Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1029/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1029/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-12-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1029/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 18 decembrie 2013
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CR2
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- M. G. L.
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE L. J. B., părțile civile G. M., T. T. și H. V. precum și de asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A. împotriva sentinței penale nr. 1647 din 17 septembrie 2013, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 12 decembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18 decembrie 2013, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1647/17.09.2013 a Judecătoriei B., s-a dispus, în baza art. 184 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului A. M. la trei pedepse de câte 10 luni închisoarepentru săvârșirea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 33 lit. a și b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite cele patru pedepse stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b Cod penal de durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 alin. 1, 2 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta.
S-a constatat că pentru autoturismul VW Passat cu numărul de înmatriculare_ s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA cu asiguratorul S.C. O. V. I. G. S.A. ( fostă BCR Asigurări V. I. G. ) valabil la data de 14.05.2011.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, art. 49, art. 50 din Legea nr. 136/1995 și art. 24 alin. 2 lit. a, b din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr. 5/2010:
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. M. și a fost obligat asiguratorul la plata către aceasta a sumei de 15.000 lei daune morale, respingându-se restul pretențiilor formulate în cauză;
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. T. și a fost obligat asiguratorul la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei daune morale, respingându-se restul pretențiilor formulate în cauză;
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H. V. și a fost obligat asiguratorul la plata către aceasta a sumei de 7.500 lei daune morale, respingându-se restul pretențiilor formulate în cauză;
- s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. BORIS și a fost obligat asiguratorul la plata către aceasta a sumei de 331.500 lei moldovenești, în echivalent lei la curs BNR de la data producerii accidentului;
- s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B. și a fost obligat asiguratorul la plata către aceasta a sumei de 1552,6 leicontravaloare îngrijiri medicale.
În baza art. 357 alin. 2 lit. e Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către partea civilă S. Boris a microbuzului marca Mercedes cu numărul de înmatriculare CR-. definitivă a prezentei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 520 lei, din care suma de 200 lei onorariu apărător desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul numărul 4658/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. B. din data de 26.03.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. M. sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
P. același act s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. M. pentru comiterea a alte cinci infracțiuni de vătămare corporală din culpă.
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto și schiță, declarații părți vătămate T. T., G. M., H. V., S. Boris, rapoarte expertiză medico-legală, înscrisuri medicale, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, bon etilotest, declarații martori Fostic V., H. Neonila, T. Aliona, B. A. și acordul de vinovăție exprimat de inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 320 indice 1 Cod de procedură penală, J. a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 14.05.2011, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul A. M. s-a urcat la volanul autoturismului său marca VW Passat cu număr de înmatriculare_ pe care l-a condus de la domiciliul său din B. în direcția S. G., până în localitatea Chichiș unde, în jurul orei 20.00, a încărcat în vehicul o cantitate de material feros. De aici, inculpatul a pus mașina în mișcare, urmând a reveni în localitatea B..
În jurul orei 22.15, în timp ce rula pe DN 11, din direcția S. G. spre B., inculpatul s-a angajat în depășirea autoutilitarei Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare CR-. căreia se afla martorul Fostic V.. Manevra de depășire a fost efectuată pe un segment de drum în care era interzis acest lucru, marcajul longitudinal care separa sensurile de deplasare fiind continuu.
Aproape de finalizarea depășirii, inculpatul a estimat greșit poziția celuilalt vehicul și, la efectuarea manevrei de revenire pe banda sa, virând spre dreapta, inculpatul a acroșat autoutilitara Mercedes, ambele vehicule ieșind în afara părții carosabile, autoutilitara răsturnându-se.
În urma accidentului, toate cele nouă persoane care se aflau în autoutilitară au suferit leziuni traumatice, trei dintre acestea necesitând peste 10 zile de îngrijiri medicale. Astfel, partea vătămată G. M. a avut nevoie de 35-40 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată T. T. un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale iar H. V. un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Conducătorii auto au fost supuși testului cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv în cazul inculpatului care a prezentat o concentrație a alcoolului în aer respirat de 0,67 mg/l la ora 22.32. Față de acestea, s-a procedat și la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, stabilindu-se că inculpatul avea o concentrație a alcoolului de 1,40 g/l la ora 23.05 și, respectiv, 1,20 g/l la ora 00.05.
În drept, a considerat prima instanță că fapta inculpatului A. M. care, la data de 14.05.2011, în jurul orei 22.15, circulând pe DN11 la volanul autoturismului VW Passat cu numărul de înmatriculare_, din direcția S. G. în direcția B., la km. 11+400, s-a angajat în efectuarea unei manevre de depășire a microbuzului Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare CR-. zonă în care depășirea era interzisă iar la încercarea de revenire pe banda sa de mers a acroșat microbuzul, lovindu-l în partea din față, lateral stânga, ceea ce a dus la răsturnarea acestuia și vătămarea persoanelor aflate în interior, părțile vătămate T. T., G. M. și H. V. suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, 35-40 zile de îngrijiri medicale și, respectiv, 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului care, în cursul serii de 14.05.2011, în jurul orei 22.15, a condus autovehiculul VW Passat cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv DN 11, din direcția S. G. înspre B., având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 gr %o întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținându-se și dispozițiile art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, referitoare la reducerea limitelor pedepsei.
Instanța de fond a reținut faptul că rezultatul produs, unul neintenționat, s-a datorat efectuării manevrei de depășire într-o zonă în care aceasta era interzisă dar și aprecierii greșite a conducătorului auto cu privire la posibilitatea de revenire pe banda aferentă sensului său de deplasare, posibil și pe fondul consumului de alcool, în plus existând un număr mare de persoane care au fost afectate, toate acestea conferind faptei un grad de periculozitate mai ridicat. De asemenea, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța de fond a avut în vedere distanța mare pe care inculpatul a circulat precum și nivelul relativ ridicat al alcoolemiei. Pe de altă parte, în ceea ce privește persoana inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că acesta este pe deplin integrat în societate, a manifestat regret față de consecințele faptei sale și, de asemenea, interes în soluționarea cauzei, prezentându-se în fața instanței și recunoscând comiterea faptei. În plus, în ciuda deținerii permisului de conducere de o perioadă lungă de timp, nu este cunoscut cu alte abateri la regimul circulației pe drumurile publice, cu excepția unei singure sancțiuni contravenționale aplicate în anul 2009.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal, contopind pedepsele stabilite pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, fără a aplica un spor de pedeapsă.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pedeapsa fiind de până la 2 ani închisoare iar inculpatul nefiind anterior condamnat. De asemenea, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului analizate în hotărâre, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C od penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că în cauză s-au constituit părți civile G. M. cu suma de 200.000 lei din care 5.000 lei daune materiale și 195.000 lei daune morale, T. T. cu suma de 1.010.000 lei din care 10.000 lei daune materiale și 1.000.000 lei daune morale, H. V. cu suma de 150.000 lei din care 10.000 lei daune materiale și 140.000 lei daune morale, S. Boris cu suma de 331.500 lei moldovenești în echivalent lei la curs BNR la data accidentului reprezentând daune materiale și Spitalul Clinic Județean de Urgență B. cu suma totală de 1552,6 lei - contravaloare îngrijiri medicale acordate părților vătămate T. T. și G. M..
Instanța de fond a reținut că, în speță, condițiile pentru antrenarea răspunderii civile sunt întrunite existând fapta ilicită a inculpatului – infracțiunile de vătămare corporală dar și încălcarea unor prevederi legale care reglementează circulația pe drumurile publice, prejudiciul cauzat părților civile, legătura directă de cauzalitate între prejudiciu și acțiunea inculpatului precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța de fond a constatat că niciuna dintre părțile civile G. M., T. T. și H. V. nu a depus la dosar vreo dovadă cu privire la prejudiciul material suferit, respectiv înscrisuri din care să rezulte cheltuielile efectuate cu titlu de tratament sau orice alte sume de bani plătite în legătură directă cu accidentul suferit. P. urmare, față de lipsa acestor probe, instanța de fond a reținut că prejudiciul material nu a fost dovedit sub aspectul existenței și cu atât mai puțin al cuantumului, motiv pentru care nu a acordat sume cu titlu de daune materiale.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea vătămată G. M., instanța de fond a avut în vedere leziunile suferite de aceasta, conform raportului de expertiză medico-legală aceasta suferind o intervenție chirurgicală, aplicarea unei atele gipsate pentru trei săptămâni, interval în care nu a avut voie să se sprijine pe picior. Ținând cont și de vârsta părții – respectiv 57 de ani la data procedurii accidentului, instanța de fond a constatat că leziunile suferite au dus, în mod inerent, la cauzarea de dureri deosebite acesteia precum și de urmări pentru o perioadă lungă, recuperarea fiind mai dificilă la această vârstă. De asemenea, imposibilitatea de deplasare fără sprijin pentru o perioadă de 3 săptămâni a fost de natură să afecteze partea prin imposibilitatea derulării unor activități normale și necesitatea de a apela la ajutorul altor persoane.
În plus, instanța de fond a constatat că după operație partea a suferit complicații flebitice, existând recomandare pentru tratament care a fost menținută la examinarea din luna mai 2012, deci la un an de la operație, confirmând deci concluzia afectării sănătății părții pentru o perioadă mai lungă de timp.
Cu referire la partea civilă T. T., raportat la înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut gravitatea leziunilor suferite pentru care a necesitat 55-58 zile de îngrijiri medicale, suferind o fractură pentru care a fost operată în data de 15.05.2011, recomandându-se menținerea atelei gipsate pentru o perioadă de 6 săptămâni de la operație, observațiile cu privire la suferința fizică precum și afectarea normalei desfășurări a vieții acesteia, expuse în cazul primei părți civile fiind valabile și în cazul acesteia. De altfel, partea a invocat și faptul că datorită afectării brațului drept nu a putut susține examenele în formă scrisă în cadrul facultății pe care o urma.
În plus, instanța de fond a reținut că partea civilă era însărcinată la data producerii accidentului ceea ce, inerent, a produs un stres psihic mai important prin grija față de dezvoltarea copilului, raportul psihologic depus la dosar atestând că partea a suferit o traumă de intensitate moderată.
Deși s-a invocat faptul că decesul copilului la 11 zile de la naștere s-a datorat investigațiilor medicale pe care le-a suferit urmare a accidentului, instanța de fond a reținut că nu există probe care să permită stabilirea unui raport de cauzalitate între cele două evenimente, motiv pentru care nu a luat în considerare această urmare pentru a aprecia cu privire la daunele morale suferite de parte.
În ceea ce privește partea civilă H. V., din actele medicale depuse la dosar a rezultat că în urma accidentului acesta a suferit leziuni în zona piramidei nazale, cu fractură de oase, tratamentul prescris constând în paracetamol și spray, iar numărul de zile de îngrijiri medicale fiind stabilit la 12-14 zile, prin urmare nefiind vorba de un traumatism care să fi dus la dureri deosebite sau care să fi pus partea în imposibilitatea desfășurării anumitor activități.
Pe de altă parte, s-a reținut, similar celorlalte părți, trauma psihică resimțită ca urmare a implicării într-un accident de circulație și durerile produse, chiar dacă de mai mică intensitate.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de S. BORIS, instanța de fond a constatat că acesta era proprietarul autoturismului distrus în accident, depunând la dosar contractul de locațiune, atestând închirierea bunului pentru o perioadă de 3 ani începând cu data de 01.03.2010, pentru o sumă de 17.000 lei/lună. P. urmare, prin distrugerea bunului, partea civilă a fost lipsită de suma care urma să fie încasată ca și chirie, existând deci un beneficiu nerealizat care oferă dreptul la despăgubire. Ținând cont că partea a solicitat echivalentul a 19 luni și jumătate, perioadă care rămăsese din derularea contractului, instanța de fond a admis acțiunea civilă astfel cum a fost formulată.
De asemenea, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B..
Cu privire la debitorul obligației de plată, instanța de fond a avut în vedere că la momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat era asigurat RCA la B.C.R. Asigurări, în prezent S.C. O. V. I. G. S.A., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 49, art. 50 și art. 51 din Legea nr. 136/1995 în conformitate cu care asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
De asemenea, instanța de fond a reținut că în speță este aplicabil Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, iar sumele stabilite cu titlu de daune se încadrează în cele prevăzute în acest Ordin, astfel că a obligat asiguratorul la plata către părțile civile a sumelor stabilite mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. B., părțile civile G. M., T. T., H. V. și asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A.
Reprezentantul Ministerului Public a apreciat netemeinică hotărârea judecătorească sub aspectul neaplicării unui spor de pedeapsă inculpatului A. M. dar și a modalității de executare a pedepsei stabilită de către prima instanță în sarcina acestuia. A considerat că, în raport de gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul și de numărul mare de infracțiuni reținute în sarcina acestuia, era necesar ca după stabilirea pentru fiecare infracțiune în parte a cuantumului pedepsei, să se aplice și un spor de pedeapsă pentru a da astfel relevanță tuturor circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, în care au fost săvârșite faptele. De asemenea, a apreciat că se impunea, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ca prima instanță să se orienteze către dispozițiile art. 861 Cod penal, referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul a săvârșit un număr de trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală având în organism o concentrație a alcoolului mai mare decât limita legală, valoarea alcoolemiei fiind stabilită la 1,40 g/l – prima probă și respectiv 1,20 g/l – la cea de a doua probă. A considerat că scopul pedepselor poate fi deplin atins doar prin stabilirea acestei modalități de executare și anume suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Părțile civile recurente, prin motivele scrise de recurs, au solicitat majorarea daunelor morale acordate până la limita cerută prin constituirile de părți civile. Au arătat că au suferit numeroase leziuni, că au fost internate în spital, că și-au pierdut confortul de dinainte de accident, rămânând cu traume psihice.
Asigurătorul nu a motivat recursul formulat și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a-l susține oral.
În fața instanței de recurs nu au fost administrate mijloace de probă, inculpatul nu a fost prezent, fiind reprezentat de apărător din oficiu.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarația de recunoaștere dată de inculpat, mijloacele de probă fiind corect analizate de prima instanță, detaliat și coroborat, situația de fapt nefiind contestată nici de inculpatul ce nu a atacat sentința și nici de P., astfel că nu se va mai face o nouă analiză a mijloacelor de probă.
Se reține deci că inculpatul, în data de 14.05.2011, a condus autoturismul proprietate personală VW Passat cu numărul de înmatriculare_ pe DN 11, dinspre S. G. spre B. iar la km. 11 a efectuat o manevră interzisă de depășire a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare CR-. regulamentar, a revenit prea repede pe banda de mers, intrând în coliziune cu aceasta și provocând astfel un accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a trei persoane, respectiv a părților civile G. M., T. T. și H. V.. Inculpatul avea în organism o concentrație a alcoolului mai mare decât limita legală, respectiv 0,67 mg/l în aerul expirat la ora 22.32, iar în urma recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, s-a stabilit o concentrație a alcoolului de 1,40 g/l la ora 23.05 și, respectiv, 1,20 g/l la ora 00.05.
Încadrarea în drept a faptelor a fost în mod legal făcută de instanța de fond, respectiv s-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal - părți vătămate G. M., T. T., H. V. și a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la critica adusă de recurentul - P. de pe lângă J. B., se reține că prima instanță nu a avut în considerare la stabilirea pedepsei rezultante și a modalității de executare, toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, nefiind stabilit gradul de pericol social concret prin raportare la împrejurările reale.
Pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte au fost corect stabilite, luându-se în calcul urmările faptelor precum și urmările ce se puteau produce, în microbuz fiind 9 persoane care au suferit toate vătămări, 6 însă sub limita de 10 zile de îngrijiri medicale, inconștiența inculpatului care a condus autoturismul cu o mare concentrație de alcool în sânge pe un drum european circulat și pe o distanță mare, între două localități, nerespectarea regulilor de circulație ce interziceau efectuarea manevrei de depășire pe acel sector de drum.
P. fapta inculpatului, de nesocotire gravă a normelor de conduită socială, s-a schimbat viața a cel puțin trei persoane, respectiv părțile vătămate ce călătoreau cu acel microbuz, acestea suferind leziuni traumatice ce le-au produs atât suferințe fizice cât și psihice inerente.
Deși pedepsele au fost corect stabilite, prima instanță nu a dat relevanță dispozițiilor art. 34 litera b Cod penal privind necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă.
Inculpatul a săvârșit patru infracțiuni concurente iar numai întâmplarea a făcut să nu fi săvârșit și mai multe, dat fiind că toți pasagerii au suferit vătămări, astfel că, raportat la numărul de infracțiuni și urmările lor pentru părțile vătămate, analizând ansamblul activității infracționale realizate de inculpat, se impune o agravare a pedepsei principale prin aplicarea unui spor de pedeapsă.
Acest spor este necesar pentru a se realiza o corectă represiune penală pe măsura numărului de infracțiuni comise, întrucât situația nu poate fi aceeași cu a altui conducător auto ce ar fi săvârșit o singură infracțiune.
În noul Cod penal, care nu se aplică în această speță, aplicarea unui spor de pedeapsă este obligatorie, legiuitorul prezumând necesitatea aplicării unui spor în fiecare caz de concurs de infracțiuni.
Aplicarea unui spor vine nu numai din necesitatea de a sancționa mai sever pe infractorul ce săvârșește mai multe infracțiuni, dovedind deci un pericol social mai mare, ci și din rațiunea de a evita un tratament discriminatoriu între cel ce săvârșește o singură faptă și primește pedeapsa pentru acea faptă și cel ce săvârșește aceeași faptă, dar pe lângă ea, și alte infracțiuni în concurs pentru care primește pedepse mai mici, care în situația neaplicării unui spor, va executa aceeași pedeapsă cu primul, autor al unei singure infracțiuni.
Se va admite acest motiv de recurs și în rejudecare se va aplica un spor de pedeapsă inculpatului.
Cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei rezultante, în mod corect a apreciat prima instanță că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia dar, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și la urmările avute, la faptul că inculpatul a condus sub influența alcoolului pe o distanță apreciabilă, pe un drum european intens circulat, nu a respectat una dintre cele mai importante reguli de circulație privind depășirea, intrând în coliziune cu un mijloc de transport persoane, faptele sale putând avea consecințe mult mai grave decât cele avute, dat fiind că microbuzul s-a răsturnat într-un șanț, instanța de recurs consideră că nu se poate asigura atingerea scopului pedepsei decât prin luarea unor măsuri de supraveghere a inculpatului pe durata unui termen de încercare.
Măsurile de supraveghere au un dublu rol, acela de a-l conștientiza pe inculpat cu privire la consecințele faptelor sale, acesta fiind obligat să suporte efectiv rigorile legii penale ce decurg din respectarea măsurilor de supraveghere impuse și acela de a supraveghea comportamentul inculpatului, în cadrul acestui plan fiind foarte importantă obligația de a nu conduce niciun autovehicul pe durata termenului de încercare, obligație care se impune având în vedere pericolul pe care l-a reliefat inculpatul circulând pe un drum public sub influența alcoolului pe o distanță mare, nerespectând regulile de circulație privind depășirea autoturismelor și provocând accidentul de trafic rutier cu urmări grave pentru pasagerii microbuzului.
Aceste împrejurări determină instanța de recurs să considere că se impune supravegherea inculpatului de către o instituție specializată pe durata unui termen de încercare și că este necesară stabilirea unor obligații în sarcina inculpatului, care să asigure reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Se va admite deci și acest motiv de recurs formulat de P. de pe lângă J. B..
Cu privire la recursurile părților civile G. M., T. T. și H. V., instanța reține că în mod corect au fost respinse solicitările de acordare de daune materiale întrucât nu s-a făcut dovada unor asemenea cheltuieli. De fapt, această dispoziție a instanței de fond nici nu a fost atacată de recurenți.
Cu privire la daunele morale acordate, în mod corect J. a analizat situația fiecărei părți civile în parte, luând în calcul leziunile suferite de acestea, conform raporturilor de expertiză medico-legală, aspectul dacă au suferit sau nu o intervenție chirurgicală ulterioară accidentului, durata de refacere a stării de sănătate, eventualele complicații ulterioare, vârsta acestora, starea de graviditate a uneia dintre părțile civile și traumele psihice prin care au trecut acestea, dat fiind că au fost victimele unui accident de trafic rutier destul de violent, după care viața li s-a schimbat în rău, fără a avea nici cea mai mică vină.
Cuantumul daunelor morale se stabilește de instanța de judecată ținând seama de prejudiciul moral încercat dar și de principiul că nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză pentru victimele accidentului.
Aprecierea făcută de Judecătorie cu privire la cuantumul daunelor morale acordate este una care a ținut cont de toate criteriile legale și care a rezultat în urma analizei detaliate a situației fiecărei părți civile. Sumele acordate nu reprezintă nici o îmbogățire fără justă cauză și nici nu sunt disproporționat de mici în raport cu suferințele părților civile, încadrându-se în practica judecătorească în materie, fiind suficiente pentru a constitui o reparație morală echitabilă pentru fiecare parte civilă, în raport cu suferința trăită.
Se va respinge deci recursul formulat de părțile civile.
Cu privire la recursul formulat de asigurător, instanța de recurs consideră că soluția dată de Judecătorie este una legală atât cu privire la cuantumul daunelor cât și cu privire la obligarea asigurătorului singur la plata acestor sume, în baza relației contractuale pe care o avea cu inculpatul, ce încheiase asigurare obligatorie de răspundere civilă față de terți cu acesta.
În baza acestei răspunderi contractuale, asigurătorul poate fi obligat singur să repare prejudiciul, atâta vreme cât cuantumul prejudiciului se încadrează în limitele anuale stabilite.
În considerentele Deciziei nr. I/2005 pronunțată în Recurs în Interesul Legii, se arată că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Tocmai în temeiul acestei răspunderi contractuale, asigurătorul poate fi obligat singur la repararea prejudiciului.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385 indice 15 punct 2 litera d Cod de procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 1647/17.09.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, pe care o va casa sub aspectul neaplicării unui spor de pedeapsă în urma contopirii și a individualizării judiciare a executării pedepsei rezultante.
Rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 33 alineat 1 litera a Cod penal și art. 34 alineat 1 litera b Cod penal, va spori pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, cu 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 2 ani închisoare pe care o va executa în final inculpatul A. M..
În baza art. 86 indice 1 alin. 1 Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86 indice 2 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să nu conducă niciun autovehicul.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
Vor fi menținute pedepsele accesorii și se va dispune suspendarea executării acestora pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie.
În temeiul art. 385 indice 15 punctul 1 litera b Cod de procedură penală, va respinge recursurile formulate de către părțile civile G. M., T. T., H. V. și de către asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală, va obliga părțile civile și asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A. la plata fiecare a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Va dispune avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu în conturile Baroului B..
În temeiul art. 192 alineat 3 Cod de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 1647/17.09.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, pe care o casează sub aspectul neaplicării unui spor de pedeapsă în urma contopirii și a individualizării judiciare a executării pedepsei rezultante.
Rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 33 alineat 1 litera a Cod penal și art. 34 alineat 1 litera b Cod penal, sporește pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, cu 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 2 ani închisoare pe care o va executa în final inculpatul A. M..
În baza art. 86 indice 1 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86 indice 2 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să nu conducă niciun autovehicul.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
Menține pedepsele accesorii și dispune suspendarea executării acestora pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie.
Respinge recursurile formulate de către părțile civile G. M., T. T., H. V. și de către asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală, obligă părțile civile și asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A. la plata fiecare a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu în conturile Baroului B..
În temeiul art. 192 alineat 3 Cod de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. H. M. G. L. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. M.L./23.01.2014
Dact. O.S./23.01.2014
3 exemplare
Jud. fond: M. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 987/2013.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
