Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 217/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-03-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 217/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 16 martie 2012
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CRU2
- Președinte - N. Țînț
- Judecător-E. B.
- Judecător-N. H.
- Grefier-D. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – D. C. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G. R. zis „B.” împotriva încheierii din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 11.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat G. R., asistat de avocat B. G., apărător ales.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat B. G. depune la dosar o caracterizare întocmită de Poliția Municipiului S. pentru a demonstra comportamentul inculpatului în comunitatea din care face parte.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat B. G. susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate fie prin revocarea măsurii arestării preventive, fie prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Cere a se avea în vedere că la data comiterii faptei inculpatul G. R. era minor și în mod greșit s-a reținut că s-a sustras de la judecată în realitate acesta fiind plecat în Cipru pentru a-și câștiga existența. Mai mult, la acea dată numitul G. R. avea calitatea de martor astfel că nu avea obligația de a sta la dispoziția organelor judiciare. Susține că expertizele efectuate în cauză nu concluzionează cu certitudine că au fost găsite urme biologice pe obiectul vulnerant, care să aparțină inculpatului, urmele fiind ale inculpatului G. R. condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare.
Susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, cercetarea judecătorească este aproape finalizată, din ultimele declarații rezultând că inculpatul nu a participat la comiterea faptei. În opinia sa declarațiile persoanelor care susțin că au văzut incidentul trebuie cenzurate având în vedere poziția acestor persoane, precum și faptul că infracțiunea a fost comisă seara. De asemenea susține că pericolul social al faptei s-a diminuat având în vedere că au trecut 6 luni de la incident, iar la acea dată inculpatul era minor astfel că nu a realizat consecințele faptelor sale. În cauză nu există indicii că inculpatul ar comite o altă faptă de natură penală în situația în care ar fi judecat în stare de libertate. Inculpatul nu este un element periculos, fapta nu este pe deplin dovedită, iar inculpatul a susținut în cod constant că la data incidentului nu era acasă.
Pentru aceste considerente solicită revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Corect instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului având în vedere că nici la acest moment temeiurile avute în vedere nu s-au schimbat, ci subzistă, astfel că nu se impune înlocuirea sau revocarea acestei măsuri.
Chiar dacă inculpatul era minor, față de acesta s-a emis mandat de arestare preventivă în lipsă, a fost identificat în data de 6 august 2011, adus în România și din 18 august 2011 se află în arest preventiv astfel că acea caracterizare depusă la dosar din care rezultă că are un comportament bun nu are relevantă având în vedere că patru ani a fost plecat din țară și de când s-a întors este arestat preventiv .
Întrucât există indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii ce îi este imputată apreciază că se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Recurentul inculpat M. F., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, are un copil minor, este arestat preventiv de 8 luni, iar la data când a plecat din țară nu avea calitatea de inculpat ci de martor. De la data când a plecat din țară nu a mai luat legătura cu părinții săi cu care nu se află în relații bune. Precizează de asemenea că martorii audiați în cauză sunt rude ale părții vătămate astfel că declarațiile acestora nu pot fi obiective.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 14.03.2012, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 11, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului G. R., zis „B.”, în temeiul art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, oprima instanță a reținut următoarele:
În cauză există probe și indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 143 Cod procedură penală, dar și motive verosimile în sensul stipulat de Convenție că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.
La aprecierea probelor și indicilor temeinice instanța are în vedere probele administrate până în prezent atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească. Astfel, din declarațiile martorilor M. F., M. S. – A., M. V., R. I., L. I., L. I., R. A., M. L. P., G. C., L. I. și R. A., se conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul G. R. zis B. a săvârșit o faptă ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este cercetat. Raportul de expertiză biocriminalistică nr._/28 iunie 2007 menționează că la crearea microurmelor prelevate de pe ranga metalică în lungime de 1,14 cm. găsită lângă cadavru și-a adus contribuția și inculpatul G. R. junior, întrucât profilul genetic corespunzător probei biologice de referință recoltat de la acesta este inclus în amestecul de profiluri obținut, iar o altă persoană din populația caucaziană care să îl substituie pe acesta din amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 4.237.288 de persoane.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul G. R. zis B. au fost cele prevăzute de art. 148 al. 1 lit. b și f Cod procedură penală, și se consideră că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în prezent.
În ceea ce privește condiția obiectivă instituită de art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală, tribunalul constată că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat iar, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal sunt superioare limitei minime impuse de textul de lege sus-menționat, respectiv de 4 ani.
Apoi, cu referire la condiția subiectivă, pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului se are în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului este de o violență extremă. Se au în vedere în acest sens gravitatea și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei imputate inculpatului, care rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, respectiv . cu un caracter extrem de violent asupra victimei, urmările faptei, respectiv faptul că a fost suprimată viața victimei, sentimentele de nesiguranță și de insecuritate la nivel social, ca urmare a faptei ce îi este imputată inculpatului.
Poziția inculpatului care este diferită de datele cauzei care rezultă din probele administrate până în prezent, inculpatul nerecunoscând că a participat la săvârșirea faptei.
Apoi, trebuie ținut seamă că inculpatul G. R. zis ,,B.”a fost arestat în lipsă la data de 05.03.2008, iar mandatul de executare a fost pus în executare la data de 18.08.2011, datorită faptului că inculpatul a fost plecat din țară, existând totuși indicii că acesta avea cunoștință de cercetările care se desfășurau cu referire la persoana sa,
Se consideră că toate aceste elemente trebuie avute în vedere la aprecierea gradului de pericol social despre care face vorbire art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G. R., zis „B.”, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că la data comiterii faptei inculpatul G. R. era minor și în mod greșit s-a reținut că s-a sustras de la judecată, în realitate acesta fiind plecat în Cipru pentru a-și câștiga existența. Mai mult, la acea dată numitul G. R. avea calitatea de martor astfel că nu avea obligația de a sta la dispoziția organelor judiciare. Expertizele efectuate în cauză nu concluzionează cu certitudine că au fost găsite urme biologice pe obiectul vulnerant, care să aparțină inculpatului, urmele fiind ale inculpatului G. R., condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. Se mai arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, cercetarea judecătorească este aproape finalizată, din ultimele declarații rezultând că inculpatul nu a participat la comiterea faptei. Pericolul social al faptei s-a diminuat, având în vedere că au trecut 6 ani de la incident, iar la acea dată inculpatul era minor astfel că nu a realizat consecințele faptelor sale. În cauză nu există indicii că inculpatul ar comite o altă faptă de natură penală în situația în care ar fi judecat în stare de libertate. Inculpatul nu este un element periculos, fapta nu este pe deplin dovedită, iar inculpatul a susținut în cod constant că la data incidentului nu era acasă.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea nr. 5/05 martie 2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. R. jr., zis „B.”, pe o durată de 20 de zile, cu începere de la data de prinderii acestuia, pentru faptul că în seara de 08 octombrie 2006, în jurul orelor 2000-2030, la intersecția străzilor Barajului cu Amurgului din mun. S., inculpatul în cauză, în vârstă de 15 ani la acea dată, împreună cu unchii săi, inculpații condamnați G. N. și G. C.(minor), cu inculpații G. R., zis „R.” și G. M. (părinții inculpatului în cauză), precum și cu inculpații G. T. L., B. M., G. Raimond-I., respectiv învinuiții G. C. și G. I., pe fondul unor altercații mai vechi cu victima M. R., au acostat-o cu toții pe aceasta, în timp ce victima se deplasa spre domiciliul său. Inculpatul G. R., zis „B.”, a aplicat, în împrejurările mai sus descrise, mai multe lovituri cu o rangă metalică asupra capului victimei, aceasta fiind totodată lovită și de ceilalți participanți anterior menționați cu diverse obiecte contondente – cozi de coasă, topoare, bâte, etc. – ceea ce a condus la decesul victimei, ca urmare a leziunilor traumatice suferite în urma agresiunii. Fapta ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 Cod penal,raportat la art. 174 alin.1,art.175 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Temeiul arestării preventive l-a constituit situația prevăzută de art. 148 al. 1 lit. b și f Cod procedură penală. În cauză a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 12/05 martie 2008.
Fapta pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. R. zis „B.” a fost săvârșită în data de 8.10.2006. În data de 21.12.2006 a fost întocmit rechizitoriul pentru trimiterea în judecată a inculpaților G. C. („C.) și G. N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și s-au disjuns cercetările față de alți inculpați și învinuiți, printre care și G. R., zis „B.”. Prin rechizitoriul din data de 27.06.2008 au fost trimiși în judecată inculpații G. R., zis „R.”, G. Raimond I., G. M., G. T. M. și B. M., pentru participația penală la săvârșirea aceleiași fapte. Totodată, s-a disjuns acțiunea penală, din nou, față de inculpatul minor G. R. zis „B.”.
Încă din cursul urmăririi penale în dosarul în care s-a emis primul rechizitoriu existau indicii din care se desprindea bănuiala legitimă că inculpatul minor G. R. a participat la săvârșirea faptei față de victima M. R. (declarația inculpatului G. C., zis „C.”, f. 89 dosar u.p. 115MF/P/2006). În plus, aceste indicii temeinice s-au menținut și în cursul cercetării judecătorești în dosarul penal nr._ al Tribunalului pentru Minori și Familie B. (declarațiile martorilor M. F.-28.02.2008, M. S., 13.02.2008 și Marșevela V., 3.07.2008, expertiza bio-criminalistică nr._/28.06.2007 efectuată în dosarul disjuns, finalizat cu rechizitoriul din data de 27.06.2008.
Se poate observa că față de inculpatul G. R. zis „B.” s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 4.03.2008, în timp ce pe rolul Tribunalului specializat se derula procesul în care era inculpat G. C. zis „C.”, după ce a fost audiat în calitate de martor (13.02.2008), iar din declarațiile altor martori rezulta și participarea acestuia la săvârșirea faptei. Inculpatul a părăsit teritoriul țării, astfel că s-a emis în lipsă mandatul de arestare preventivă pe o durată de 20 de zile de la data prinderii lui.
Inculpatul a fost localizat în Cipru în data de 6.08.2011 și a fost adus în România în data de 18.08.2011, când s-a procedat la ascultarea și verificarea identității acestuia, conform dispozițiilor art. 152 alin. 4 și art. 153 alin. 1 Cod procedură penală. De la această dată a început astfel să curgă termenul de 20 de zile de arestare preventivă, perioada anterioară de reținere pe teritoriului Ciprului, a mandatului european de arestare preventivă emis în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 12/05.03.2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B., urmând a fi avută în vedere la o eventuală pedeapsă.
Prin rechizitoriul nr. 115/MF/2006 din data de 30.09.2011 și înregistrat pe rolul Tribunalului pentru minori și Familie B., au fost trimiși în judecată inculpații G. R., zis ,,R.”, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 174, alin 1, art. 175, alin 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, G. R. zis ,,B.”, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, alin 1, art. 175, alin 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, G. Raimond I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, alin 1, art. 175, alin 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c,d Cod penal, G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 174, alin 1, art. 175, alin 1 lit a și i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a, c și d Cod penal, și instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal, cu aplicarea art 33 lit. a Cod penal și B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 174, alin. 1, art. 175, alin. 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c și d Cod penal.
În cauză există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost arestat preventiv și trimis în judecată. În acest sens menționăm declarațiile martorilor și concluziile expertizei bio-criminalistice nr._/28.06.2007.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin simpla trecere a timpului având în vedere faptul că inculpatul a înțeles ca, după punerea sub învinuire și în cursul derulării unui proces penal în care erau implicate rude ale sale, din declarațiile martorilor audiați rezultând indicii că și el a participat la săvârșirea faptei, alături de primii doi inculpați trimiși în judecată, să părăsească teritoriul țării la începutul anului 2008, ceea ce prezintă un indiciu că de fapt a urmărit să se sustragă de la urmărirea penală. Acest aspect, alături de cele referitoare la gravitatea deosebită a faptei, relevată de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, de numărul persoanelor implicate, de urmarea produsă constituie elemente din care se desprinde concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească aflându-se în curs de derulare, impunându-se audierea în continuare a martorilor din lucrări și a celor propuși de părți.
De asemenea, instanța constată că nu a fost depășit nici termenul rezonabil, prevăzut de art. 5 paragr. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în raport de complexitatea cauzei, de conduita părților și comportamentul autorităților, durata arestării preventive, din 11.08.2011 până în prezent fiind rezonabilă.
Față de aceste considerente, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, iar temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul G. R. zis „B.” și va menține încheierea atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G. R. zis „B.” împotriva încheierii de ședință din data de 14.03.2012, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., în dosarul penal nr._ 11, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. Țînț E. B. N. H.
GREFIER
D. B.
Red. E.B./11.05.2012
Dact..
Jud.fond A. P.
- 2 exemplare -
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 81/2012. Curtea de... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
