Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 23/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-01-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 23/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR4:
Președinte: C. G. - judecător
Judecător: A. D.
Judecător: A. C. M.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 1788 din data de 10 octombrie 2012 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17 ianuarie 2013.
CURTEA DE APEL B.
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 1788 din 10.10.2012 a Judecătoriei B. în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, inculpatul L. B. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal, de 2 ani și 8 luni.
În baza art.71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 01.04.2009, inculpatul L. B., pentru a transporta lemne, s-a urcat la volanul autoturismului autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, aparținând mamei sale, L. A., pe care l-a condus pe drumurile publice din localitatea S., respectiv de pe . .>
În baza probelor administrate în cauză, instanța de fond reținând vinovăția inculpatului l-a condamnat la pedeapsa arătată mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală și circumstanțele atenuante personale ale inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. B., criticând-o sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, față de circumstanțele în care inculpatul a comis fapta, acesta punând în pericol circulația pe drumurile publice, circulând fără permis pe o distanță mare și un drum intens circulat, iar la semafor a depășit coloana de autovehicule oprite regulamentar, întrucât semaforul arăta culoarea roșie și și-a continuat drumul.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Fapta comisă de inculpat și vinovăția inculpatului au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
În ceea ce privește însă individualizarea juridică a pedepsei aplicate inculpatului L. B., instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal, stabilind un cuantum prea redus al pedepsei în raport de modul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei.
Instanța de fond, în motivarea sentinței, nu a reținut starea de fapt care a generat urmărirea autovehiculului condus de inculpat de către organele de poliție. Astfel, echipajul de poliție aflat în trafic, observând că inculpatul transportă material lemnos, i-au solicitat acestuia să se oprească.
Inculpatul a observat echipajul de poliție și întrucât semaforul de pe . culoarea roșie, inculpatul a depășit coloana de autovehicule care staționa regulamentar, a trecut pe culoarea roșie a semaforului continându-și drumul, iar după 200 m a oprit autoturismul și a fugit.
Organele de poliție, au pornit în urmărirea mașinei inculpatului, după ce acesta nu a oprit, iar în autoturismul abandonat de inculpat, pe scaunul din dreapta a fost identificat martorul B. I., care l-a identificat pe inculpat ca fiind șoferul autoturismului abandonat, în urma verificărilor efectuate constatându-se că inculpatul nu poseda permis de conducere, această stare de fapt fiind recunoscută de inculpat în totalitate.
Pe lângă faptul că inculpatul a fost depistat conducând un autovehicul, deși nu poseda permis de conducere, generând o puternică stare de pericol participanților la trafic, această stare de pericol s-a și concretizat și prin ignorarea de către inculpat a culorii roșii a semaforului, iar numai o împrejurare fericită nu a determinat cauzarea unui accident de circulație.
Instanța de fond a manifestat o clemență nejustificată, orientându-se către o pedeapsă situată sub minimului special prevăzut de lege.
Circumstanțelor personale ale inculpatului și recunoașterea vinovăției li s-a acordat o însemnătate prea mare, în detrimentul pericolului social concret al faptei comise de către inculpat și a circumstanțelor reale de comitere a faptei de către acesta.
În raport de toate aceste considerente, curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 385/6 Cod de procedură penală, va admite recursul declarat de parchet, va casa decizia atacată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate și va pronunța o nouă hotărâre, în sensul că va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea apreciază că realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și a funcțiilor educative și sancționatorii ale acesteia se poate îndeplini prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, menținând aplicarea dispozițiilor art. 81 -83 Cod penal și în raport de pedeapsa stabilită în calea de atac a recursului va stabili un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 1788 din 10.10.2012 a Judecătoriei B. pe care o casează sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând cauza în aceste limite:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului L. B. de la 8 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Menținând aplicarea dispozițiilor art. 81 – 83 Cod penal, stabilește termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei se achită din fondul Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. G. A. D. A. C. M.
GREFIER,
A. O.
Red. A.C.M./22.01.2013
Tehnoredactat A.O./23.01.2013/3 ex.
Jud.fond N. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 725/2014. Curtea de... → |
|---|
