Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-12-2015
ECLI:RO:CABRV:2015:028._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 166/C Dosar penal nr._
Ședința publică din data de 23 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată FJC9:
Președinte: N. H. – judecător
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarate de contestatorul – inculpat B. A. S. împotriva Încheierii din data de 21 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat B. A. S., în stare de arest, deținut în Penitenciarul C., asistat de avocat ales C. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat B. A. S., care se identifică cu datele de stare civilă de la dosar.
Întrebate fiind, părțile declară că nu sunt cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților asupra contestației.
Apărătorul ales al contestatorului – inculpat B. A. S., respectiv avocat C. I. solicită admiterea contestației formulată împotriva Încheierii din data de 21 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, apreciind că soluția adoptată de către instanța de fond nu este întemeiată. Arată că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi din care să rezultă că lăsat în libertate inculpatul, ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și momentul procesual la care se află, respectiv apel. Totodată, inculpatul este arestat preventiv din faza de urmărire penală, apreciind că a trecut un timp rezonabil de 4 luni de zile în care a înțeles pe deplin gravitatea faptelor sale. Consideră că, durata arestării preventive a inculpatului a depășit limita termenului rezonabil. De asemenea stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României, prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune când există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a împiedica să săvârșească noi infracțiuni ori riscul pe care îl reprezintă inculpatul, s-a estompat. Apreciază că, nu mai există pericolul de săvârșire de noi infracțiuni, nu mai există pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. Solicită a fi analizate actele și lucrările dosarului și să se constate că nu există dovezi privind existența vreunui caz din cele apreciate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, menținerea în detenție nu ar putea fi folosită pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate numai sprijinindu-se în mod esențial pe gravitatea faptelor pentru care a fost cercetat și condamnat inculpatul B.. A se avea în vedere că Convenția Europeană a Drepturilor Omului a sancționat jurisdicțiile naționale când a luat în considerare în esență doar gravitatea infracțiunii și utilizarea noțiunii a pericolului social pentru ordinea publică. De asemenea, solicită a fi avută în vedere egalitatea de tratament în care ceilalți doi coinculpați din dosar beneficiază de măsura controlului judiciar, cu toate că aceștia au avut și o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența unor substanțe psihoactive. Pentru aceste considerente, apreciază că prezenta contestație este întemeiată având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, este susținut de familia sa. Solicită admiterea contestației, și, pe cale de consecință, instanța de control judiciar să dispună înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că starea de pericol pentru ordinea publică nu a dispărut nici un moment de la momentul la care inculpatul a fost supus procedurilor judiciare. Arată că, măsura a fost pusă în discuție de mai multe ori, ultima oară la un interval de timp foarte scurt până s-a format această nouă cerere, și nu a identificat decât elemente cu totul abstracte, motiv pentru care solicită respingerea contestației.
Contestatorul – inculpat B. A. S., având ultimul cuvânt, precizează că s-a reabilitat după patru luni de arest preventiv și dorește să fie alături de familia sa. De asemenea precizează că are un loc de muncă promis de la tatăl său și, lăsat în libertate, nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 21.12.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 s-a respins în baza art. 399 alin 10 Cod procedură penală cererea formulată de către inculpatul B. A.-S., deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 49/UP/15.08.2015 emis de Tribunalul B. având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că la data de 18.12.2015 inculpatul B. A.-S., deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr.49/UP/15.08.2015 emis de Tribunalul B. a formulat cerere de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar susținând în motivarea cererii că nu are antecedente penale, are o ofertă de muncă, va locui împreună cu părinții săi, va respecta obligațiile impuse de instanță și că nu mai există motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția sa, fiind deja condamnat în primă instanță; trebuie apreciat în concret pericolul faptei și nu abstract, iar infracțiunea de care este acuzat nu e o infracțiune cu violență și oferă garanții suficiente că nu se va sustrage procesului penal.
Analizând cererea formulată în temeiul art.399 alin.10 Cod procedură penală prima instanță a constatat că inculpatul B. A. S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. B. nr.159D/P/2015 din 5 octombrie 2015 în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000-5 fapte și „trafic de droguri de mare risc” prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.
În fapt s-au reținut în sarcina inculpatului că: la data de 14.08.2015, în jurul orelor 13:00, i-a remis lui S. I.-M. cantitatea de 1,53 grame cannabis pentru a fi deținută de acesta în vederea consumului propriu; la data de 14.08.2015, i-a remis prietenei sale P. B. A., cantitățile de 0,55 grame cannabis și respectiv 0,66 grame rezină de cannabis, pentru a fi deținute de aceasta în vederea consumului propriu; la data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției corporale efectuată, asupra lui au fost găsite cantitățile de 2,25 grame cannabis (1,57 grame cu ocazia constatării infracțiunii flagrante și 0,68 grame cu ocazia introducerii în arestul preventiv) și 2,58 grame rezină de cannabis (cu ocazia introducerii în arestul preventiv), pe care acesta o deținea în vederea punerii în circulație; la data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..52, ., județul B., unde locuiește fără forme legale, a fost găsită cantitatea de 61,53 grame cannabis, deținută de către acesta în vederea punerii în circulație; la data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..52, ., județul B., unde locuiește fără forme legale, a fost găsită cantitatea de 2,42 grame cocaină, deținută de către acesta în vederea punerii în circulație; la data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..6, ., județul B., folosită ocazional de B. A.-S., au fost găsite cantitățile de 2,70 grame rezină de cannabis și 9,3 grame cannabis, deținute de către acesta în vederea punerii în circulație.
Prin sentința penală nr.248/25.11.2015 a Tribunalului B. în baza art.386 Cod procedură penală s-a dispus: schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește pe inculpatul B. A.-S. din 5 infracțiuni de trafic de droguri de risc prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și o infracțiune de „trafic de droguri de mare risc” prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal în 3 infracțiuni de trafic de droguri de risc prevăzute de art 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și o infracțiune de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.
Prin aceeași hotărâre inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 11 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin.1 lit. a,b Cod penal (interzicerea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de risc (remiterea de cannabis din 14.08.2015 către inculpații S. I. M. și P. B. A. ) prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 republicată,cu aplicarea art.396 alin.10 și art.374 alin.4 Cod procedură penală, art.75 alin.2 lit. b, 76 alin.1 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin.1 lit.a,b Cod penal (interzicerea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc (deținerea asupra sa și în locuințe de cannabis și rezină de cannabis în vederea punerii în circulație) prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 republicată,cu aplicarea art.396 alin 10 și art.374 alin.4 Cod Procedură Penală; pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin.1 lit. a,b Cod penal (interzicerea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 republicată, cu aplicarea art.396 alin.10 și art.374 alin 4 Cod Procedură Penală, art.75 alin.2 lit.b,76 alin.1 Cod penal.
În baza art.38 alin.1, 39 alin.1 lit. b Cod penal, 45 alin.1 Cod penal s-au contopit aceste pedepse, stabilindu-se ca inculpatul B. A.-S. să execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea respectiv 1 an și 1 lună închisoare, inculpatul B. A.-S. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), executabilă cf art.68 lit. c Cod penal.
Au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii și complementare prevăzute de art.65 alin.1, 66 alin.1 lit. a, b Cod penal.
În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului B. A.-S..
Relativ la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar formulată de către inculpat, urmare a examinării criteriilor vizate de art.223 al 2 Noul Cod de procedură penală respectiv „pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia” instanța de fond a constatat că privarea de libertate a inculpatului B. apare deci ca necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publice și a bunei desfășurări a procesului penal, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol de a fi tulburată în continuare ordinea publică. Menținerea detenției este justificată inclusiv prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală și la declarațiile martorilor audiați, din care rezultă fără putință de tăgadă că activitatea inculpatului pe linia traficului de droguri este anterioară demarării cercetărilor în prezenta cauză și este destul de amplă, văzând cantitatea de droguri de risc și de mare risc tranzacționate sau deținute de către inculpat și repetabilitatea acțiunilor lui infracționale. Este evidentă și la acest moment procesual reacția opiniei publice în cazul în care organele judiciare nu ar acționa suficient de ferm împotriva manifestărilor infracționale cu un accentuat pericol social precum cele ce i se impută inculpatului B. A., prin care acesta își procură veniturile inclusiv în detrimentul sănătății persoanelor cărora le vindea drogurile.
Măsura arestării preventive apare și actualmente ca proporțională cu gravitatea acuzației și ca necesară în scopul prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni dar și pentru buna desfășurare a procesului penal și apărarea ordinii publice, având în vedere gravitatea acuzației, pentru care s-a pronunțat o hotărâre chiar nedefinitivă relativ la săvârșirea a 3 infracțiuni de trafic de droguri de risc și o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, aceasta rezultând nu numai din natura infracțiunii, dar și din cantitatea de droguri traficate, din natura substanțelor traficate din împrejurarea că numai intervenția organelor de cercetare penală a pus capăt acestei activități .
Pe cale de consecință instanța de fond a apreciat că se impune respingerea cererii inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, fiind vorba de îndeplinirea condiției proporționalității în lumina CEDO, apărând ca inoportună o altă măsură mai ușoară restrictivă de libertate la acest moment procesual.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul B. A. S. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea formulată și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În dezvoltarea motivelor contestației inculpatul a arătat prin intermediul avocatului ales că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul, ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și momentul procesual la care se află, respectiv apel. Totodată, inculpatul este arestat preventiv din faza de urmărire penală, apreciind că a trecut un timp rezonabil de 4 luni de zile în care a înțeles pe deplin gravitatea faptelor sale; durata arestării preventive a inculpatului a depășit limita termenului rezonabil.
Art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României, prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune când există motive temeinice pentru a crede în necesitatea de a împiedica să săvârșească noi infracțiuni ori riscul pe care îl reprezintă inculpatul, s-a estompat. În cauză nu mai există însă pericolul de săvârșire de noi infracțiuni, nu mai există pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. Din actele și lucrările dosarului nu există dovezi privind existența vreunui caz din cele apreciate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, menținerea în detenție nu ar putea fi folosită pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate numai sprijinindu-se în mod esențial pe gravitatea faptelor pentru care a fost cercetat și condamnat inculpatul B.. Se impune a fi avută în vedere, pe altă parte egalitatea de tratament între inculpații din același dosar, or, ceilalți doi coinculpați din dosar beneficiază de măsura controlului judiciar, cu toate că aceștia au avut și o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența unor substanțe psihoactive. Pentru aceste considerente, având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, este susținut de familia sa se impune admiterea contestației, și pe cale de consecință, înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Analizând în aplicarea dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală raportat la art. 4251 Cod procedură penală hotărârea atacată și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondată contestația formulată de inculpatul B. A. S. pentru următoarele considerente:
Inculpatul B. A. S. a fost arestat preventiv pentru o durată de 30 de zile prin încheierea Camerei de consiliu nr. 90/UP/15.08.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ reținându-se în ceea ce-l privește că la dosar existau la acel moment probe din care rezulta bănuiala rezonabilă a comiterii de către inculpat a 5 infracțiuni de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, a unei infracțiuni de „trafic de droguri de mare risc” prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi și a unei infracțiuni de „deținere de valori falsificate” prevăzută de art.313 alin.1 raportat la art.310 alin.1 din Codul penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
S-a reținut în sarcina inculpatului la momentul arestării preventive că probele de la dosar conturează că în fapt: 1. în data de 14.08.2015, în jurul orelor 13:00, B. A.-S. i-a remis numitului S. I.-M. cantitatea de 2 grame cannabis pentru a fi deținută de acesta în vederea consumului propriu; 2. în data de 14.08.2015, i-a remis prietenei sale, numita P. B. A., cantitățile de aproximativ 1 gram cannabis și respectiv 1 gram rezină de cannabis, pentru a fi deținute de aceasta în vederea consumului propriu; 3. în data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției corporale efectuată, asupra lui B. A.-S. a fost găsită cantitatea de aproximativ 2 grame cannabis, pe care acesta o deținea în vederea punerii în circulație; 4. în data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..52, ., județul B., unde locuiește fără forme legale B. A.-S., a fost găsită cantitatea de aproximativ 50 grame cannabis, deținută de către susnumit în vederea punerii în circulație; 5. în data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..52, ., județul B., unde locuiește fără forme legale B. A.-S., a fost găsită cantitatea de aproximativ 2,2 grame cocaină, deținută de către susnumit în vederea punerii în circulație; 6. în data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..6, ., apt.2, județul B., folosită ocazional de B. A.-S., au fost găsite cantitățile de aproximativ 3 grame rezină de cannabis și aproximativ 10 grame cannabis, deținute de către susnumit în vederea punerii în circulație; 7. în data de 14.08.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..52, ., județul B., unde locuiește fără forme legale B. A.-S., au fost găsite un număr de 21 bancnote din cupiura de 50 lei falsificate, deținute de susnumit în vederea punerii în circulație.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că inculpatul se găsește în situația prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Măsura arestului preventiv a fost prelungită cu încă 30 de zile în cursul urmăririi penale iar mai apoi, după trimiterea acestuia în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. B. nr.159D/P/2015 din 5 octombrie 2015, a fost verificată periodic și menținută conform dispozițiilor legale în materie.
Prin sentința penală nr.248/25.11.2015 a Tribunalului B. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), executabilă conform art.68 lit. c Cod penal. În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală prin hotărârea menționată a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului B. A.-S..
După pronunțarea sentinței, (la data de 18.12.2015) până la momentul sesizării instanței de apel inculpatul a formulat o nouă cerere de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar cu motivarea că nu are antecedente penale, are o ofertă de muncă, va locui împreună cu părinții săi, va respecta obligațiile impuse de instanță și că nu mai există motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția sa, fiind deja condamnat în primă instanță; infracțiunea de care este acuzat nu e o infracțiune cu violență și oferă garanții suficiente că nu se va sustrage procesului penal.
Curtea apreciază că în mod corect această cerere, formulată de către inculpat după pronunțarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitivă și la aproximativ 4 luni de la arestare este nefondată.
Potrivit art. 242 alin. 1 Cod procedură penală „măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii”.
Art.242 al.2 Cod procedură penală prevede că „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Raportând datele speței deduse judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională - art. 242 al. 1 și 2 Cod procedură penală – Curtea reține că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 242 al. 1 Cod procedură penală privind revocarea măsurii arestării preventive și nici cele prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală privind înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Astfel, Curtea constată, similar primei instanțe, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.
Materialul probator de la dosar confirmă, astfel cum a reținut și prima instanță bănuiala rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care acesta a fost arestat iar mai apoi trimis în judecată. Astfel, rezultă din materialul probator administrat bănuiala rezonabilă în data de 14.08.2015, în jurul orelor 13:00, inculpatul B. A. S. i-a remis lui S. I.-M. cantitatea de 1,53 grame cannabis pentru a fi deținută de acesta în vederea consumului propriu, iar la data de 14.08.2015 i-a remis prietenei sale P. B. A., cantitățile de 0,55 grame cannabis și respectiv 0,66 grame rezină de cannabis, pentru a fi deținute de aceasta în vederea consumului propriu.
Rezultă de asemenea din actele dosarului suspiciunea că acesta a deținut în vederea punerii în vânzare mai multe cantități de droguri; astfel din procesele verbale de percheziție rezultă că la data de 14.08.2015 inculpatul B. A. S. a deținut cantitățile de 2,25 grame cannabis (1,57 grame cu ocazia constatării infracțiunii flagrante și 0,68 grame cu ocazia introducerii în arestul preventiv), 2,58 grame rezină de cannabis (depistată într-un rucsac cu ocazia introducerii în arestul preventiv), 61,53 grame cannabis (descoperită cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..52, ., județul B., unde locuiește fără forme legale), 2,70 grame rezină de cannabis și 9,3 grame cannabis (descoperite cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..6, ., apt.2, județul B., folosită ocazional de B. A.-S.)
La data de 14.08.2015 s-a constatat de asemenea că inculpatul a deținut cantitatea de 2,42 grame cocaină, probabil în vederea punerii în circulație, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la imobilul din municipiul B., ..52, ., județul B., unde locuiește fără forme legale.
Mai mult, Curtea constată că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar dacă nedefinitivă, cu privire la faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și trimiterea acestuia în judecată, care vine să întărească – fără să afecteze în vreun fel prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare – bănuiala comiterii de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind dintre cele menționate în mod expres de legiuitor care creează premizele necesare luării măsurii arestării preventive.
Curtea reține așadar că în speță temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii arestului preventiv, astfel că dispozițiile art. 242 alin. 1 Cod procedură penală referitoare la revocarea măsurii arestului preventiv nu sunt incidente în cauză; de altfel inculpatul nu a menționat nici în fața primei instanțe și nici în contestație motivele pentru care arestarea preventivă ar fi devenit nelegală.
În ceea ce privește art.242 al.2 Cod procedură penală Curtea constată, evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului că măsura preventivă a controlului judiciar nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Astfel, deși în cauză s-a pronunțat o hotărâre nedefinitivă de condamnare Curtea reține că din datele de la dosar rezultă suspiciunea că lăsat în libertate inculpatul ar continua activitatea infracțională desfășurată anterior luării măsurii preventive a arestului; preocuparea constantă a inculpatului în procurarea și revânzarea drogurilor rezultă atât din convorbirile telefonice interceptate cât și din modalitatea în care avea repartizate drogurile pe care intenționa să le pună în vânzare în diverse imobile pe care le folosea permanent sau temporar, în cantități mici, așa încât o eventuală descoperire a lor să conducă la ideea unei dețineri în vederea consumului propriu. Caracterul repetat al faptelor deduse judecății reprezintă încă un argument în sensul că inculpatul a făcut din vânzarea drogurilor o activitate constantă, aducătoare de venituri și că lăsat în libertate acesta își poate relua oricând activitatea infracțională, cu atât mai mult cu cât furnizorul drogurilor nu a fost identificat, iar stoparea activității infracționale s-a realizat de către organele judiciare independent de voința inculpatului, care altfel și-ar fi continuat nestingherit activitatea infracțională.
Pe altă parte, deși se susține în cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive și în contestația formulată că inculpatul că nu mai reprezintă un pericol public ci dimpotrivă prezintă garanți serioase că lăsat în libertate se va prezenta la proces, nu va încerca influențarea martorilor și nici cursul procedurii, nu va fugi și nu se va ascunde, Curtea reține că astfel de garanții nu rezultă din elementele probatorii de la dosar; este adevărat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale până în prezent, însă acesta nu are un loc de muncă (nu există nici o dovadă a seriozității ofertei pe care susține că a primit-o pentru a se angaja și nici a intenției acestuia de a se o onora), nu are un locuință stabilă (susține că va locui împreună cu părinții dacă va fi pus în libertate, însă nu există o confirmare din partea acestora în legătură cu acest aspect) și nici surse constante de venit, a fost surprins vânzând în mod repetat droguri și având pregătite alte plicuri cu droguri pentru vânzare, droguri care erau depozitate în diverse locuințe tocmai pentru a se pune la adăpost de eventuale suspiciuni cu privire la traficul de droguri.
În aceste condiții, Curtea apreciază că detenția provizorie a inculpatului este în continuare legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport de interesul privat al inculpatului - iar arestarea preventivă nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În cauză nu există o inegalitate de tratament între inculpatul B. și ceilalți doi inculpați, atâta vreme cât coinculpații nu se află în situații de egalitate din punctul de vedere al acuzațiilor care li se aduc, al ponderii participației la faptele comise, al preocupărilor acestora legate de droguri (ceilalți doi inculpați fiind doar consumatori de droguri), iar circumstanțele personale și situația lor concretă diferă.
În considerarea celor expuse, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 206 Cod procedură penală se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B. A. S. deținut în prezent în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 49/Up/15.08.2015 emis de Tribunalul B. împotriva încheierii de ședință din 21.12.2015 pronunțată Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care ova menține ca legală și temeinică.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B. A. S. fiul lui I. și V. născut la data de 1.08.1981 în B. CNP_ deținut în prezent în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 49/Up/15.08.2015 emis de Tribunalul B. împotriva încheierii de ședință din 21.12.2015 pronunțată Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2015
Președinte,Grefier,
N. H. D. C.
Red.N.H./08.02.2016
Dact.D.C./09.02.2016/4 exemplare
Jud. Fond.C.I.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 929/2015. Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
