Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 236/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-03-2012
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 236/R
Ședința publică din 16 martie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR2:
PREȘEDINTE – N. Țînț - judecător
Judecător – E. B.
Judecător – N. H.
Grefier – V. P.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror R. Veșteameanu– din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de partea civilă S.C. B.T. L. T. I.F.N. S.A. împotriva sentinței penale nr. 257/23.09.2011, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar penal nr._ .
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 1 martie 2012 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 8 martie 2012 și apoi pentru data de 16 martie 2012.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 257/23.09.2011, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, în baza art. 213 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului D. A., fiul lui G. și M., născut la data de 08.12.1969 în mun. Sf. G. jud. C., cetățean român, studii 12 clase, administrator al ., CNP_, domiciliat în mun. Sf. G. . . jud. C., respectiv, mun. Sf. G. . jud. C., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
În baza art. 215 al.1 și 3 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.33 lit.a Cod penal, art. 34 al.1 lit. b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal, executarea pedepsei aplicate inculpatului a fost suspendată condiționat pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal, inculpatul a fost privat de drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, executarea acestei pedepse fiind suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
P. aceeași sentință s-a constatat că partea civilă ., cu sediul în com. Frătești . jud. G., prin reprezentant legal C. I., și-a recuperat parțial prejudiciul produs, respecti,v suma de 4000 lei daune materiale.
În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală și art. 998-999, art. 1003 Cod Civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar W. Up M. SPRL, cu sediul în mun. Sf. G. .. 4 . ., respectiv mun. Sf. G. .. 1 . ., . . ., mun. Sf. G. . jud. C., la plata sumei de_ lei (despăgubiri civile - daune materiale) către partea civilă . G. și la plata către partea civilă . I. SA, cu sediul în mun. Cluj N. .. 1 jud. Cluj, a sumei de 5825,17 lei la care se adaugă dobânda legală până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale) pentru prejudiciul produs și nerecuperat; restul pretențiilor civile formulate de partea civilă . I. SA Cluj au fost respinse, ca neîntemeiate, în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 al. 1, 3 Cod procedură penală, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar W. Up M. SPRL, a fost obligat la plata către stat a sumei de 460 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al ., a încheiat la data de 11.12.2006 contractul de leasing financiar cu partea vătămată . I. SA Cluj, conform căruia partea vătămată acorda inculpatului, în calitate de utilizator, posesia și folosința autotractorului marca Mercedez Benz Actros 1840 LS, cu durată de 37 de luni, până la data de 30.12.2009.
Potrivit actelor dosarului, societatea administrată de inculpat a achitat ratele de leasing în mod corect, până în luna februarie 2008, după care inculpatul nu a mai achitat ratele, partea vătămată . notificând societatea administrată de inculpat, iar la data de 12.05.2008 a reziliat contractul cu inculpatul, conform înscrisului aflat la fila 29 dosar.
În toată această perioadă, deși a fost somat, inculpatul a refuzat predarea bunului achiziționat în leasing, neachitând nici ratele contractuale.
Mai mult, deși nu era proprietarul bunului, neputând astfel să dispună în mod legal de acesta, în cursul lunii ianuarie 2008 inculpatul a postat pe un site de internet anunțul de vânzare al autotractorului menționat, în urma acestui demers fiind contactat de reprezentanții părții vătămate . G., numiții C. I. C. I..
În urma discuțiilor purtate, reprezentanții părții vătămate . s-au deplasat în București, la indicația inculpatului care le-a spus acestora că autotractorul respectiv se afla la descărcare în locația respectivă, cei doi deplasându-se la locul indicat și observând autotractorul – fără a putea observa însă numărul de înmatriculare al autotractorului, din cauza poziției în care acesta se afla garat, aspect menționat de reprezentanții părții vătămate.
Cu acea ocazie, reprezentanții părții vătămate au observat remorca autotractorului, aceasta având numărul de înmatriculare_, conform declarațiilor reprezentanților părții vătămate, inculpatul necomunicându-le acestora că autotractorul era achiziționat în leasing, la acel moment, iar din cauza faptului că bunul avea cabina ridicată, nu au putut observa decât numărul de înmatriculare al remorcii, mai mult, inculpatul arătându-le doar actele remorcii - certificatul de înmatriculare din care reieșea că proprietară era societatea administrată de inculpat, însă în ceea ce privește autotractorul, inculpatul le-a spus că actele autotractorului se află la șoferul camionului care în acel moment era plecat.
Considerând că totul este legal, reprezentanții părții vătămate au convenit cu inculpatul cumpărarea autotractorului menționat și a remorcii respective, pentru suma de_,72 lei, din care suma de_,10 lei reprezenta prețul autotractorului și suma de_,37 lei prețul remorcii, la data de 25.01.2008 din dispoziția inculpatului, martora Szekely Agota (angajată a societății administrate de inculpat, în calitate de operator calculatoare) întocmind factura proforma pentru cele două bunuri, ulterior întocmind factura definitivă la data de 25.02.2008.
Pentru a putea achita prețul bunurilor, societatea . a contractat un împrumut bancar, conform contractului de credit aflat la fila 37 dosar, pentru suma de 110.000 lei, încheiat la data de 26.02.2008.
După acordarea creditului, conform ordinelor de plată din 29.02.2008, . a virat suma de_ lei, respectiv_,47 lei în contul societății administrate de inculpat, aceste sume intrând în contul societății administrate de inculpat la data de 03.03.2008, conform extraselor de cont aflate la fila 58 dosar.
Abia cu acea ocazie inculpatul a comunicat reprezentanților părții vătămate . faptul că autotractorul era achiziționat în leasing, luându-și însă angajamentul de a achita cu banii primiți de la partea vătămată ratele restante de leasing, aspect de altfel recunoscut și de către inculpat, astfel cum rezultă din declarațiile sale.
Inculpatul nu a achitat însă ratele restante de leasing și nici nu a adus la cunoștința părții vătămate acest aspect, virând ulterior sumele de_,54 lei către Disel One SRl,_ lei către E. SRL transfer sold în Volksbank, 1153,73 lei către Vodafone SRL,_ lei ridicare numerar de către inculpat, 1254,18 lei către Diesel One SRL,_ lei ridicare numerar plăți către persoane fizice, conform adresei aflate la fila 49 dosar întocmită de Banca T., precum și extraselor de cont aflate la filele 58-59 dosar, aspect de altfel recunoscut de asemenea de inculpat, conform declarației date în fața instanței.
La data de 08.03.2010 partea vătămată . I. SA, în cadrul procedurilor execuționale, a ridicat autotractorul menționat de la partea vătămată ., conform procesului verbal aflat la fila 48 dosar.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, au fost invocate prevederile art. 72 Cod penal, respectiv, împrejurările și modalitățile de comitere a faptelor - inculpatul inducând în eroare partea vătămată la momentul încheierii convenției, dar și ulterior, asigurând-o că va achita ratele restante de leasing, în schimb inculpatul achitând alte datorii, mai mult, inculpatul nu a anunțat nici partea vătămată . I. cu privire la faptul că a dispus pe nedrept de bunul respectiv, nu a plătit nici ratele de leasing, urmarea produsă, gradul de pericol social al faptelor comise, dar și persoana și conduita inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor astfel cum s-a reținut anterior, s-a prezentat în fața instanței de judecată, și-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul produs părții vătămate ., de altfel inculpatul achitând parțial acest prejudiciu, prin remiterea sumei de 4000 lei reprezentantei părții vătămate, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 41 dosar - aspect învederat de altfel și de reprezentanta părții vătămate în fața instanței de judecată, la termenul din data de 14 martie 2011, inculpatul nefiind condamnat anterior, acestuia fiindu-i însă aplicată sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, conform fișei de cazier judiciar, este o persoană tânără, în vârstă de 40 de ani, căsătorit.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, ambele părți vătămate au solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile solicitate.
Instanța a constatat că partea civilă ., cu sediul în com. Frătești . jud. G., prin reprezentant legal C. I., și-a recuperat parțial prejudiciul produs, respectiv, suma de 4000 lei daune materiale, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 41 dosar, dar și din precizarea făcută de reprezentanta acestei părți civile în fața instanței de judecată la termenul din 14 martie 2011.
Totodată, s-a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru ambele fapte, prejudiciul cauzat părții vătămate . și solicitat de această parte civilă fiind de altfel dovedit, astfel cum rezultă atât din declarația reprezentantei părții civile, dar și din înscrisurile aflate la filele 47,55,58-59, de altfel acest prejudiciu a fost recunoscut fără rezerve și de către inculpat, reprezentanta părții civile recuperând din suma de 89.714 lei total prejudiciu, suma de 4000 lei, rămânând astfel nerecuperat prejudiciul în valoare de_ lei, cu ocazia cuvântului pe fond reprezentanta părții civile învederând că nu mai solicită dobânda legală la această sumă, ci doar prejudiciul efectiv.
Astfel, instanța a apreciat că această sumă solicitată de partea civilă . este dovedită, motiv pentru care a acordat suma menționată cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.
Cu privire la pretențiile civile solicitate de partea civilă . I., s-a avut în vedere faptul că inițial această parte vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 22.568 lei, din care suma de_ ,95 lei soldul la data rezilierii contractului de leasing, iar suma de 7148,99 lei penalități de întârziere.
Ulterior, partea civilă a solicitat pretenții în cuantum de 500.921,41 lei (conform înscrisului aflat la fila 84 dosar), această sumă fiind compusă din soldul facturilor fiscale emise după data faptei, penalizări întârziere, rate, dobânzi, asigurări, penalizări.
Cu privire la pretențiile civile solicitate, instanța a avut în vedere faptul că în cadrul procesului penal, acțiunea civilă derivă din acțiunea penală, fiind vorba de răspunderea civilă delictuală și nu de răspunderea civilă contractuală, pretențiile civile solicitate de această parte civilă vizând însă aspectele de natură contractuală.
La stabilirea prejudiciului în cadrul procesului penal, a fost avut în vedere prejudiciu cauzat la data faptei 03.03.2008 (moment în care inculpatul a primit prețul bunului, dispunând astfel pe nedrept de acesta), la această valoare a prejudiciului putându-se acorda dobânda legală.
Astfel, conform actelor dosarului, până la data de 03.03.2008 inculpatul nu a achitat valoarea facturilor emise în datele de 03.01.2008-4064,53 lei, scadentă în 10.01.2008, precum și valoarea facturii din data de 01.02.2008- 4739,56 lei, scadentă în 10.02.2008, astfel cum rezultă din chiar înscrisurile depuse de partea vătămată, rezultând așadar suma de 8804,09 lei, sumă din care conform aceluiași înscris, inculpatul a achitat suma de 2978,92 lei la data de 12.03.2008, rămânând astfel un prejudiciu la data faptei în cuantum de 5825, 17 lei, la care se adaugă dobânda legală până la data plății, partea vătămată recuperând autotractorul în litigiu, astfel cum rezultă din actele dosarului.
D. această sumă menționată anterior a fost acordată în cauză părții vătămate . I., respectiv, prejudiciul efectiv creat la data faptei, a infracțiunii, pe baza răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs partea civilă . I. S.A., solicitând obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor civile astfel cum au fost precizate la termenul din 21.06.2011.
Deși s-a precizat că motivarea recursului va fi făcută printr-un memoriu separat, până la data dezbaterii cauzei nu au fost depuse la dosarul cauzei motivele de recurs.
Examinând sentința recurată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul primei instanțe, în aplicarea dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul promovat de partea civilă . I. S.A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în mod nemijlocit, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios; fără nici un dubiu, în cauză rezultă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, faptele constând în aceea că, în perioada februarie –martie 2008, în calitate de administrator al ., a refuzat predarea autotractorului marca Mercedez Benz Actros 1840 LS, achiziționat în baza contractului de leasing nr. 7790/2006, dispunând totodată de bunul ce făcea obiectul contractului, deși nu avea calitatea de proprietar, cu consecința prejudicierii părții vătămate . I. SA Cluj, iar în aceeași perioadă și în aceeași calitate, a indus în eroare partea vătămată . G., cu prilejul încheierii și executării convenției de vânzare-cumpărare a autotractorului menționat anterior, inițial ascunzându-i părții vătămate că autotractorul a fost achiziționat în leasing, până în momentul efectuării plății, iar ulterior, menținând-o în eroare, prin asigurări că va achita ratele restante de leasing, inculpatul nefăcând acest lucru, deși a primit de la partea vătămată prețul autotractorului, de care ulterior a fost deposedată de către societatea de leasing, cu consecința prejudicierii acesteia cu suma de 89.714 lei.
De altfel, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu au fost contestate de nici una din părți, prezentul recurs vizând modul de soluționare a acțiunii civile exercitată în cauză de . I. S.A..
Curtea constată că, prin plângerea penală înregistrată la data de 17.08.2009, . I. S.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere și obligarea acestuia la plata sumei de totale de 22.568,94 lei, reprezentând soldul la data rezilierii contractului de leasing (15.419,95 lei) și penalizările de întârziere calculate până la data de 10.07.2008 (7.148,99 lei), ce urmează a curge până la recuperarea integrală a sumei.
La termenul de judecată din data de 18.01.2011, reprezentantul părții civile a precizat instanței că și menține pretențiile formulate în cursul urmăririi penale, însă prin înscrisul depus la dosarul primei instanțe la data de 14.06.2011 au fost majorate pretențiile la suma de 500.921,41 lei, reprezentând soldul facturilor fiscale emise în datele de 01.02.2008, 05.03.2008, 02.04.2008 și 23.04.2008 ( în total 12.419,95 lei), penalizări de întârziere conform art.4.7 din contract (67.032,57 lei), rate, dobânzi, asigurări aferente lunilor mai 2008 –martie 2010 (88.455,86 lei) și penalizări aferente în perioada mai 2008 –martie 2010, calculate până la data de 10.12.2010 (333.013,03 lei).
Prima instanță a apreciat că prejudiciul încercat de partea civilă ca urmare a faptei ilicite comise de inculpat este reprezentat de valoarea facturilor neachitate până la data faptei, reținută ca fiind 03.03.2008, adică momentul în care inculpatul a dispus pe nedrept de bunul achiziționat în baza contractului de leasing.
Cum acțiunea civilă exercitată în procesul penal își are izvorul într-o infracțiune, obiectul său constă în tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului și a părții responsabile civilmente în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat.
Având în vedere că în sarcina inculpatului a fost reținută comiterea infracțiunii de abuz de încredere, repararea integrală a prejudiciului cauzat părții civile presupune acoperirea atât a pagubei efective, cât și a folosului nerealizat, conform art.14 alin.3,4 Cod procedură penală.
În speță, s-a făcut dovada restituirii în natură a autotractorului, astfel încât partea civilă ar mai fi putut pretinde în cadrul procesului penal doar folosul de care a fost lipsită ca urmare a faptei inculpatului. Folosul nerealizat nu se suprapune însă cu obligațiile contractuale ale inculpatului întrucât trebuie să derive din fapta reținută ca infracțiune.
Or, în speță, partea civilă și-a întemeiat pretențiile formulate exclusiv pe clauzele contractului încheiat cu inculpatul, invocând răspunderea contractuală a acestuia, astfel încât se constată că prima instanță a reținut corect că nu pot face obiect al acțiunii civile pretențiile contractuale.
Așa fiind, constatând că nu este incident nici unul din cazurile de casare prevăzut de art.3859 Cod procedură penală și nici un alt motiv de netemeinicie sau nelegalitate a hotărârii, în baza art.38615 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă S.C. B.T. L. T. I.F.N. S.A. împotriva sentinței penale nr. 257/23.09.2011, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului B. suma de 200 lei, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu asigurat inculpatului, care va fi inclusă în cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta parte civilă S.C. B.T. L. T. I.F.N. S.A. va fi obligată să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă S.C. B.T. L. T. I.F.N. S.A. împotriva sentinței penale nr. 257/23.09.2011, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Se suportă din fondurile Ministerului Justiției suma de 200 lei, onorariul cuvenit avocatului din oficiu asigurat recurentului, care se plătește Baroului B. și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. Țînț E. B. N. H.
GREFIER
V. P.
Red. N.Ț./30.03.2012
Dact.V.P/02.04.2012
- 2 ex -
Jud. fond M. G.
| ← Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 55/2012. Curtea de... → |
|---|
