Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 315/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-03-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 315/R DOSAR NR._
Ședința publică de la 28 martie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR1
PREȘEDINTE O. B.
Judecător M. D.
Judecător C. E.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr. 1899/S din 23 octombrie 2012, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 martie 2013, când,
CURTEA
Asupra recursului de față:
I. Prin sentința penală nr. 2639/2012 a Judecătoriei B. s-a dispus după cum urmează:
„În baza art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a și art.74 alin.2 Cod penal condamna inculpatul L. G., fiul lui V. și R., născut la 17.12.1974 în S., jud. B., domiciliat în S., ., ., jud. B., cetățean român, studii 5 clase, divorțat, 3 copii minori, fără antecedente penale, posesor CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere.
În baza art.86/4 raportat la art.83 Cod penal revocă beneficiul suspendării sub supraveghere acordat inculpatului prin sentința penală nr. 1805/17.12.2018 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr.215/R/03.04.2009 a Curții de Apel B. și pe cale de consecință dispune executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare care nu se contopește cu pedeapsa mai sus aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală obligă inculpatul sa plătească statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.”.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 31.08.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 26.08.2010, în intervalul orar 22.00-23.00 învinuitul L. G., a condus autovehiculul marca Opel Vectra înmatriculat în Republica Ungaria de pe . . S., jud. B. și înapoi pe . distanță de aproximativ 1.5 km.În autoturismul menționat se mai aflau martorii L. V., fiul învinuitului, pe locul din dreapta șoferului și S. M. așezat pe bancheta din spate. Învinuitul a trecut cu autoturismul marca Opel Vectra pe lângă persoanele vătămate G. M. și M. E. N., fosta soție a învinuitului și concubinul acesteia, aflați sub influența băuturilor alcoolice, care se întorceau spre domiciliu din direcția stației de autobuz. Observându-i, învinuitul a oprit în dreptul acestora, le-a adresat imprecații și apoi a continuat deplasarea. În conformitate cu adresa nr._/18.02.2011 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. învinuitul nu deține permis de conducere.
Inculpatul audiat fiind a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că a procedat în acest mod pentru a muta autoturismul pe care îl cumpărase în ziua respectivă în curtea imobilului unde locuiesc părinții săi pentru a preveni sustragerea acestuia.
În cauză au fost audiați în calitate de martori M. E. N., S. M. și L. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașat la dosarul cauzei:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În data de 26.08.2010 inculpatul L. G., a condus autovehiculul marca Opel Vectra înmatriculat în Republica Ungaria pe o distanță de aproximativ 1,5 km, pe traseul . . pe . S.. Prima instanță a reținut că deși în cadrul cercetării judecătorești martorii audiați au încercat să minimalizeze fapta săvârșită de către inculpat prin aceea că au precizat că distanța parcursă de acesta a fost de aproximativ 50 de metri, cert este că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice din localitatea S., fără a avea permis de conducere.
La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor S. M. și L. V. care se aflau în autoturism în intervalul de timp cât acesta a fost condus de către inculpat și M. E. N. care a observat în trafic autoturismul în cauză precum și faptul că aceasta era condus de către inculpat, precum și adresa nr._/18.02.2011 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului, așa cum a fost prezentat mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. 195/2002.
Prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru a reține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel cum a invocat inculpatul, prin apărător, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit art.17 Cod penal infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșita cu vinovatei si prevăzuta de legea penala, iar potrivit art.18/1 alin.2 la stabilirea gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările in care fapta a fost comisă, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana și conduita făptuitorului.
În ceea ce privește împrejurările în care fapta a fost comisă instanța a reținut din probele administrate faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță relativ redusă - 1,5 km și în condițiile în care drumul respectiv nu era intens circulat. Aceste împrejurări prin ele însele nu pot duce la concluzia lipsei pericolului social pentru ca fapta săvârșită de inculpat să poată fi calificată drept infracțiune în condițiile în care anterior (cu aproximativ 1 an și 6 luni înainte de data săvârșirii faptei) inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu are permis de conducere și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală. Instanța a dat eficiență juridică aspectelor mai sus menționate referitoare la împrejurările comiterii faptelor, în sensul că acestea au fost reținute ca și circumstanțe atenuante conform art.74 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut in vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generala a codului penal, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului precum si limitele de pedeapsa prevăzute de legea speciala. De asemenea instanța a avut în vedere atât starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost săvârșită infracțiunea raportat la condamnarea de 1 an închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1805/17.12.2008 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 215/R/03.04.2009 a Curții de Apel B. dar și circumstanțele atenuante a căror incidență în cauză a fost motivată anterior.
Față de aceste aspectele de mai sus instanța a considerat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care nu are permis de conducere, scopul și funcțiile pedepsei vor fi atinse.
Constatând că această infracțiunea a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1805/17.12.2008 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 215/R/03.04.2009 a Curții de Apel B., în baza art.83 Cod penal instanța a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere acordat inculpatului prin sentința mai sus menționată și pe cale de consecință a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare care nu se contopește cu pedeapsa mai sus aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal pe durata executării pedepsei.
II. Împotriva acestei soluții au declarat recurs P. de pe lângă J. B. și inculpatul.
În recursul declarat de P. a fost criticată soluția primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante judiciare și al cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul a solicitat aplicarea unei sancțiuni administrative, susținând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar a solicitat a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de Ministerul Public și inculpat, dar văzând și dispozițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de Ministerul Public în recurs, care se circumscriu motivului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală nu sunt întemeiate.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, reținându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 al. 2 C. pen..
Starea de fapt și încadrarea juridică a faptei au fost corect reținute de prima instanță, urmare a analizării coroborate a materialului probatoriu administrat în cauză, care a relevat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii.
În ce privește limitele de pedeapsă, acestea sunt închisoare de la 1 la 5 ani ,inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă sub minimul special, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 al. 2 C. pen. În mod corect a apreciat prima instanță că împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță relativ redusă - 1,5 km și în condițiile în care drumul respectiv nu era intens circulat justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului a fost în mod temeinic realizată de către prima instanță, cu aprecierea corespunzătoare a gradului concret de pericol social al faptei săvârșite, cu luarea în considerare a tuturor elementelor care caracterizează gradul concret de pericol social al faptei penale.
S-a avut astfel în vedere că inculpatul a fost oprit în trafic la un control de rutină și că fapta sa nu a avut ca urmare un eveniment rutier.
Raportat la criteriile prevăzute de art. 18 ind.1 Cod penal, în special cele referitoare la persoana și conduita făptuitorului, Curtea constată că în mod judicios a apreciat prima instanță că fapta inculpatului nu poate fi apreciată ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Se are în vedere că inculpatul a fost și anterior condamnat pentru același gen de infracțiuni, iar fapta a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1805/17.12.2008 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 215/R/03.04.2009 a Curții de Apel B..
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr. 1899/2012 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
În temeiul art.189 Cod procedură penală se va dispune avansarea din fondurile MJ către Baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr. 1899/2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
În temeiul art.189 Cod procedură penală dispune avansarea din fondurile MJ către Baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. BoureanuMihaela D. C. E.
GREFIER
N. B.
Red.OB/2.04.2013
Dact.BN/05.04.2013/ex.2
Jud.fond.L.B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 334/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
