Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 293/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-03-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 293/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 martie 2013
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CR2
- Președinte - E. B. - judecător
- Judecător- N. H.
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU S. și partea civilă S. R. P. AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței penale nr. 205 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 martie 2013, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 205/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._, a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală inculpatul D. C. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 26 acte materiale ).
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil au fost admise în parte pretențiile civile formulate de partea civilă S. R. prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. C. și a fost obligat inculpatul D. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. Intra Plus M. S.R.L., la plata sumei de 9130 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din data de 28.05.2012, până la concurența sumei de 9130 lei, asupra următoarelor bunuri mobile proprietatea părții responsabile civilmente S.C. Intra Plus M. S.R.L., respectiv: un aparat fizioterapie BTl T-2 canale cu set anexe complet, un spalier Kinetoterapie, o băncuță Kinetoterapie, o saltea Kinetoterapie, un aparat Aerosol prin ultra-sunete tip NE-U 17, un aparat Bioptron, set static plus color-terapie, două măsuțe aparat.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 191 alin. 3 Cod procedură penală, inculpatul D. C. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. Intra Plus M. S.R.L. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 250 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. nr. 299/P/2012 din data de 08.08.2012, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 26 acte materiale ).
Cauza a fost judecată în procedură obișnuită iar din materialul probator administrat, instanța de fond a reținut în fapt, că inculpatul D. C. a înființat societatea S.C. Intra Plus M. S.R.L. C. la data de 15.05.2009 ( potrivit extrasului de informații O.N.R.C. ), cu un număr de 7 angajați ( cu perioade de angajare diferite, potrivit procesului-verbal și a contractelor de muncă de la filele 20-40 dosar urmărire penală ), salariați de la care, potrivit statelor de plată ( filele 46-72 dosar urmărire penală ), cu ocazia acordării salariului, a reținut C.A.S. asigurat, contribuții șomaj asigurat, C.A.S.S. reținut din venit și impozit pe venit, fără însă a mai vira aceste sume la bugetul consolidat de stat, singurele sume virate fiind în cuantum de 400 lei ( la data de 29.04.2010 ), 300 lei ( la data de 18.02.2011 ) și 100 lei ( la data de 22.03.2011 ).
La data de 21.02.2012, societatea administrată de inculpat înregistra o datorie totală de 9488 lei, acumulată în urma depunerii la A.F.P. Târgu S. a unui număr de 26 declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, sens în care a și fost somat să plătească, potrivit înștiințărilor de plată comunicate la datele de 18.02.2011 și 19.09.2011 ( filele 13-14 dosar urmărire penală ).
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut că nu a virat sumele corespunzătoare către stat, datorită dificultăților financiare pe care societatea le-a întâmpinat în perioada de referință, sume de bani fiind disponibile doar pentru plata efectivă a salariilor, pentru susținerea activității derulate, activitate în sprijinul căreia a utilizat chiar sume personale de bani ( filele 263-265 raportat la fila 196 dosar urmărire penală, contul 4551 ), tot printre cauzele care au contribuit la îngreunarea plăților către stat numărându-se și prioritatea de a plăti furnizorii, precum și prejudiciul creat firmei de o vânzătoare ( fila 417 dosar Judecătorie ).
La acest moment firma mai funcționează cu un singur angajat, respectiv contabila, cu o singură oră pe zi, inculpatul comercializând produsele parafarmaceutice ca și ambulant, închiriind un aparat în acest sens ( filele 274-276 dosar urmărire penală ), fără însă ca prețul chiriei să fie plătit cu regularitate, locatarul fiind o persoană cu un regim juridic dependent de resurse financiare externe.
Susținerile inculpatului au fost confirmate și de cifrele care rezultă din contabilitatea firmei, respectiv din bilanțul simplificat și din contul de profit și pierdere simplificat ( filele 375-416 dosar Judecătorie ), singurul an în care firma a înregistrat profit fiind în anul 2009, în cuantum de 304 lei, în timp ce în anul 2010 firma a înregistrat o pierdere de 8996 lei, iar în 2011 o pierdere în sumă de 14.180 lei.
Tot în aceeași perioadă de referință, firma nu a făcut investiții sau achiziții majore, veniturile din exploatări fiind depășite de cheltuielile de exploatare.
Dată fiind starea de fapt reținută în cauză, instanța de fond a apreciat că sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale se săvârșește sub aspectul laturii subiective cu intenție în sensul că neplata obligațiilor către bugetul consolidat de stat să se datoreze relei-credințe, ceea ce presupune posibilitatea efectuării acestei plăți unită cu lipsa voinței de îndeplinire a obligației.
Or, în cauză, din probatoriul administrat nu s-a putut aprecia fără putință de tăgadă că inculpatul a avut posibilitatea să efectueze plata acestor obligații și că a refuzat să le facă, deci nu s-a putut reține reaua - credință a acestuia pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în condițiile în care, raportat la perioada verificată, respectiv mai 2009-ianuarie 2012 S.C. Intra Plus M. S.R.L. C., administrată de învinuit, a avut un profit nesemnificativ, numai în anul 2009, în ceilalți ani supuși controlului societatea mergând în pierdere ( cu un total de 14.180 lei pierdere ).
În acest context, s-a apreciat că presupusa activitate infracțională nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii menționate, în condițiile în care în cauză lipsește una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii și anume vinovăția ca și element component al laturii subiective, întrucât activitatea analizată nu este rezultatul intenției directe sau indirecte a inculpatului, nevirarea în termenul legal a obligațiilor bugetare ce se constituie prin reținere la sursă datorându-se faptului că acesta nu a avut posibilitatea financiară de a efectua aceste plăți, fiind oarecum justificată rațiunea sa de a onora mai întâi plățile urgente, care nu mai sufereau amânare ( furnizori, salarii, achiziție de materie primă ).
Această apreciere s-a fundamentat și pe faptul că inculpatul a efectuat și câteva plăți către stat ( chiar dacă într-un cuantum insuficient ) și a contribuit chiar cu sume personale, pentru susținerea activității firmei.
Ca atare, s-a constatat că în perioada de referință inculpatul nu a avut mijloace materiale, de natură a contura o rea-credință din partea sa de a îndeplini obligațiile legale de plată ale firmei pe care o administrează.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că se impune achitarea inculpatului D. C. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 26 acte materiale ), apreciind că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că spre deosebire de răspunderea penală, care poate fi atrasă doar în anumite condiții de culpabilitate, răspunderea civilă este atrasă și pentru cel mai redus grad de culpabilitate, aceasta fiind și rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală posibilitatea ca instanța să poată obliga la repararea pagubei materiale, potrivit legii civile, și atunci când s-a pronunțat o soluție de achitare pentru că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.
Or, legea civilă, respectiv dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil raportat la art. 24 alin. 3 Cod procedură penală ( aplicabile în speță, raportat la data consumării faptei, înainte de . noului Cod Civil ) prevede că orice persoană este ținută a repara prejudiciul creat printr-o faptă ilicită, indiferent de forma de vinovăție cu care această faptă a fost săvârșită, cu alăturarea răspunderii complementare a părții responsabile civilmente.
În raport de aceste texte de lege, instanța de fond a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, ca temei al obligării la plata unor despăgubiri, trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția.
În speță, instanța de fond a considerat că aceste condiții sunt realizate, existând o faptă ilicită – infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpat ca urmare a nerespectării dispozițiilor fiscale, prejudiciul suferit de partea civilă ( concretizat în daune materiale ), o legătură de cauzalitate directă între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.
Referitor la cuantumul prejudiciului, s-a arătat că în faza de urmărire penală, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgu S., în numele Statului R., prin Agenția Națională de A. F., s-a constituit parte civilă cu suma totală de 9488 lei.
În faza judecății, partea civilă și-a precizat pretențiile la suma de 9430 lei, cuantum recunoscut de inculpat ( după o ezitare inițială ) ( filele 321-322 dosar Judecătorie )
Până la faza dezbaterilor, inculpatul a mai făcut dovada plății sumei de 300 lei. Pe cale de consecință, a mai rămas de recuperat un total de 9130 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, pretenții civile care au fost admise întrucât sunt întemeiate.
Sub aspectul necesității de recuperare a creanței stabilite în sarcină, instanța de fond a apreciat necesară menținerea măsurii sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din data de 28.05.2012, până la concurența sumei de 9130 lei, pentru a se asigura minime garanții părții civile în recuperarea prejudiciului în integralitate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și partea civilă S. R. prin Agenția Națională de A. F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice C..
În dezvoltarea motivelor de recurs, P. a arătat că inculpatul D. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiind vorba de 26 de acte materiale. În materialitatea ei fapta a fost recunoscută de către inculpatul D. C., instanța de fond dispunând însă o soluție de achitare a acestuia cu referire la dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, apreciindu-se în cauză de către Judecătoria Târgu S. că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respectiv reaua credință. În această materie, respectiv în această formă a evaziunii fiscale, răspunderea penală apare ca fiind obiectivă; inculpatul a comis această infracțiune prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 iar din prejudiciul creat nu a fost recuperată decât o sumă foarte mică de bani. În acea perioadă, de aproximativ doi ani de zile, societatea administrată de inculpatul D. C. a avut disponibilități bănești însă fondurile au fost direcționate în alt sens și nu la bugetul consolidat de stat. Intenția inculpatului D. C. a fost demonstrată în cauză și pe cale de consecință sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Agenția Națională de A. F. a arătat în recursul promovat că în raport de materialul probator administrat în cauză se impune casarea hotărârii atacate iar în rejudecare condamnarea inculpatului D. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și obligarea acestuia la plata integrală a despăgubirilor solicitate de partea civilă.
Inculpatul în calitate de administrator al S.C. Intra Plus M. S.R.L. avea obligația în conformitate cu art. 26 din Codul de procedură fiscală, ca în numele debitorului să rețină și să plătească după caz impozite taxe și contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului consolidat; inculpatul deși a reținut de la angajați sumele care reprezintă venituri și contribuții sociale impuse în sistem de stopaj la sursă în cuantum de 9.430 lei și deși cunoștea că ulterior reținerii avea obligația de a declara și de a vărsa sumele reținute către bugetul destinatar în cel mult 30 de zile de la scadență nu și-a îndeplinit obligația de a vira efectiv la bugetul consolidat al statului aceste sume. Ca atare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective.
În ceea ce privește acțiunea civilă alăturată celei penale în proces, partea civilă a arătat că se impunea admiterea în integralitate a acțiunii civile formulate și obligarea inculpatului la plata sumei de 9430 lei la care se adaugă și obligațiile accesorii care se calculează până la data plății efective a întregii sume conform art. 21 din O.G. nr. 92/2003.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, Curtea constată că recursurile declarate în cauză de către P. și partea civilă sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul D. C. a înființat societatea S.C. Intra Plus M. S.R.L. C. la data de 15.05.2009 ( potrivit extrasului de informații O.N.R.C. ), și a avut de-a lungul timpului, de la înființare un număr de 7 angajați ( cu perioade de angajare diferite, potrivit provcesului-verbal și a contractelor de muncă de la filele 20-40 dosar urmărire penală ), salariați de la care, potrivit statelor de plată ( filele 46-72 dosar urmărire penală ), cu ocazia acordării salariului, a reținut C.A.S. asigurat, C.A.S.S. asigurat, impozit venit salarii și contribuții șomaj fără însă a mai vira aceste sume la bugetul consolidat de stat, singurele sume virate fiind în cuantum de 400 lei ( la data de 29.04.2010 ), 300 lei ( la data de 18.02.2011 ) și 100 lei ( la data de 22.03.2011 ).
Inculpatul a completat cele 26 de declarații conform art. 81 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 însă nu a virat la bugetul consolidat al statului nicio sumă de bani reprezentând impozit și contribuții cu stopaj la sursă deși avea această obligație conform art. 26 din O.G. 92/2003, motiv pentru care a fost somat de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu S. să plătească debitele înregistrate; astfel din înștiințarea de plată nr. 3813/16.02.2022 existentă la fila 14 dosar urmărire penală ( comunicată la 18.02.2011 ) rezultă că inculpatului i s-a comunicat împrejurarea că la data de 16.02.2011 figurează cu obligații reținute la sursă, la bugetul consolidat al statului, declarate și neachitate în cuantum de 5043 lei ( debit principal ) și respectiv 735 lei ( accesorii ); aceste sume nu au fost achitate, ba dimpotrivă societatea și-a continuat activitatea, astfel că la data de 19.10.2011 a fost emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu S. înștiințarea de plată nr._/9.09.2011 existentă la fila 13 dosar urmărire penală din care rezultă că inculpatului i s-a comunicat împrejurarea că la data de 09.09.2011 figurează cu obligații reținute la sursă, la bugetul consolidat al statului, declarate și neachitate în cuantum de 7199 ( debit principal ) și respectiv 1431 lei ( accesorii ).
Cu toate că instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat nu se poate aprecia fără putință de tăgadă că inculpatul a avut posibilitatea să efectueze plata acestor obligații și că a refuzat să o facă, deci nu se poate reține reaua - credință a acestuia pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în condițiile în care, raportat la perioada verificată, respectiv mai 2009 - ianuarie 2012 societatea S.C. Intra Plus M. S.R.L. C., administrată de învinuit, a avut un profit nesemnificativ, numai în anul 2009, în ceilalți ani supuși controlului societatea mergând în pierdere ( cu un total de 14.180 lei pierdere ), Curtea reține că profitul înregistrat sau neînregistrat de societate nu este un element definitoriu în aprecierea bunei sau relei credințe a inculpatului din perspectiva infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se comite cu intenție, în sensul că inculpatul este conștient că trebuie să verse la bugetul consolidat al statului sumele reținute de la angajați, însă nu o face; mobilul sau scopul pe care îl urmărește inculpatul prin nevirarea sumelor reținute nu are nicio importanță pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii; pe de altă parte, între noțiunea de „ intenție ” ca și formă a vinovăției cerută de legiuitor sub aspectul laturii subiective a infracțiunii și cea de „ rea credință ” există o diferență semnificativă.
Inculpatul cunoștea încă de la înființarea societății comerciale obligațiile care îi reveneau în calitate de administrator al societății comerciale, respectiv obligația ca după reținerea din salariile angajaților a impozitului pe salarii și a contribuțiilor cu stopaj la sursă ( C.A.S. asigurați, C.A.S.S. asigurați, contribuții șomaj ) trebuie să vireze, în termen de 30 de zile aceste sume la bugetul consolidat al statului și cu toate acestea în mod intenționat nu le-a virat direcționându-le pentru alte nevoi ale firmei. Sumele au fost reținute de către inculpat, deci nu se poate susține că situația precară a firmei din punct de vedere financiar nu a permis efectuarea plăților; tocmai din această perspectivă împrejurarea că societatea nu a obținut profit pe durata funcționării ei, sau mai exact a obținut unul nesemnificativ într-un an, nu are relevanță și nu disculpă pe inculpat de obligația de a vira la bugetul consolidat al statului sumele reținute tocmai în acest scop din salariile angajaților; această situație are relevanță asupra impozitului pe profit pe care ar fi trebuit să-l plătească inculpatul în calitate de administrator al societății.
Fără a pune la îndoială situația financiară grea a firmei, S.C. Intra Plus M. S.R.L. C., Curtea reține că odată ce au fost reținute impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă, independent de situația financiară a societății, acestea trebuiau virate bugetului consolidat al statului în termenul prevăzut de O.G. nr. 92/2003, cu atât mai mult cu cât la A.F.P. au fost depuse în termen declarațiile fiscale, iar Administrația l-a somat în două rânduri pe inculpat să plătească sumele reținute din salariile angajaților.
Lipsa profitului și împrejurarea că inculpatul a fost nevoit să crediteze de multe ori societatea pentru plata salariilor angajaților și plata furnizorilor de produse nu reprezintă împrejurări care să excludă vinovăția inculpatului ci doar dovedesc o anumită situație a societății în raport de care inculpatul, în calitate de administrator, ar fi trebuit să ia anumite măsuri în vederea încetării activității, dacă aceasta s-a dovedit a fi neprofitabilă. În loc să pună capăt unei activități care s-a dovedit a fi neprofitabilă, inculpatul a continuat să desfășoare activități pe o perioadă de aproximativ 2 ani, perioadă în care nu a achitat la bugetul consolidat al statului obligațiile fiscale care îi reveneau; inculpatul nu a luat în seamă nici înștiințările emise de A.F.P., societatea înregistrând astfel la nivelul anului 2012 un debit de 9.488 lei din care 7.271 lei debit principal iar 2.217 lei accesorii aferente.
În considerarea celor expuse, Curtea reține, contrar primei instanțe și în acord cu susținerile Parchetului și ale părții civile din recurs, că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de stopaj la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 aspect în raport de care în mod greșit a procedat prima instanță achitându-l pe inculpatul D. C. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
În raport de cele expuse și văzând că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, precum și condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de A. F., Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. împotriva sentinței penale nr. 205/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu S. care va fi casată în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale și a celei civile a procesului.
Rejudecând cauza în aceste limite și având în vedere atât criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal cât și scopul pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 Cod penal, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 26 acte materiale ) va fi condamnat inculpatul D. C., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, Curtea are în vedere atât dispozițiile părții generale și a celei speciale a Codului penal, limitele fixate în Legea nr. 241/2005 pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social concret al faptei comise astfel cum rezultă din circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia cât și a circumstanțelor personale ale inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală; gradul de pericol social concret al infracțiunii comise de inculpat este unul redus prin prisma consecințelor produse, a sumei de bani modice nevărsată la bugetul consolidat al statului, a condițiilor concrete și împrejurărilor în care au fost comise faptele precum și a împrejurării că anumite sume de bani – reduse ca și cuantum – au fost totuși plătite de-a lungul timpului la bugetul de stat și a circumstanțelor personale ale inculpatului care se află la prima încălcare a legii penale, a recunoscut în esență comiterea faptelor de care este acuzat, motivând împrejurările care l-au împiedicat să-și îndeplinească obligațiile către stat.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, luând în considerare jurisprudența CEDO, natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, Curtea va interzice exercițiul acestora pe perioada executării pedepsei stabilite anterior.
Văzând vârsta inculpatului, gradul de instrucție școlară, posibilitățile sale reale de reeducare, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, sens în care, în baza art. 81 Cod penal se va suspenda condiționat pedeapsa aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni închisoare calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciind că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 Cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil se vor admite pretențiile civile formulate de partea civilă S. R. prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. C. și în consecință va fi obligat inculpatul D. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. Intra Plus M. S.R.L., la plata sumei de 9130 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă la care se vor adaugă penalitățile și dobânzile calculate asupra debitului principal de la data de 1.11.2012 ( data constituirii de parte civilă în fața instanței – fila 321 dosar instanță – și implicit a ultimei actualizări a accesoriilor ) până la plata efectivă.
Referitor la cuantumul sumei datorate bugetului consolidat al statului cu titlu de impozit și contribuții cu reținere la sursă, Curtea constată că inițial S. R. prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. C. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma totală de 9488 lei din care 7271 lei debit principal iar 2.217 lei accesorii calculate până la data de 31.12.2011
În faza judecății, partea civilă și-a precizat pretențiile la suma de 9430 lei, cuantum recunoscut de inculpat ( filele 321-322 dosar Judecătorie ) din care 6.662 lei debit principal iar 2.768 lei accesorii; diminuarea prejudiciului s-a datorat achitării voluntare de către inculpat a sumei de 200 lei ( cu chitanța_/14.09.2012 ).
Până la faza dezbaterilor, inculpatul a mai făcut dovada plății sumei de 300 lei ( fila 420 dosar Judecătorie ). Pe cale de consecință, a mai rămas de recuperat un total de 9130 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, pretențiile civile fiind întemeiate, prejudiciul înregistrat de partea civilă fiind urmarea directă a infracțiunii comise de inculpat. Pe cale de consecință, se impune admiterea pretențiilor în limita sumei menționate și se vor respinge restul pretențiilor civile formulate.
În baza art. 6 alin. 11 din O.U.G. nr. 75/2001 se va dispune comunicarea unei copii după prezenta hotărâre de condamnare la D.G.F.P. C. în vederea înscrierii în cazierul fiscal.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de A. F., Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. împotriva sentinței penale nr. 205/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ pe care o casează în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale și a celei civile a procesului.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( 16 acte materiale ) condamnă pe inculpatul D. C., fiul lui N. și I., născut la data de 22.10.1956 în ., domiciliat în C., ., . ., CNP_, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În baza art. 81, art. 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 346 alin. 1 Cod penal raportat la art. 14 Cod penal și art. 998, art. 999 Cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil admite pretențiile civile formulate de partea civilă S. R. prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. C. și în consecință obligă inculpatul D. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. Intra Plus M. S.R.L., la plata sumei de 9130 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă la care se adaugă penalitățile și dobânzile calculate de la data de 1.11.2012 până la plata efectivă. Respinge restul pretențiilor civile formulate.
În baza art. 6 alin. 11 din O.U.G. nr. 75/2001 dispune comunicarea unei copii după prezenta hotărâre de condamnare la D.G.F.P. C. în vederea înscrierii în cazierul fiscal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. B. N. H. pt. N. Țînț
aflată în concediu de odihnă
semnează președinte complet
E. B.
GREFIER
O. S.
Red.N.H./20.05.2013
Dact.O.S./21.05.2013
3 exemplare
Jud. fond: R. A. E.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 21/2013. Curtea de... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
