicabil șantierului respectiv și depus la dosar de către serviciul extern al S.C. C. S.A., la pct. 2.1. se menționează că „ pe șantier se vor purta în mod obligatoriu căștile de protecție, încălțăminte de protecție și îmbrăcăminte vizibilă de la distanță ( dosar urmărire penală, pagina 640 ). Având în vedere tocmai caracterul general al situației respective la acel loc de muncă, cât și lipsa unor evidențe și control a unei asemenea situații privind dotarea și purtarea echipamentului de protecție, urmare vădită a nerealizării formelor legale privind desfășurarea activității la acel loc de muncă ( fișă post pentru locul respectiv de muncă, decizii de numire în funcție, de schimbare a locului de muncă, detașare, instruirea privind protecția muncii la locul de muncă respectiv ) – aceste neregularități s-au reținut, de asemenea, în sarcina angajatorului S.C. C. S.A .

Referitor la inculpatul M. C. s-au reținut următoarele:

Inculpatul M. C. era încadrat la S.C. C. S.A. doar cu câteva zile înaintea accidentului, acesta desfășurându-și activitatea în baza contractului individual de muncă nr._/06.10.2008 ( I.T.M. Sibiu ), fără mențiuni speciale privind locul de muncă și având funcția/meseria de „ CONDUCĂTOR AUTO ”.

Un principal aspect în ceea ce-l privește pe inculpat, este lipsa unei fișe a postului referitor la acesta, astfel cum a reieșit din adresa nr. 7039/16.12.2009 emisă de angajatorul S.C. C. S.A., unde s-a precizat că „ D-l M. C., nu deține fișă post ”. Această omisiune a lipsit pe lucrătorul în cauză de stabilirea precisă a îndatoririle de serviciu și a relațiilor ierarhice, în așa măsură încât atribuțiile de serviciu sau sarcinile de lucru să poată fi asimilate și puse în aplicare, antrenând în acest sens răspunderea acestuia.

Cu privire la instruirea lucrătorului conducător auto M. C., deși acesta avea întocmită fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă, s-au constatat de asemenea o . neregularități care au dus la crearea pericolului respectiv.

Astfel, cu privire la instruirea la locul de muncă este menționat „ S.U.T. ” – probabil, „ Secția Utilaj Transport ”, structura internă din care făcea parte lucrătorul respectiv ( art. 4, lit. G.e. din Regulamentul de Organizare și Funcționare al societății ). Această situație nu satisface cerințele legale privind instruirea la locul de muncă, potrivit art. 20 din lege, coroborat cu Secțiunea a 3-a, Capitolul V, din normele de aplicare. Această fază de instruire, pe lângă cea introductiv generală și cea periodică, are o existență distinctă și o specificație aparte. Astfel, potrivit art. 90 din norme, instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală și are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate. Cu alte cuvinte, instruirea la locul de muncă trebuie să cuprindă, potrivit art. 93 din norme, reglementări specifice locului de muncă respectiv care să se grefeze pe cele generale, astfel încât lucrătorul să se familiarizeze cu specificul locului de muncă/postului de lucru respectiv și să-și însușească normele în materie aplicabile în concret situațiilor respective. Așadar, în vederea respectării întocmai a prevederilor legale, lucrătorului ar fi trebuit să-i fie prelucrate norme de protecția muncii specifice șantierului respectiv, aducându-i-se la cunoștință inclusiv chestiuni privind organizarea șantierului și sarcinile concrete de lucru cu măsurile specifice consecutive, ceea ce nu s-a întâmplat, potrivit fișei respective instruirea la locul de muncă având ca obiect instrucțiuni proprii cu caracter general și specific meseriei respective ( conducător auto ), fără alte precizări privind locul respectiv de muncă. În acest sens, chiar superiorul direct al inculpatului M. C., fiind cel care a și efectuat instructajul respectiv la locul de muncă ( „ S.U.T. ” ), și anume Ș. M. C. care ocupa funcția de șef coloană auto S.C. C. S.A., acesta audiat în cauză ca martor, a precizat că nu avea niciun fel de cunoștință privind locul de muncă efectiv al lucrătorului respectiv în momentul realizării instructajului specific respectiv.

Sub aspectul instruirii lucrătorilor, referitor la funcția/meseria de conducător auto, analizându-se atât tematica de instruire, cât și opisul instrucțiunilor proprii ale angajatorului S.C. C. S.A. – s-a putut observa că cele ce se regăsesc în acest sens în cuprinsul dosarului de cercetare I.T.M. ( fila 184 și următoarele și 196 și următoarele dosar urmărire penală ), nu corespund în integralitate cu cele puse la dispoziție în același sens de către serviciul extern S.C. D.M.B. PREST S.R.L. ( filele 695-733 dosar urmărire penală ), cu privire la perioada respectivă și la felul instruirii nefiind respectată niciuna dintre tematici și planificări – relevându-se încă odată neglijența angajatorului S.C. C. S.A. în procesul de instruire a lucrătorului M. C..

De altfel, fiind întrebat în acest sens martorul Ș. M. C. despre mențiunea din fișa specifică de instruire a inculpatului M. C. privind prelucrarea acestuia în cadrul instruirii la locul de muncă a „ IP 49/1 ” ( conform opisului din dosarul de cercetare al I.T.M. denumirea ( indicativul ) nu există, iar potrivit celor depuse de către serviciul extern, această instrucțiune se referă la „ centrale termice ”, nefiind aplicabilă șantierului respectiv astfel cum a reieșit din aceleași înscrisuri depuse de același serviciu extern ) – martorul a precizat că aceasta s-a întâmplat „ din eroare ”, instrucțiunea respectivă neavând nicio legătură cu atribuții auto, în cazul respectiv mențiunea respectivă trebuind să fie „ IP 48 ”, aceasta din urmă având un obiect relevant ( atât funcției respective, cât și speței de față în specia l), și anume „ transportul intern general ”. Eroarea respectivă ar fi fost acceptabilă dacă faza respectivă de instruire, astfel cum este consemnată în fișa specifică, nu ar fi fost subsemnată inclusiv de cel care „ a verificat însușirea cunoștințelor ”.

În același sens, instrucțiunile proprii ce apar a fi prelucrate cu lucrătorul respectiv în faza de instruire periodică, nu numai că nu corespund în integralitate programului de instruire-testare depus la dosarul cauzei, dar nici nu sunt subsemnate pentru verificarea instruirii.

Toate acestea au relevat astfel superficialitatea întregului proces de instruire al inculpatului M. C. de către angajatorul S.C. C. S.A., fiind încălcate dispozițiile legale prevăzute în art. 20 din Lege, completate cu Capitolul V din normele de aplicare ale acesteia – responsabilități ce au fost reținute în sarcina angajatorului S.C. C. S.A.

Analizându-se incidența neregularităților procesului de instruire a inculpatului privind crearea pericolului grav și iminent a unui accident de muncă, atât în general, cât și în mod special asupra producerii evenimentului analizat având consecință decesul lucrătorului victimă Tarkanyi Gornyik I. – s-au reținut următoarele:

Singura instrucțiune concretă relevantă în speță ce apare a fi prelucrată cu inculpatul M. C. este prevăzută în IP NR. 27/1 – INSTRUCȚIUNI DE PROTECȚIA MUNCII PENTRU AUTOBASCULANTE, unde la pct. 4. privind „ Măsuri de securitate a muncii ” se precizează „ 15. În timpul basculării, conducătorul auto se va asigura că în zona de descărcare nu se găsește nicio altă persoană cu excepția celei care dirijează descărcarea, conform tehnologiei de lucru. ” Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că instrucțiunea respectivă prezintă deficiențe privind procesul de însușire și punere în aplicare de către lucrătorul M. C.. În primul rând, instrucțiunea nu a fost prelucrată pentru locul de muncă respectiv – Șantierul Ocolitoarei Municipiului B., ci pentru „ S.U.T. ”, așa cum s-a menționat mai sus, inculpatul M. C. fiind lipsit de asimilarea caracteristicilor specifice locului de muncă respectiv, aspect deosebit de relevant în speță, evenimentul având la bază prezența victimei Tarkanyi Gornyik I. în apropierea zonei de basculare, aceasta având sarcini speciale privind manipularea de material pentru o fundație din imediata apropiere a zonei respective de basculare. În continuare, nu s-a regăsit nicio mențiune privind modalitatea practică de solicitare și punere în aplicare a operației de „ dirijare a descărcării ”. Mai mult, lipsind fișa postului inculpatului, acesta era în necunoștință de cauză privind stabilirea cu exactitate a relațiilor ierarhice aplicabile propriei sale funcții, acestea apărând doar cu caracter empiric în cadrul exercitării atribuțiilor/sarcinilor de serviciu.

Celelalte instrucțiuni concrete privind operația respectivă – obligația dirijării și supravegherii de către conducătorul formației de lucru, precum și viteza, pilotarea și semnalizarea acustică a mersului înapoi – au fost prevăzute de către angajator în cuprinsul altor reglementări interne, precum IP NR. 48/1 - INSTRUCȚIUNI DE PROTECȚIA MUNCII PENTRU ACTIVITATEA DE TRANSPORT INTERN și prevederi din cuprinsul planului propriu de securitate al șantierului – reglementări relativ la care inculpatul M. C. nu fusese instruit.

Dispozițiile privind mersul înapoi și întoarcerea sunt prevăzute în dreptul comun în materia circulației pe drumurile publice, și anume art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 125-128 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 – prevederi legale de care inculpatul M. C. trebuia să aibă cunoștință prin prisma calificării sale profesionale, conducător auto. Cu toate acestea, prevederile respective nu sunt aplicabile decât circulației pe drumurile publice, iar nu locurilor de muncă, precum șantierele de construcții, cum este în cazul de față.

Cu toate acestea, în sarcina inculpatul M. C. s-au reținut infracțiunile privind protecția muncii și de drept comun – ucidere din culpă. Astfel, deși inculpatul a fost instruit privind protecția muncii insuficient de către angajatorul S.C. C. S.A., acesta, prin prisma calificării sale profesionale și a experienței sale în domeniu și având în vedere circumstanțele concrete ale evenimentului respectiv, trebuia și putea să prevadă rezultatul produs ca urmare a conduitei sale cu acea ocazie și a nerespectării măsurilor de securitate și sănătate în muncă care i-au fost prelucrate în procesul de instruire în acest sens.

Instanța de fond a reținut că inculpatul M. C. posedă permis de conducere pentru categoriile B, C și E ( inclusiv deci pentru categoria auto specifică în speță ) de o perioadă relativ lungă de timp, începând cu anul 1999, de atunci acesta lucrând efectiv în domeniul respectiv, având deci o experiență profesională îndelungată în acest sens. În cadrul pregătirii profesionale generale privind profesia de conducător auto, precum și cu ocazia exercitării în fapt a unei astfel de activități, conducătorul auto are obligația de asigurare privind manevrele ce urmează a fi efectuate, indiferent dacă acestea sunt realizate pe drumul public sau în afara acestuia.

În speță ,, operația respectivă ”, și anume transport și manevră auto de mers înapoi pentru basculare material efectuată în cadrul șantierului, a fost realizată de către inculpatul M. C. cu nerespectarea obligației generale de asigurare în efectuarea manevrelor specifice meseriei de conducător auto. Mai mult, s-a apreciat că se poate reține inclusiv singura măsură de securitate și sănătate în muncă – adusă la cunoștința inculpatului potrivit fișei individuale de instructaj de protecția muncii – și anume cea amintită mai sus cuprinsă în IP NR. 27/1 – INSTRUCȚIUNI DE PROTECȚIA MUNCII PENTRU AUTOBASCULANTE.

Astfel, zona respectivă nu prezenta nicio caracteristică care ar fi putut duce la restrângerea câmpului vizual al conducătorului auto, făcând astfel imposibilă observarea prezenței victimei în locul respectiv, fiind deci viabilă din acest punct de vedere ( locul nu prezenta declivități deosebite, nu avea obstacole, fiind larg deschis în suprafață ). Mai mult, astfel cum a reieșit din cele reținute privind situația locului respectiv, acesta era deschis manevrei respective inclusiv în partea opusă celei în care se afla victima ( cea din apropierea fundației respective ), făcând deci posibilă realizarea operației respective la o distanță mai mare de victimă și evitarea astfel acroșării acesteia.

În cauză nu s-a reținut niciun aspect special privind starea tehnică și dotarea autovehiculului respectiv, acesta îndeplinind cerințele tehnice în materie ( dispunând inclusiv de oglinzi retrovizoare poziționate corect și claxon în stare de funcționare, fără însă a avea dotare tehnică specială privind semnalizare acustică pentru mersul înapoi ) – aspecte ce au rezultat din declarațiile inculpatului M. C..

În drept s-a reținut că faptele inculpatului M. C., care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu de conducător auto, din culpă, nu a respectat obligațiile și măsurile stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă mai sus menționate, creând astfel pericolul grav și iminent de producere accidentului de muncă, cu consecințe deosebite, în urma căruia a decedat lucrătorul Tarkanyi Gornyik I. – întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal în concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. 1, 2 și 4 teza ultimă, din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M. C., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, cu referire la inculpatul M. C., instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pedeapsa fiind mai mică de 2 ani închisoare iar inculpatul nefiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii. De asemenea, raportat la caracterul neintenționat al infracțiunii și la persoana inculpatului care este lipsit de antecedente penale și pe deplin integrat în societate, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

Instanța de fond a avut în vedere și faptul că Ministerul Public a solicitat, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la inculpat. Analizând această solicitare, instanța de fond a arătat că prelevarea de probe biologice nu este o operațiune automată care se impune a se realiza ori de câte ori se pronunță o hotărâre de condamnare pentru una din infracțiunile prevăzute în anexa legii. În acest sens, legea dispune că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, instituind posibilitatea și nu obligația unei astfel de operațiuni.

Pe de altă parte, în partea introductivă, art. 1 din actul normativ, se stabilesc scopurile urmărite prin această lege respectiv constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare ( S.N.D.G.J. ), pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism iar art. 3 expune mai explicit aceste scopuri, respectiv (a) excluderea persoanelor din cercul de suspecți și identificării autorilor infracțiunilor cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta lege; b) stabilirii identității persoanelor - victime ale catastrofelor naturale, ale accidentelor în masă și ale actelor de terorism; c) realizării schimbului de informații cu celelalte state și combaterii criminalității transfrontaliere; d) identificării participanților la comiterea infracțiunilor cuprinse în anexă.

Or, ținând cont de aceste scopuri ale legii, astfel cum sunt prezentate de art. 1 și 3 din Legea nr. 76/2008, instanța de fond a apreciat că recoltarea de probe biologice de la inculpat nu se impune. Astfel, ținând cont de persoana acestuia, de lipsa antecedentelor penale și de caracterul neintenționat al infracțiunii, s-a reținut că nu există niciun indiciu cu privire la posibila implicare a sa ulterioară în săvârșirea infracțiunilor la care face referire art. 1 și, cu atât mai puțin, a infracțiunilor pentru care s-ar putea pune problema combaterii criminalității transfrontaliere.

De asemenea, la acest moment, recoltarea de probe de la inculpat nu ar corespunde celorlalte obiective indicate de art. 3 din Legea nr. 76/2008, în speță identificarea participanților la comiterea infracțiunii nemaifiind o problemă. În opinia instanței de fond, posibilitatea oferită de lege de a se recolta probe biologice și în cazul unor infracțiuni neintenționate derivă tocmai din necesitatea ca, în funcție de împrejurările cauzei, să se identifice fie victima, fie autorul faptei, legea recunoscând posibilitatea recoltării unor astfel de probe chiar și anterior pronunțării unei hotărâri de către instanța de judecată ( cu ocazia efectuării cercetării la fața locului sau în cursul urmăririi penale, pentru excludere suspecți conform art. 4 din actul normativ ).

Referitor la persoana juridică inculpata S.C. C. S.A. s-a reținut, în primul rând, aplicabilitatea principiului răspunderii angajatorului.

Astfel, potrivit atât Codului Muncii, cât și legii speciale în materie - Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă ( legea cadru ) – angajatorul are obligația să ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieții și sănătății salariaților ( lucrătorilor ), să asigure securitatea și sănătatea acestora în toate aspectele legate de muncă, apelarea la servicii externe și obligațiile lucrătorilor în domeniu nu exonerează angajatorul de răspunderea sa – fiind astfel consacrat legal principiul responsabilității angajatorului în domeniul protecției muncii.

Analizând actele de la dosar, prima instanță a reținut în primul rând și în principal, încălcarea dispozițiilor legii cadru în materie, astfel cum acestea au fost organizate în vederea executării prin H.G. nr. 1425/2006 ( normele metodologice de aplicare a legii cadru, în continuare, norme ) – în principalele aspecte legate de muncă. Astfel, au fost nesocotite responsabilitățile angajatorului privind luarea măsurilor specifice în principalele direcții de activitate în materie, potrivit art. 7 alin. 1, lit. a) din lege, și anume: a) asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea și instruirea lucrătorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă - cu obligația de a urmări adaptarea acestor măsuri, „ ținând seama de modificarea condițiilor, și pentru îmbunătățirea situațiilor existente ” și obligația de a implementa aceste măsuri pe baza principiilor generale de prevenire, conform alin. 2 și 3 ale art. 7 privind obligațiile generale ale angajatorilor cuprinse în legea cadru.

Astfel, așa cum s-a menționat mai sus activitatea în legătură cu care s-a produs evenimentul s-a desfășurat în baza convenției denumită „ Contract de lucrări ” nr. 182/16.04.2008, încheiată între Municipiul B., în calitate de achizitor, și Asocierea formată din S.C. SPEDITION UMB S.R.L. – asociat prim și inculpata S.C. C. S.A. – asociat secund, în calitate de executant, având ca obiect principal execuția „ Ocolitoarei Municipiului B.: sector DN 11- DN 13 ” ( Executare de drum în lungime de aproximativ 7,2 Km, 1 pasaj rutier și 2 poduri și adaptare DDE la teren ).

În contract au fost stipulate aspecte privind normele de securitate și sănătate în muncă – protecția muncii, și anume:

Conform pct. 10.2 din contract - „ executantul are obligația de a supraveghea lucrările, de a asigura forța de muncă, materialele, instalațiile, echipamentele și toate celelalte obiecte, fie de natură provizorie, fie definitive, cerute de și pentru contract, în măsura în care necesitatea asigurării acestora este prevăzută în contract sau se poate deduce în mod rezonabil din contract. ”

Conform pct. 10.3 ( 1 ) din contract – „ executantul este pe deplin responsabil pentru conformitatea, stabilitatea și siguranța tuturor operațiunilor executate pe șantier precum și pentru procedeele de execuție utilizate, cu respectarea prevederilor și a reglementărilor legii privind calitatea în construcții. ”

Conform pct. 10.6 i) din contract – „ pe parcursul execuției lucrărilor și a remedierilor viciilor ascunse, executantul are obligația: de a lua toate măsurile pentru asigurarea tuturor persoanelor a căror prezență pe șantier este autorizată și de a menține șantierul ( atât timp cât acesta este sub controlul său ) și lucrările ( atât timp cât acestea nu sunt finalizate și ocupate de către achizitor ) în starea de ordine necesară evitării oricărui pericol pentru respectivele persoane. ”

Conform propunerii tehnice – tehnologii de execuție, pagina 13, sub denumirea „ NORME DE PROTECȚIA MUNCII ”, se prevede: „ Semnalizarea punctelor de lucru se va realiza conform normelor în vigoare. Costurile aferente cad în sarcina antreprenorului. ”

În ceea ce privește raporturile dintre cei doi asociați privind contractul respectiv, s-a avut în vedere că potrivit acordului de Asociere dintre aceștia, încheiat sub nr. 505/28.02.2008, fiecare dintre cei doi asociați are răspundere distinctă privind lucrările și lucrătorii fiecărui asociat. De altfel, potrivit art. 12 pct. 9, „ Fiecare Parte răspunde și garantează singură pentru personalul folosit de ea la realizarea Proiectului, inclusiv dar fără a se limita la calificarea personalului, salarizarea personalului, condițiile de muncă și trai ale personalului, instructajul privind protecția muncii, protecția împotriva incendiilor, programul de muncă etc. ”

Referitor la asigurarea respectării prevederilor în materia securității și sănătății în muncă în cadrul relațiilor contractuale dintre beneficiarul achizitor Municipiul B. și prestatorul ofertant S.C. BETA-COPS S.R.L. - în lipsa unor stipulații exprese în acest sens – s-a apreciat că nu se pot reține responsabilități concrete privind securitatea și sănătatea în muncă în sarcina prestatorului consultant S.C. BETA-COPS S.R.L. cu privire la șantierul respectiv.

Instanța de fond, față de cele reținute mai sus a apreciat că societatea inculpată S.C. C. S.A. era singura obligată să asigure, potrivit dispozițiilor legale în materie, protecția lucrătorilor proprii implicați în lucrările respective.

S-a reținut că, la nivel de angajator, au fost încălcate următoarele prevederi legale:

Nu a fost asigurat cadrul organizatoric legal în conformitate cu cerințele legale în domeniul securității și sănătății în muncă, prevăzute, în principal, în cuprinsul SECȚIUNII a 2-a „ Servicii de prevenire și protecție ” din Capitolul III al legii în materie, precum și în Capitolul III din norme „ SERVICII DE PREVENIRE ȘI PROTECȚIE ”.

Astfel, având în vedere criteriul legal sub aspectul stabilirii modului de organizare a activităților de prevenire și protecție ( potrivit art. 14 din norme: a) prin asumare de către angajator; b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători; c) prin înființarea unui serviciu intern; d) prin apelarea la servicii externe ), și anume numărul de lucrători ai angajatorului – în cazul societății învinuite acesta fiind cu mult peste 150 de lucrători – s-a reținut că, potrivit art. 19 din norme, angajatorul trebuia să organizeze serviciul intern de prevenire și protecție, iar în cazul în care acesta nu ar fi avut capacitățile și aptitudinea necesară pentru efectuarea tuturor activităților de prevenire și protecție prevăzute la art. 15 din norme, angajatorul ar fi trebuit să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

Instanța de fond a mai reținut că nu a fost înființat și organizat un serviciu intern de prevenire și protecție în cadrul societății, potrivit art. 14 lit. c) și art. 19 din norme, care să satisfacă cerințele legale în domeniu – angajatorul, inculpata S.C. C. S.A. având la data faptelor, un număr de lucrători cu mult peste 150, minimul peste care exista obligația constituirii unui astfel de serviciu intern.

S-a stabilit că martorul, lucrătorul T. M. C., potrivit contractului individual de muncă nr._/22.04.2008 ( I.T.M. Sibiu ), nu avea mențiuni speciale privind locul de muncă, având funcția/meseria de „ INGINER ”. P. decizia nr. 109/21.07.2008 emisă de directorul general al angajatorului, martorul a fost numit în funcția de „ șef compartiment sănătate și securitate în muncă ” în cadrul societății, începând cu data respectivă – înscris care nu prezintă semnătură de aducere la cunoștință. Potrivit fișei postului din data de 16.08.2008 și prezentând semnătură de luare la cunoștință, martorul T. M. C. ocupa postul „ Șef Departament PM, Protecția Civilă și PSI ” – C. „ Protecția Muncii, Protecția Civilă și PSI ”. În acest context, s-a reținut totuși că martorul T. M. C. îndeplinea cerințele legale de pregătire în domeniu, astfel cum a rezul din certificatul de absolvire ., nr._, absolvind cursuri postuniversitare de perfecționare în domeniu.

P. adresa nr. 6768/24.11.2010, angajatorul S.C. C. S.A. la solicitarea procurorului de caz a înaintat fișele de post pentru D. C. și T. M. C., Decizia Comitetului de Securitate și Sănătate în muncă, Certificate de Inspector Protecția Muncii și Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională. În perioada respectivă la compartimentul Protecția Muncii de la sediul central al S.C. C. Sibiu, erau două persoane și anume D. C. și T. M. C.. La fiecare sucursală există un responsabil de Protecția Muncii, care răspunde de toate problemele legate de securitate și sănătate în muncă, conform celor comunicate.

Concluzionând, prima instanță a reținut faptul că, la sediul central al angajatorului S.C. C. S.A. în cadrul structurii „ compartiment Protecția Muncii ” își desfășurau activitatea martorii T. M. C. și D. C., cu mențiunea că la fiecare Sucursală exista un responsabil cu Protecția Muncii, care răspundea de toate problemele legate de securitate și sănătate în muncă.

Referitor la martorul D. C., potrivit fișei postului din data de 16.08.2008 și prezentând semnătură de luare la cunoștință, acesta ocupa funcția de „ Inspector protecția muncii ” – C. „ Protecția Muncii, Siguranța Circulației Rutiere ”.

Cu privire la „ responsabilul cu Protecția Muncii, care răspunde de toate problemele legate de securitate și sănătate în muncă ” de la fiecare sucursală, la Sucursala B. a fost identificat martorul G. O. având contractul individual de muncă nr. 6415/25.03.2003 ( I.T.M. B. ), cu mențiuni speciale privind obiectul contractului „ Efectuează instructaje protecția muncii ” și locul de muncă „ S.C. C. S.A. Sucursala B. ( puncte de lucru ) șantiere ”, funcția/meseria de „ Revizor ”, cu o fracțiune de normă de 2 ore pe zi, 10 ore pe săptămână.

Potrivit deciziei nr. 12/26.02.2007 emisă de directorul general al S.C. C. S.A., martorul G. O. era numit în funcția de „ responsabil cu serviciul intern de prevenire a riscurilor și bolilor profesionale în cadrul Sucursalei B. ”, începând cu data respectivă, însă înscrisul nu prezintă semnătură sau vreo altă modalitate de aducere la cunoștință. În vederea individualizării îndatoririlor de serviciu, potrivit adresei nr. 6794/25.11.2010 emisă de S.C. C. S.A., s-a precizat că pentru martorul G. O. „ nu există fișă post, dar atribuțiile lui sunt ilustrate în Regulamentul de organizare și funcționare al S.C. C. S.A.”.

Ca urmare a solicitărilor exprese, cu adresele angajatorului, inculpata S.C. C. S.A., nr. 7039/16.12.2009 și nr. 6768/24.11.2010 au fost depuse la dosarul cauzei „ REGULAMENTUL INTERN ( R.I. ) AL S.C. C. S.A. SIBIU ” și „ REGULAMENT DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE ( R.O.F. ) ”.

În Regulamentul Interior sunt prevăzute drepturi și obligații privind conducerea societății, precum „ asigurarea controlului permanent al activității de prevenire a accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, efectuarea instructajului de protecția muncii pentru personalul nou angajat. Verifică periodic cunoștințele pe linie de securitate și sănătate în muncă și PSI ” ( art. 11 ) și „ asigură instrucțiuni de sănătate și securitate în muncă și PSI, normative pentru echipamentul de protecție, materiale de propagandă privind prevenirea accidentelor, instrucțiuni de lucru specifice utilajelor, asigură locurile de muncă cu dispozitive de protecție de uz general ” ( art. 17 ). De asemenea, sunt precizate drepturi și obligații privind salariații, precum „ salariații au dreptul la securitate și sănătate în muncă, la examinare medicală, organizată conform legilor în vigoare ” ( art. 38 ); „ salariații au dreptul să primească echipament de protecție și să-l folosească pe toată durata programului de muncă ” ( art. 42 ); „ salariații trebuie să respecte normele de sănătate și securitate în muncă și igienă a muncii, normele privind folosirea echipamentului de protecție, normele PSI, pentru prevenirea accidentelor și a altor situații care ar putea pune în primejdie viața, integritatea corporală, sănătatea. ” ( art. 51 ).

În R.O.F. există o singură mențiune privind existența unui „ comitet de securitate și sănătate în muncă ” în PARTEA I, CAPITOLUL III, art. 8 lit. g).

Organizarea și funcționarea serviciului intern este prevăzută în cuprinsul Secțiunii a 4-a, a Capitolului III din norme. Astfel, serviciul trebuie să fie format din lucrători cu pregătire în domeniu, și, după caz, personal auxiliar. Conducătorul serviciului trebuie să aibă pregătire superioară în domeniu, potrivit art. 47-51 din normele metodologice ale legii cadru. În cazul S.C. C. S.A., martorul T. M. C. îndeplinea cerințele legale de pregătire în domeniu, astfel cum rezultă din certificatul de absolvire ., nr._, absolvind cursuri postuniversitare de perfecționare cu o durată de 8 săptămâni în specializarea „ Evaluarea Riscurilor De Accidentare Și Îmbolnăvire Profesională ”.

Potrivit art. 24 alin. 1 din norme, Serviciul se organizează „ în subordinea directă a angajatorului, ca o structură distinctă ” - aspect care subliniază, încă o dată, responsabilitatea nemijlocită a angajatorului în acest domeniu. Obligația consemnării în cuprinsul regulamentului intern sau în regulamentul de organizare și funcționare, potrivit art. 24 alin. 3 din norme, a activităților specifice și a capacității și a mijloacelor necesare pentru punerea în aplicare a acestora, precum și obligația angajatorului de a stabili structura serviciului și a asigura mijloacele adecvate în acest sens, în acord cu prevederile alin. 1 și 2 ale art. 26 din norme – evidențiază de asemenea importanța deosebită dată de lege acestei structuri specifice în domeniu.

Cu toate acestea, examinându-se reglementările interne de acest fel, inculpata S.C. C. S.A. punând la dispoziție atât regulamentul intern cât și regulamentul de organizare și funcționare ale societății – nu s-a observat niciun fel de referire la vreo asemenea structură ( neinteresând în mod special denumirea formală a acesteia ), ca structură distinctă în subordinea directă a angajatorului, nici vorbă de organizare, funcționare, atribuții, capacități și mijloace necesare – contrar dispozițiilor legale în materie mai sus amintite.

Mențiunile în domeniu din reglementările respective, au un caracter foarte general și pur formal, fără niciun fel de incidență practică, concretă, relevantă în cadrul organizării societare a serviciilor de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă. Instituirea în sarcina conducerii societății sau a conducătorilor unor structuri societare, a unor competențe sau atribuții în domeniu, precum „ instruirea personalului privind normele de protecția muncii ” ori „ urmărirea permanentă a respectării normelor de protecția muncii ” – nu acoperă nici pe departe lipsurile privind respectarea prevederilor legale în legătură cu asigurarea serviciului intern de prevenire și protecție, acesta având o bază legală distinctă și integrată în ansamblul reglementărilor legale în domeniu.

Instituirea legală a obligației înființării și organizării unui astfel de Serviciu intern, rezidă, în primul rând, din atribuțiile legale ale acestuia conform art. 15 din norme, cu privire la desfășurarea activităților de prevenire și protecție prevăzute expres în conținutul articolului, cu o enumerare deosebit de cuprinzătoare în acest sens. În lipsa unui astfel de serviciu sunt afectate punerea în aplicare a tuturor acestor dispoziții, neexistând acel cadru organizatoric, cu personalul specializat și infrastructura aferentă, cu îndatoririle și responsabilitățile specifice – urmările unei astfel de disfuncționalități regăsindu-se în fiecare aspect privind asigurarea de către S.C. C. S.A. a serviciilor de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă.

De altfel, conținutul fișelor postului lucrătorilor cu atribuții în domeniu, prezintă același caracter pur formal, fără a fi concretizate, printr-o astfel de fișă a postului sau orice alt înscris însușit formal de aceștia, îndatoririle de serviciu - nefiind astfel complinite lipsurile de reglementare privind structura societară aferentă - fiind încălcate, în principal, prevederile art. 20 alin. 2 din norme, conform cărora „ Angajatorul va consemna în fișa postului activitățile de prevenire și protecție pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar și mijloacele adecvate să le efectueze. ”, sau mai larg, prevederile art. 13 lit. d) din legea cadru în sensul cărora angajatorul are obligația „ să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate. ”

Modalitatea complementară de organizare a serviciilor specifice este, conform art. 8 alin. 4 din lege și art. 14 lit. d) din norme, apelarea la servicii externe.

Sub acest aspect, s-a reținut convenția denumită „ contract de prestări servicii ” nr. 91/2006, încheiată pe o durată de 5 ani de la data de 01.12.2006 și până la data de 30.11.2001, între S.C. D.M.B. PREST S.R.L., în calitate de prestator, și S.C. C. S.A., în calitate de beneficiar, având ca obiect asigurarea consultanței și întocmirea documentelor necesare în domeniul securității și sănătății în muncă, prevenirii și stingerii incendiilor și situațiilor de urgență, precum și asigurarea consultanței în legătură cu echipamentele tehnice ce cad sub incidența I.S.C.I.R., dacă este cazul.

Cu privire la obligațiile contractuale ale prestatorului, sunt stipulate obligații privind întocmirea programului de instruire și a tematicilor de instruire și testare, evaluarea riscurilor, participarea la cercetarea accidentelor, întocmirea instrucțiunilor proprii, identificarea riscurilor de accidentare și întocmirea listei interne de dotare cu echipament individual de protecție și de lucru. De asemenea, sunt stipulate obligații privind propuneri de îmbunătățire a condițiilor de muncă, consiliere privind Comitetul de securitate și sănătate în muncă, asistență de specialitate în cadrul controalelor în domeniu, precum și consilierea și informarea în scris periodică a beneficiarului sau a persoanei desemnate de acesta asupra deficiențelor, prevederilor legale nerespectate, riscurilor de accidentare la locurile de muncă, constatate în activitatea beneficiarului.

Așadar, serviciul extern urmează a răspunde în fața angajatorului beneficiar pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale respective, însă acesta din urmă este și va rămâne responsabil pentru întreaga activitate de prevenire și protecție în domeniu din întreprindere și/sau unitate, potrivit art. 6 și 7 din legea cadru, conform principiului responsabilității angajatorului. Mai mult, s-a reținut că în speță principalele neregularități care au dus la producerea evenimentului nu constituie încălcări ale prevederilor legale în legătură cu care a fost încheiat contractul respectiv cu serviciul extern. Astfel, lipsa organizării de la locul de muncă privind stabilirea și concretizarea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu privind lucrătorii cu funcție de conducere și execuție și a relațiilor ierarhice dintre aceștia prin decizii de numire în funcție și fișe ale postului, neaducerea la cunoștința lucrătorilor interesați a unor prevederi interne în domeniu, deficiența efectuării instructajului în domeniu în special a fazei de instruire la locul de muncă, nepunerea în aplicare a unor prevederi privind semnalizarea la locul de muncă sau neevidențierea și controlul asigurării echipamentului individual de muncă pentru fiecare lucrător – toate acestea nu au corespondent relevant în cadrul obligațiilor contractuale ale serviciului extern respectiv, în acest sens fiind și cele precizate în declarația reprezentantului serviciului extern, martorul B. M. Ș..

Referitor la înființarea și organizarea comitetului de securitate și sănătate în muncă, potrivit art. 19 din lege și Capitolului IV din normele metodologice – în vederea informării, consultării și participării lucrătorilor în domeniu – s-a reținut caracterul superficial privind punerea în aplicare a dispozițiilor legale privind acest aspect, neexistând niciun fel de date privind funcționarea acestuia, potrivit art. 65 și 66 din norme, în vederea exercitării atribuțiilor și a respectării obligațiilor angajatorului în acest sens, prevăzute de art. 67 și următoarele, din aceleași norme.

Cu privire la structura respectivă, angajatorul S.C. C. S.A. a depus la dosarul cauzei doar o decizie a conducerii privind organizarea acesteia ( Decizia nr. 33/15.03.2008, neprezentând semnătura directorului general al societății – filele 458-460 dosar urmărire penală ).

P. urmare, lucrătorii au fost lipsiți de suportul organizatoric adecvat necesar participării active în procesul luării măsurilor specifice de securitate și sănătate în muncă, în condițiile în care aceștia, lucrătorii, sunt primii ce au căderea de a fi consultați în materie – aflându-se cel mai aproape de situațiile concrete necesar a fi analizate și, totodată, primii interesați în domeniu – fiind direct afectați de eficacitatea măsurile luate.

Lipsa organizării, potrivit dispozițiilor legale în domeniu, a activităților de protecție și prevenire, precum și luarea tuturor măsurilor adiacente pentru punerea în aplicare a acestora – au dus inclusiv la o . neregularități concrete, care au creat pericolul grav și iminent de producere a accidentului de muncă având ca urmare decesul victimei .

Referitor la activitatea concretă în legătură cu care s-a produs evenimentul – transport și manevră auto de mers înapoi pentru basculare material efectuată în cadrul șantierului, prima instanță a reținut ca fiind aplicabile reglementările interne elaborate de angajatorul S.C. C. S.A. și anume:

- IP nr. 27/1 INSTRUCȚIUNI DE PROTECȚIA MUNCII PENTRU AUTO BASCULANTE,

pct. 4.15. - „ În timpul basculării, conducătorul auto se va asigura că în zona de descărcare nu se găsește nicio altă persoană cu excepția celei care dirijează descărcarea, conform tehnologiei de lucru ”;

- IP nr. 48/1 INSTRUCȚIUNI DE PROTECȚIA MUNCII PENTRU ACTIVITATEA DE TRANSPORT INTERN,

pct. 3.2. - „ Personalul admis pentru activitatea de transport intern va fi numit prin decizie de conducerea societății, după ce a fost instruit din prevederile prezentelor instrucțiuni proprii ”;

pct. 4.1.4. „ Efectuarea operației de încărcare-descărcare a mijlocului de transport auto ”

4.1.4.19. „ Locurile destinate pentru operațiile de încărcare și descărcare a mijloacelor de transport trebuie prevăzute cu căi de acces amenajate corespunzător și spații de întoarcere cu o rază de curbură care să permită o manevră nepericuloasă. …”

4.1.4.20. „ Operațiile de încărcare-descărcare trebuie executate numai sub supravegherea permanentă a conducătorului formației de lucru, instruit special în acest sens, care va stabili procedeul de lucru, nepericulos. În lipsa conducătorului, operația trebuie condusă de ajutorul acestuia….”

4.1.4.21. „ Înainte de începerea operațiilor de încărcare-descărcare, conducătorul formației va întocmi un plan de lucru și de repartizare a sarcinilor pe muncitori, arătându-i detaliat fiecăruia locul și obligațiile ce-i revin, verificând totodată funcționarea corectă a utilajelor, dispozitivelor și sculelor ce se vor utiliza. În cazul executării unor operații deosebite, explicațiile asupra modului de lucru, trebuie însoțite de demonstrarea practică a metodelor ce urmează a fi aplicate. Lucrările trebuie începute numai după ce conducătorul formației de lucru s-a convins că toți lucrătorii au înțeles și și-au însușit obligațiile ce le revin.”

pct. 4.1.9. „ Conducătorul mijlocului de transport auto ”

4.1.9.96. „ Conducătorul autovehiculului trebuie să semnalizeze acustic manevra de mers înapoi. ”

Planul propriu de securitate și sănătate în muncă – conform prevederilor H.G. nr. 300/2006 – DENUMIRE ȘANTIER - Ocolitoarea Municipiului B. – existent în cuprinsul dosarului I.T.M. B., precum și exemplarul depus, la cererea procurorului, la dosarul cauzei, de către serviciul extern Loc de muncă/post de lucru – Muncitor construcții drumuri; Riscuri evaluate – lovire de către mijloacele de transport la deplasarea la locul de muncă sau în timpul desfășurării activității în cazul lucrărilor fără întreruperea circulației; Măsuri tehnice – „…- Locurile destinate pentru operațiile de încărcare și descărcare a mijloacelor de transport trebuie prevăzute cu căi de acces amenajate corespunzător și spații de întoarcere cu o rază de curbură care să permită o manevră nepericuloasă. …”; Măsuri organizatorice – „…- Operațiile de încărcare-descărcare trebuie executate numai sub supravegherea permanentă a șefului formației de lucru, instruit special în acest sens, care va stabili procedeul de lucru nepericulos. …” și „…- Conducătorul autovehiculului trebuie să semnalizeze acustic manevra de mers înapoi - Se interzice manevrarea mijloacelor de transport în spații lipsite de vizibilitate. Lucrătorii vor respecta distanța de siguranță față de instalațiile, autoutilajele de orice tip, mijloacele de transport existente la locul de muncă – Lucrătorii vor respecta regulile de circulație pe drumurile publice sau interne, se vor asigura permanent față de mijloacele în circulație, ferindu-se permanent din raza de acțiune a autoutilajelor ”; Persoana care răspunde de realizarea măsurii – „ Administrator/Lucrător desemnat/Conducător loc de muncă. ”

Față de cele expuse, s-a reținut că angajatorul S.C. C. S.A. și-a îndeplinit obligațiile legale privind identificarea pericolului și evaluarea riscului respectiv specific, a prevăzut măsuri scriptice în acest sens prin întocmirea planului de prevenire și protecție la nivel de angajator și a planului de securitate și sănătate în muncă privind șantierul respectiv, a procedat la elaborarea de instrucțiuni proprii având un astfel de obiect, a luat unele măsuri privind asigurarea cadrului organizatoric de prevenire și protecție precum și instruirea propriilor lucrători în domeniu.

Cu toate acestea, nicio o măsură de protecția muncii nu poate fi considerată luată, în sensul legislației specifice, dacă nu au fost asigurate toate mijloacele în vederea aplicării acesteia, în primul rând prin aducerea la cunoștința lucrătorilor la care aceasta se referă, angajatorul având obligația, potrivit art. 13 lit. f) din legea cadru, să asigure și să controleze cunoașterea și aplicarea de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și de protecție, precum și a prevederilor în domeniul securității și sănătății în muncă – în vederea satisfacerii scopului activităților de securitate și sănătate în muncă, astfel cum acesta este prevăzut în art. 5 lit. n) din lege, și anume asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă. În lipsa unor astfel de măsuri de aducere la cunoștință și urmărirea aplicării tuturor normelor de securitate și sănătate în muncă, relevante pentru fiecare lucrător, loc de muncă sau operație de lucru – s-a apreciat că nu au fost luate măsurile legale de securitate și sănătate în muncă.

Instanța de fond a reținut că a fost nesocotit, în principal, principiul general de prevenire prevăzut de art. 7 alin. 3, lit. i) din legea cadru, privind „ furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor ”, în baza căruia angajatorul avea obligația să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor luând și implementând măsurile necesare în acest sens, potrivit art. 6 și art. 7 din legea cadru.

Aplicabilitatea în situația dată a prevederilor H.G. nr. 300/2006 rezultă în principal din dispozițiile generale ale hotărârii, care, în art. 4 lit. a), definesc șantierul temporar sau mobil ca fiind „ orice șantier în care se desfășoară lucrări de construcții sau de inginerie civilă, a căror listă neexhaustivă este prevăzută în anexa nr. 1 ”. Astfel, în enumerarea conținută de această din urmă listă se regăsesc inclusiv lucrări de construcție sau inginerie civilă precum „ 1. Excavații; 2. Terasamente; 3. Construcții…”. Mai mult, în alin. 2 al hotărârii se prevede că aceasta „ nu se aplică activităților de foraj și extracție din industria extractivă ” – legea prevăzând astfel expres sectoarele de activitate specifice care sunt exceptate din domeniul său de aplicare.

De altfel, prevederile H.G. nr. 300/2006, prin prisma domeniului său de aplicare, au un caracter special inclusiv față de normele generale de securitate și sănătate privind aspectele legate de locul de muncă, astfel cum reiese din art. 2 lit. b) din H.G. nr. 1091/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă, potrivit cărora prevederile acestei din urmă hotărâri „ nu se aplică: …b) șantierelor temporare sau mobile ”, lăsând loc așadar reglementărilor speciale conținute de H.G. nr. 300/2006 tocmai având în vedere specificitatea deosebită a domeniului respectiv.

Toate acestea relevă aplicabilitatea H.G. nr. 300/2006 în domeniul ce-i este rezervat, cu enumerarea ne-exhaustivă, exemplificativă, a unor activități specifice, fără nicio altă excepție decât cele expres prevăzute – având ca scop tocmai organizarea, disciplinarea, proceselor de muncă și activităților de protecția muncii în domeniul său de aplicare, stabilind în aceste sens cerințe minime de securitate și sănătate în muncă.

Având în vedere aplicabilitatea acestui act normativ, s-a apreciat că era necesar ca societatea S.C. C. S.A. angajatoare antreprenoare să procedeze la întocmirea planului propriu de securitate și sănătate în muncă în conformitate cu cele strict cuprinse în Secțiunea a 2-a, Cap. 3 a hotărârii, plan propriu care să fie integrat în planul principal, potrivit art. 15 din hotărâre.

În acest sens, referitor la șantierul respectiv ar fi existat un plan propriu de securitate și sănătate potrivit H.G. 300/2006, astfel cum a reieșit atât din cele reținute în dosarul de cercetare al evenimentului realizat de I.T.M. B. ( filele 199 și următoarele dosar urmărire penală ), cât și din cele comunicate expres de către societatea S.C. C. S.A. la cererea expresă a procurorului prin adresa nr. 5624/20.10.2009 ( filele 245 și următoarele dosar urmărire penală ).

Așadar, deși se poate reține existența unui astfel de plan, precum și, în lipsă de probe contrarii, susținerea angajatorului S.C. C. S.A. că planul se afla pe șantier încă de la începutului lucrării respective ( astfel cum acesta a comunicat prin adresa nr. 7039/16.12.2009) – instanța de fond a reținut că simpla redactare a unui astfel de plan și chiar existența acestuia pe șantierul respectiv, nu poate duce la concluzia că dispozițiile legale sub aceste aspecte au fost respectate.

Astfel, planul propriu nu a fost consultat și avizat de către coordonatorul în materie de securitate și sănătate pe durata realizării lucrării, medicul de medicina muncii și membrii comitetului de securitate și sănătate sau de către reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniu, în conformitate cu art. 32 din hotărâre – lipsind așadar aprecierea de specialitate și a celor direct interesați asupra planului respectiv.

Potrivit art. 70 din hotărâre, în scopul consultării și participării lucrătorilor, trebuie pusă la dispoziție acestora sau, după caz, reprezentanților lor o copie a planului de securitate și sănătate și a eventualelor sale modificări – simpla existență a planului pe șantier, potrivit afirmației angajatorului antreprenor, nefiind suficientă pentru a se aprecia că dispozițiile legale în materie au fost respectate. Astfel, potrivit art. 63 lit. b) din hotărâre, angajatorul avea obligația să îndeplinească și să urmărească respectarea planului de securitate și sănătate de către toți lucrătorii de pe șantier. Sub acest aspect, în speță, toți lucrătorii, cu sau fără funcții de conducere, au precizat că nu aveau cunoștință de existența unui astfel de plan, și, mai mult, nu există niciun fel de date care să ducă la o concluzie contrară, neexistând, de exemplu, un registru de consultare sau de prelucrare a planului respectiv cu lucrătorii.

În această materie, o eventuală lipsă a diligenței beneficiarului lucrării privind punerea în aplicare a prescripțiilor H.G. nr. 300/2006 – nu exonerează nicicum antreprenorul angajator de obligațiile ce-i reveneau pe terenul aceluiași act normativ, acestea având un temei legal special și distinct prevăzut în Secțiunea a 2-a a Cap. 7 privind Obligațiile angajatorilor. Astfel, potrivit art. 62 din hotărâre, punerea în aplicare a prevederilor privind elaborarea proiectului și realizarea lucrării – „ nu aduce atingere principiului răspunderii angajatorilor, prevăzut în Legea nr. 319/2006 ”.

În art. 63 din hotărâre sunt prevăzute, obligațiile angajatorilor, și anume ,, în vederea asigurării și menținerii securității și sănătății lucrătorilor din șantier în condițiile prevăzute la art. 58 și 60, angajatorii au, în principal, următoarele obligații:

a) să respecte obligațiile generale ale angajatorilor în conformitate cu prevederile din legislația națională care transpune Directiva 89/391/CEE;

b) să îndeplinească și să urmărească respectarea planului de securitate și sănătate de către toți lucrătorii din șantier;

c) să ia măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 56, în conformitate cu cerințele minime stabilite în anexa nr. 4;

d) să țină seama de indicațiile coordonatorilor în materie de securitate și sănătate sau ale șefului de șantier și să le îndeplinească pe toată perioada execuției lucrărilor;

e) să informeze lucrătorii independenți cu privire la măsurile de securitate și sănătate care trebuie aplicate pe șantier și să pună la dispoziție acestora instrucțiuni adecvate;

f) să redacteze planurile proprii de securitate și sănătate și să le transmită coordonatorilor în materie de securitate și sănătate. ”

Astfel cum s-a menționat mai sus, nicio măsură de protecția muncii nu poate fi considerată a fi „ luată ”, inclusiv în sensul prevăzut în textul incriminator al art. 37 din lege, dacă nu este adaptată și implementată în activitatea ce face obiectul acesteia, în scopul declarat al protecției lucrătorilor. Sub acest aspect, Cap. 8 și 9 al hotărârii are prevederi în sensul informării lucrătorilor „ asupra măsurilor ce trebuie luate privind securitatea și sănătatea lor pe șantier ”, „ informații ce trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor cărora le sunt adresate ”, conform art. 67 din hotărâre, consultarea și participarea acestora fiind necesar „ să se realizeze potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 319/2006. ”

De asemenea, referitor la obligațiile serviciului extern S.C. D.M.B. PREST S.R.L. în această materie, în afara unor stipulații contractuale speciale din cuprinsul convenției respective s-a apreciat că nu se poate reține niciun fel de responsabilitate în sarcina acestui serviciu extern, și oricum ar fi, potrivit principiului răspunderii angajatorului, acesta din urmă nu este exonerat nicidecum de răspundere conform art. 6 alin. 2 din legea în materie.

Față de cele expuse, s-a reținut că au fost ignorate prevederile H.G. nr. 300/2006, lipsind așadar un minim de măsuri specifice în materia securității și sănătății în muncă, cu caracter eficient, privind șantierul respectiv.

S-a reținut că în circumstanțele evenimentului analizat își găsesc aplicarea și prevederile H.G. nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă, a căror nerespectare au dus în mod direct la producerea accidentului de muncă.

Așadar, în acele împrejurări, având în vedere tocmai modalitatea efectuării operației de lucru respective, prima instanță a considerat că era vădit necesar a se lua măsuri de semnalizare de securitate, în zona respectivă putându-se afla, după cum s-a întâmplat, persoane puse astfel în pericol. S-a apreciat că exista astfel un risc evident ce ar fi putut fi minimalizat prin delimitarea și semnalizarea perimetrului respectiv prin împrejmuiri, semnalizări sonore sau acustice, ori prin agenți de semnalizare – fiind pe deplin aplicabile dispozițiile speciale cu caracter specifice în materia respectivă prevăzute în H.G. nr. 971/2006.

Așadar, aveau a fi luate toate măsurile impuse de dispozițiile specifice aplicabile în conformitate cu conceptul H.G. nr. 971/2006,astfel:

- obligația luării măsurilor de semnalizare la locul de muncă în caz de imposibilitate de evitare sau reducere suficientă a riscurilor;

- obligația verificării existenței semnalizării de securitate la locul de muncă;

- obligația luării în considerare a evaluărilor de riscuri ( realizate conform art. 7 alin. 4. lit. a) din lege ) pentru alegerea semnalizării adecvate;

- satisfacerea cerințelor minime prevăzute în anexele hotărârii;

- informarea și instruirea lucrătorilor privind toate măsurile de semnalizare – „ în special sub forma unor instrucțiuni precise ”, având un conținut expres referitor la „ semnificația semnalizării, mai ales a celei care conține cuvinte, precum și comportamentul general și specific ce trebuie adoptat ” – în completarea dispozițiilor din legea cadru privind tema respectivă ( care devin astfel drept comun în materie );

- consultarea și participarea lucrătorilor și/sau reprezentanților acestora privind aplicarea reglementărilor respective, conform art. 18 din lege ( inclusiv deci prin comitetul de securitate și sănătate în muncă ).

Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 din hotărâre, „ Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecție colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie să prevadă semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, și să verifice existența acesteia. ” În acest sens, conform alin. 2 al aceluiași articol " Pentru alegerea semnalizării adecvate, angajatorul trebuie să ia în considerare orice evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006 ".

P. urmare, au fost nesocotite, prevederile SECȚIUNILOR a 2-a și a 3-a din hotărâre, privind informarea și instruirea, respectiv consultarea și participarea, lucrătorilor sub aceste aspecte.

De subliniat sunt dispozițiile art. 10 alin. 1 și 2, care prevăd necesitatea asigurării unei instruiri corespunzătoare a lucrătorilor, " în special sub forma unor instrucțiuni precise, fără a aduce atingere art. 20 și 21 din Legea nr. 319/2006 ”, care „ trebuie să cuprindă semnificația semnalizării, mai ales a celei care conține cuvinte, precum și comportamentul general și specific ce trebuie adoptat. ”

Toate acestea cu atât mai mult cu cât operația de lucru respectivă era realizată de un lucrător proaspăt angajat și nefamiliarizat cu locul de muncă respectiv. Victima în niciun caz nu era în măsură să prevadă aceste aspecte, întrucât în acest timp își desfășura activitatea în mod obișnuit, în deplină conformitate cu instrucțiunile primite cu acea ocazie, cu puțin timp mai devreme, de la conducătorii locului de muncă, fără a se reține niciun fel de abatere de la punerea în aplicare a acestor dispoziții de lucru.

În drept, prima instanță a reținut că faptele inculpatei S.C. C. S.A. care în realizarea obiectului de activitate, din culpă, nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă mai sus menționate, creând astfel pericolul grav și iminent de producere a accidentului de muncă, cu consecințe deosebite, în urma căruia a decedat lucrătorul Tarkanyi Gornyik I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2 Cp și art. 37 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei persoană juridică S.C. C. S.A. Sibiu, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptelor raportat la modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Referitor la latura civilă a cauzei s-au reținut următoarele:

Părțile vătămate Tarkanyi Gornyik I., Tarkanyi Gornyik I. Szilard și Tarkanyi Gornyik E. Boglarka s-au constituit ca părți civile în cauză cu suma de 100.000 euro, respectiv echivalentul în lei, reprezentând dauna materiale, daune morale, pensie de întreținere a copiilor rămași fără părinte, până la majoratul minorului și după, respectiv până la finalizarea studiilor, conform Legii nr. 19/2000 art. 66 lit. b.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei asiguratorul S.C. Generali România Asigurare Reasigurare S.A. la termenul de judecată din data de 31.10.2012 a depus trei tranzacții încheiate cu părțile civile Tarkanyi Gornyik I., Tarkanyi Gornyik I. Szilard și Tarkanyi Gornyik E. Boglarka ( filele 105 -113 dosar Judecătorie ).

Având în vedere că părțile au încheiat o tranzacție cu privire stingerea pretențiilor civile prin înțelegere, instanța de fond, văzând dispozițiile art. 673/4 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 1169 cod civil privind sarcina probei, a admis cererea și, în baza art. 16 ind. 1 Cod procedură penală a luat act de tranzacția intervenită și a consfințit învoiala părților.

II. Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpata S.C. C. S.A. solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv legătura de cauzalitate.

Recurenta a apreciat că niciuna dintre așa-zisele nereguli constate nu se înscrie într-o legătură de cauzalitate cu evenimentul produs, mai exact, între oricare dintre faptele semnalate și urmarea produsă, respectiv decesul victimei, nu există legătură de cauzalitate; văzând procesul verbal nr. 702/15.01.2009 întocmit de reprezentanții I.T.M., ca urmare a cercetării evenimentului din data de 16.10.2008, se constată că în sarcina societății nu s-a reținut nicio abatere în legătură cu accidentul de muncă, chestiunile pentru care societatea a fost sancționată contravențional neavând legătură cu evenimentul.

Potrivit concluziilor acestui proces-verbal cauza producerii evenimentului a fost „ efectuarea de manevre necorespunzătoare la mersul înapoi ”... contrar măsurilor din Planul propriu de securitate al șantierului care la măsuri organizatorice în cadrul locului de muncă - muncitor construcții drumuri - menționează „ conducătorul autovehiculului trebuie să semnalizeze acustic manevra de mers înapoi ” mai exact să se asigure că nu există pericol de accidentare a lucrătorilor care circulă sau staționează.

Potrivit aceluiași raport, în rândul cauzelor care au concurat la producerea acestui nefericit eveniment s-a reținut și „ nesupravegherea conducătorului auto de către Șeful formației de lucru la descărcarea materialelor din autovehicul ”, contrar Planului propriu de securitate al șantierului care la măsuri organizatorice menționează că „ operațiunile de încărcare-descărcare trebuie executate numai sub supravegherea permanentă a șefului formației de lucru, instruit special în acest sens, care va stabili procedeul de lucru nepericulos.”

Raportat la acest din urmă aspect, recurenta susține că din declarația martorului F. K. Ferko Ș. reiese că activitatea la acel punct de lucru era condusă de martorul B. sau C., și mai mult decât atât, chiar domnul C. G. declară că lucrarea era condusă de domnul B., iar de terasamente se ocupa martorul C..

În ceea ce privește instructajul de protecția muncii, din declarațiile martorilor K. Jozsef și Tobaru M. C. reiese că la acel sector instructajul privind protecția muncii se făcea de maistrul C., și că la nivelul punctului de lucru de la B. acest instructaj se făcea de fiecare șef de echipă zilnic, dimineața înainte de începerea lucrului... De asemenea, se mai făcea instructaj în fiecare lună de fiecare șef de echipă întrucât aceasta era o atribuție de serviciu potrivit fișei postului ale acestora.

P. urmare, acest ultim aspect reflectă împrejurarea că la nivelul conducerii societății dispozițiile privind reglementarea aspectelor organizatorice specifice activității pe șantier au fost transmise personalului din subordine, care însă nu le-a respectat, sau le-a îndeplinit în mod defectuos.

III. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul inculpatei, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, aceasta fiind rezultatul examinării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, în condițiile art. 63 alin. 2 Cod procedură penală.

Probatoriul amplu administrat în cauză relevă nereguli în activitatea specifică de protecție a muncii, iar neregulile constatate și care pot fi reținute în sarcina inculpatei societate comercială se înscriu în cauzalitatea care a creat pericolul grav și iminent de producere a accidentului de muncă având ca urmare decesul victimei.

Inculpata a nesocotit obligațiile privind luarea măsurilor specifice în principalele direcții de activitate în materie, potrivit art. 7 alin. 1, lit. a) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, și anume: asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor; prevenirea riscurilor profesionale; informarea și instruirea lucrătorilor; asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă - cu obligația de a urmări adaptarea acestor măsuri, obligația de a implementa aceste măsuri pe baza principiilor generale de prevenire, conform alin. 2 și 3 ale art. 7 privind obligațiile generale ale angajatorilor cuprinse în legea cadru.

Potrivit art. 14 din H.G. nr. 1425/2006 ( normele de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 ) organizarea activităților de prevenire și protecție se face: a) prin asumare de către angajator; b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători; c) prin înființarea unui serviciu intern; d) prin apelarea la servicii externe, având în vedere și numărul de lucrători ai angajatorului – în cazul societății inculpate acesta fiind cu mult peste 150 de lucrători – obligația inculpatei, potrivit art. 19 din norme era de a organiza serviciul intern de prevenire și protecție, iar în cazul în care acesta nu ar fi avut capacitățile și aptitudinea necesară pentru efectuarea tuturor activităților de prevenire și protecție prevăzute la art. 15 din norme, angajatorul ar fi trebuit să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

Inculpata societate comercială nu a organizat un astfel de serviciu intern, iar această atitudine se înscrie în legătura de cauzalitate cu evenimentul produs.

Inculpata nu a asigurat cadrul organizatoric legal în conformitate cu cerințele legale în domeniul securității și sănătății în muncă, prevăzute, în principal, în cuprinsul SECȚIUNII a 2-a „ Servicii de prevenire și protecție ” din Capitolul III al legii în materie, precum și în Capitolul III din norme „ SERVICII DE PREVENIRE ȘI PROTECȚIE ”.

Inculpata persoană juridică avea organizat în cadrul structurii centrale compartimentul „ Protecția Muncii ” în cadrul căruia își desfășurau activitatea martorii T. M. C. și D. C., cu mențiunea că la fiecare Sucursală exista un responsabil cu Protecția Muncii, care răspundea de toate problemele legate de securitate și sănătate în muncă.

În ceea ce privește Sucursala B., atribuții de protecția muncii avea martorul G. O., angajat cu contractul individual de muncă nr. 6415/25.03.2003 ( I.T.M. B. ), cu mențiuni speciale privind obiectul contractului „ Efectuează instructaje protecția muncii ” și locul de muncă „ S.C. C. S.A. Sucursala B. ( puncte de lucru ) șantiere ”, funcția/meseria de „ Revizor ”, cu o fracțiune de normă de 2 ore pe zi, 10 ore pe săptămână.

Potrivit deciziei nr. 12/26.02.2007 emisă de directorul general al S.C. C. S.A., martorul G. O. era numit în funcția de „ responsabil cu serviciul intern de prevenire a riscurilor și bolilor profesionale în cadrul Sucursalei B. ”, începând cu data respectivă. Față de împrejurarea că înscrisul nu prezintă semnătură sau vreo altă modalitate de aducere la cunoștință, Curtea apreciază ca defectuoasă această repartizare a atribuțiilor și pune sub semnul îndoielii că activitatea s-a desfășurat efectiv. Relevant este de asemenea că, potrivit adresei nr. 6794/25.11.2010 emisă de S.C. C. S.A., s-a precizat că pentru martorul G. O. „ nu există fișă post, dar atribuțiile lui sunt ilustrate în Regulamentul de organizare și funcționare al S.C. C. S.A.”

Din examinarea „ REGULAMENTULUI INTERN ( R.I. ) AL S.C. C. S.A. SIBIU ” și a „ REGULAMENTULUI DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE ( R.O.F. ) ” rezultă că inculpata nu a organizat un serviciu intern de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă, obligație care îi revenea potrivit art. 24 alin. 1 din Norme, dispoziții care prevăd că Serviciul se organizează „ în subordinea directă a angajatorului, ca o structură distinctă ” - aspect care, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, subliniază, încă o dată, responsabilitatea nemijlocită a angajatorului în acest domeniu.

În mod just a reținut prima instanță că fișele postului lucrătorilor cu atribuții în domeniu, prezintă caracter pur formal, fără a fi concretizate, printr-o astfel de fișă a postului sau orice alt înscris însușit de aceștia. Au fost astfel încălcate prevederile art. 20 alin. 2 din norme, conform cărora „ Angajatorul va consemna în fișa postului activitățile de prevenire și protecție pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar și mijloacele adecvate să le efectueze.”, sau mai larg, prevederile art. 13 lit. d) din legea cadru în sensul cărora angajatorul are obligația „ să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate.”

În ceea ce privește înființarea și organizarea comitetului de securitate și sănătate în muncă, potrivit art. 19 din lege și Capitolului IV din normele metodologice – în vederea informării, consultării și participării lucrătorilor în domeniu – în mod corect a reținut prima instanță caracterul superficial privind punerea în aplicare a dispozițiilor legale privind acest aspect, neexistând niciun fel de date privind funcționarea acestuia, potrivit art. 65 și art. 66 din norme, în vederea exercitării atribuțiilor și a respectării obligațiilor angajatorului în acest sens, prevăzute de art. 67 și următoarele, din aceleași norme.

Cu privire la structura respectivă, angajatorul S.C. C. S.A. a depus la dosarul cauzei doar o decizie a conducerii privind organizarea acesteia ( decizia nr. 33/15.03.2008, neprezentând semnătura directorului general al societății – filele 458-460 dosar urmărire penală ).

În consecință, toate măsurile specifice în domeniul protecției muncii au rămas la nivel scriptic.

Față de cele expuse, este evident că societatea a ignorat prevederile H.G. nr. 300/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile, lipsind măsurile specifice în materia securității și sănătății în muncă, cu caracter eficient, privind șantierul respectiv.

În circumstanțele evenimentului analizat își găsesc aplicarea și prevederile H.G. nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă, a căror nerespectare au dus în mod direct la producerea accidentului de muncă.

Cu privire la modul în care s-a făcut instruirea inculpatului M. C., dincolo de erorile scriptice care apar înscrise în fișa sa, respectiv indicativ privind instruirea pentru „ centrale termice ”, se constată că acestea nu au fost semnate pentru verificare, fiind evident că instruirea a fost una superficială, formală și eronată, cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale art. 20 din Lege, iar legătura de cauzalitate între neregularitățile procesului de instruire și accidentul de muncă survenit este intrinsecă.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar C. de Insolvență Transilvania împotriva sentinței penale 2400/2012 a Judecătoriei B., pe care o va menține.

Reținând culpa procesuală a recurentei – inculpată, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată aceasta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar C. de Insolvență Transilvania împotriva sentinței penale 2400/2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.04.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

N. Țînț E. B. O. B.

GREFIER

O. S.

Red.O.B./30.04.2012

Dact.O.S./09.05.2012

2 exemplare

Jud.fond: A. A. E.

← Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002....		Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 374/2013. Curtea de Apel... →

Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 383/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 383/2013. Curtea de Apel BRAŞOV