Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 897/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 897/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-12-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 897/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 16 decembrie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată A10:

Președinte – C. C. G. – judecător

Judecător – M. D.

- Grefier – D. C.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. G. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. B. și inculpații S. I., T. C., D. A., I. D., P. A. C., P. T., A. G. V., N. L. I., A. C., D. A., B. A., Ș. I. A., H. N. împotriva sentinței penale nr. 138/S din 25 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 2015, când,

CURTEA

Constată că, prin sentința penală nr. 138/S din 25.05.2015, Tribunalul B., în baza art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal îl condamnă pe inculpatul T. C., fiul lui Ș. și G., născut la data de 18.08.1971 în mun. C., domiciliat în mun. B., ., ., CNP_, cu reședința în municipiul S., ., cartier Bunloc, cetățean român, fără antecedente penale, comisar șef de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B. la patru pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de influență (A.I, AII, AIII, AIV rechizitoriu).

În baza art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul T. C. la 16 pedepse principale de câte 2 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pentru săvârșirea a 16 infracțiuni de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

În baza art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul T. C. la pedeapsa de 8 luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 Cod penal din 1968 dispune contopirea acestor pedepse, inculpatul T. C. execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă spor de 1 an închisoare, inculpatul T. C. execută pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr.187 din 2012.

În baza art. 86/1, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 86/2 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 8 ani. În baza art. 86/3 Cod penal din 1968 obligă inculpatul T. C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B. ; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție dacă nu respectă programul, măsurile de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre sau va săvârși o nouă infracțiune intenționată în cursul termenului de încercare.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 24.06.2014 la 14.11.2014 și arestat la domiciliu de la 15.11.2014 la 31.12.2014.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală revocă măsura controlului judiciar instituită față de inculpatul T. C. prin încheierea din data de 29.12.2014 a Tribunalului B.. Dispoziție executorie conform art. 399 alin. 1, 4 Cod procedură penală.

În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală achită pe inculpatul T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal (A.VI rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpatul T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000(A.VI.3 rechizitoriu).

P. aceeași sentință, Tribunalul B., în baza art. art. 6^1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968 îl condamnă pe inculpatul D. A., fiul lui N. și M., născut la data de 02.07.1950 în localitatea Moieciu de Jos, jud. B., domiciliat în mun. C., ., jud. B., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, administrator la ., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență (A.II. rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr. 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție dacă va săvârși o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.

De asemenea, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală tribunalul achită pe inculpatul H. I., fiul lui I. și M., născut la data de 16.10.1977 în ., domiciliat în Rîșnov, Cva. Florilor, ., ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, administrator la . pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal (A.VI rechizitoriu).

În baza art. art. 6^1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968 tribunalul îl condamnă pe inculpatul I. D., fiul lui D. și R., născut la data de 17.10.1967 în .. B., domiciliat în oraș Ghimbav, ., nr. 597, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, director al . SRL la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență (A.IV. rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr. 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție dacă va săvârși o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.

P. aceeași sentință, în baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal tribunalul îl condamnă pe inculpatul P. A. C., fiul lui A.-V. și C., născut la data de 04.09.1984 în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., ., . în mun. B., ., ., ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B., la două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (B.1,B.4 rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal contopește aceste pedepse, inculpatul P. A. C. execută pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr. 187 din 2012.

În baza art. 86/1, 71 al. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 86/2 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 4 ani. În baza art. 86/3 Cod penal din 1968 obligă inculpatul P. A. C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție dacă nu respectă programul,măsurile de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre sau va săvârși o nouă infracțiune intenționată în cursul termenului de încercare.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul P. T., fiul lui T. și A., născut la data de 13.07.1988 în D., jud. V., domiciliat în mun. B., ., .,CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (A.II.,B.3. rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal contopește aceste pedepse, inculpatul P. T. execută pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 86/1, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 86/2 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 4 ani. În baza art. 86/3 Cod penal din 1968 obligă inculpatul P. T. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul B. A., fiul lui G. și M., născut la data de 14.06.1986 în localitatea Câmpulung, jud. Argeș, domiciliat în ., jud. Argeș, cu reședința în mun. B., .. 6, ., jud. B.,CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (A.I.1 rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr. 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 al. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani și 6 luni.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, art. 396 alin. 10, art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul A. G. V., fiul lui N. și E., născut la data de 14.05.1989, în oraș Băicoi, jud. Prahova, domiciliat în ., jud. Prahova, reședința în mun. B., .. 66, ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la o pedeapsă principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (B.7 rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr.187 din 2012.

În baza art. 81, 71 al. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul S. I., fiul lui N. și C., născut la data de 18.04.1971 în oraș Negrești, jud. V., domiciliat în mun. S., ., jud. B., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (B.6 rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art.82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani și 6 luni.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul N. L. I., fiul lui I. și I., născut la data de 14.07.1976, în Câmpulung, jud. Argeș, domiciliat în mun. B., ., ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (B.8 rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr. 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani și 6 luni.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul A. C., fiul lui A. și A., născut la data de 15.02.1969 în .. Bacău, domiciliat în mun. B., .. 10, ., ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (B.10 rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul D. A., fiul lui G. și M., născut la data de 11.08.1985 în mun. C., jud. B., domiciliat în mun. S., ., jud. B., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (B.11 rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani și 6 luni.

În baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B. M., fiul lui G. și M., născut la data de 23.10.1962, în ., domiciliat în oraș Predeal, ., jud. B., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale relativ la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13²din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal,ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul Ș. I. A., născut la data de 15.11.1971 în Câmpulung, jud. Argeș, domiciliat în mun. B., .. 98, ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (A.V.1 rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr.187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani și 6 luni.

În baza art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul H. N., fiul lui N. și E., născut la data de 10.10.1973, în mun. G., jud. Cluj, domiciliat în oraș Ghimbav, ., ., ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, agent de poliție în cadrul IPJ B. la o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (A.V.2 rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 stabilește termen de încercare 3 ani și 6 luni.

În baza art. 25, 397 Cod procedură penală Tribunalul B. admite în parte pretențiile părții civile C. L. al M. B. prin Direcția Fiscală B., cu sediul în B., ., jud. B., obligă pe inculpați la plata către partea civilă a următoarelor despăgubiri civile: inculpatul T. C. suma de 1280 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul P. A. C. suma de 800 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul P. T. suma de 480 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul S. I. suma de 480 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul N. L. I. suma de 160 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul A. C. suma de 160 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul D. A. suma de 480 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul B. A. suma de 320 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul Ș. I. A. suma de 480 lei; inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul H. N. suma de 320 lei.

S-a constatat că inculpatul A. G. V. a achitat prejudiciul conform chitanței nr._/7.11.2014 emise de Direcția Fiscală B. aflate la fila 189 vol. IV. Respinge celelalte pretenții.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă față de moștenitorii inculpatului B. M., respectiv B. S., B. B. M., B. M. A. și B. D. M..

În baza art. 112 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de câte 500 lei de la inculpații T. C. și P. T..

În baza art. 257 alin. 2 din Codul penal din 1968 s-a dispus confiscarea c/val bunurilor primite de către inculpatul T. C. în schimbul influenței sale respectiv: 2183 lei(c/val lemne pentru grătar, pentru centrala lemne si motorina primite de la martorul M. V.); 750 lei (c/val băuturi răcoritoare primite de la martorul D. C.); 800 lei (c/val 8 sticle whisky Jack D. de la inculpatul I. D.); 40 lei (c/val a 2 kg carne de la inculpatul D. A.).

În baza art. 274 alin. 1, 2, 3 Cod procedură penală s-au obligat inculpații condamnați să plătească statului cheltuieli judiciare astfel: inculpatul T. C. suma de 3500 lei, iar ceilalți inculpați condamnați suma de câte 850 lei, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:

La data de 02.06.2011 s-a înregistrat la D. – S. T. B. procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de ofițerii de poliție judiciară din cadrul DGA S. Județean Anticorupție B. cu privirea la săvârșirea unor infracțiunilor de instigare la luare de mită și omisiunea sesizării organelor judiciare de către T. C., comisar șef de poliție, șeful S. Rutier și a infracțiunilor de luare de mită de către V. V. și L. Giorgică.

Inculpatul T. C. este comisar șef de poliție, ocupa la data faptelor din noiembrie 2006 postul de șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., iar potrivit fișei postului, atașată la dosar, avea ca sarcini de serviciu atribuții de poliție judiciară și între altele, planificarea, organizarea, coordonarea, analizarea și controlul activității lucrătorilor de poliție din subordine.

În acest timp, profitând de poziția conferită de funcția pe care o deținea, inculpatul T. C. și-a creat un anturaj format din oameni de afaceri (administratori sau directori ai unor societăți comerciale locale, investitori etc.), funcționari publici (polițiști, funcționari din autorități publice locale sau centrale), politicieni (consilieri sau persoane din aparatul acestora), sportivi și jurnaliști, legăturile stabilite fiind profitabile pentru părțile implicate. Dovadă în acest sens face și agenda telefonului personal, în care sunt menționate persoanele pentru care a intervenit, dar și altele la fel de influențe, oferindu-le protecție, în sensul nesancționării contravenționale/aplicării unor sancțiuni mai ușoare de către personalul din subordine, în schimbul unor foloase materiale, uneori modice, oferite și remise ori de câte ori acesta avea nevoie.

A. Cu privire la infracțiunile de trafic de influență prevăzut de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal (6 fapte), instigare la abuz în serviciu prevăzut de art. 47 Cod penal raportat la art. 13/2 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (6 fapte) și cumpărare de influență prevăzut de art. 292 din Codul penal raportat la art. 6 din Codul penal (ÎNCADRARE DATĂ P. RECHIZITORIU):

A. I.

Martorul M. V. (fost suspect, față de care s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzut de art. 292 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal) este administratorul de fapt al . SRL, societate având ca obiect de activitate transport intern și internațional. Pe plan intern, societatea efectuează activități de transport pentru autoritățile locale și lucrări drumuri. P. intermediul fostului șef al Serviciului Rutier, colonelul D., inculpatul T. C. a stabilit. o legătură cu familia M., considerându-i pe aceștia ”părinții spirituali”.

În perioada 2013-2014 inculpatul T. C. a făcut vizite frecvente la sediul social al ., discutând diverse probleme inclusiv despre activitatea și problemele societății, acesta chiar implicându-se în rezolvarea acestora, potrivit transcrierilor convorbirilor telefonice depuse la dosar.

De exemplu, într-o convorbire din data de 03.10.2013 inculpatul îi transmite lui M. V.: ”Am vorbit cu primarul (n.n. comunei C.) și a zis să-ți transmit, pe săptămâna viitoare că acum au, … le-a rectificat bugetul, că n-au avut bani. Știi…”

Având în vedere obiectul de activitate al societății, reprezentanții acesteia au încheiat contracte cu OMV Petrom, în baza cărora fiecare autovehicul deținut beneficiază de două carduri de combustibil personalizate. De asemenea, societatea dispune de carduri - rezervă care sunt folosite de M. V. sau Ș. L.,astfel cum rezultă din adresa . SRL nr. 374 din 21.07.2014.

Potrivit adresei OMV din data de 14.07.2013, cardul rezervă conferă clientului dreptul de a utiliza acest card pentru alimentarea oricărui autovehicul și nu este permisă alimentarea în recipiente.

Potrivit declarațiilor date în cursul urmăririi penale martorul M. V. a apelat în repetate rânduri la serviciile și influența pe care o are asupra lucrătorilor din subordine, pentru evitarea sancționării șoferilor societății sau apropiaților,iar în schimb acesta i-a pus la dispoziție cardul rezervă de combustibil pentru alimentarea autoturismului personal.

”În ceea ce privește cardul de combustibil, i-am dat de mai multe ori cardul de motorină pentru a alimenta atât pe parcursul anului 2013 cât și pe parcursul anului 2014. El venea și-mi cerea.

Am dat lui T. cardul să alimenteze în perioada 2013-2014 cam o dată pe lună sau la două luni. De regulă când mergea în delegații. Alimenta mașina personală.”

Cu privire la utilizarea cardului de combustibil s-a stabilit. că stațiile de alimentare emiteau un bon nefiscal, pentru fiecare utilizare, care în general nu este păstrat, iar ulterior, la sfârșitul lunii emiteau facturi. La dosarul penal s-au atașat astfel de documente, cu titlu exemplificativ, rezultând modalitatea descrisă mai sus.

Printre bonurile nefiscale ridicate de organele de urmărire penală și depuse la dosar există unul emis în data de 06.01.2013, cuprinzând o alimentare de 56 litri, pentru suma de 360,70 lei, care poartă semnătura inculpatului T. C.. De asemenea, din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat în data de 27.04.2014, cu ocazia plecării într-o delegație în Ungaria, cu o mașină a unei alte societăți comerciale, rezultă faptul că acesta avea în posesie cardul de combustibil. La orele 12:52 îl contactează pe M. V. întrebându-l dacă ”cardul ăla e numai de motorină sau și de benzină?”

De asemenea, martorul M. V. i-a remis în luna octombrie 2013 lemne pentru foc pentru părinții inculpatului dar și pentru grătar. Cu privire la aceste bunuri, martorul a menționat că a fost o cantitate de aproximativ 50-100 kg., lemne pentru grătar, pe care le-a dus de la părinții săi. Contrar acestor declarații, în conversațiile telefonice purtate de cei doi, T. insistă asupra livrării lemnelor, M. V. explicându-i că ”trebuie trase și e încă zăpadă”.

În fața instanței martorul M. V. a arătat că menține declarațiile date la urmărire penală, este prieten cu inculpatul T. din anul 1995 de când acesta a venit în B., vorbeau des la telefon și se vizitau reciproc. Este administrator la . având ca obiect de activitate transport intern și internațional și aveau încheiate contracte cu OMV petrol în baza cărora fiecare autovehicul beneficiază de 2 carduri de combustibil. Ocazional i-a dat inculpatului T. un astfel card în 2013 și în 2014, i-a dat din proprie inițiativă, crede că o dată în 2013 și de vreo 2, 3 ori în 2014.

Este posibil să fi zis la urmărire penală că inculpatul T. i-a cerut cardul. Când inculpatul îi spunea că merge în diferite delegații în țară, din proprie inițiativă i-a dat cardul, din prietenie. Motorina cu care alimenta mașina personală nu a achitat-o ulterior.

Într-o zi discuta cu inculpatul T. despre lemne de foc și fără să-i ceară i-a trimis 50-100 kg. lemne de fag pentru grătar. Altă dată inculpatul i-a solicitat niște lemne pentru părinți acasă și atunci i-a spus la telefon că trebuie trase și este încă zăpadă. Firma sa lucrează la pădure iar T. i-a cerut să vorbească cu cineva de la Ocolul Silvic pentru a cumpăra lemne de foc pentru părinții săi.

Martorul a mai declarat că a făcut servicii gratuite pentru poliție, sediul firmei fiind pe DN13. Aveau loc diverse evenimente rutiere și în limita posibilităților îi ajuta, mașinile tamponate le remorca și le depozita pentru a nu le lăsa pe șosea.

Inculpatul T. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. A arătat că îl cunoaște pe suspectul M. V. din 1996 prin intermediul fostului șef al Serviciului Rutier colonelul D., de la un concurs cu tematică rutieră la care participau copii,iar acesta în calitate de sponsor împărțea premiile la concursul respectiv

În decursul timpului l-a cunoscut mai bine întrucât în calitate de ofițer protocol la evenimentele rutiere care se întâmplau pe raza județului, iar martorul îi ajuta deseori să degajeze partea carosabilă în accidente rutiere și obișnuia să țină autovehiculele în custodie până ce soseau aparținătorii din alte județe.

Avea o relație de prietenie cu acesta și cu familia acestuia, care implica inclusiv participarea la revelion, la zile onomastice, această relație nu a avut la baza niciodată asigurarea unei protecții rutiere.

Urma să plece la Ziua Poliției maghiare în localitatea G. împreuna cu chestorul șef A. I., cu fostul șef al Poliției Stațiunii Poiana B. – comisar șef T. I. și conducător auto, fiul acestuia T. R. – polițist în cadrul Poliției Stațiunii Poiana B.. Aceștia au luat pentru deplasare o mașină a firmei ICCO. Urma să facă rost de o sponsorizare prin IPA, contract care urma să se încheie la sfârșitul misiunii, deoarece nu știa cantitatea de combustibil necesară, kilometri parcurși. Martorul M. i-a remis acel card de motorină pentru a alimenta mașina în această călătorie. A avut cu acesta o discuție în prealabil și acesta a fost de acord cu sponsorizarea însă contractul urma să se încheie ulterior pentru că nu avea toate datele.

Când a ajuns dimineața la poliție a constatat că cei de la ICCO le-au pus la dispoziție o mașină pe benzină, motiv pentru care l-a sunat pe M. și l-a întrebat dacă acel card merge numai pentru motorină, motiv pentru care s-a luat hotărârea ca fiecare dintre membrii care mergeam în Ungaria să alimenteze din bani proprii.

Este adevărat că în 2013 și la începutul lui 2014 de câteva ori, M. i-a alimentat autoturismul său personal din proprie inițiativă, întrucât mergea la diferite convocări profesionale din țară cu autoturismul proprietate personală. Nu a existat nicio înțelegere prealabilă și nici nu i-a dat de înțeles că prin funcția pe care o avea în calitate de șef de Poliție Rutieră cei din firma lui să beneficieze de clementă în trafic.

Este adevărat că în luna octombrie 2013 i-a solicitat lui M. V. știind că desfășoară activități de deszăpezire și întreținere a drumurilor forestiere să îi facă rost contracost de o cantitate de lemne, respectiv o mașină de lemne uscate pentru socrul său care are centrală pe lemne, ceea ce s-a și întâmplat și acea factură a fost achitata de către fostul socru Fugedi I.. Deși inculpatul T. a depus la dosar înainte de dezbateri un aviz de însoțire (fila 117 volum VII instanță) nr._ din 8.10.2013 pentru 7,1 mc fag emis de Regi locală a pădurilor S., instanța constată că la dosar nu există vreo dovadă a plății.

Anterior acestei situații este adevărat că M. V. i-a adus la Bunloc în locuința în care stă o cantitate de lemne pentru grătar, nu poate aprecia cantitatea, dar cât încape sub un grătar, un braț de lemne, practic el a inițiat discuția, că are niște lemne de la bătrâni și atunci i-a spus că ar avea nevoie de ele.

Starea de fapt relativ la infracțiunile de trafic de influență, respectiv cumpărarea de influență de către martorul M. rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ce se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice și cu declarațiile parțiale ale martorului M. dar și a inculpatului, care recunoaște practic starea de fapt, micile daruri dar pe care le considera din prietenie și nu pentru a-și trafica influența.

Declarațiile inculpatului T. C. sunt nesincere și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în dosar. Acesta recunoaște că ar fi primit cardul de motorină de la martorul M. V., dar motivația pentru care s-ar fi întâmplat acest lucru este diferită: inculpatul arată că martorul M. V. i-ar fi oferit cardul din proprie inițiativă, fără nici o înțelegere prealabilă, în timp ce acesta din urmă declară că: ”În ceea ce privește cardul de combustibil, i-am dat de mai multe ori cardul de motorină pentru a alimenta atât pe parcursul anului 2013 cât și pe parcursul anului 2014. El venea și-mi cerea. ...Am dat lui T. cardul să alimenteze în perioada 2013-2014 cam o dată pe lună sau la două luni. De regulă când mergea în delegații. Alimenta mașina personală.”

Referitor la primirea lemnelor relevante sunt convorbirile telefonice redate la dosar din care reiese că aceste lemne trebuie trase și e încă zăpadă, deci nu poate fi vorba de lemne de grătar – un braț de lemne, care ar fi fost duse într-un sac. Urmează a avea în vedere și declarația inculpatului T. C. din care reiese că lemnele i-au fost aduse cu o dubă albă de către martorul M. V., nu așa cum se încearcă a se demonstra prin depunerea avizului de însoțire a mărfii, care nu face dovada achitării acestora.

În perioada în care au fost autorizate măsuri de supraveghere - interceptare, au fost identificate două situații în care suspectul M. V. a apelat la influența lui T. C., în calitatea sa de șef la Serviciului Rutier, în scopul exonerării de răspundere contravențională, după cum urmează:

1. La data de 01.10.2013 martorul U. M. T. s-a deplasat cu autoturismul cu nr._ pe . F. spre S. Sporturilor și întrucât nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni care se angajaseră regulamentar în traversarea străzii, a fost oprit de organele de poliție, respectiv de inculpatul B. A.. Potrivit procedurii, acesta i-a solicitat documentele la control, comunicându-i apoi că va rămâne fără permis urmare a contravenției săvârșite. Inculpatul s-a deplasat la autoutilitară, iar martorul l-a contactat pe M. V., știind că ”este prieten cu T. C., șeful poliției rutiere”. După câteva minute agentul a venit și i-a înmânat documentele fără a-l sancționa.

Martorul a mai precizat în cursul urmărire penală că dacă nu apela la prietenul său „în mod sigur rămânea fără permis, deoarece polițistul era foarte vehement.’’

Martorul U. M. T. a avut o poziție oscilantă în fața instanței.

În prima declarație din data de 7.01.2015 a arătat că la 1 octombrie 2013 era o zi cu lapoviță, se deplasa cu autoturismul la mama să bolnavă. La o trecere de pietoni a observat două femei, nu a acordat prioritate și a fost oprit de un lucrător de poliție,care i-a cerut actele pentru verificare.

S-a speriat, l-a sunat pe prietenul său M. să-l întrebe ce să facă cu mâncarea știind că este posibil să-i suspende carnetul, iar el i-a spus să vorbească frumos, să-i explice situația cu mama sa, ceea ce a și făcut. Nici nu a terminat convorbirea, că agentul a venit cu actele, i-a dat doar avertisment verbal spunându-i să aibă grijă cu ștergătoarele și că geamurile laterale sunt aburite.

Știa că M. este prieten cu T., șeful poliției de la circulație,dar nu l-a sunat pe M. pentru a-i cere ajutorul lui T.. Agentul s-a prezentat ca fiind B. și într-adevăr i-a comunicat lui M. numele agentului fără nici un scop. Era în stradă și nu-și explică de ce inculpatul T. l-a sunat pe B.. S-a deplasat la mașina poliției deoarece agentul i-a făcut semn să vină să-și ia actele, în mașina poliției mai era un coleg de echipaj. Nu cunoaște dacă martorul M. l-a sunat în acea zi pe T., nici a doua zi și nici în următoarele zile nu a discutat cu M. despre această întâmplare.

După momentul opririi nu mai ține minte dacă i-a comunicat agentului de poliție să fie indulgent pentru că are relații la T. prin intermediul lui M. sau direct, l-a rugat doar să îl salveze. Agentul de poliție a fost înțelegător. Inițial când a fost oprit agentul de poliție i-a spus care este sancțiunea, respectiv amendă și suspendarea dreptului de a conduce.

L-a sunat pe M. înainte de primirea avertismentului. Știa că M. îl cunoaște pe T. deoarece de câte ori mergea duminica la birou la M. în vizită, l-a întâlnit de mai multe ori acolo pe inculpatul T. atât în anul în care a fost sancționat cât și anterior. Nu avea nr. de telefon al inculpatului T., dar crede că acesta știa că are mama bolnavă de o boală incurabilă din discuțiile purtate de el cu M., când se plângea că se duce de 2, 3 ori pe zi cu alimente și medicamente.

Martorul a precizat că se afla pe bandă a doua sensul de mers de la F. spre S. Sporturilor, iar pietonii erau pe prima bandă pe același sens de mers și nu s-au asigurat când au pășit pe trecere.

Omul mai greșește și consideră că era suficient un avertisment.

Procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu relativ la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorul U. M. T..

La data de 23.03.2015 martorul a depus un înscris prin care a arătat că își retrage declarația dată în fața instanței la data de 7.01.2015, întrucât a fost dată sub influența unei puternice stări de emoții, deoarece nu mai fusese niciodată în fața unui judecător într-o sală de judecată, iar de puțin timp avusese loc decesul mamei sale și menține în integralitate declarația dată în fața procurorului D. din 29.07.2014.

La data de 29.04.2015 instanța a procedat la reaudierea matorului U. M. T., acesta era confuz și a arătat că nu știe care declarații le menține.

A reiterat din nou starea de fapt, practic și-a modificat din nou declarația în sensul modificării circumstanțelor reale ale contravenției pe care o recunoaște în sensul că într-o dimineață când era lapoviță și ninsoare, se deplasa cu autoturismul în zona Gării și au apărut două doamne pe trecerea de pietoni din sensul opus, care au plecat să traverseze . asigure. A fost oprit de un agent de poliție, întrebat de ce nu a acordat prioritate, i s-au cerut actele și i s-a cerut să aștepte în mașină. A început să-i spună agentului că a greșit, i-a spus unde se deplasa, nu s-a dat jos din mașină. După scurt timp agentul a venit cu actele și i le-a înapoiat, după ce i-a explicat toată situația sa personală. După ce agentul a plecat la mașina poliției cu actele l-a sunat pe M., spunându-i că în caz că-i ia carnetul să îl ajute cu o mașină să o duc pe mama la Cluj, pentru operație. Nu știe dacă M. a sunat pe cineva.

Știa că M. are o legătură de prietenie cu T., care este comandantul Poliției Rutiere dar scopul pentru care l-a sunat pe M. este pentru că s-a speriat și pentru a se asigura că peste o săptămână se va putea deplasa cu mama să la spital.

A depus înscrisul de la dosar fiind sfătuit de un avocat, căruia i-a comunicat că procurorul s-a autosesizat pentru mărturie mincinoasă.

Martorul M. V. a declarat în fața instanței că la data de 1.10.2013, l-a sunat prietenul său U. M., disperat, a cărui mama era bolnavă de cancer și mergea cu mâncare. Îl oprise poliția la S. Sporturilor pentru că nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni și l-a întrebat ca prieten ce o să pățească. U. știa că este prieten cu T.. Este adevărat că ulterior l-a sunat pe T. și i-a spus că a fost oprit U., pe care-l știa, dar că nu știa ce s-a întâmplat cu el. Este adevărat cu U. i-a spus la telefon numele polițistului care l-a oprit, pe care i l-a comunicat lui T.. Ulterior a discutat cu U., știe că acesta a primit avertisment. Apreciază că atunci când l-a sunat pe T., U. plecase de lângă polițist, care luase sanțiunea avertisment, deoarece l-a sunat pe T. la aproximativ 10 minute după ce a vorbit prima dată cu U. dar și din discuția ulterioară cu U..

Martorul A. C. a arătat că îl cunoaște pe agentul B. din 2006, 2007 și îi este direct subordonat, știe că acesta aplica mai multe avertismente, era un om bun.

La ieșirea din schimb, ofițerul șef de schimb efectua evaluarea agenților care ieșeau din schimb deci zilnic. Numărul proceselor-verbale de contravenție încheiate de acel agent nu era un criteriu de evaluare ci orele de dirijare, diferite activități la care îl trimitea (accidente), fluidificarea circulației, etc.

La evaluările anuale agentul B. a obținut calificative „bine” și „foarte bine”. Nu are cunoștință că la nivelul Biroului Rutier să se fi întocmit o listă neagră cu agenți propuși pentru mutare.

Din declarația martorului Godină M., propus în apărare de inculpatul B. A. rezultă că acesta era coleg de echipaj la data de 1.10.2013, dar nu și-a adus aminte de vreo contravenție constatată în fața Sălii Sporturilor. L-a descris pe inculpatul B. ca fiind un agent îngăduitor, milos, șeful i-a spus că trebuia să se facă preot. În instituție a auzit că în anul 2013 s-ar fi întocmit o listă de agenți propuși pentru mutare, că și martorul dar și inculpatul B. ar fi fost pe acea listă, cauza principală fiind numărul mic de amenzi aplicate.

În activitatea sa nu la absolut orice faptă de natură contravențională aplică o sancțiune contravențională cu amendă, poate aplica și avertisment verbal. Atitudinea conducătorului auto este un element în funcție de care întocmește proces-verbal sau nu,este cel mai important aspect mai ales în contravențiile în care se reține carnetul de conducere.

Nu a observat că inculpatul T. să-l fi sunat pe B. pentru a influența întocmirea veunui proces-verbal de contravenție, pe el personal nu l-a sunat niciodată ca să intervină ci în legătură cu probleme de serviciu, să îl trimită undeva. Nu știe dacă l-a sunat pe B..

În zona trecerilor de pietoni permisul de conducere poate fi ridicat mai ușor. A nu acorda prioritate înseamnă a-l determina pe pieton să-și schimbe viteza de deplasare, sau să se oprească sau să-și modifice direcția. Ori dacă este pe banda întâi și șoferul lângă ax, apreciază că nu există pericol social, există contravenție dar ar aplica doar un avertisment verbal. Dacă există filmare se face un folder și aceasta rămâne. În aceste situații întotdeauna se aplică amendă sau avertisment și sancțiunea complementară a reținerii permisului. Se întâmplă și să rețină permisul când observă contravenția cu proprii ochi. Atunci depinde foarte mult la individualizare comportamentul conducătorului auto.

Inculpatul B. A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Acesta a susținut în fața instanței că în data de 01.10.2013 își exercita atribuțiile de serviciu pe . își amintește să fi oprit un șofer U. M. T.. Nu își aduce aminte numărul de înmatriculare și nici contravenția respectivă, nu este trecut nici în raportul său de activitate.

Inculpatul T. obișnuia să îl sune în legătură cu aspectele sale de serviciu, exemplu: dacă se mai impune dirijarea, dacă trecea pe lângă echipaj cu mașina, dacă se întâmplă vreun accident rutier – pentru detalii, dar nu își amintește dacă în acea zi a fost sunat. Inculpatul T. nu a intervenit niciodată pentru vreo persoană pentru a nu fi sancționata, nu i-a solicitata niciodată acest lucru și nu a existat un cod intre T. și agenții din subordine în sensul că un apel telefonic să însemne să nu sancționezi persoana oprită.

După ce i s-a dat citire transcrierii convorbirii telefonice de la fila 56 vol.3 urmărire penală a arătat că dacă îl sună un șef, primul lucru îl întreba unde este și apoi îi trasa următoarea sarcina. Nu înțelege scopul contactării sale telefonice. A fost certat de către șefii săi că aplică sancțiuni prea blânde, însă le-a relatat ca oamenii sunt necăjiți și că se pun și agenții câteodată în situația lor. Avea într-adevăr obligația de a trece în raport orice mașină oprită și verificată, deși nu exista dispoziție scrisă, insă existau într-adevăr dispoziții verbale la ședințe din partea șefilor în acest sens, pe care nu le respecta.

Individualizarea sancțiunii o făcea în funcție de comportamentul și conduita contravenientului, de recunoașterea faptei, problemele personale, de exemplu: s-a întâmplat să oprească o persoană care i-a spus că în aceea zi îi murise mama și în asemenea situații aplica avertisment verbal chiar dacă era vorba despre neacordare de prioritate deoarece prima misiune a agentului rutier este de a preveni, așa a fost învățat.

În situația în care un șofer oprit îi spunea că îl cunoaște pe inculpatul T., încerca un sentiment de neplăcere. Persoana oprită putea să cunoască pe oricine, așa îi și spunea pentru ca el era cel care decide în stradă, era cel care hotărăște sancțiunea. Nu i-a raportat niciodată asemnea incidente inculpatului T., nu le băga în seamă. T. în ierarhie nu era primul superior, era subordonat d-ului C. și acesta se subordona d-nului P., șeful Poliției M. B.. Era subordonat lui T. doar profesional.

Inculpatul T. C. în declarațiile sale a contestat instigarea la abuz în serviciu săvârșită, deși a recunoscut că a fost sunat de M. V. care l-a întrebat dacă are un lucrător B., după care i-a închis telefonul. Deși nu i s-a părut coerent la telefon, nu l-a sunat înapoi, dar s-a gândit la momentul respectiv că ar fi putut păți ceva, inclusiv să fie implicat într-un eveniment rutier cu victime.

Imediat l-a contactat pe B. crezând că acționează în zona DN13, unde se afla sediul ., dar întrucât acesta acționa pe .-a terminat”, urmând să îl întrebe ulterior, la birou, dacă a avut o situație mai deosebită în trafic, pe timpul serviciului lui și nici nu l-a mai sunat pe M. pentru explicații suplimentare. A arătat că expresia „Am înțeles, să trăiți!” este o expresie frecvent folosită de polițiști, inclusiv de el în relația cu superiorii, un mod de a încheia convorbirea și nu are altă semnificație.

Apărarea inculpatului este puerilă și în contradicție cu probele din dosar. Inculpatul a purtat o discuție succintă atât cu M. V. cât și cu agentul de poliție inculpatul B. A., care nu a cerut explicații, înțelegând în mod evident problema rutieră. La rândul său agentul de poliție a înțeles mesajul, conversația avută cu șeful său terminându-se în modul următor: ”Am înțeles! Să trăiți!”, deși inculpatul T. îi pusese o întrebare.

Apare astfel evident faptul că inculpatul T. C., la cererea cumpărătorului de influență M. V., și-a exercitat influența asupra inculpatului B. A., subalternul său, instigându-l să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu constata fapta săvârșită de martorul U. M. T., respectiv contravenția prevăzut de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, iar acesta a dat curs solicitării.

Astfel, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195 din 2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni respectiv 4-5 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de neacordare de prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Starea de fapt a fost stabilită de instanță pe baza materialului probator administrat în cauza respectiv procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul T. cu martorul M. V. cât și cu agentul de poliție inculpatul B. A.,care se coroborează cu declarațiile martorilor U. M. T. și M. V. de la u.p,urmând a fi înlăturate ca nesincere și procauza declarațiile celor doi martori de la instanță.

2. La data de 14.10.2013 martorul M. V. a solicitat de asemenea ajutorul inculpatului T. C. pentru ca o persoană cunoscută să nu fie sancționată:

”M.V.: Salut, C.! Uite mă duc până în zona Rupei. …

T.C.: Da?

M.V.: Și… înspre C. am un băiat acolo…. (…)

T.C.: Zi-i lui băiatul acela să-mi dea un telefon! Care, cu care are treabă!

M.V.: Bine!

T.C: Să-i zică lui băiatul acela să-mi dea un telefon.”

Respectiva persoană a fost identificată ca fiind T. E., angajat al ., care a fost depistat conducând cu o viteză de 86km/h în localitate și nu a putut prezenta documentele prevăzute de lege agentului constatator, inculpatul S. V..

Dând curs solicitării lui M. V., la ora 11:07:50 inculpatul T. C. l-a contactat pe inculpatul S. V.:

”S.V.: Da șefu!, Să trăiți! Mă prezint, mă prezint la ora două!

T.C.: Ok.! E ok, da?

S.V. ; Da, da! Sigur!”

Martorul M. V. a arătat în fața instanței că menține declarațiile date la urmărire penală.În data de 14.10.2013 a fost sunat de angajatul său T. E., care mergea la o licitație pentru firmă. Acesta i-a spus că nu avea documentele mașinii și cele personale asupra lui, nu i-a spus că ar fi avut viteză prea mare. Nu avea cum să mai ajungă la licitație și atunci a recunoscut că l-a sunat pe T. și l-a întrebat ce poate să facă deoarece angajatul nu poate ajunge la licitație. Angajatul nu i-a spus numele polițistului, i-a spus doar locul, la C.. Nu-și amintește ce i-a zis T.. Ulterior l-a sunat T. și i-a spus că s-a rezolvat, că i-a dat drumul, l-a amendat pentru viteză, iar pentru acte l-a verificat prin stație doar că nu le avea la el.

Știe că în 2013-2014 inculpatul T. era șeful circulației, l-a sunat relativ la U. și T. doar s-a sfătuit cu el ce are de făcut în aceste situații, nicidecum ceva ilegal. Inculpatul T. nu l-a sfătuit ce să facă. Nu știe că inculpatul a luat legătura cu agenții de poliție în cele două cazuri, dar după ce i s-a adus la cunoștință acest aspect martorul a specificat că motivul pentru care T. și-a contactat subordonații din teren este ,,într-un fel să-i dea o sancțiune mai mică.,,

Se poate aprecia că l-a sunat pe T. pentru ca acesta să intervină în sensul acordării unor sanțciuni mai puțin grave sau nesancționării conducătorilor auto.

Martorul T. E. a declarat în fața instanței că într-adevăr depășise limita legală de viteză, avea în jur de 85 km/h, după ce agentul i-a luat actele și-a sunat șeful M. întrucât trebuia să ajungă la Primăria C. cu mașina aparținând ., știind că acesta îl cunoaște pe T., pe care-l văzuse de mai multe ori la sediul firmei. Nu i-a spus agentului unde lucrează dar i-a prezentat actele mașinii care era înmatriculată pe ..

Inculpatul T. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, a arătat în fața instanței că într-adevăr în 14 octombrie a fost sunat de M. care i-a spus că un angajat de-al lui are o problemă rutieră. Nu a vrut să sune pentru această persoană, însă spunându-i numele S. ,,și-a amintit’’, că în după-amiaza zilei respective urma să aibă loc un meci de fotbal. La aproximativ 10 minute de la discuția cu d-nul M. l-a sunat pe Stânga V. și i-a spus că atunci când se întoarce din traseu să vină la el la birou.

Ulterior, a văzut ca acest T. săvârșise doua contravenții, încălcase regimul legal de viteza și nu avea documentele asupra sa. După ce a individualizat cele două sancțiuni, Stânga l-a sancționat pecuniar și cu puncte de penalizare pentru abaterea mai gravă respectiv viteza și i-a aplicat sancțiunea de avertisment scris pentru lipsa documente deoarece l-a verificat prin stație și a observat că era în regulă. Practica Serviciului rutier cu privire la cumulul de contravenții, respectiv când erau 4-5 contravenții de obicei se aplica sancțiune pecuniară pentru cea mai gravă dintre ele și avertisment pentru celelalte contravenții.

Contrar celor susținute de inculpatul T. C. se observă că agentul de poliție a răspuns la apel, ca și cum ar fi existat o conversație anterioară (deși aceasta nu a avut loc), ceea ce nu poate duce decât la concluzia că a înțeles mesajul.

Mai mult, în declarația dată în calitate de suspect, S. V. a precizat că:

”am verificat mașina și am văzut că este înmatriculată pe MONDOTRANS și m-am gândit că este vreun prieten sau ceva de genul. Știam că e prieten cu cineva de la Mondo Trans.”

În declarația din data de 30.07.2014, inculpatul S. V. a precizat că la momentul apelului lui T. C. se afla în autospecială și nu finalizase procesul-verbal. Întrebat dacă măsurile luate au fost urmare a telefonului primit sau urmare a faptului că a oprit o cunoștință a șefului, inculpatul a răspuns: ”a ambelor situații”.

Inculpatul S. V. este printre puținii agenți care a recunoscut o situație cât se poate de evidentă la nivelul IPJ B.-S. rutier, respectiv că dacă erau sunați de șefi luau o măsură mai ușoară față de contravenientul oprit ”ca să nu avem probleme la serviciu.”

Martorul S. V. C. a arătat că a fost sunat de inculpatul T. C. la momentul în care l-a oprit în trafic pe martorul T. E. și înainte de finalizarea întocmirii procesului verbal și acest lucru l-a determinat să aplice o sancțiune contravențională mai ușoară potrivit procesului verbal de contravenție aflat la f. 114 vol. II up. Tot acesta declară că era o practică la nivelul șefilor din Poliție ca în momentul în care prieteni ai lor erau opriți în trafic să contacteze agenții de poliție pentru a le transmite – desigur voalat – să aplice sancțiuni contravenționale mai ușoare.

Acesta nu a putut fi audiat în fața instanței în mod nemijlocit ca martor, din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere și înscrisul depus la fila 98 vol. VII instanță rezultă că lucrează cu contract de muncă pe durată nedeterminată pe teritoriul Cehiei,instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. 7 Cod Procedură Penală.

Faptul că totuși numitul T. E. a fost sancționat se datorează doar împrejurării că inculpatul S. V. începuse redactarea procesul-verbal înainte de telefonul lui T.. Dar aplicarea sancțiunilor a fost influențată de intervenția acestuia, respectiv 2 puncte amendă, respectiv 160 lei pentru depășirea limitei de viteză cu 16 km/h, contravenție prevăzută de art. 121/1 din OUG 195/2002 și avertisment pentru lipsa documentelor personale, contravenție prevăzută de art. 147/1 din OUG 195/2002 . Ori potrivit art. 99, 108 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002 pentru depășirea limitei de viteză cu 16 km/h martorul S. ar fi trebuit să aplice 2-3 puncte amendă (clasa I de sancțiuni), iar pentru neprezentare documente (clasa III de sancțiuni) 6-8 puncte amendă.

În același sens sunt și datele menționate de ofițerii de poliție DGA în procesul-verbal din data de 30.07.2014, respectiv că verificarea contravenientului în baza de date a avut loc în data de 14.10.2013, ora 11:09:29, deci după ora apelului telefonic.

AII.

Inculpatul D. A., utilizator al postului de telefonie mobilă nr._, este administrator al . (societate care are ca obiect de activitate comerț cu amănuntul al cărnii și produselor din carne). Acesta a menționat că îl cunoaște de aproximativ 15-20 de ani pe inculpatul T. C. și nu știe în ce împrejurări a primit numărul de telefon al acestuia.

La data de 18.10.2013, orele 12:50, autovehiculul aparținând societății în cauză a fost oprit în trafic în mun. B., în zona Hidromecanică, de către inculpatul P. T., întrucât șoferul societății, martorul P. A., nu acordase prioritate de trecere unui pieton.

Martorul a menționat că a înmânat agentului constatator documentele personale (permis de conducere și carte de identitate), precum și pe cele ale autoturismului (asigurare RCA și certificat de înmatriculare), iar polițistul a constatat că poliția RCA a autoutilitarei era expirată.

În aceste condiții, cunoscând consecințele legale, martorul și-a sunat șeful, pe cumpărătorul de influență D. A., comunicându-i motivul opririi: RCA-ul expirat.

La ora 12: 50:03 inculpatul D. A. l-a contactat pe inculpatul T. relatându-i problema rutieră pe care o are (RCA expirat) și locul în care se află șoferul.

Răspunsul inculpatului T. a fost unul previzibil și care este reluat la numeroasele sale intervenții, ce vor fi expuse în continuare:

”T.C: Să se ducă până la băiatul acela și să întrebe cum îl cheamă, da? Și să-mi dea un telefon băiatul acela, da?”

În scurt timp inculpatul D. revine cu un alt telefon, comunicându-i lui T. numele agentului constatator:

”D.A.: T. îl cheamă da a zis că nu vrea să vă sune”.

La ora 12:57 inculpatul T. îl sună pe superiorul inculpatului P. T., martorul A. C., transmițându-i ”să-l sune pe T.”.

Fiind audiat, martorul a precizat că a urmat ordinul, l-a sunat și i-a transmis următorul mesaj: ”mi-a spus C. să te sun.”

Între timp P. A. a fost verificat în baza de date, ora operatorului fiind 12:54:55. În cele din urmă, inculpatul P. T. a dat curs instigării, întocmind proces-verbal de contravenție pentru neacordare prioritate, iar în privința poliței, despre care constatase personal că era expirată, menționează, la final” nu a avut poliță RCA asupra sa”. Autoturismul a fost lăsat să plece, astfel cum a solicitat D. A..

Din verificările efectuate a rezultat că autoturismul nu avea încheiată poliță RCA la data de 18.10.2013, ci începând cu data de 22.10.2013 (cum de altfel inculpatul D. i-a și promis lui T. C.).

În aceeași zi și în ziua următoare potrivit transcrierilor convorbirilor telefonice aflate la f. 127 și următoarele vol. II urmărire penală inculpatul T. C. este contactat de cumpărătorul de influență, solicitându-i să treacă pe la el, iar drept răspuns, a doua zi, T. C. i-a solicitat acestuia să-i pregătească ”ceva pentru un grătar. ”

De asemenea, remiterea de către inculpatul D. a bunurilor care au făcut obiectul infracțiunii de corupție ulterior intervenției nu este de natură să ducă la exonerarea de răspundere penală a inculpaților, având în vedere aspectele menționate mai sus și faptul că, în toate cazurile, inculpatul T. C. a primit bunurile sau foloasele oricând a avut nevoie.

Potrivit art. 64 din Legea 136/1995 constituie contravenție și se sancționează cu amendă 1000 lei la 2000 lei încălcarea obligației de asigurare pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule.

Potrivit art. 112 - (1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri:s) vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii;

(2) Poliția rutieră dispune măsura reținerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculelor neasigurate, aflate în trafic, eliberând dovadă fără drept de circulație.

Inculpatul D. A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență. A declarat în fața instanței că îl cunoaște pe inculpatul T. de 15-20 de ani,au o relație de prietenie dar se vizitează rar, practic numai inculpatul vine la el în vizită. Nu i-a dat niciodată cadou inculpatului T. produse din carne, știa că este neînsurat și nu crede că avea nevoie.

Are un magazin de prezentare în C. pe .. Este adevărat ca inculpatul cumpăra de la acest magazin produse contra cost. Niciodată nu i-a cerut vreun serviciu inculpatului despre care cunoșteam că este șef la circulație.

L-a trimis în 18 octombrie 2013 pe martorul P., angajatul său cu normă de 4 ore, să cumpere niște sare din municipiul B., acesta nu mai circulase cu mașina firmei de mult timp și nu a observat că este expirata polița RCA. Acesta a fost oprit de poliție și l-a contactat telefonic. Pe moment și-a adus aminte de T., l-a sunat și l-a rugat frumos dacă poate „să îi dea drumul la mașină” să vină mașina înapoi și să plătească ulterior RCA. Inculpatul T. i-a cerut la telefon ca șoferul să îi spună numele polițistului care l-a oprit. Parcă își amintește când i s-a citit convorbirea că într-adevăr T. i-a cerut să îi spună șoferului să îi transmită polițistului să îl sune.

După aproximativ 10 minute, (perioadă în care a luat legătura cu șoferul, i-a spus acestuia că dacă îl lasă polițistul să vină repede înapoi să plătească RCA fără să îi spună că a luat legătura cu inculpatul T., i-a cerut numele polițistului). După aproximativ 10 minute l-a sunat din nou pe T., i-a spus numele polițistului și asta a fost tot.

Știe că șoferul P. a primit amendă dar nu știe pentru ce contravenție. În aceeași zi a încheiat poliția RCA pentru autoturismul firmei și știe că a intrat în vigoare după 4 zile.

Ca să îi mulțumească lui T. pentru serviciul făcut l-a sunat în aceeași zi, i-a mulțumit frumos, dar nu a fost nici din partea lui și nici din partea dânsului ca să îi dea sau să îi ceară ceva. Și-a adus totuși aminte că l-a întrebat dacă are ceva proaspăt și i-a spus că da și a zis că merge cu 3-4 prieteni la un grătar. I-a spus că trebuia să meargă la mama soacră la R. și i-a cerut să trimită pe cineva la magazin să ia. I-a pregătit la magazin 4 felii de carne la 250 de grame (declarație contradictorie cu a inculpatului T.). Nu i-a zis gestionarei din magazin nici să ia banii și nici să nu ia, nu cunoaște dacă inculpatul a plătit produsele și nu mai reține care dintre cele trei fețe era gestionara de serviciu din aceea zi, 19 octombrie.

Nu își amintește de unde cunoaște ca inculpatul T. venea la magazin și cumpăra produse. Se auzeau la telefon dar rar, când tot așa îl ruga să pregătească câteva felioare de carne proaspătă și să vină să le ia de la magazin. Susținerile inculpatului apar ca nesincere în sensul că din prietenie T. îl sună rar, să-i pregătească carne proaspătă, în condițiile în care inculpatul D. pretinde existența unei relații de prietenie sincere și dezinteresate, în care doar inculpatul T. vine în vizită la magazin, după un telefon prealabil, raportat și la declarația martorei propuse în apărare D. M. în sensul că carnea era întotdeauna proaspătă, la carmangerie nu rămânea carne de pe o zi pe alta.

După aproximativ 2 zile de la întâmplarea cu polița RCA a fost la el inculpatul cu nașul său de la Tess, soția acestuia și încă un domn ca să cumpere carne, pentru că nașul avea un restaurant și i-a invitat înăuntru, i-a servit cu o gustare. La plecare i-a dat nașului niște mostre, adică vreo 5 sortimente de produse de câte 200 de grame pentru a încerca bucatele la restaurant. Această întâmplare a avut loc independent de convorbirea sa din 19 octombrie în care T. i-a cerut să îi pregătească pentru grătar. Nașul a vrut să îi plătească mostrele, dar a refuzat.

Nașul inculpatului Tamirjan i-a devenit client, a luat la început atunci, pe factura de câteva ori, iar de câteva ori direct din magazin pe baza bonurilor de casă. O perioadă nu a mai venit, nu existau clienți la restaurant. În urmă cu o săptămână înainte de audiere știe că a venit din nou șoferul care aproviziona restaurantul, nasul l-a sunat în prealabil și i-a cerut o cantitate de produse din carne. De fapt inculpatul D. a fost la restaurant la nașul inculpatului Tamirjan în urmă cu o săptămână, dar nu au discutat despre dosar și acolo i-a cerut să îi pregătească carne și i-a spus că i le va livra el la restaurant cu factura și chitanță. A fost și la alți clienți să le facă oferte,nu în aceeași zi, dar s-a dus în alte zile.

Martorul P. A. a arătat în declarația amplă dată în fața instanței că în data de 18.10.2013, în zona Onix după trecerea de pietoni a fost oprit de Poliția Rutieră deoarece nu acordase prioritate la trecerea de pietoni. I s-a adus la cunoștință de către polițist că mașina nu corespundea, era ruginită, cunoaște că nu avea polița RCA. A prezentat actele mașinii și personale polițistului și acesta s-a dus la mașina de poliție. L-a sunat pe șeful său respectiv inculpatul D., deoarece polițistul nu-i dădea voie să plece cu mașina urmând să fie tractat cu o remorcă, el i-a spus să stea acolo. De atâta timp nu mai știe dacă șeful l-a sunat înapoi. Nu mai ține minte dacă D. l-a întrebat în cursul primului apel cum îl cheamă pe agentul constatator. Știe că i s-a întocmit proces-verbal de contravenție pentru neacordarea de prioritate, i-a dat amendă.

Nu avea poliță RCA valabilă, știe că a fost făcută după aceea. Circula uneori cu acea mașină când era nevoie, iar polița era în mașină,i-a prezentat-o agentului. Martorul nu a verificat în mașină valabilitatea poliței dar i-a spus polițistul că a făcut verificări și că este expirată. I-a spus lui D. că l-a oprit poliția, că nu a acordat prioritate de trecere și că nu are în regulă polița RCA.

Agentul de poliție I-A ATRAS ATENȚIA CĂ dacă are polița RCA expirată nu mai putea pleca cu mașina.

D. nu a trimis pe cineva după martor să tracteze mașina, nu cunoaște de unde știa inculpatul D. că nu a fost sancționat pentru polița expirată și că nu mai trebuia să trimită mașină să îl tracteze, el personal nu i-a comunicat.

Inculpatul P. T. nu a recunoscut săvârșirea faptei de abuz în serviciu.

În 18 octombrie 2013 acționa în echipaj de 2 sau 3, este ofițer inspector la Poliția Rutieră, acționa în zona Camerei de Comerț și își aduce aminte că o Dacie P. nu a acordat prioritate în zona de trecere de pietoni la 2-3 pietoni, motiv pentru care l-a oprit pe șofer pe care îl chema tot P.. Și-a declinat calitatea, i-a explicat de ce l-a oprit, i-a cerut actele personale și ale autoturismului și a constatat că nu avea asupra sa poliția RCA. Nu avea cum să verifice dacă era sau nu încheiată o astfel de poliță.

I-a comunicat care vor fi măsurile, respectiv reținerea permisului și acordarea unei amenzi pentru neacordare prioritate pietoni. În ceea ce privește poliția RCA fiind vorba de o mașină pe societate și nu personală, ar fi fost un risc pentru el să procedeze altfel, în sensul să îl sancționeze și pentru lipsa poliței RCA pentru că nu avea o bază de date care să îi confirme lipsa asigurării. De regulă șoferii angajați la societăți nu au întotdeauna cunoștința de existența actelor RCA, ITP, etc.

A plecat spre mașina de poliție pentru a-i întocmi procesul-verbal de contravenție, dovada înlocuitoare a permisului de conducere și a observat că șoferul vorbea la telefon. A intrat în mașina de poliție, i-a completat documentele. Nu își amintește dacă șoferul i-a solicitat sau nu să vorbească cu cineva, nu a fost sunat de nimeni, nici nu a sunat pe nimeni, nu a vorbit nici la telefonul conducătorului auto și la el nu s-a prezentat cineva care să încerce să exercite vreo influentă.

Nu a primit nici un mesaj în legătură cu această faptă nici de la T. și nici de la o altă persoană.

Este posibil că nu în toate situațiile să fi procedat la fel în sensul că dacă șoferul nu avea asupra sa polița RCA să nu îl sancționeze, dar în situația de față a luat singur și independent decizia de a nu-l sancționa, fără nici o influență, deoarece mașina aparținea unei societăți, conducătorul auto era angajatul societății, exista posibilitatea să nu aibă informații corecte cu privire la valabilitatea RCA. Nu își amintește ce i-a declarat acesta în legătură cu RCA.

În procesul-verbal conducătorul auto nu a avut de făcut mențiuni suplimentare și a recunoscut faptele, i-a întocmit proces-verbal pentru două contravenții: neacordare prioritate - pentru care i-a aplicat amendă și lipsa polița RCA asupra sa – pentru care i-a aplicat avertisment.

Inculpatul T. îl sună deseori mai ales când era ofițer șef de schimb, se întâmpla ca în aceeași zi să îl sune de mai multe ori, dar de fiecare dată în legătură cu probleme de serviciu. De exemplu: cu privire la un accident rutier în care acesta avea nevoie de informații cu privire la faptă, victime, cauza producerii accidentului. De regulă convorbirea telefonică începea cu întrebarea unde e,unde își exercita serviciul în aceea zi. S. Rutier pe care inculpatul T. îl conducea avea o structură separată față de Biroul Rutier în cadrul căruia lucrează, în sensul că erau birouri separate, ofițeri separați, competente separate. Toți polițiștii rutieri din județ, care sunt subunități se subordonează serviciului rutier care era condus de inculpatul T..

Programarea la nivelul Biroului rutier se realizează de Poliția mun. B. și în orice moment S. rutier are acces la această programare. Există situații cum ar fi un accident rutier în care se depășește porțiunea de patrulare pentru agenți, acesta fiind motivul pentru care era întrebat de T. unde este.

Nu s-a întâmplat niciodată, nu ar fi avut nici un rost să îl sune și de la birou Tamirjan, fără nici un scop.

Șeful poliției M. B. se ocupa de evaluările profesionale anuale și acesta nu se subordonează lui T.. Nu cunoaște care era ponderea calificativului acordat de T. în evaluarea finală. Numărul de procese-verbale întocmite de fiecare agent nu reprezenta un criteriu la evaluare. Criteriile de evaluare ale agenților sunt diferite de cele ale ofițerilor. Scriptic nu crede că acest criteriu de comparare exista, nici la ofițeri și nici la agenți.

Când avea vreo problemă de serviciu de discutat inculpatul Tamirjan îl sună fie direct fie prin intermediul altor persoane, adjuncții dumnealui: O. N., I. D., G. C. și C. M..

Nu a fost sunat în legătură cu martorul P. și nici nu a primit mesaj de la martorul A. C., care îi este superior în grad, dar nu profesional, nu îi este șef.

A luat la cunoștință de declarația acestuia, însă A. are o vârstă apropiată de pensie, orice coleg poate să confirme că dacă astăzi vorbește vreo chestiune cu acest martor, acesta a doua zi nu își mai amintește și nu poat preciza dacă are tulburări de memorie sau este vorba de o altă cauză.

Mențiunea pe care a trecut-o în procesul-verbal „Nu avea polița RCA asupra sa” este adevărată. Fiecare polițist are în dotare o ministatie portabila prin care li se oferă accesul la baze de date a evidentei persoanelor, a permiselor de conducere și asupra valabilității ITP. Dacă în urma oricăreia dintre verificări constată o neregulă, ia măsuri împotriva oricărui conducător auto. Întrucât baza de date privind asigurarea nu se regăsește între aceste baze de date nu avea cum să ia o măsura dacă nu era sigur de săvârșirea faptei,astfel încât a aplicat principiul in dubio pro reo.

Martorul A. C. audiat în apărare pentru inculpatul T. a arătat că în perioada 2013 era subordonat inculpatului T. la Biroul Rutier. Acesta obișnuia să îl sune destul de des să transmită agenților din teren dispoziții, să-i trimită în anumite situații urgente (de exemplul accident). Nu-și aduce aminte de un apel telefonic din partea inculpatului T. din octombrie 2013 în care acesta să-i ceară să-l sune pe T.. Probabil era un telefon fără importanță „Mi s-a dus la cunoștință că în rechizitoriu se reține că l-a fi sunat și i-aș fi transmis să-l sune pe C. dar eu nu-mi aduc aminte despre această discuție. Sancțiunea pentru un șofer care circulă cu un RCA expirat este amendă și ridicarea certificatului de înmatriculare.’’ T. nu l-a sunat niciodată pentru a interveni pe lângă agenții de poliție din subordine și nici agenții nu i-au comunicat acest lucru.

Nu avea o relație de subordonare directă față de T., era subordonat șefului de birou, care atunci era comisar șef C. și acesta era subordonat lui T.. În cariera să practic nu depindea de aprecierea făcută de T., era subordonat lui C. dar ipotetic și teoretic dacă T. în sarcinile pe care i le dădea direct ar fi considerat că nu le execută și că nu-și îndeplinește obligațiile de serviciu ar fi putut să-i comunice acest aspect șefului său direct C. și ar fi putut să influențeze evaluarea să.

Deși nu era regulamentar să primească dispoziții direct de la T. practic așa se întâmpla primea dispoziții directe deoarece lucra în ture, șeful său de birou lucra numai schimbul 1 și regulamentar era să-l sune pe acesta iar acesta să îl sune de acasă,ceea ce nu se întâmpla. Primea dispoziții direct de la T..

În cadrul ședințelor de instructaj instruia agenții să facă activitatea de prevenție. P. prezența lui în teren să verifice și să controleze autovehicule. Nu le spunea să aplice amenzi.

Nu exista posibilitatea verificării existenței sau nu a poliței RCA. Dacă șoferul nu prezenta polița era sancționat pentru lipsă acte, dacă șoferul declara că nu are poliță valabilă era sancționat pentru lipa asigurării cu amendă și reținerea certificatului; șoferul putea să plece cu mașina să-și facă poliță.

În situație în care un șofer săvârșește 3, 4 sau 5 contravenții, se practică sancționarea lui de către agenți doar pentru cea mai gravă dintre contravenții cu amendă iar celelalte contravenții se sancționează cu avertisment scris și consemnat în procesul verbal. Există teoretic posibilitatea ca celelalte contravenții mai ușoare să fie sancționate cu avertisment verbal.

Martora D. M., propusă în apărare de către inculpatul D. a arătat că lucrează cu carte de muncă la SC A. & A. . ca distribuitor primitor. Este o micro carmangerie. În acea perioadă obișnuiau să ofere spre degustare în incinta magazinului de desfacere. Nu exista ca potențialul client să plece cu mostre acasă doar se degustau în incinta magazinului. Se tranșează carne exact cât este necesar. Regula este că nu rămâne carne proaspătă de pe o zi pe altă.

Martora a arătat că este sigură că indiferent de mărimea societății care putea să fie un potențial client reprezentantul societății nu pleca cu mostre acasă.

Îl cunoaște pe inculpatul T., este prieten cu soțul său de 10, 15 ani, dar nu se vizitează. D. acesta obișnuia să mai vină în casă la câte o gustare. Dacă cineva auzea că au produse proaspete sau bune, atunci soțul său era cel care-l suna pe inculpatul T. ca să facă rost de clienți noi l-au întrebat dacă cunoaște persoane. De două ori în ultima perioadă la câte un restaurant s-a întâmplat să îi recomande și la o familie. Acea familie a venit la magazin cu inculpatul T., au degustat câte ceva, dar nu au plecat cu nimic la pachet. Știe că le-a plăcut produsele și au rămas clienți. Nu știe că inculpatul T. să vină să ia produse de la magazin fără să le plătească și nici nu obișnuia să ia periodic produse, nu era clientul lor.

Inculpatul T. C. la urmărire penală a negat intervenția, precizând că nu a vorbit cu lucrătorul din stradă, iar inculpatul P. T. a precizat că nu a fost contactat el, ci T. D. și că el a sancționat șoferul oprit, susțineri care însă sunt în contradicție cu materialul probator administrat.

În fața instanței acesta a invocat tot o veche relație de prietenie, deoarece îl cunoaște pe D. A. din 1997. Acesta îl sună deseori și îl invită la dumnealui însă reușea să ajungă destul de rar, în general la final de an, când mergea în vizită și mânca produse de la dânsul. Câteodată s-a întâmplat să primească și cadou produse din carne, dar fără nicio legătură cu atribuțiile de șef al Poliției Rutiere.

În 18 octombrie 2013 D. l-a sunat în timp ce era la birou, acesta nu este un bun orator, probabil era și emoționat și i-a spus ceva despre un conducător auto de al lui oprit în trafic și un agent de poliție T., i-a spus ceva că nu are asigurare, dar nu a înțeles dacă nu are deloc sau dacă nu are la el. Deși i s-a dat citire convorbirii, la acel moment a susținut că nu a înțeles prea bine ce era cu asigurarea, motiv pentru care i-a spus să îl sune puțin agentul să îi spună despre ce este vorba. Agentul nu l-a sunat, probabil că nu a vrut să vorbească la telefon.

Consideră că este o eroare în rechizitoriu deoarece nu ofițerul P. T. l-a oprit pe angajatul lui D., ci agentul de poliție T. D.. Își amintește că l-a sunat a doua oară D. și i-a spus cum îl cheamă pe agent, T.. Este adevărat că l-a sunat pe martorul A. tocmai pentru că nu avea numărul de telefon al ofițerului și i-a cerut acestuia să îl sune T. ca să vadă despre ce este vorba, iar acesta nu l-a sunat. I-a cerut lui A. să îl contacteze pe T. ofițerul. În aceeași zi D. l-a sunat să treacă pe la el și i-a răspuns că o să treacă zilele următoare când o să aibă timp.

A doua zi, un coleg de-al său G. l-a rugat să îl contacteze pe D. pentru a cumpăra niște produse de carne, deoarece anterior fuseseră împreună la un grătar cu acele produse și i-au plăcut foarte mult, motiv pentru care l-a sunat pe D. a doua zi în 19 octombrie și i-a cerut să le pregătească pentru un grătar. S-a deplasat cu G., cu nașul lui -R. I. și cu soția acestuia. D. i-a servit la masă, R. I. a vrut să plătească însă D. i-a spus că „dacă îți place vii și iei în continuare”. R. I. a și comandat produse și le-a și luat în seara aceea. În acea seară a și fost la R. I. la grătar care i-a cerut să îl sune pe D. să îi spună că produsele au fost foarte bune și că „vom lua în continuare de la acesta”, în sensul el și soția lui. Acele produse pe care le-a consumat în acea seară la R. I. nu au fost plătite, deoarece D. nu a dorit să ia banii, i-a invitat doar să cumpere în continuare de la el dacă le va plăcea și era vorba de o cantitate foarte mică.

Ulterior D. i-a solicitat să îl primească în audiență pe bărbatul implicat P. A., căruia i-a fost reținut în vederea suspendării permisul de conducere pentru neacordare prioritate.

Instanța constată că declarația inculpatului D. A. este în acord parțial cu cea a inculpatului T. C., referitor la oferirea și respectiv primirea unor “gustări”, însă când vine vorba despre amănunte, cei doi se contrazic, declarația martorului M. în sensul că obișnuia să ofere mostre gratuite potențialilor clienți aduși de inculpatul T., dar și împrejurarea că acesta îl sună înainte de a veni să ia carnea pentru a fi sigur că e bună și proaspătă va fi înlăturată ca nesinceră raportat la declarația martorei D. M. propusă în apărare, urmând a constata nesinceritatea declarațiilor lor și încercarea lor concertată de a oferi explicații care să îi exonereze de răspundere penală.

De asemenea urmează a respinge ca nefondată apărarea inculpatului T. în sensul că nu există trafic de influență în acest caz întrucât inculpatul D. îi spune a doua zi după intervenție să treacă pe la el deoarece îi pregătește niște carne raportat la doctrină dar și la practică I..

Din actele dosarului rezultă în mod clar că dispoziția de a-și suna șeful a fost transmisă inculpatului P., iar acesta a refuzat să se conformeze, altfel inculpatul T. C. nu l-ar mai fi contactat pe martorul A. C. în acest scop.

De asemenea, inculpatul P. T. a cunoscut că autoturismul nu este asigurat, dovadă fiind declarațiile inculpatului D. A., coroborate cu cele ale martorului P. A. și cu procesele verbale de redare a convorbirilor purtate la acel moment. Nici apărarea inculpatului P. că nu a fost sunat de T., ci T. D., nu poate fi reținută având în vedere faptul că el,ofițerul T. se ocupa de acest eveniment și nu agentul T., iar în toate comunicările purtate cu T. acesta i se adresează cu apelativul de T. și nu de P. (a se vedea de exemplu convorbiri din 04.10.2013, faptă C. Andreas J.).

Deși nu există o convorbire telefonică directă între inculpații T. și P. T. nu se poate contesta luarea legăturii și transmiterea mesajului între aceștia, prin intermediul martorului A. C.. Declarația martorului P. A. arată modul în care s-au petrecut evenimentele și arată și nesinceritatea declarațiilor celor doi inculpați.Deși inculpatul T. C. a negat intervenția, precizând că nu a vorbit cu lucrătorul din stradă, iar inculpatul P. T. a precizat că nu a fost contactat el, ci agentul T. D. și că el a sancționat legal șoferul oprit, instanța va înlătura aceste apărări ca nesincere raportat la transcrierile convorbirilor telefonice care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile martorului P..

A.III.

Martorul, fost suspect D. C. a fost angajat al . Harghita, societate care are ca obiect principal de activitate distribuția de băuturi alcoolice și nealcoolice. În urmă cu aproximativ 6 ani acesta l-a cunoscut pe inculpatul T. C., care i-a solicitat să-i livreze periodic un bax de apă și un bax de băuturi carbogazoase. Ca modalitate de lucru, s-a stabilit. că inculpatul solicita bunurile și ulterior se întâlneau în diferite zone din mun. B. pentru livrare. În această modalitate s-au desfășurat relațiile până la începutul anului 2014, când inculpatul și-a ales alt distribuitor.

În declarația dată în cursul urmărire penală martorul a apreciat că în cei 6 ani i-a livrat în această manieră lui T. C. produse în valoare de 750 lei, pentru care nu a mai primit banii. În perioada exercitării supravegherii de către organele judiciare a fost identificată o astfel de situație în care D. C. a fost apelat de inculpatul T. C. pentru livrarea de produse, respectiv în data de 25.10.2013, D. C. explicându-i că are depozitul închis, dar „o rezolvă”.

Suspectul D. C. a mai precizat că în mai multe rânduri nu a acceptat bani pe produse livrate, deși inculpatul T. C. s-a oferit să le achite, întrucât știa ce funcție deține acesta și s-a gândit că „este bine să ai o relație cu șeful Serviciului Rutier, având în vedere că oricând putea să aibă o problemă în trafic.”

Inculpatul T. C. a menționat că a achiziționat contracost produsele de la D. C. și în toate cazurile a insistat să plătească. În anul 2014 nu a mai achiziționat de la suspect tocmai pentru că acesta nu voia să primească bani, iar cel care îi livrează în prezent produsele locuiește în același cartier.

Timp de 6 ani inculpatul T. C. nu a fost deranjat de primirea produselor fără a le achita, iar abia în anul 2014 a pus capăt colaborării cu suspectul D. C., tocmai pentru acest motiv.

În data de 28.10.2013, ora 13;50, suspectul D. C. l-a apelat pe T. C., comunicându-i problema rutieră pe care a avut-o la acel moment, respectiv faptul că a oprit într-o zonă interzisă din mun. B. și a fost anunțat că au făcut poze cei de la Poliția Locală. Inculpatul a solicitat numărul autovehiculului și în momentul următor l-a contactat pe martorul I. C., șeful serviciului rutier din cadrul Poliției Locale B., solicitându-i să-l contacteze pe numărul de interior.

Fiind audiat, martorul I. C. a arătat că i s-a părut ciudată această solicitare, însă a dat curs după aproximativ 10 minute, însă T. C. i-a spus că s-a rezolvat.

Din corespondența purtată cu Poliția Locală B. a reieșit că în perioada de referință nu s-a întocmit vreun proces-verbal de contravenție pe numele D. C. sau care să vizeze autovehiculul cu nr._ .

Martorul D. C., audiat în fața instanței a arătat că menține declarațiile date la urmărire penală. Este angajat din 2010 ca și agent de vânzări la . având ca obiect de activitate distribuția de băuturi,îl cunoaște pe inculpatul T. de circa 6 ani, îi livră un bax de apă sau de băuturi carbogazoase sau chiar ambele, periodic, o lună, 3, 4, ca o medie, la două luni, practic când îi cerea, regula fiind că era apelat de către inculpat. Se întâlneau în diferite zone pentru livrare. Uneori îi plătea, uneori nu-i plătea deoarece aceste băuturi nu îl costau nimic,probabil o singură dată a fost când nu i-a luat banii și a plătit din buzunar.

Știa din momentul în care l-a cunoscut ce funcție deține,respectiv șeful Poliție rutiere, martorul afirmând ,,m-am gândit că dacă vreodată am nevoie să apelez la dânsul este bine să-i dau acele băuturi gratis... consider că este bine să ai relații în primărie, în poliție și alte instituții pentru că altfel se deschid ușile și ești bine informat și m-am gândit și la probleme dacă e să fie să apelez la dânsul.’’

La un moment dat a oprit în centru unde era parcarea interzisă și a fost anunțat că au făcut poze cei de la poliția locală.,, În principiu știam că circulație este separată și Poliția locală este separată, dar totuși era tot poliție și mă gândeam că se cunosc’’.

L-a sunat într-adevăr pe inculpatul T. să-l întrebe ce înseamnă aceasta, însă nu i-a cerut ajutorul său ceva de genul acesta, dar într-adevăr până la urmă nu a primit nicio sancțiune, îi era teamă să nu-i ridice mașina.

A mai apelat la inculpatul Tămârajn pentru rezolvarea unei probleme legat de circulație, in păcate nu a fost ajutat, i s-a aplicat amendă. A fost oprit de poliție pe . amintește pentru ce faptă, oprire interzisă sau altceva. Agentul a vrut să îl amendeze, l-a sunat pe T. și i-a spus că nu poate să vorbească cu agentul pentru că acesta nu răspunde la telefon. L-a sunat pe inculpatul T. pentru că se gândea că poate să scape neamendat.

Au mai fost și alte situații, l-a sunat în 2013 să-l ajute pe fostul șef care fusese oprit în L. Câlnicului pentru depășirea vitezei legale, T. i-a spus că se interesează după care l-a mai sunat încă odată și i-a spus că nu avea ce să facă pentru că procesul-verbal fusese deja întocmit și agentul de circulație plecase de la locul faptei.

A mai existat o situație, în 2012 sau 2013, în care i-a cerut ajutorul inculpatului T. pentru un coleg, M. A., care livra marfa în Predeal, l-a sunat pe inculpatul T. deoarece acel coleg îl contactase telefonic știind că cunoaște pe cineva la Poliția rutieră, era o problemă cu tahograful mașinii, primise procesul-verbal de contravenție și agentul de circulație l-a amenințat că-i va lua și talonul. Știe că până la urmă nu i s-a mai ridicat talonul însă a fost amendat după ce vorbise cu inculpatul T. să-l ajute.

Inculpatul T. nu i-a spus direct dacă are nevoie de ceva să apeleze la el, dar atunci când îl suna să-i ceară ajutor în probleme rutiere nu îl admonesta și nu-i zicea că nu-i treaba sa, dimpotrivă părea că încearcă să îl ajute.

Colaborarea cu T. a încetat în 2014, acesta efectiv nu l-a mai sunat.

Martorul I. C., fostul șef al S. Rutier din cadrul Poliției Locale B., poreclit Cătăni a declarat că îl cunoaște pe inculpatul T. de circa 20 de ani, nu sunt prieteni, au o relație colegială. În octombrie 2013 era în ședință cu șeful poliției locale și a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpatul T. care i-a cerut să-l sune pe fix. I s-a părut ciudat în sensul că a fost un incident izolat, a fost singura dată când i-a cerut acest lucru. I-a spus lui T. că este în ședință, i-a spus să-l sune înapoi când poate. Putea fi și o problemă personală și nu știe de ce i-a cerut acest lucru în condițiile în care l-a sunat după aproximativ 45 de minute însă acesta nu i-a mai spus de ce l-a sunat. I-a spus ceva în genul că a rezolvat problema care a avut-o.

În 2013 a avut o situație personală despre care a discutat de mai multe ori cu inculpatul T. de mai multe ori pe mobil, fiind legată de poziția sa în Poliția Locală.

Martorul B. F. (a cărui soție lucrează de câțiva ani la ., actualul loc de muncă al inculpatului T., administrată de Maurer S., coinculpat în dosar, față de care s-a disjuns cauza), propus în apărare de către inculpatul T. a arătat că este angajat la ., la departamentul marketing-vânzări, l-a cunoscut pe inculpatul T. la fotbal în urmă cu doi ani, primăvara sau vară anului 2013, știe că este șeful Serviciului Rutier B..

La solicitarea inculpatului T. i-a adus de mai multe ori apă și sucuri, dar de fiecare dată îi erau achitate de către inculpat. Știe că înaintea sa acesta a colaborat cu un coleg dintr-o firmă distribuitoare - D. C., însă era mai simplă colaborarea cu el care locuia în același cartier. Știe că . D. avea un fond de protocol, distribuitorii primeau anumite produse gratuit, dar nu cunoaște să-i fi dat produse gratuit inculpatului T..

Inculpatul T. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. A arătat că îl cunoaște pe D. de mai mult de 6 ani, în fiecare vară obișnuia să aducă la serviciul rutier la sediu, baxuri de apă și băuturi carbogazoase. Deși l-a întrebat cât îl costa, acesta nu a cerut să fie plătit, nici nu a menționat că solicită vreun contraserviciu, în sensul să aibă grijă de el în trafic sau de angajații firmei, mai ales că era un simplu distribuitor, nu avea funcție de decizie în firma .>

Martorul i-a spus că poate să îl sune oricând dacă vrea să comande ceva în interes personal pentru că se ocupa de distribuție. O dată pe lună sau la două luni îl sună și comanda un bax de pepsi și un bax de apă, care costau în jur de 50 lei. De obicei când se întâlneau să ia produsele îi dădea și banii, însă este adevărat ca de P. și de C. acesta nu a vrut să îi achite produsele.

La un moment dat la începutul anului 2013, D. l-a sunat și i-a spus că o mașină a firmei a fost implicată într-o tamponare la Predeal, nu reușește să ia legătura cu șoferul, motiv pentru care l-a rugat să se intereseze ce se întâmpla. L-a sunat pe polițistul din Predeal, a aflat că fusese implicat autoturismul într-o tamponare în Predeal fără victime, dar cei doi conducători auto soluționaseră incidentul și plecaseră de la fața locului.

În data 28 octombrie a fost sunat de D. care l-a întrebat dacă cei de la poliția locală au dreptul să sancționeze contravențional și dacă găsește o comunicare în parbriz în legătură cu oprirea în zona interzisă, ce se întâmpla. I-a spus să îl lase să verifice să vadă despre ce este vorba, l-a sunat pe martorul I. C., șeful S. Rutier de la Poliția Locală și i-a spus să îl sune pe interior. Anterior I. C. îl sunase și îl rugase să vorbească cu șeful lui de la Poliția Locală A., deoarece acesta dorea să îl schimbe din funcție, acesta fiind motivul pentru care nu a vrut să discute problema la telefon și i-a solicitat acestuia să îl sune pe numărul de interior. Își aduce aminte că nu l-a sunat, nu l-a mai interesat și nu a aflat ce s-a întâmplat cu problema pentru care îl contactase.

Este posibil să îl fi sunat la două zile pe D. să îi ceară sucuri și apă, dar contra cost.

A.IV.

Inculpatul I. D. este directorul . SRL și în virtutea funcției a stabilit o legătură cu inculpatul T. C. în scopul obținerii unor avantaje rutiere. Nu trebuie ignorat nici faptul că sediul central al societății se află în municipiul B., iar aceasta dispune de o flotă auto.

La data de 03.10.2013 T. C. îl contactează pe inculpatul I. D., solicitându-i acestuia”ca de obicei” băuturi alcoolice, respectiv whisky Jack Daniels. Ulterior l-a trimis pe agentul de poliție Sîngerozan C. R. să ridice ”dosarele”, băutura urmând a fi consumată la o petrecere a poliției.

Martorul S. R., agent de poliție în cadrul S. rutier C. de sistematizare, control tehnic și transport și suport a arătat că este subordonat direct șefului de compartiment D. O. și după aceea șefului serviciului T.. Nu cunoaște relația dintre T. și directorul Selgross. Nu cunoaște să existe un sistem de sponsorizare pentru S. rutier. În toamna anului 2013 a fost trimis de T. la I. la magazinul Selgross, care i-a spus că trebuie să ia ceva de acolo fără a-i comunica exact ce. L-a căutat pe acesta, nu a discutat cu inculpatul I.,doar i-a spus că l-a trimis T. și i-a dat o plasă, nu s-a uitat în ea, avea cam 3 kg acea plasă. S-a lovit de picior cu acea plasă și crede că erau niște cutii de carton sau metal, pe care i le-a lăsat la birou sau i le-a dat personal.

Știe că există o echipă de fotbal în care joacă și T., martorul face și el parte din această echipă iar a doua zi după ce a luat plasa de la directorul de la Selgross s-au deplasat la Sibiu unde a jucat un meci cu colegii de acolo. A fost o masă după meci, unde s-a mâncat și s-a băut, a sesizat la masă la care a stat și a consumat alcool că erau cutii metalice argintii de whisky asemănătoare cu cele din plasa pe care a luat-o de la Selgross.

Din corespondența purtată cu reprezentanții Selgros a rezultat că pe parcursul anilor 2013-2014 nu s-au încheiat contracte de sponsorizare cu IPJ B., astfel cum s-a apărat inculpatul T. C.. De altfel, nici nu ne putem imagina un contract de sponsorizare cu o instituție publică având ca obiect băuturi spirtoase.

În schimbul acestor foloase T. C. și-a pus la dispoziție ajutorul, oricând va fi necesar, iar în perioada aflată în interceptare a și fost identificată o astfel de situație.

La data de 02.12.2013 I. D. l-a contactat telefonic pe T., solicitându-i ajutorul pentru a împiedica sancționarea contravențională a asistentei sale, B. A., care cauzase un accident de circulație în sensul giratoriu de la Livada Poștei din mun. B., tamponând un autobuz. La scurt timp T. C. l-a contactat pe polițistul din subordine A. C., dându-i dispoziție ca agentul constatator M. C. „să aibă grijă de femeie”.

Martora B. A. a menționat că și-a sunat șeful întrucât era în timpul programului de serviciu și trebuia să-l anunțe, precizând însă și faptul că l-a sunat pe inculpatul I. D. de mai multe ori, inclusiv la momentul la care a ajuns la Biroul Tamponări și acolo nu era nicio persoană la ghișeu, iar după apelarea acestuia, în câteva minute s-a prezentat agentul constatator.

P. urmare, contactarea inculpatului nu a fost făcută în scopul informării asupra motivului neprezentării la serviciu la program, ci a reprezentat o solicitare de ajutor, cu atât mai mult cu cât din convorbirile telefonice purtate de aceștia în perioada 24-25 iunie 2014 reiese faptul că relațiile dintre cei doi depășesc sfera angajat–angajator.

Din înscrisurile întocmite cu ocazia acelui accident rutier a rezultat că s-a stabilit culpa șoferului autobuzului, iar acesta a fost sancționat contravențional, deși numita B. A. a declarat că „ m-a lovit cu jumătatea autobuzului în unghiul unde este prinsă bara din față, distrugând aripa și smulgându-mi bara din față.” Apreciem că este aproape imposibil de imaginat o asemenea situație, în care mijlocul unui autovehicul lovește colțul altuia și, coroborând aceste date cu declarația martorului N. S. Adin, rezultă în mod cert că numita B. A. a fost favorizată urmare a intervenției inculpatului T. C..

Acest aspect rezultă și din declarația martorului N. S. Adin dată în cursul cercetării judecătorești, în sensul are carnet de șofer profesionist din 1998 și că se consideră nevinovat. A susținut că a pătruns în sensul giratoriu de la Casa Armatei, a fost lovit în roată stânga spate de către autoturismul Peugeot condus de către martoră. Un autobuz nu are cum să lovească cu roata stângă spate când ia viraj stânga. Eventual poate lovi în partea dreaptă un alt participant la trafic. Este adevărat că a semnat procesul-verbal de contravenție la indicația agentului de la siguranța circulației din cadrul RÂT,deși se consideră nevinovat pentru că nu a fost sancționat cu amendă și nu dorea să piardă timp și bani să se judece și a dovedi că agentul de poliție a greșit.

A văzut că martora a dat un telefon. S-au deplasat la tamponări și era închis, nu începuse încă programul. Biroul tamponări a deschis în jur de 8,30 când începea programul. Nu știe dacă martora B. avea relații la nivelul Poliției Rutiere dar inclusiv reprezentantul R. de la siguranța circulației i-a zis să o lase așa cu culpa stabilită în sarcina să pentru că nu i se va întâmpla nimic,în sensul că nu va fi amendat și nu i se va lua permisul. De frica pierderii locului de muncă nu a intrat în polemici cu reprezentantul R..

Martora B. după producerea accidentului era agitată și afișa un aer de superioritate. A încercat să discute cu aceasta despre dinamica incidentului dar nu se considera vinovată, a arătat ca șofer profesionist că, chiar dacă cineva îi ia fața nu intră în el. Problema este că pe . din P. sunt 3 benzi de circulație iar în giratoriu rămân două, autobuzul circula pe banda dinspre alveola autobuzelor I, iar martora pe bandă a doua, înainte de giratoriu, era mașină și pe bandă a treia și martora ,,a vrut să dea autobuzul la o parte’’.

Agentul de la circulație care a apărut la fața locului le-a sugerat să se prezinte la Biroul tamponări. De regulă dacă una dintre părți implicată în accidentul rutier recunoaște culpa nu se deplasează la biroul tamponări, se soluționează amiabil. Nu a intenționat nici un moment să părăsească biroul tamponări așa cum susține nereal martora B., mai ales că a ieșit de pe traseu, și-a anunțat șefii,iar acel agent de la siguranța circulației a venit și el pentru prima dată la Biroul tamponări.

La Biroul tamponări a completat declarația și schița accidentului fiecare șofer, au fost testați amândoi cu aparatura alcooltest, rezultatele au fost negative și au așteptat soluționarea; a durat o oră până li s-a comunicat rezultatul și i s-a înmânat procesul-verbal. A avut discuții cu agentul de poliție referitor la stabilirea vinovăției. Agentul a deschis google maps și le-a arătat sensul giratoriu de la Livada Poștei, dar ceea ce era pe hartă nu corespundea cu ce era practic, în sensul că pe hartă apăreau 3 benzi în giratoriu. Decizia i-a aparținut agentului de poliție. Martorul a apreciat că se încearcă favorizarea martorei B. din moment ce el a fost nedreptățit.

Martora B. A. a susținut în fața instanței că nu-l cunoaște pe inculpatul T., dar știe că inculpatul I. îl cunoștea pe T.. Într-o dimineață, după ce a dus copilul la școală în intersecția cu giratoriului de la Aro, s-a angajat să intre în giratoriu pe prima bandă din exterior, moment în care un autobuz s-a angajat pe partea hașurată și i-a smuls bara din față. S-a dat jos din mașină, a sunat la birou pe telefonul fix să anunțe că întârzie. Nu-și amintește dacă a sunat pe fix sau pe mobil, dar știe că i-a răspuns inculpatul I.. I-a spus că șoferul de autobuz nu vrea să vorbească cu ea, că nu știu ce să facă,i-a recomandat să sune la 112 ceea ce a și făcut. S-a deplasat la Biroul tamponări cu șoferul de autobuz și un domn de la asigurări care a fost anunțat de șoferul de autobuz. Agentul de poliție a avut o atitudine mai arțăgoasă și nu l-a întrebat cum îl cheamă. Nu era încă 8,30, programul nu începuse la Biroul tamponări. Șoferul de autobuz și agentul de asigurări intenționau să plece pentru că nu începuse programul, motiv pentru care s-a speriat și l-a sunat din nou pe inculpatul I. care i-a spus să se liniștească că o să deschidă. La a doua convorbire inculpatul I. i-a spus într-adevăr că va lua legătura cu cineva în sensul să afle programul și să-i roage pe șofer și pe agent să nu plece. Bănuiește că a luat legătura cu cineva din moment ce imediat a ieșit cineva din birou, i-a întrebat care este problema și i-a poftit înăuntru. Nu a fost sancționată, știe că șoferului de autobuz i s-a dat avertisment, însă nu știe pentru ce contravenție. Cu siguranță I. a contactat pe cineva însă nu i-a spus nici un fel de amănunt, ca urmare a faptului că l-a sunat a fost favorizată doar în sensul că este posibil să fi deschis cu câteva minute înainte biroul de tamponări.

În birou, la un moment dat ulterior a discutat cu I. în contextul unui incident legat de locuința acestuia în sensul că aceasta a fost spartă de hoți și acesta i-a spus că s-a sfătuit cu inculpatul T., motiv pentru care martora a dedus că sunt prieteni. În iunie 2014, auzind la televizor de scandalul cu prezentul dosar în timp ce I. era în străinătate, l-a sunat într-adevăr să-i spună despre T. că a fost arestat.

Martorul M. C., agent de poliție în cadrul Biroului tamponări a declarat în fața instanței că nu-și aduce aminte despre incidentul în care au fost implicați un șofer de autobuz și martora B., dar a menținut declarația dată la procuror. Nu a primit niciodată telefon de la inculpatul T. pentru a soluționa într-un anumit mod un incident rutier. A fost regulamentar să soluționeze conflictul dintre cei doi șoferi fără a se deplasa la fața locului, nu este o regulă să se deplaseze doar dacă schițele și declarațiile șoferilor precum și poziția avarilor nu ar fi dus la o concluzie certă.

Nu este cea mai bună sistematizare în acea zonă, sunt benzile înguste,autobuzele cu burduf nu au cum să mențină banda, spatele intră pe banda 3 respectiv pe cea din interiorul sensului giratoriu. Nu-și aduce aminte dacă a folosit aplicația google maps de pe telefonul mobil în această situație, dar este posibil.

Inculpatul I. D. nu a recunoscut săvârșirea acuzației de cumpărare de influență. A arătat în fața instanței că îl cunoaște de aproximativ 5 ani pe inculpatul T., nu aveau o relație de prietenie, nu se vizitau, erau doar cunoștințe. La începutul lunii octombrie 2013 a fost contactat de inculpatul T., despre care cunoștea că are funcția de șef la circulație. „Mi-a cerut niște sticle de whisky pentru protocol respectiv pentru o acțiune sportivă de-a dânșilor, mi-a spus să îl ajut cu niște whisky, adică dacă pot să îi dau niște sticle de whisky cadou. Din ce îmi aduc aminte s-a mai întâmplat o dată pe un caz similar, să îi dau inculpatului cadou două sticle de whisky, nu mai rețin în ce an.” Băutura a fost plătită din banii săi personali, în jur de 500 lei în 2013, fiind achiziționate de la o benzinărie.

În discuția telefonică avută cu Tamirjan nu s-a pus problema achitării prețului sticlelor de whisky. A considerat rugămintea inculpatului de a-i furniza gratuit băutură ca pe o rugăminte personală.

Acesta este motivul pentru care a plătit acel whisky și este singura persoană din B. cu care a procedat în acest mod. Întrebat fiind cu privire la sintagma „de obicei” folosită de inculpatul T. dacă poate fi considerată că s-ar fi întâmplat o singură dată, răspunsul inculpatului I. a fost ,, Nu”.

L-a întrebat într-adevăr pe inculpat ce marca, acesta i-a spus că de obicei, în sensul că ultima dată, adică Jack Daniels. Își aduce aminte că i-a pregătit două sau trei sticle. După ce i s-a dat citire transcrierii convorbirii telefonice aflate la dosar, faptul că i s-au solicitat 3-4 sticle, dar și împrejurarea că l-a sunat pe inculpatul T. și i-a spus că i-a pregătit 6, inculpatul a arătat că nu își aduce aminte de acest aspect. Crede că a venit cineva și a luat sticlele de whisky de la el personal.

În 2 decembrie 2013 a fost sunat dimineață de asistenta să, martora B. A. spunându-i că a avut un accident, că ar fi fost acroșată de cineva,că șoferul vrea să plece și i-a spus să sune la 112, ulterior a aflat că a și făcut acest lucru.

Peste o perioadă de timp martora l-a sunat din nou spunându-i că ajuns la Biroul de tamponări și că va mai dura până ce va ajunge la birou. După această a doua convorbire sesizând că martora este speriată l-a contactat pe inculpatul T. și i-a cerut relații despre procedura și despre orarul de la Biroul Tamponări. Acesta era destul de grăbit, l-a expediat repede, spunându-i că se va ocupa. Nu își aduce aminte dacă i-a spus numele angajatei Sellgros. Din această sintagmă nu a înțeles că inculpatul va face ceva nelegal, în condițiile în care nu i-a cerut așa ceva.

În 2 decembrie inculpatul T. nu l-a sunat înapoi să-i spună care este programul de lucru de la Biroul tamponări, deci nu a obținut informațiile pentru care l-a sunat și nu își aduce aminte dacă a sunat-o înapoi pe martora B..

Inculpatul a arătat că nu a existat vreodată un contract de sponsorizare intre Selgros și IPJ, se ofereau sponsorizări la cămine de bătrâni, case de copii, etc iar băuturile alcoolice nu puteau constitui obiect al sponsorizărilor.

Asistenta să B. nu cunoștea ca inculpatul T. este o cunoștință de-a să, era o relație personală. Nu a fost de față atunci când a înmânat sticlele persoanei trimise de către inculpatul T. în luna octombrie 2013. Singurul motiv pentru care l-a sunat în acea dimineață era pentru a-i comunica că întârzie la serviciu.

I s-a adus la cunoștința existenta convorbirii telefonice dintre acest inculpat și martora B. din 24 iunie în care aceasta îi comunică la ora 18,15 telefonic despre faptul că „prietenul meu cu T… a fost arestat.”,însa nu își explică acel telefon.

Inculpatul T. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. A susținut că îl cunoaște pe inculpatul I. de aproximativ 10 ani de când a venit în B., cu care are o relație de amiciție. În fiecare an, în general de sărbători, printr-un reprezentant al Sellgros trimitea la S. Rutier: o agendă, un pix, o sticlă de băutură (whisky).

Deși inculpatul I. a fost sancționat de nenumărate ori pentru incidente la legea circulației dar niciodată nu l-a sunat să îi solicite ajutor. Este adevărat că în 03.10.2013 a avut o convorbire telefonică cu inculpatul I. în care i-a solicitat că de obicei, în sensul de marcă, 3-4 sticle de whisky deoarece urma să se desfășoare un meci de fotbal la F. cu omologii din Sibiu. Anterior a avut o discuție cu inculpatul I. în care acesta a arătat că dacă vreodată poliția, pentru vreun eveniment are nevoie de băuturi alcoolice, să apeleze la dânsul întrucât era directorul Selgros compartimentul Food. Nu au fost achitate sticlele de whisky și nu a existat un contract de sponsorizare.

L-a trimis pe agentul Sangeorzan R. până la d-nul I., care i-a dat sticlele respective, iar a doua zi, au fost duse la masa care a avut loc după terminarea evenimentului sportiv. Inculpatul I. nu i-a cerut niciodată nimic.

În data de 02.12.2013 a fost contactat telefonic de I. care i-a spus că o angajată de-a lui fusese implicată în sensul giratoriu într-o tamponare cu un autovehicul RÂT, al cărui șofer ar fi jignit-o???? și l-a întrebat ce să facă, i-a spus să meargă în B. la Biroul de Tamponări. În scurt timp l-a sunat din nou și i-a spus că nu este nimeni la Biroul de Tamponări, i-a spus să aștepte că urmează să vină agenții.

Neștiind cine este de serviciu la Biroul Tamponări l-a sunat pe A., acesta i-a spus că este agentul M., i-a spus că l-a sunat directorul de la Selgros deoarece o angajată de-a lui a fost implicată într-o tamponare cu un autovehicul de la R., i-a spus să „îi facă” cum s-a întâmplat și respectiv să nu favorizeze pe nimeni, dar să aibă puțin grijă de femeie pentru ca șoferii de la R. sunt mai nesimțiți, că este vorba de o femeie singură și la încheierea procesului-verbal ar fi putut să fie prezenți atât șoferi cât și alte persoane și ar fi putut să se simtă presată. Când a afirmat „numai…știi cum e” s-a referit la faptul că șoferii de la R. sunt mai nesimțiți în trafic. La o tamponare, ambii șoferi merg la Biroul de Tamponări, ambii șoferi completează o fișa cu varianta lui de producere a accidentului, fac o schiță și dacă polițistul nu se edifica despre ce este vorba, merge la fața locului. Știe că în declarația să șoferul de la R. a recunoscut fapta, acesta nu a contestat procesul-verbal de contravenție, acesta a fost însoțit de șeful parcului auto de la R. care dacă ar fi avut vreo obiecție, ar fi făcut-o la momentul respectiv.

A dat acele telefoane pentru B. deoarece i s-a comunicat că la Biroul tamponări nu este nimeni, să îi spună că trebuie să mai aștepte pentru că trebuie să sosească agentul.

Din adresa SNAU cu CD, probă admisă în apărare la cererea inculpatului I. D., rezultă apelurile către numărul unic pentru apeluri de urgență 112 respectiv faptul că în data de 02.12.2013 de la numărul_, la ora 07.39 martora B. A. a apelat numărul unic pentru apeluri de urgență 112 (fila 107, volum V instanță).

Analizând probele rezultă că declarația inculpatului T. C. și cea a inculpatului I. D. prezintă numeroase inadvertențe: referitor la perioada de când se cunosc ,,îl cunosc pe inculpatul I. D. de aproximativ 10 ani, suntem prieteni”; ,,îl cunosc pe inculpatul T. C. de aproximativ 5 ani, nu suntem prieteni, nu ne vizităm, suntem cunoștințe”, la modul de solicitare a băuturilor alcoolice dar și cantitatea solicitată și înmânată cadou, la scopul contactării telefonice din data de 02.12.2013 și conținutul convorbirii, care nu corespund cu procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate în cauză. Apărările inculpatului în sensul că nu a încercat să cumpere influența inculpatului T. și că potrivit cazierului rutier solicitat de instanță în apărare aflat în volum V, fila 89 a fost sancționat de mai multe ori pentru contravenții la regimul rutier urmează a fi respinse ca nerelevante în condițiile în care aceste contravenții sunt comise în alte localități din țară ,iar influența a fost solicitată pentru o persoană apropiată inculpatului și rezolvarea problemei rutiere.

A.V.

În ceea ce-l privește pe inculpatul MAURER S. (precizăm că prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru infracțiunea de trafic de influență,prevăzut de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c din Legea 78/2000 față de inculpatul T. C. în beneficiul inculpatului Maurer S. și pentru infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzut de art. 292 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal fată de inculpatul Maurer S.) s-a stabilit că acesta a inițiat și a menținut o legătură de prietenie cu inculpatul T. C..

Potrivit declarației date în prezența cauză, inculpatul Maurer S. ”l-a sfătuit” pe T. C. să-și cumpere un apartament în complexul pe care îl dezvoltă, oferindu-se să cumpere un teren pe care inculpatul T. îl deținea în localitatea B. la prețul de 15.000 euro, rezultând indicii că prețul terenului a fost supraevaluat. O parte din banii primiți în urma acestei tranzacții au fost virați în scurt timp către . cu titlu de avans pentru apartament, în care inculpatul T. C. s-a mutat imediat ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, iar după declanșarea cercetărilor în prezentul dosar a fost închiriat de către inculpat pentru a putea continua plata ratelor.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar în prezent inculpatul T. C. este angajat ca director cu contract de muncă la ..

Maurer S. sau angajații săi au apelat în repetate rânduri la influența pe care o are T. C. asupra lucrătorilor de poliție din subordine, pentru a-i determina să facă acte contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv să-i determine să nu încheie procese-verbale de constatare a contravențiilor. Astfel:

1. La data de 04.10.2013, în jurul orelor 19:28, inculpatul T. C. este contactat de numitul Ștefănoie G., socrul inculpatului Maurer S., care îi transmite că unul dintre șoferii săi are probleme:

” Ș.G.: Pentru… pentru folie mă, pe geam să-i ia carnetul?”

Din cercetări a rezultat că persoana în cauză este numitul Kolumban B., ”angajatul lu domnu S.” (cum s-a recomandat), iar la data susmenționată acesta a fost oprit în trafic de inculpatul Ș. A., care i-a solicitat documentele prevăzute de lege, constatând și că autovehiculul avea aplicate folii neomologate, polițistul comunicându-i că îi ia va lua talonul (certificatul de înmatriculare).

Martorul Kolumban B. l-a sunat pe Ștefănoaie G. pentru a-i solicita ajutorul, cesta i-a dat un număr la care a sunat apoi imediat, iar ulterior polițistul l-a lăsat să plece. În condițiile în care martorul deține autovehiculul din anul 2011,abia în anul 2014 a fost amendat pentru folii neomologate cu amendă contravențională în cuantum de 600 de lei, împrejurare în urma căreia care le-a și dat jos de pe autoturism.

Aspectele menționate sunt în concordanță cu datele rezultate din convorbirile telefonice purtate de inculpatul T. C. la ora 19:36:49(volum II, fila 279):

”K.B: Și sunt doi polițiști aicea și vor să mă amendeze din cauza …

T.C: Te pot… te pot verifica prin stație că ai documente.

K.B.: Da acuma…

T.C.: Zi-i lui băiatul acela să-mi dea un telefon.

K.B.:Da? Bine, bine! Haideți că-i zic!”

S-a stabilit potrivit raportului și procesului verbal de la dosar că deși conducătorul auto a fost verificat în baza de date (conform proceselor-verbale de la dosar) la ora 19:36:29, urmare a intervenției lui T. C., acesta nu a mai fost sancționat contravențional.

La ora 19: 38: 02 inculpatul Ș. A., își sună șeful, pe inculpatul T. C., purtând inițial o conversație aproape ilogică(volum II, fila 265):

”Ș.A.: Să trăiți!

T.C.: Bă, tu ești negru ca noaptea! Cum dracu te văd ăștia?

Ș.A.: Cum?

T.C.: Ai? Ai reflectorizant?

Ș.A.:Tot! Tot în regulă, domnu comandant! Sigur că da!Sigur Sigur! ”

Ulterior însă, urmare a acestei discuții, martorul Kolumban B. a fost lăsat să plece, fără a fi sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 102 alin.1 pct.35 din OUG 195/2002.

Martorul Kolumban B. a declarat în fața instanței că este angajat în la .>

În data de 4.10.2013 venea acasă de la serviciu și a fost oprit în trafic pentru un control lângă Piața Stupini la giratoriu. Nu avea la el nici actul de identitate și nici permisul. Știe că în spatele mașinii avea folie omologată,avea și în față dar așa a cumpărat mașina,nu știe dacă era omologată sau nu. Este adevărat că polițistul i-a atras atenția că este în neregulă și cu aplicarea foliei. L-a sunat pe șeful său Ștefănoiae G. să-i spună ce s-a întâmplat,acesta i-a dat un număr de telefon și i-a spus să-l sune pe omul acela că nu are actele la el. I-a spus bărbatului pe care l-a contactat telefonic că este angajatul lui Maurer Imobiliare și că nu are actele la el. Acel bărbat i-a spus că se poate verifica prin stație. Nu știa cu cine vorbește la telefon și nici nu a bănuit.Se poate că acel bărbat să-i fi cerut să-i zică agentului să-l sune.

Nu i-a spus agentului de poliție să sune pe cineva deoarece până când s-a întors la mașină polițistul deja îl verificase prin stație, iar polițistul i-a zis „D_ domnule, ești în regulă”. Nu-și explică de ce polițistul l-a sunat pe inculpatul T. astfel cum i-a fost adus la cunoștință de către instanță. Nu a primit amendă. Totuși în 2014 a fost amendat pentru aceeași folie,nu s-a putut înțelege cu polițistul.

Martorul C. M., audiat în apărare pentru inculpatul Ș. a susținut în fața instanței că în luna octombrie 2013 era împreună cu inculpatul Ș. într-o acțiune de control în zona Stupini și nu își amintește să fi depistat în trafic o persoană care avea pe parbriz folie neomologată deoarece își desfășurau activitatea separat, era o acțiune de asfaltare. El dirija traficul, iar colegul Ș. făcea același lucru dar era mult mai departe. Își amintește că în ziua respectivă pe lângă activitatea de dirijare a traficului avea și un control tematic filtru alcool. În astfel de situații acțiuni tematice se urmărește în cadrul verificărilor în primul rând acțiunea din planul tematic. Dacă se identifică și alte abateri ușoare, exemplu lipsa centurii de siguranță aplică o sancțiune ușoară avertisment verbal, dacă autoturismul are folii neolomogate de culoare închisă invită șoferul să le dea jos și îi dă avertisment verbal, dacă nu o poate remedia și nu o dă jos îi reține talonul și îi aplică amendă contravențională. Este mai problematic când foliile sunt de culoare deschisă pentru că nu pot face diferența de geamul de fabrică și atunci de la caz la caz, dacă nu prezintă un act de omologare iar agentul nu este sigur că este o folie neomologată lasă șoferul să plece fără a aplica sancțiune pentru că nu are certitudinea comiterii unei contravenții. Întotdeauna îi aduc la cunoștință șoferului care sunt dispozițiile legale și care este sancțiunea.

Din categoria contravențiilor ușoare face parte și absența documentelor de identitate sau ale mașinii, întrucât se poate verifica în baza de date.

Există o diferență de procedură când depistează pe cineva fără folie omologată și fără să fie plan tematic deoarece atunci când au plan tematic pe această temă ancheta polițistului este mult mai amplă.

Sunt instruiți în acest sens în cadrul ședințelor de instruire, unde li se atrage atenția să se concentreze asupra eventualelor contravenții comise în cadrul planului tematic iar restul contravențiilor ușoare sunt lăsate la altitudinea agenților de poliție din teren. Gravitatea unei contravenții este lăsată la aprecierea agentului din teren. Nu au fost instruiți cu privire la gravitatea contravențiilor, criteriile de individualizare le aparțin în totalitate. Este o chestie de apreciere subiectivă a agentului de poliție dar și în funcție comportamentul contravenientului. Fiecare agent apreciază la fața locului. Necunoașterea legii este un criteriu, dacă persoană spune că nu cunoaște aspectul de aplicare de folii neomologate este posibil să nu fie sancționat. Dar este posibil să i se aplice amendă și să i se ridice talonul în funcție de intensitatea foliilor. ,,D. nu o să-l amendez pe unul care are 500 de lei și 4 copii acasă”.

Inculpatul Ș. A. nu a recunoscut săvârșirea faptei. În 04.10.2013 își efectua serviciul de supraveghere a traficului rutier pe DN13 împreună cu un coleg, a oprit un autoturism care transporta persoane, a procedat la identificarea conducătorului auto, s-a prezentat, i-a cerut documentele. Acesta i-a spus că nu are asupra sa decât certificatul de înmatriculare, nu avea permis de conducere și carte de identitate asupra sa. A mers la mașina poliției și a verificat numele contravenientului în baza de date a evidenței populației, după care a verificat permisul de conducere dacă este sau nu suspendat, a constatat că este în regulă. A mai constatat că avea folii pe geamurile laterale, nu foarte opace și nu incomodau vizibilitatea. Deși nu este permis, a apreciat că nu prezintă pericol pentru siguranța circulație și a aplicat sancțiunea avertismentului verbal cu mențiunea să respecte dispozițiile legale în vigoare. Șoferul nu a dat jos foliile de pe autoturism în prezența să.

Nu își aduce aminte că șoferul să îi fi solicitat să îl sune pe inculpatul T..

Își amintește că în acea zonă se efectuau lucrări de asfaltare, iar inculpatul T. le-a cerut la instructajul efectuat la . îl contacteze telefonic în situația în care se efectuează lucrări de asfaltare în zona în care își exercită atribuțiile și să îi comunice stadiul lucrărilor și fluenta traficului în zonă, motiv pentru care l-a și contactat pe inculpatul T.. Acesta i-a spus „Bă tu ești negru ca noaptea, cum dracu te văd noaptea”, în sensul că are un ten mai închis și cum ar putea fi văzut de participanții la trafic.

A intrat de serviciu la ora 15 și l-a sunat la ora 19,38 pentru că atunci se încheiaseră lucrările de asfaltare, iar cei care efectuau lucrările își scoteau utilajele afară de pe partea carosabilă. Acesta este singurul motiv pentru care l-a sunat pe șeful său. A revenit și a arătat ca mai exista un motiv, nu se simțea bine. S-au luat cu discuția despre asfaltări și probabil că de aceea nu l-a mai întrebat despre starea de sănătate. Șoferul plecase când l-a sunat pe inculpatul T..

Pentru lipsa documentelor apreciază că nu trebuia să aplice vreo sancțiune, dacă în urma verificării rezulta că acesta deține documente valabile nu se aplica nicio sancțiune. În practică nu își amintește să fi sancționat vreo persoană pentru lipsa de documente însă este posibil, doar dacă acea persoană era recalcitranta sau avea un comportament neadecvat,ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

În acea zi există acțiune pentru depistarea conducătorilor auto care consumaseră alcool, se concentrau cu preponderenta asupra acelei contravenții și dacă depistau alte persoane care au alte abateri minore sau care nu prezintă pericol pentru siguranța circulației nu le sancționa pentru a nu pierde timpul. Nu își amintește dacă au fost dese situațiile în care pentru două contravenții nu a aplicat nici un fel de sancțiune.

Inculpatul T. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu.

A fost sunat în 04.10.2013 de numitul Stefănoaie G., socrul lui Maurer S. care l-a întrebat dacă pentru folie neomologata și lipsa documente se poate reține permisul de conducere. I-a spus că nu, dar pentru lipsa acte poate fi verificat prin stație. Nu își amintește să fi sunat agentul din teren sau altă persoană.

Ca practica din teren a afirmat că pentru persoanele care erau din B. și exista posibilitatea să fie găsite în trafic fără documente, după ce erau verificați prin stație dacă ei sunt în regulă cu documentele dar nu le aveau fizic asupra lor, să li se aplice sancțiunea cu avertisment, iar sancțiunea cu amendă se aplică doar șoferilor care se aflau în tranzit.

După ce instanța i-a adus la cunoștință că în convorbirea transcrisă la dosar i-a cerut lui Stefanoaie să îl sune agentul, a susținut că acesta nu l-a sunat. Ulterior, la fotbal, Stefanoiu i-a comunicat că șoferul a fost verificat dar nu a mai fost sancționat.

Își amintește totuși că a existat o convorbire cu Ș., acesta l-a sunat, dar nu a avut nicio legătură cu oprirea în trafic al lui Kolumban. I-a spus într-adevăr că e negru ca noaptea pentru că e mai negricios, se cunoșteau mai de mult, era portarul echipei de fotbal. Nu a făcut legătura între apelul lui Ș. și apelul lui Ș..

În practică sunt multe autoturisme în B. cu folii neomologate, de multe ori, agentul îi cere conducătorului auto să dea jos foliile, ca să nu îl sancționeze pe șofer. Dacă șoferul are o atitudine necorespunzătoare și nu se conformează i se întocmește proces-verbal de sancțiune, se aplica amendă și i se reține certificatul de înmatriculare. 70%-80% din conducătorii auto și în special tinerii au astfel de folii pentru a face mașina să arate mai bine.

Foarte puține procese-verbale se întocmesc pentru aceste contravenții. O asemenea faptă nu este generatoare de accidente și de aceea se sancționează mai puțin sever și nu prezintă un pericol deosebit.

Agenții sunt instruiți să manifeste o conduită preventivă, nu neapărat coercitivă, mai ales că în județul B., prin prisma statisticilor, nu era un județ în care să se fi întâmplat lucrurile deosebit de grave de indisciplină în trafic pe fondul atitudinii permisive a poliției rutiere. Agentul e suveran în . măsura pe care o ia. Trebuiau să aibă o reacție proactivă și mai puțin una reactiva. Fiind un județ de tranzit și turistic presupunea o anumită atitudine a agenților rutieri.

De obicei când existau acțiuni tematice agenții se concentrau pe contravențiile respective, numai dacă se identifica vreo infracțiune, se abăteau de la programul normal, pentru celelalte contravenții de exemplu neportul centurii de siguranță, se aplicau sancțiuni cu avertisment tocmai pentru a nu periclita scopul acțiunii.

Agentul constatator trebuie să consemneze în procesul-verbal și probele pe care se întemeiază acea sancțiune atunci când se utilizează aparate omologate, nu și în celelalte cazuri când constatarea se face cu propriile simțuri. Dacă se constată nulitatea procesului-verbal de către instanță, pe acest motiv, IPJ declanșează cercetare administrativă și dispune ca agentul constatator să achite contravaloarea acestuia inclusiv cheltuielile de judecată. Au fost cazuri în acest sens.

Nu a dezvoltat cu subordonații un limbaj codificat ca șef al instituției, astfel cum se reține în rechizitoriu. În primul rând nu era deontologic. În al doilea rând, în 2014 erau aproximativ 40 de agenți care acționau în mun. B., îi erau subordonați profesional, iar operativ șefului Poliției M. și șefului Biroului Rutier. Era flux continuu, la trei luni erau aduși câte 10 polițiști de la Ordine Publică, secțiile de poliție și dacă aveau abilitați de poliție rutieră, 2-3 dintre aceștia rămâneau, restul erau trimiși înapoi. Practic era imposibil de stabilești un cod într-un asemenea rulaj de polițiști.

Sancționarea sau premierea în mod direct a acestor agenți era atributul exclusiv al șefilor lor ierarhici, întocmea doar evaluările finale șefilor de birou, nu și agenților, doar îi instruia profesional pe aceștia, nu avea nici un atribut pe linia evaluării activității agenților sau aplicării vreunei sancțiuni.

La evaluarea profesională pentru un agent conta numărul de procese-verbale întocmite într-un an de muncă. La începutul anului, pornind de la nevoile operative ale județului B. se stabileau criterii de evaluare, unde exista și rubrica „Total sancțiuni aplicate”, pornind de la premisa că în 8 ore în care se aflau în trafic puteau observa direct diverse abateri rutiere. Din punct de vedere metodologic în sancționarea unei contravenții agenții erau instruiți că aplicarea sancțiunilor să se facă progresiv de la avertisment spre amendă, respectiv de la cea mai mică în sus. Dacă un agent primește la evaluare doar calificativul „bine”, sau mai puțin, înseamnă că acel agent nu a fost suficient de harnic, nu a întocmit suficiente procese-verbale de contravenție în care să aplice suficiente sancțiuni cu amendă și ridicare permise, nu a avut o atitudine activa în trafic. La evaluarea finală nu este un criteriu definitoriu, dar pe lângă celelalte criterii de evaluare stabilite de ordine și dispoziții a apreciat că are o pondere de 50% din nota evaluării finale.

Agenții nu erau instruiți cu privire la criteriile de individualizare ale sancțiunilor contravenționale, acestea sunt cele prevăzute de lege respectiv OG 2/2001 și OUG 195/2002.

Evaluând materialul probator respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, care se coroborează cu însemnările inculpatului Ș. din Raportul de activitate-respectiv constatarea celor două contravenții și aplicarea a două sancțiuni, cu procesul-verbal de verificare în baza de date, cu succesiunea orelor la care s-a făcut verificarea și s-au purtat convorbirile telefonice, cu lipsa unui proces verbal de contravenție, cu contradicțiile existente între declarația inculpatului Ș. și a martorului Kolumban privind detalii asupra foliilor neomologate referitor la locul aplicării, culoare etc rezultă că inculpatul T. C. a fost contactat telefonic de martorul Ștefănoaie G. și ulterior de martorul Kolumban B. și acesta, la rândul lui l-a contactat pe inculpatul Ș. A., discuția cu acesta din urmă fiind ilogică și nejustificată. De altfel, inculpații T. C. și Ș. A. încearcă să găsească o justificare comună cu privire la acea convorbire, însă declarația martorului Kolumban B. vine să clarifice de fapt motivul pentru care a apelat la serviciile inculpatului T. C.. Și declarația acestui martor este oarecum nesinceră, încercând, în cursul judecății, să dea alte explicații referitoare la motivul și momentul în care a sunat, însă în final a arătat că menține declarația de la urmărire penală.

2. La data de 16.11.2013 inculpatul Maurer S. este depistat în localitatea Ghimbav unde limita de viteză era 50 km/h, conducând cu o viteză de 75km/h, deci peste limita de viteză legală, împrejurare în care îi cere ajutorul lui T., spunându-i la telefon „că are o problemă cu mașina în Ghimbav”. Convorbirea a fost interceptată, iar pe fundal se aude conversația cu agentul constatator, inculpatul H. N., Maurer fiind interesat de viteza avută („Cât am avut”).

În momentul următor T. C. apelează postul cu nr._, aparținând agentului de poliție H. N., sub forma unui „bip”. (volum II, f.348).

Din verificările efectuate a rezultat că la data respectivă Maurer S. a fost sancționat cu avertisment, situație în care au fost încălcate prevederile art. 108 din OUG 195/2002, text de lege în baza căruia trebuia aplicată în mod obligatoriu o amendă, viteza legală fiind depășită cu peste 20 km/h. Trebuie subliniat și faptul că ceilalți conducători auto, depistați la aceeași dată de agentul de poliție în cauză, au fost sancționați potrivit proceselor verbale depuse la dosar cu amendă contravențională, deși au avut viteze de deplasare mai mici decât inculpatul Maurer.

Inculpatul H. N. a menționat în cursul urmărire penală că sancțiunea aplicată este legală, depunând la dosar în apărare, extrase din legislația în materie. A negat intervenția inculpatului T., însă nu a putut justifica motivul pentru care l-a sancționat pe acesta mult mai blând raportat la ceilalți contravenienți care au fost în situații similare și care nu sunt prieteni cu inculpatul T. C.. Acesta din urmă a menționat, după studierea dosarului, că probabil agentul a sunat întrucât Maurer S. avea o problemă tehnică cu mașina, deși acesta nu a confirmat un asemenea aspect.

În fața instanței acesta și-a menținut poziția procesuală, neconsiderându-se vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale. La data de 13.11.2013 era de serviciu pe raza orașului Ghimbav, a fost în echipaj cu colegul B. V. care însă a plecat la o tamponare.

Aparatul radar a înregistrat o mașină care depășise limita de viteză, nu a vizionat înregistrarea pentru a vedea cu cât se depășise viteza. A solicitat șoferului documentele, s-a deplasat la mașină, a vizionat înregistrarea, a observat că era vorba de o viteză de o viteză de 25 de km peste limita legală, motiv pentru care a procedat la întocmirea procesului-verbal de întocmire a contravenției. Sancțiunea era de 3-4 puncte amenda sau avertisment și sancțiune complementară trei puncte penalizare. A aplicat avertisment, a constatat că era vorba de un cetățean german și la un moment dat șoferul a venit la mașină, deși îi solicitase să aștepte, pentru a-l întreba ce viteza a avut. A deschis geamul și i-a comunicat viteză după care i-a solicitat să se întoarcă la mașina lui. În acea zi constatase 16 contravenții iar în trei situații a aplicat sancțiunea avertisment tot pentru depășirea limitei de viteză, dar cu viteze mai mici.

Șoferul nu i-a spus că îl cunoaște pe inculpatul Tamirjan, nu știa de prietenia lor, în această situație nu a discutat la telefon cu inculpatul, este adevărat că a primit un bip însă nu cunoștea numărul. De obicei dacă primește bip de la un număr cunoscut obișnuiește să resune, însă în această situație nu cunoștea numărul. Avea un telefon mai vechi și nu a observat un apel pierdut, telefonul lui era stricat și luase împrumut un telefon model mai vechi de la un coleg, C. I. (susțineri care nu au fost probate în nici un mod, urmând a fi înlăturate).

La o ședință li se prelucrase ca la cetățenii străini să evite să aplice amenzi contravenționale pentru ca darea în debit a acestora este mai greoaie, așa suna o dispoziție, acesta fiind motivul pentru care în această situație a aplicat avertisment.

Nu a consultat baza de date pentru a verifica numărul de puncte de penalizare avute de Maurer și dacă se impune reținerea permisului, procedura de verificare a punctelor de penalizare pentru străini este mai greoaie, nu avea această obligație.

Inculpatul T. C. a menționat după studierea dosarului, la urmărire penală că probabil agentul a sunat întrucât Maurer S. avea o problemă tehnică cu mașina, deși acesta nu a confirmat un asemenea aspect.

În fața instanței a arătat că l-a sunat Maurer, i-a spus că este foarte grăbit și că a fost oprit de radar intrebadu-l care este consecința. I-a răspuns puncte de penalizare pentru că este cetățean străin, având permis de conducere eliberat de autoritățile germane.

Au existat mai multe proceduri cu cetățenii străini, faptul că aceștia nu pot fi urmăriți la organele fiscale, la nivelul poliției naționale s-a înființat o bază de date numita EPS unde orice străin care primește o sancțiune care presupune puncte de penalizare, punctele sunt înscrise în acea bază. În momentul în care adună 15 puncte se întâmplă ca la orice cetățean român, se suspendă permisul 30 de zile.

În această situație s-a întocmit proces-verbal de contravenție, acesta a primit avertisment și puncte de penalizare, care s-au implementat în baza de date, lucru mult mai grav decât dacă ar fi primit o amendă. Dacă ar fi intervenit pentru el, nu ar fi primit puncte de penalizare.

Nu dă bip-uri niciodată. L-a sunat într-adevăr pe agentul de poliție Hudița pentru a întreba cât a avut viteza, deoarece Maurer se grăbea și nu pentru a-l exonera de punctele de penalizare, dar nu știe ce s-a întâmplat cu telefonul său sau al lui H..

În apărare pentru inculpatul H. N. instanța a admis și a dispus emiterea unei adrese către Poliția Ghimbav pentru a se solicita relații în sensul: 1. dacă în data de 16.11.2013 inculpatul a mai dat sancțiuni cu avertisment contravenienților cetățeni străini pentru fapte similare, să se comunice instanței copii de pe aceste procese-verbale; 2. dacă în perioada august 2013-noiembrie 2013 s-au întocmit de către inculpatul H. procese-verbale contravenienților cetățeni străini pentru fapte similare – depășirea limitei de viteză conform art.108 din OUG 195/2002, ce sancțiuni s-au aplicat și dacă se identifică astfel de procese-verbale să fie înaintate în xerocopii; 3. relații referitor la împrejurarea dacă au existat ședințe de instruire în sensul apărărilor formulate de inculpat, dacă pentru cetățenii străini s-a recomandat să se aplice cu prioritate sancțiunea avertisment, având în vedere greutățile ivite în practică cu privire la darea în debit a acestor cetățeni.

P. adresa nr._/5.01.2015 aflată la fila 94 volum 5 fond Poliția Ghimbav a comunicat următoarele:

- la data de 16.11.2013 agentul șef principal de poliție H. N. a aplicat 3 sancțiuni cu avertisment pentru depășirea limitei de viteză,fiind atașate la dosar filele 96-98 procesele verbale de contravenție întocmite,din care instanța constată că într-adevăr în aceeași zi inculpatul a aplicat 3 sancțiuni cu avertisment însă pentru depășirea limitei de viteză cu 7-9 km,deci situațiile nu sunt comparabile;

- în anul 2013 agentul șef principal de poliție H. N. a aplicat 4 sancțiuni cu avertisment pentru depășirea limitei de viteză unor contravenienți cetățeni străini. Instanța constată din analiza proceselor verbale depuse la dosar filele 99-102 că cetățenii străini sancționați în perioada iunie-septembrie 2013 depășiseră viteza cu până la 15 km/h peste limita legală admisă;

- la data de 14.06.2007-deci în urmă cu 5 ani, în cadrul convocării cu agenții de poliție rutieră din cadrul IPJ B. a fost prelucrată sancționarea conducătorilor auto străini. Conform procesului verbal de ședință depus la fila 104 dosar s-a specificat că în această situație nu se poate urmări acoperirea debitului și ,,se vor sancționa cu avertisment sau vor achita amenda pe loc”, (îndrumări care par ilogice, instanța de fond se întreabă cum procedează în practică agentul când întocmește procesul-verbal îi comunică amenda cetățeanului străin, dacă acesta nu o contestă, îl întreabă pe contravenient dacă are banii asupra sa și dacă nu are întocmește ulterior procesul-verbal și aplică avertisment?).

Instanța are în vedere și declarația martorului A. C. care arată în cursul u.p.,fără echivoc că „în 2011 s-a revenit și putem reține inclusiv permise” (privitor la cetățeni străini ce încalcă regulile de circulație pe drumurile publice), aspect presupus a fi cunoscut de către șeful poliției rutiere din B..

Urmează a avea în vedere și dispozițiile legale în materie respectiv faptul că depășirea limita viteza eu 25 km/h în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 este inserată în clasa sancțiuni II, pedepsită cu 5 puncte amendă și 3 puncte de penalizare.

Raportat la procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpatul T. C. a vorbit la telefon cu suspectul Maurer S., pe fundal putând fi auzită discuția și cu inculpatul H. N., la declarațiile contradictorii ale inculpaților și la înscrisurile de la dosar, la procesele verbale de contravenție întocmite de inculpatul H. în aceeași zi pentru contravenții similare apreciem săvârșirea faptei ca fiind dovedită.

Scurte considerații finale cu privire la infracțiunile de trafic și cumpărare de influență prin prisma apărărilor inculpaților.

Potrivit art. 257 Cod penal, traficul de influență constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu".

Din cuprinsul definiției date de legiuitor în textul de incriminare rezultă, așadar, că traficul de influență nu este altceva decât o vânzare sau o speculare a influenței pe care făptuitorul o are sau lasă să creadă că o are asupra unui funcționar. Deci, în cazul traficului de influență, făptuitorul nu face altceva decât să uzeze de influența sa reală sau pretinsă asupra unui funcționar, influență pe care o vinde unei persoane în perspectiva unei intervenții în favoarea acesteia, la acel funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un anumit act de serviciu, în interesul său. Infracțiunea de trafic de influență există, atât atunci când făptuitorul are în mod real o influență asupra unui funcționar, cât și atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, deși influența nu există în realitate.

În doctrina actuală, s-a subliniat că prin corupție se înțelege acțiunea prin care o persoană învestită cu o funcție determinată, publică sau privată, solicită sau acceptă un dar, o ofertă sau o promisiune în vederea îndeplinirii sau neîndeplinirii unui act ce intră, direct sau indirect, în cadrul atribuțiilor sale.

În ceea ce privește Convenția penală privind corupția, traficul de influență este definit în cuprinsul art.12 teza a II-a, acesta constând în faptă de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remunerație, pentru o astfel de influență fde către cel care afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influență în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 și de art. 9-11), indiferent dacă influența este sau nu este exercitată ori dacă influența presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit. Această dispoziție nu este cuprinsă în textul art. 257 Cod penal, ceea ce a dat naștere unor discuții în legătură cu existența infracțiunii de trafic de influență în cazul în care traficantul de influență nu a intervenit pe lângă funcționar în sensul indicat de cumpărătorul de influență. Textul art. 12 din Convenție tranșează problematica în sensul indicat mai sus, respectiv există această infracțiune, indiferent dacă influența a fost sau nu exercitată ori dacă aceasta produce ori nu rezultatul dorit, fapta consumându-se în momentul realizării modalităților alternative de comitere a acesteia.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență comisă în forma prevăzută de 257 alin. 1 Cod penal, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- să se fi realizat una dintre modalitățile de bani, daruri alternative de săvârșire a faptei, respectiv „pretinderea”, „primirea”, „acceptarea” sau alte valori;

- făptuitorul să aibă influentă sau să lase să se creadă că are influentă asupra unui funcționar public sau asupra unui funcționar;

- făptuitorul să promită intervenția să pe lângă funcționar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu

- acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de influență să se fi comis înainte ca funcționarul pe lângă care s-a promis că se va interveni, să fi îndeplinit actul vizat de cumpărătorul de influență.

Infracțiunea de trafic de influență face parte din sfera infracțiunilor cu consumare anticipată, deoarece se consumă în momentul pretinderii sau acceptării de bani sau alte foloase, nefiind necesar în această situație existența unui acord de voință,un pact expres ce corupție. De asemenea, nu interesează dacă actul ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului a fost sau nu îndeplinit, sau dacă pretenția a fost sau nu satisfăcută, ori promisiunea a fost sau nu respectată. S-a considerat că, există infracțiunea de trafic de influență și atunci când făptuitorul a acceptat promisiunea lor, deși nu s-a gândit în nici un moment să intervină în favoarea cumpărătorului de influență. Nu interesează nici momentul în care s-a realizat intervenția, raportat la data săvârșirii uneia din acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii, deoarece producerea intervenției nu este o condiție pentru existența infracțiunii de trafic de influență.

Tribunalul Suprem a decis în jurisprudența anterioară că, activitatea ulterioară de primire a foloaselor pretinse, nu este lipsită de relevanță penală, ci constituie o unitate infracțională, alături de activitatea de pretindere sau de acceptare, cu toate consecințele care decurg din această constatare, reprezentând doar culegerea roadelor traficului de influență.

Evident că în această cauză, infracțiunea subsecventă celei de trafic de influență a fost săvârșită ulterior, la momentul la care persoanele care au cumpărat influența, au solicitat inculpatului T. C. intervenția asupra agenților de poliție care au oprit în trafic, pentru încălcarea normelor de circulație, persoane din anturajul lor, cunoscuți, membri de familie, etc.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în jurisprudența să că dacă făptuitorul realizează intervenția în mod efectiv pe lângă un funcționar, pentru a-l determina pe acesta la o acțiune sau inacțiune ilicită, răspunderea penală în cazul celui dintâi se va stabili atât pentru trafic de influență, cât și pentru instigare la abuz în serviciu.

Literatura juridică a susținut în mod constant că actul de serviciu, a cărui efectuare se urmărește prin intervenția promisă, poate fi atât licit cât și ilicit, întrucât, sub acest aspect, legea nu distinge în vreun fel, iar pe de altă parte, acest aspect este nerelevant pentru caracterizarea juridică a faptei. Dacă făptuitorul efectuează intervenția pentru a-l determina pe funcționar la o acțiunea sau inacțiune ilegală, răspunderea sa se stabilește atât pentru trafic de influență, cât și pentru instigare la abuz în serviciu.

Cumpărarea de influență este incriminată distinct în cuprinsul art.6/1 din Legea 78/2000 însă, cu toate acestea, nu poate fi tratată separat de infracțiunea de trafic de influență, deoarece reprezintă cea de-a doua componentă a infracțiunii bilaterale.

Incriminarea distinctă a acestei fapte a reprezentat o cerință impusă atât de reglementările europene, respectiv de Convenția penală privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată prin Legea 27 din 16 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr.65 din 30 ianuarie cât și de textul Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată prin Legea 365 din 15 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr.903 din 5 octombrie 2004. Astfel, art. 12 din Convenția penală privind corupția, prevede obligativitatea statelor semnatare „de a adopta măsurile legislative precum și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remunerație, oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influență în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art.2, art.4-6 și de art.9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva (...). "

Doctrina a statuat că este posibil însă, ca promisiunea sau oferirea banilor sau altor foloase să fi avut loc înainte de îndeplinirea actului de către funcționar în virtutea funcției sale sau cel târziu concomitent cu îndeplinirea actului respectiv, iar darea lor efectivă să fi avut loc ulterior acestui moment. Aceasta, datorită faptului că infracțiunea se consumă în momentul formulării promisiunii sau a ofertei de către autor, chiar dacă banii sau orice alte foloase au fost dați ulterior îndeplinirii actului respectiv.

A rezultat din amplul material probator e pus anterior că inculpatul T. C. a creat o legătură infracțională cu persoane influente, oferindu-le protecție, în sensul nesancționării contravenționale/aplicării unor sancțiuni mai ușoare de către personalul din subordine, în schimbul unor foloase materiale, oferite și remise ori de câte ori acesta avea nevoie.

În concret, prin intermediul postului telefonic pe care îl folosea, având numărul_, care figură la nivelul anului 2011 alocat abonatului ., administrată de martorul C. C., inculpatul era contactat de respectivele persoane cunoscute pentru a interveni în timp real asupra inculpaților agenți/ofițeri de poliție care erau pe punctul de a constata comiterea de către acestea a unor contravenții la legislația rutieră.

Sistemul infracțional creat de T. C. este unul performant, în sensul că, fără prea multe explicații, fiecare din agenții de poliție implicați înțelegea ce are de făcut, astfel că în urma unui simplu apel telefonic efectuat de către cumpărătorii de influență, care îi comunicau ”problema” și locația, T. C. contacta agentul din teren, aparent fără legătură cu fapta constatată la acel moment, transmițând un cod pe care agenții constatatori îl înțelegeau. La rândul său agentul de poliție transmitea un mesaj, confirmând că a înțeles ordinul. Alteori, chiar și un simplu semnal (bip) a fost de natură să-l determine pe lucrătorul de poliție să-și încalce atribuțiile de serviciu.

Deși inculpatul a menționat în declarațiile date în cauză că toate foloasele le-a primit ”din prietenie”, iar unele bunuri le-a primit ”contracost” după data ”intervenției” asupra agentului constatator, aceste apărări nu pot fi reținute,raportat la materialul probator administrat în cauză. Susținerile inculpatului T. C. cum că de fapt bunurile primite de la martorii M. V. și D. C. și de la inculpații I. D. și D. A. sunt de fapt atenții primite de la niște prieteni, sunt neadevărate și nesusținute de probele administrate. Astfel, instanța remarcă din toate probele administrate că doar inculpatul T. C. primea așa-zisele atenții, iar el nu oferea niciodată nici un dar. De fapt, ceea ce oferea el era protecția împotriva unor sancțiuni determinate de eventuale evenimente rutiere.

Deși s-a afirmat că valoarea bunurilor primate este relativ mică și că acestea pot fi încadrate în categoria darurilor manuale,probele administrate și detailate mai sus dovedesc contrariul. Astfel din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul T. C. și inculpații I. D. și D. A., care se coroborează cu declarațiile martorilor M. V. și D. C. rezultă un obicei, faptul că inculpatul T. C. primea cu titlu regulat aceste bunuri, cumpărătorii de influență îi dădeau produse ori de câte ori le erau solicitate. Pe perioada de referință în care au fost dispuse interceptările (octombrie – decembrie 2013) s-a demonstrat primirea bunurilor indicate în rechizitoriu, care, deși au o valoare redusă, sunt primite cu titlul de cumpărare a influenței.

Din analiza declarațiilor date în dosar de părțile implicate, se desprinde cu certitudine faptul că inculpatul fie a pretins,fie a primit sau a acceptat acele foloase ca combustibil, lemne, produse din carne, whisky etc., chiar dacă promisiunea de influență asupra agenților din serviciul rutier aflați în subordinea sa nu a fost explicită. Atitudinea și întregul său comportament sunt unele specifice unei persoane care uzează de influența să, influență pe care o vinde în perspectiva obținerii unor foloase materiale, chiar modice pentru menținerea anturajului format din oameni de afaceri (administratori sau directori ai unor societăți comerciale locale, investitori etc.), funcționari publici (polițiști, funcționari din autorități publice locale sau centrale), politicieni (consilieri sau persoane din aparatul acestora), sportivi și jurnaliști, legăturile stabilite fiind profitabile pentru toate părțile implicate.

Nu poate fi reținută apărarea inculpaților în sensul că nu se poate stabili legătura între infracțiunile de trafic de influență și cumpărare de influență, dat fiind faptul că materializarea promisiunii de protecție a fost ulterioară.

Infracțiunile de trafic de influență au fost reținute în prezența cauză că fiind săvârșite în modalitatea unei promisiuni de oferire a protecției indiferent când această nevoie ar surveni. Infracțiunile de cumpărare de influență au fost săvârșite în modalitatea oferirii de produse pentru a-și asigura protecție la momentul în care va fi cazul. Infracțiunea de trafic de influență nu presupune neapărat obținerea rezultatului promis de către cel care cumpără influența, fiind suficient ca cel care „cumpără” serviciul să fi avut convingerea că persoana contactată va interveni în favoarea sa. Totodată pentru existența infracțiunii este necesar să existe un beneficiu atât pentru cumpărătorul de influență, cât și pentru traficantul de influență, aceste aspecte urmând a fi verificate în continuare de către organele judiciare, pentru a se stabili dacă și în ce măsură acestea au existat, în condițiile în care probe susțin teza că s-ar fi produs beneficii materiale urmare a intervențiilor promise.

P. specificul faptelor pentru care a intervenit, acestea erau imprevizibile, însă astfel cum a subliniat suspectul D. C. în declarația să”este bine să ai o relație cu șeful Serviciului Rutier, având în vedere că oricând putea să aibă o problemă în trafic”.

În acest scop cumpărătorii de influență au întreținut relația cu inculpatul T., remițându-i bunuri sau făcându-i servicii, ori de câte ori acesta solicită. De exemplu, M. V. i-a remis cardul de combustibil atunci când a avut nevoie să alimenteze, o dată în 2012 și de cel puțin 3 ori în 2013, 100 mc lemne pentru grătar și 7 mc lemne pentru încălzirea locuinței, D. C. i-a remis apă minerală și sucuri în valoare de aproximativ 750 lei, I. D. i-au remis cel puțin 8 sticle de whisky Jack Daniels în valoare de 800 lei, iar D. A. aproximativ 2 kg carne porc și l-a invitat în repetate rânduri singur sau cu prietenii la locuința sa ” pentru o gustare și o țuică.”

De asemenea, contactarea inculpatului T. C., chiar la momentul opririi în trafic, nu este întâmplătoare și nu a fost făcută în ”scopul informării asupra procedurii” (cu atât mai mult cu cât respectivele persoane au pretins și au fost sancționate contravențional în repetate rânduri conform cazierelor rutiere) sau pentru confirmarea identității,aceasta nefiind atribuția de serviciu a șefului Serviciului rutier al IPJ B. ci în scopul exonerării de răspundere contravențională.

Faptul că în unele cazuri s-au întocmit procese verbale de contravenție, fiind aplicate sancțiuni minime sau pentru contravenții de gravitate redusă (după schema mult cunoscută, respectiv neutilizare centură sau lumini întâlnire), s-a datorat doar împrejurării că până la momentul intervenției agenții constatatori începuseră să completeze procesul-verbal.

În acest sens trebuie menționate câteva reguli din Programul de acțiune și atitudine al Poliției Rutiere (volum I, filele 38-41):

”Polițistul nu are un plan de constatări. Pe timpul exercitării serviciului, acesta trebuie să aplice, în mod unitar, prevederile legii, stabilind măsuri identice, pentru fapte de același gen.”

Interdicții: ”controlul de rutină” asupra traficului rutier, oprirea autovehiculelor pentru control urmând să se facă numai atunci când prin observare directă sau prin mijloace certificate, se constată încălcarea regulilor de circulație (…)”

În concluzie, dincolo de poziția inculpaților acuzați de corupție activă sau pasivă și de explicațiile neconforme cu privire la motivația implicării lor într-o astfel de cauză penală, apreciem că se conturează, concretizează și probează săvârșirea cu vinovăție de către inculpatul T. C. a infracțiunii de trafic de influență și de către inculpații D. A. și I. D. a infracțiunii de cumpărare de influență. Din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul T. a acționat cu intenție directă, lăsând să se creadă că are influență în calitatea sa cunoscută de cumpărătorii de influență, cu care întreținea relații de prietenie interesată și că va acționa pentru realizarea intereselor reale ale acestora, creându-le totodată convingerea că prin intervențiile sale, va rezolva favorabil situația creată.

VI. Starea de fapt reținută în rechizit

Inculpatul H. I. este administratorul ., societate care are ca obiect principal de activitate comerț cu ridicată specializat al altor alimente, inclusiv pește, crustacee, moluște. Societatea exploatează o păstrăvărie în zona Râșnov, efectuând livrări către magazinele proprii sau ale altor societăți comerciale.â

În ceea ce priește relația cu T. C., inculpatul H. I. a declarat că îl cunoaște pe acesta de când erau mici, iar din anul 2000 sunt prieteni. I-a oferit acestuia rar păstrăvi din prietenie și nu pentru că avea calitatea de șef al Serviciului Rutier, iar T. nu i-a cerut vreodată. A mai arătat că nu l-a contactat atunci când a avut probleme rutiere.

Acuzarea arată că susținerile inculpatului H. I. sunt contrazise însă de convorbirile purtate de cei doi sau de inculpatul T. cu alte persoane. În perioada octombrie –noiembrie 2013 acesta a solicitat păstrăvi pentru sine sau pentru alte persoane ori s-a deplasat împreună cu alte persoane (M. V., Solonari L., C. C. etc.) la păstrăvăria inculpatului H.. De asemenea, în convorbirile purtate cu inculpatul T., H. I. i se adresează folosind pronume de politețe, manifestând rezerve, ceea ce subliniază faptul că nu există o relație de prietenie, ci în realitate, ca și ceilalți suspecți/inculpați și H. I. a cultivat această relație cu inculpatul T. C., datorită funcției deținute de acesta.

În schimbul acestor foloase inculpatul T. C. și-a exercitat influența ori de câte ori i s-a solicitat, pentru ca H. I. sau persoane din anturajul acestuia să nu fie sancționate contravențional. Astfel,

1. La data de 24.10.2013, la orele 19:17, H. I. îl contactează pe inculpatul T. pentru o favoare pentru ”C., prietenul cu betoanele”, menționând că acesta ”are o turnare la noapte la Predeal și nu vrea ca betonierele să fie oprite în trafic”., iar T. îi transmite „Da, mă, să meargă”. Din corespondența purtată cu IPJ B. a rezultat că la data de 24.10.2013 nu a fost sancționat șoferul vreunui autovehicul de mare tonaj (betonieră) pentru lipsa certificatului de liberă trecere / L.T.-ului.

2. La data de 25.11.2013 T. este contactat din nou de H. I., care îi comunică faptul că a fost oprit în B., pe stradă de Mijloc, de către agentul B. A..

”H.I.: Uite… și eu pe De Mijloc… m-a… am avut o…

T.C.: Și? Ai soluționat-o?

H.I.: Nu. Că nu vrea…”

3. La data de 27.11.2013 H. I. este oprit în zona Predeal de către inculpatul B. M., împrejurare în care îi solicită din nou ajutorul lui T. C. pentru a nu fi sancționat, contactându-l la ora 10:57:22.

”H.I.: Îs pă la Predeal și n-am actele la mine!

T.C. Unde ești? La P. .. chiar în Predeal?

H.I. Da. Da. B..

T.C.: Bine. Ok. Hai că ne auzim!

H.I. Hai, te rog, că…. Mă ține pe loc și-s plin.”

Se precizează că anterior acestei convorbiri H. I. l-a contactat pe T.,pe fundal fiind surprinsă următoarea discuție ” de la C.… și cu toate astea … atâta îmi mai trebuie”

P. adresa nr._ din data de 31.07.2014 IPJ B. a precizat că numărul de telefon 0740_, aparținând lui B. M., a fost contactat în data de 27.11.2013 orele 10:58 de la interiorul IPJ B._, alocat biroului în care își desfășoară activitatea G. C., prietenul lui T., și C. M..

Inculpatul B. M. a întocmit proces-verbal de contravenție, pentru neutilizare centură și lipsă documente, aplicând sancțiuni minime.

În declarația dată în cursul urmăririi penale din data de 25.07.2014 (la 8 luni de la eveniment) acest inculpat a descris în amănunt ce s-a întâmplat la acel moment:

”La data respectivă eram în serviciu împreună cu colegul meu O. R. din cadrul Biroului Ordine Publică, pe DN1 intersecție cu DN73 A, cu fața poziționați spre intersecție.

Am observat o mașină care a ieșit de pe DN73 A, cu viraj la dreaptă către Azuga al cărei conducător auto nu purta centură de siguranță și care, deși i-am făcut semn cu farurile și gestică să-și pună centura, a refuzat și a plecat.

Am plecat după acesta și l-am oprit imediat după pasarelă, la intersecția ., am mers la acesta și i-am solicitat documentele pentru control și i-am adus la cunoștință motivul opririi, acesta s-a aplecat spre torpedo și mi-a dat la control asigurarea RCA și CI. Mi-a spus verbal că permisul și certificatul de înmatriculare nu le mai găsește, deoarece a avut un incendiu la domiciliu.

L-am rugat să rămână la volan până se fac verificări în baza de date și acesta așa a făcut. Am mers la mașină și am început să completez procesul-verbal de contravenție. L-am rugat pe colegul meu care era conectat la stație să verifice în evidența auto dacă are permisul valabil.

În timp ce întocmeam procesul-verbal am mers din nou la mașină și am solicitat documente pentru transport întrucât nu le-am cerut prima dată. Am primit un aviz însoțire a mărfii pentru păstrăv viu,marfa fiind vizibilă deoarece era transportată în ouă recipiente de plastic.”

Mai mult, după audiere, inculpatul a depus în copie avizul de însoțire a mărfii din data de 27.11.2013, precizând că l-a întâlnit în trafic pe H. I. și i l-a solicitat acestuia, pentru a-l depune la dosar în apărare.

Deși din corespondența purtată cu IPJ B. a rezultat că B. M. a efectuat serviciul singur, acesta a precizat în cursul urmărire penală că a avut un coleg în echipă solicitând audierea acestuia. Fiind contactat telefonic la numărul indicat de inculpat, acesta a precizat că nu se poate prezenta fiind plecat în concediu.

Ulterior inculpatul T. face demersuri pentru identificarea agentului constatator, contactându-l din nou pe H. I. pentru comunicarea numelui acestuia. În final, acuzarea susține că datorită intervenției lui T., H. I. a fost sancționat pentru ”folosire telefon mobil ”.

În cursul cercetării judecătorești s-au reanalizat înscrisurile din dosarul de u.p., s-a audiat martorul B. I.,inculpații T. și H. și s-a admis în apărare pentru inculpatul H. I. depunerea cazierului rutier și audierea a trei martori cu menționarea tezei probatorii pentru fiecare martor în parte, respectiv:

- P. C. - persoana pentru care se presupune că inculpatul ar fi cumpărat influență la data de 24.10.2013, teza probatorie fiind dovedirea relațiilor dintre părți și motivul apelului telefonic;

- M. R. – persoana cu care se afla în mașină inculpatul la data de 27.11.2013, dată la care a fost oprit în trafic și sancționat de către agentul de poliție B. M., teza probatorie fiind dovedirea discuțiilor purtate cu agentul de poliție, cât și discuțiile purtate la telefon cu inculpatul T.;

- P. D. – tatăl vitreg, teza probatorie fiind dovedirea relațiilor de prietenie dintre familia H. și familia inculpatului T..

Inculpatul H. I. nu a recunoscut săvârșirea faptei de cumpărare de influență. A arătat că este administrator la . SRL, obiect de activitate acvacultura în ape dulci, societatea exploatând o păstrăvărie de la Râșnov. Între el și inculpatul T. este o relație de prietenie, părinții lor erau prieteni. Obișnuiau să vorbească la telefon, cel puțin săptămânal, se vizitau mai rar, ocazional, a fost la acesta acasă în Cartierul Avangarden de mai multe ori, în 20 august mergea la ziua lui de naștere și sunt în relații apropiate din 2006.

Nu obișnuia să se aprovizioneze de la el, ce i-a oferit, i-a oferit din prietenie,respectiv i-a oferit păstrăvi de câteva ori, dar de cele mai multe ori i-au consumat împreună, în familie sau cu alți prieteni ai inculpatului T. (martorii C.,M. și inculpatul Maurer), de obicei acasă la inculpatul H., deoarece nu are un restaurant.Inculpatul T. obișnuia să-l viziteze la păstrăvărie însoțit de fiul său Răul.

Îl tutuiește pe inculpatul T., dar este adevărat că la telefon sau în fața altor persoane, din respect folosea pronumele de politețe.

În data de 24 octombrie 2013 la rugămintea prietenului său C., care știa că este prieten cu T. l-a sunat pe inculpatul T. pentru a se informa în legătura cu următorul aspect: C. avea o turnare noaptea la Predeal și l-a întrebat dacă se depășește ora 7 ce se întâmpla. Nu i-a dat nici un fel de amănunte inculpatului referitor la turnare și nu i-a cerut nici un serviciu. C. i-a spus că s-ar putea să se întârzie cu turnarea, știa că este permis accesul doar până la 7 cu CIFA și dorea să știe care sunt consecințele opririi lui în trafic după acea oră. Inculpatul T. nu i-a spus la telefon care sunt consecințele. Nu știa care era modalitatea de a-și lua C. vreun LT, de aceea i-a cerut inculpatului T. să îl ajute. Nu a mai vorbit cu C. și nu știe dacă a depășit ora de turnare. Chiar dacă la telefon a spus „îl ajutam puțin cu chestia asta” practic a vrut să spună că dacă se va depăși ora respectivă, ce se poate face.

În data de 25 noiembrie 2013 circula în B. pe . la telefonul mobil, a trecut un echipaj în mașina și i-a făcut semn să tragă pe dreapta. I s-a întocmit proces-verbal de contravenție pentru două contravenții: lipsa centură și pentru convorbire la telefonul mobil în trafic. Nu a vrut să semneze procesul-verbal, fără nici un motiv. L-a sunat pe inculpatul T. pentru a-l întreba care sunt consecințele nesemnării procesului-verbal. Nu i-a cerut nici un serviciu la telefon. I-a spus la telefon că nu contează, ca procesul-verbal îi va fi comunicat prin poștă. Nu știe sigur dacă a primit procesul-verbal prin poștă,nu a contestat-o, crede că a plătit amendă, a fost sancționat pentru ambele contravenții. Nu știe dacă l-a sunat pe inculpatul T. înapoi. Agentul s-a prezentat i-a spus că îl cheamă B., procesul-verbal era deja făcut. Nu știu de ce a trebuit să îl sun pe inculpat și să îi comunic numele agentului.

În 27 noiembrie 2013 a fost oprit în Predeal de către un agent de poliție deoarece nu purta centura de siguranță. Conducea o Toyota Hilus, i-a cerut actele, însă nu avea la el nici un act. A fost verificat de agent în baza de date, a primit avertisment pentru lipsa actelor și amendă pentru neportul centurii. Transporta marfa – păstrăv viu,avea actele de transport la el, nu i le-a prezentat polițistului pentru că nu i le-a cerut. În momentul în care agenții îl verificau în baza de date l-a sunat pe T., avea o stare proastă de sănătate, avea peștele viu și trebuia să ajungă repede cu el la Bușteni. L-a sunat doar în scopul de a-i fi făcute mai repede actele și să poată să plece. Ulterior după ce au început audierile la D. s-a întâlnit în timp ce era în trafic cu agentul B., în timp ce mergea tot spre Bușteni și l-a rugat să îi dea o copie de pe avizul de însoțire a mărfii.

În acea seară a mai vorbit cu inculpatul T.. A fost internat la Spitalul de Boli infecțioase, mama sa a vorbit cu mama inculpatului T., i-a comunicat unde este și acesta a venit în vizită la spital, unde fără să-i ceară i-a lăsat vreo 2000 de lei poate are nevoie la spital.

În consecință de două ori când a fost oprit de agenți de poliție în trafic l-a sunat pe inculpatul T. cu titlu informativ și a treia oară la Predeal, pentru a grăbi procedura.

La Predeal l-a sunat pe Tamirjan după ce i s-a întocmit procesul-verbal. Nu-și aduce aminte când i-a restituit cei 2000 de lei dar știe că i-a restituit. A mai împrumutat de la Tamirjan suma de 2.000 de euro în decembrie 2013, era acasă la T., nu a fost nicio persoană de față, nu i-a restituit, știe că a făcut rost de acești bani, împrumut de undeva. Nu i-a dat împrumut lui T. nicio sumă de bani.

În vara sau toamna lui 2013 a mai luat împrumut 2000 de euro de la T., pentru că avea unele cheltuieli personale, nu în firmă.

Inculpatul T. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. L-a cunoscut pe H. în anul 2005 prin intermediul părinților săi care sunt prieteni cu părinții lui H.. Apreciază că este o relație de prietenie intre el și H., se vizitau o dată la doua- trei luni. Acesta administrează o firmă situată în Glăjărie în Râșnov, care se ocupa cu păstrăvi și mergea uneori și mâncau împreună un păstrăv. Au fost situații când H. venea cu păstrăvul la el acasă și cât vorbeau, prietena sa le gătea peștele. Nu știe de ce la telefon i se adresează folosind pronume de politețe, când se vedeau îi spune „C..”

A fost sunat de H. la birou într-o zi, care l-a încunoștințat că prietenul lui C. are o turnare la Predeal și dacă poate să meargă, i-a spus „Da, să meargă”, dar nu i-a solicitat nimic în mod expres, nu i-a spus să intervină pentru el,nu l-a încurajat cu nimic să depășească ora, probabil H. l-a sunat ,,să se dea mare față de prietenul său C.” deci nu a săvârșit nicio faptă penală.

Altă dată a fost sunat de H. ca a fost oprit pe stradă De Mijloc de către un agent care nu avea cascheta pe cap, i s-a părut că avea un ton mai arogant și l-a sancționat cu puncte de penalizare și amendă și l-a întrebat dacă să semneze procesul-verbal, dacă agentul respectiv B. este de la Poliția rutieră, el i-a spus că este și să semneze procesul-verbal. Nu a avut nicio discuție la telefon cu agentul B., mai mult din moment ce l-a sunat să întrebe acest lucru e logic ca acesta era deja întocmit.

În 27 noiembrie a fost sunat de H. care venea dinspre Râșnov pe DN73A dinspre Paraul R. și la Postul de control din Predeal trebuia să facă dreapta să meargă spre Bușteni. I-a spus că nu se simte bine, că e singur la volan și tremură și că l-a oprit agentul B. că nu purta centura de siguranță. În aceeași seară H. a fost internat la Spitalul de boli infecțioase pentru că avea hepatită, i-a dat niște bani împrumut, pentru că nu avea și a doua zi el a plecat în Italia astfel că nu au vorbit despre incidentul rutier.

A sunat la IPJ, se afla în birou când a fost sunat de H., nu știa cine este agentul din teren și l-a întrebat pe ofițerul șef de schimb - C. M., a întrebat cine este agent de serviciu la Predeal, nici acesta nu știa, acesta a sunat la Poliția Predeal, după care a sunat la el în birou și i-a spus că este B.. A vrut să afle numele agentului din teren deoarece H. i-a spus că nu se simte bine și vroia să îl sune ca să întocmească mai repede procesul-verbal.nA aflat ulterior ca H. a fost sancționat pentru lipsa documente și neutilizare centura.

Consideră ca atât în 25.11 cât și în 27.11 sancțiunile au fost individualizate corect, singurul în măsură să decidă asupra sancțiunii este agentul constatator, personal i s-a adus la cunoștință doar situația de fapt.

Inculpatul H. nu s-a folosit de relația de prietenie cu el pentru a fi favorizat de agenții de poliție, el a fost sancționat de fiecare dată când a fost oprit în trafic, iar contravențiile îi erau prezentate de acesta,așa cum se întâmpla ori de câte ori oamenii aflau de funcția sa.

Se ajutau reciproc, i-a dat împrumut sume de 1000 – 2000 de lei. I-a împrumut 2000 de lei seara în 27.11.2013 la spital și după 2 luni acesta i-a restituit. În preajma Crăciunului 2013 i-a dat împrumut 2000 de euro, pe care și el i-a luat împrumut de la un prieten- Ș. D. și i-a restituit în februarie 2014. În vara lui 2013 i-a dat împrumut lui H. 2000 de euro pe care îi avea dintr-un credit personal luat pentru amenajarea locuinței, îi trebuiau pentru achiziționare de mâncare pentru pești și nu mi-a restituit până în prezent.

Martorul P. D., admis în apărare pentru inculpatul H. a declarat că este tatăl vitreg al inculpatului H., care este fiul soției sale din a doua căsătorie. Îi cunoaște pe părinții inculpatului T. de circa 20 de ani, sunt prieteni de familie și se vizitau. De asemenea copiii lor H. și T. sunt prieteni de foarte mulți ani. Au participat reciproc la evenimente din familie, au fost la nunta inculpatului T. și părinții acestuia au fost la nunta inculpatului H..

Martorul M. V. confirmă prietenia dintre inculpați, I. de la păstrăvărie îl tutuia T.. A fost cu inculpatul T. la păstrăvărie o singură dată

Martorul P. V. C., audiat în apărare pentru inculpatul H. a arătat că are firma sa de stație de betoane și avea într-adevăr o lucrare la Predeal. Ca prieten l-a sunat întrebându-l dacă poate să pună o întrebare relativ la ce oră se poate circula cu o autobetonieră în Predeal. Nu și-a dat seama pe moment că poate apela la o autoritate să obțină această informație, știa că H. este prieten cu inculpatul T.. A fost o singură lucrare în octombrie 2013 în Predeal și nu a depășit programul. Turnarea s-a făcut de la orele 22,00 la 5,00 dimineața. Acest telefon a fost dat înainte de a efectua lucrarea și nu-și amintește dacă H. l-a sunat înapoi să-i spună programul în care putea să efectueze deplasarea cu betonieră.

Inculpatul B. I., audiat ca martor relativ la această faptă a arătat că era în echipă cu P. C. pe stradă De Mijloc, el conducea, a observat în oglinda retrovizoare un jeep al cărui conducător auto vorbea la telefon. L-a oprit, l-a legitimat, acesta i-a prezentat documentele, știe că l-a trecut în raport deși acesta i-a spus că îl cunoaște pe d-ul T.. S-a dus la mașină, a întocmit procesul-verbal pentru două contravenții: folosire telefon mobil și lipsa centurii de siguranță și a aplicat amendă pentru ambele contravenții. După ce a întocmit procesul-verbal s-a deplasat la mașina oprită, șoferul vorbea la telefon, a vrut să îi înmâneze teelfonul pentru a vorbi dar a refuzat. Contravenientul a refuzat să semneze procesul-verbal.

Apreciază ca sancțiunile din 25.11.2013 aplicate lui H. au fost individualizate în mod corect cu amendă datorită comportamentului de sfidare a contravenientului,nefiind influențat în vreun fel pozitiv sau negativ de faptul că H. îl cunoaște pe T..

Consideră că este o atitudine de sfidare faptul că H. a întrebat motivul pentru care a fost oprit în trafic,în contextul în care a observat în oglinda retrovizoare ca acesta a sesizat mașina poliției și a continuat să vorbească la telefon.

Martorul M. R., audiat în apărare pentru inc H. a arătat că în data de 27.11.2013 transporta pește de la Râșnov la Bușteni. Era dimineața și la . Predeal un agent de poliție a semnalizat să tragă pe dreapta. La volan era H.,care nu purta centură. Au traversat podul și după ce au ieșit de pe pod a oprit. Agentul de poliție a venit la mașina, i-a cerut actele, H. nu avea actele la el,motiv pentru care agentul de poliție s-a întors la mașina pentru a verifica în baza de date. I-a comunicat lui H. contravențiile săvârșite, lipsa centurii și a actelor. H. l-a sunat pe T. și i-a spus că sunt opriți în trafic, transportau pește viu și dura foarte mult verificarea actelor. H. era și foarte bolnav și supărat că durează mult verificarea. L-a sunat pe T. după 5, 7 minute de la oprirea mașinii și i-a cerut să urgenteze întocmirea actelor, să poată părăsi locul, să nu moară peștele. Trebuia transportat în apă, viu și alimentat cu oxigen,existau niște hidrobioane speciale pentru transport. Atunci aveau foarte puțin oxigen, exista pe fiecare tub ceas și era pericol să se deteriorizeze marfa, respectiv murea peștele,aveau oxigen pentru cel mult 20 de minute.

Au mai trecut 5, 10 minute până când agentul de poliție a venit la mașină. I s-a înmânat lui H. procesul-verbal. A fost amendat pentru lipsa centurii și a primit avertisment pentru lipsa actelor. A asistat la discuția dintre H. și T., H. nu i-a solicitat acestuia din urmă să nu fie amendat. Îl cunoaște personal pe T., l-a văzut în păstrăvărie de două ori în prezența lui H.,i-a lăsat impresia că sunt prieteni din comportamentul pe care-l aveau, s-au așezat la foișor au băut suc, au mâncat un păstrăv. Nu-și aduce aminte că agentul de poliție să le fi cerut avizul de însoțire a mărfii.

A purtat într-adevăr o discuție cu H. despre Cabana C. în momentul în care au trecut pe lângă ea, despre faptul că nu mai este cabană ci un depozit de lemne.

Inculpatul P. A. C., audiat ca martor pentru această faptă a declarat în fața instanței că era în echipă cu B.,își aduce aminte de un eveniment din 25 noiembrie 2013 când se aflați pe . B. și l-a oprit pe un șofer H. pentru neportul centurii de siguranță și utilizarea telefonului mobil fără handsfree. Ocupa locul din dreapta al autospecialei de poliție, B. a venit și i-a spus că respectivul conducător auto este prieten cu T., fapt pentru care i-a spus să-l amendeze pentru ambele fapte, ceea ce colegul său a și făcut. B. nu a fost sunat de T.. Ocazional atunci când inculpatul T. nu știa de agenți, îi suna să vadă pe unde sunt, deci în scopul de a a-i verifica. I s-a întâmplat ca inculpatul să treacă în echipaj sau în mașina personală, când era de serviciu și să îi atragă atenția asupra ținutei sau asupra modului de abordare a conducătorului auto.

Apărările inculpaților în ceea ce privește existența unei relații reale de prietenie (menținută prin telefoane și vizite reciproce, participare la evenimente din viața fiecăruia, împrumutarea cu sume de bani, vizitarea la spital în caz de boală) ce datează din 2006, chiar și anterioară părinții acestora fiind de asemenea prieteni se coroborează cu declarațiile martorilor prezentate mai sus.

Astfel probele administrate atestă existența la data de 24.10.2013 a unei discuții pur informale privind consecințele unei eventuale depășiri a programului de circulație pentru betoniere pe DN1. Nu putem achiesa la concluziile acuzării în sensul că lipsa unui proces verbal de sancționare în acea noapte a vreunui șofer de autovehicul de mare tonaj (betonieră) pentru lipsa certificatului de liberă trecere/L.T.-ului echivalează cu exercitarea influenței de către inculpatul T., această prezumție simplă neputând conduce la condamnarea unei persoane.

În ceea ce privește fapta din 25.11.2013 din înscrisurile de la dosar fila 81 și următoarele dosar de urmărire penală, declarațiile inculpaților și a martorilor,din procesul-verbal întocmit de DGA care a procedat la analiza registrului radar montat pe autospeciala pe care și-a desfășurat activitatea martorul B., rezultând că nu au fost efectuate înregistrări video, din analiza raportului de activitate în care sunt consemnate ca fiind aplicate 2 sancțiuni contravenționale, fără a fi nominalizate persoane, la dosar nu se află depus procesul-verbal pentru a verifica ora întocmirii acestuia (dar existența procesului verbal și sancționarea lui H. rezultă cu certitudine din cazierul judiciar) raportat la ora convorbirii telefonice dintre inculpații H. și T., la lipsa unei convorbiri intre T. și martorul B., instanța constată că nu s-a făcut dovada indubitabilă a vreunei intervenții a inculpatului T. sau a vreunei încălcări a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul B..

Pentru fapta din 27.11.2013 instanța constată din materialul probator că inculpatul decedat B. M. și-a exercitat corect atribuțiile de serviciu, constatând două contravenții respectiv neutilizare centură și lipsă documente. Astfel declarațiile inculpaților B. M., H. I. și T. C. se coroborează între ele dar și cu declarațiile martorului M. R., la dosar fiind depus fila 454 volum II avizul de însoțire a mărfii din 27.11.2013. Inculpatul B. M. a întocmit proces-verbal de contravenție, pentru neutilizare centură și lipsă documente, aplicând sancțiunile minime prevăzute de lege.

Este reală susținerea acuzării în sensul că acest aviz a fost depus odată cu memoriul de către inculpatul decedat B. la data de 5.07.2014, însă acesta constant a afirmat în declarația dată ca suspect că acest aviz i-a fost prezentat în trafic de către H.,l-a adus la dosar în apărare. Deși în rechizitoriu se reține că ,,faptul că societatea a emis un aviz pentru acea zi, nu înseamnă că a fost pentru acel transport’’,urmează a înlătura această prezumție raportat la nota de constatare în domeniul economico-financiar încheiată la 31.07.2014 de specialiști antifraudă din cadrul D.-Seviciul T. B. (fila 480 volum II urmărire penală ), având ca obiectiv realitatea modului de întocmire a documentelor utilizate la data de 27.11.2013 care concluzionează că documentele referitoare la transportul a 50 kg păstrăv viu din Râșnov la punctul de lucru al . din Bușteni au fost întocmite în 27.11.2013, iar din documentele aflate la dosar rezultă că transportul celor 50 kg de păstrăv din data de 27.11.2013 a fost real.

Contrar concluziei acuzării analizând succesiunea orară a apelurilor telefonice și ora întocmirii procesului verbal de contravenție din data de 27.11.2013 pentru contravenientul H. I., respectiv: ora 10:56:24 inculpatul H. este verificat în baza de date, ora 10: 57:22 inculpatul H. îl apelează pe T. spunându-i că agentul B. îl ține pe loc, n-are actele și e plin, la ora 10,58 e apelat inculpatul B. din biroul IPJ B. însă la aceeași oră apare întocmit și procesul-verbal, dar și celelalte probe, instanța constată că la ora apelului către B. M. procesul-verbal de contravenție era finalizat.

Urmează a avea în vedere și mențiunile din cazierul rutier aflat în volum 5, fila 91 dosar fond din care rezultă că în perioada 1.06._13 inculpatul H. a fost de 15 ori sancționat contravențional, din care de 10 ori pe raza județului B. pentru diverse contravenții-depășirea limitei de viteză, nefolosire centură de siguranță, sau folosire de telefon mobil, ori dacă ar fi existat un pact de corupție între inculpații H. și T., inculpatul H. s-ar fi putut sustrage cu ușurință prevederilor legale rutiere.

Referitor la conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență în privința laturii subiective în „Academia Română-Institutul de cercetări juridice, Explicații teoretice ale codului penal român, volumul IV, ediția a II-a, editura ALLBECK, p. 116, 117, 137” se reține că în planul laturii subiective, banii sau celelalte foloase primite/pretinse/promise trebuie să aibă un caracter de retribuție, să fie văzute ca un contra echivalent al conduitei lipsite de probitate a funcționarului; caracterul de retribuție implică, pe de o parte existența unei anumite proporții între actul determinat și răsplată, și pe de altă parte între folos și actul săvârșit de funcționat, în sensul că actul depășește cu mult în valoare sau importanță folosul, caracterul de retribuție este exclus, ca și atunci când funcționarul are credința că este vorba de manifestarea unui sentiment de afecțiune cum s-a dovedit a fi între T. și Hletianu.De aceea, nu constituie infracțiune și nu trebuie considerate ca atare primirea de mici daruri ocazionale ori de daruri care exprimă un sentiment de recunoștință ori de respect personal. Infracțiunea de trafic de influență se săvârșește cu intenția directă calificată prin scop, adică este necesară voința făptuitorului de a săvârși acțiunea de primire/pretindere pentru a determina un funcționat să facă sau să nu facă un act ce intră atribuțiile acestuia de serviciu.

Legea condiționează existența infracțiunii de urmărirea acestui scop și ca atare pentru realizarea laturii subiective intenția indirectă nu este suficientă.

Față de aceste considerente instanța constată că prezumția de nevinovăție de care un inculpat beneficiază, conform art.4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din CEDO nu a fost răsturnată de probe certe, decisive și sigure de vinovăție, sens în care în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b teza a II a Cod Procedură Penală va dispune achitarea inculpatului H. I. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzut de art. 292 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal (A.VI rechizitoriu ) și a inculpatului T. C. pentru săvârșirea infracțiunii corelative de trafic de influență, prevăzut de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin.1,3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal (A.VI rechizitoriu ). În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. a Cod Procedură Penală va dispune achitarea inculpatului T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 raportat la art.248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000(A.VI.3 rechizitoriu ), nedovedindu-se existența vreunei fapte penale, respectiv exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul decedat B. M..

În baza art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f. Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. M. relativ la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 13²din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal,ca urmare a decesului inculpatului survenit la data de 7.08.2014 potrivit certificatului de deces depus la fila 164 vol. III instanță la data de 31.10.2014.

B. Cu privire la săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 13²din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 38 din Codul penal și a infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 13²din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

B.1:

La data de 02.10.2013 agentul de poliție P. A. C. își desfășura activitatea pe .. B., utilizând autospeciala_.

La B. era programată prezentarea trofeului Champions League, la care participa și martorul Olaianoș M., comentator sportiv,care în data respectivă trebuia să intre în posesia unui autoturism marca Ford, stabilind să fie adus pe .. B., în zona librăriei Hertz. Autoturismul avea însemnele UEFA și a fost oprit în mod neregulamentar pe . ce șoferul îl aștepta pe martor. În aceste împrejurări martorul Olaianoș M. a fost interpelat de inculpatul P. A. C., care i-a solicitat documentele pentru control,însă acesta nu le-a putut prezenta.

Văzând că inculpatul P. A. C. nu se lasă convins de scuzele sale, martorul l-a contactat pe inculpatul T. C., pe telefonul personal, relatându-i problema rutieră pe care o are:

”O.M.: …C.? C.?

T.C: Da. Salut! Salut!

O.M: cu domnu agent P., că am oprit pe Griviței…

T.C.: E-n regulă! Bine! Zi-i să-mi dea un telefon, te rog, da?”

În continuare martorul i-a transmis inculpatului P. A. C. solicitarea șefului său, însă acesta totuși nu a devenit cooperant,motiv pentru care martorul Olaianoș M. l-a contactat din nou pe T. C., adresându-i în același timp injurii agentului de poliție.

În cele din urmă agentul de poliție P. A. C. îl contactează pe inculpatul T. C., exprimându-și nemulțumirea față de comportamentul contravenientului.

”P.A.C: Știți cum vorbește acesta cu mine? Eu îi vorbesc frumos, la persoana a II-a și el își bate joc de mine? Și încă în stradă ?

T.C. O.K. Lasă…. Acordă-i sprijin. ”

Atât autoturismul cât și datele martorului au fost menționate în raportul inculpatului P. A. C. din data de 02.10.2013, însă acesta nu a fost sancționat, urmare a intervenției inculpatului T. C..

Martorul Olaianos M. Nicușor a declarat în cursul cercetării judecătorești că menține declarațiile date la urmărire penală. În data de 2.10.2013 în calitate de ambasador la o acțiune organizată de UEFA, respectiv trofeul Champions Leage, fiind comentator sportiv, avea o mașină pe care o primisem de la organizatori pe care o conducea un băiat din staff. Când a ajuns în zona Griviței din B. a fost sunat de către Laviniu L., care urma să-i aducă mașina, a coborât să-și ia mașina pe . cunoștea Brașovul și a durat mai mult de un minut până a ajuns la mașină, șoferul oprind în zona indicatorului de oprire interzisă. Ș. a coborât, i-a spus unde sunt actele, urmând să se urce în altă mașină din staff care se afla în spate. În momentul în care era cu șoferul în afara mașinii a apărut un agent de poliție care le-a cerut actele, nu mai ține bine minte cine a dat actele în condițiile în care nu mai era nici o persoană la volan, dar crede că s-ar putea să le fi dat cel care a condus mașina. Consideră totuși că a efectuat o operațiune de îmbarcare-debarcare, fiind situația când un șofer se dă jos de la volan iar un altul îi ia locul, operațiune care în mod normal ar fi durat 30 de secunde.

L-a sunat într-adevăr pe inculpatul T. pe care-l cunoștea de aproximativ 10 ani, cu care are o relație de amiciție, dar nu obișnuiau să ne sune, nu i-a prestat vreun serviciu, nu i-a împrumutat vreun bun și l-a rugat să îi sprijine fiind o chestiune omenească, i-a spus inculpatului T. că este o acțiune UEFA și că agentul este un pic absurd. La cererea inculpatului T. i l-a dat la telefon pe agentul de poliție și nu știe ce i-a zis. A. a închis telefonul, i-a solicitat să nu se mai întâmple pe viitor iar șoferul nu a fost sancționat, într-adevăr constituie o încălcare a unei reguli rutiere. Nu crede totuși că șoferul ar fi fost sancționat pentru că oamenii pot înțelege anumite situații, considerând că este o acțiune oficială din care orașul B. trebuia să iasă bine.

A mai fost sancționat contravențional dar a plătit amendă, însă în cauza de față nu a procedat la fel datorită crizei de timp și sentimentul său de vinovăție față de șoferul care ar fi fost sancționat. Prezența sa la acest eveniment sportiv era obligație de serviciu și crede că acest fapt justifică încălcarea obligațiilor și intervenția sa, întrucât sunt situații absurde în care putem apela de la om la om.Totuși în calitatea sa de jurnalist respectiv de apărător al democrației a apreciat (fiind întrebat de procuror) că intervenția să la șeful serviciului Rutier B. pentru a interveni față de un subordonat nu este normală.

Consideră că în urma intervenției la șeful Serviciului Rutier a reușit să se facă înțeles de agentul de poliție,dacă nu ar fi intervenit exista posibilitatea ca șoferul coleg să fie sancționat contravențional.

Inculpatul P. A. C. și-a menținut declarația dată în calitate de martor la data de 24.06.2014, precizând că l-a avertizat verbal să se pună în mișcare și nu i-a întocmit proces-verbal de contravenție întrucât nu a perturbat mult traficul. Nu a fost influențat de șeful său, inculpatul T., pe care l-a contactat la acel moment întrucât așa a dorit el și nu pentru că i s-a solicitat.

În fața instanței inculpatul P. și-a menținut poziția procesuală.bÎn 02 octombrie 2013 își desfășura activitatea pe .. B. împreuna cu un coleg de la Secția nr. 4, nu își amintește numele, se deplasau cu viteză redusă de patrulare. A observat în fața să la 400 de metri un autoturism Ford care a oprit după trecerea de pietoni până în 25 de metri cu încălcarea legislației rutiere. Nu își aduce aminte dacă autoturismul Ford era oprit în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea Interzisă”. D_ la volanul autoturismului a coborât un domn care s-a deplasat în fata unde era oprit un alt autoturism, a observat că din acel autoturism a coborât un bărbat care a venit la cea de-a doua mașină oprită și s-a urcat la volan. Aceasta imbarcare-debarcare nu a durat mai mult de 30 de secunde.

Constatând o operațiune de îmbarcare debarcare, nepedepsita de legea rutieră, a oprit autoturismul în spatele autoturismului Ford și l-a claxonat, i-a făcut semn prin geam să rămână pe loc deoarece deja se pusese în mișcare. S-a deplasat la șofer, i-a cerut documentele chiar dacă șoferul nu a încălcat nicio regulă rutiera, este permis ca agenții să oprească în trafic autoturisme și să verifice actele șoferilor cum a și procedat în cazul de fată.

Șoferul i-a prezentat buletinul și permisul spunându-i că abia s-a urcat și că nu știe unde sunt actele mașinii. S-a deplasat la mașina poliției, spunându-i să rămână pe loc să verifice actele mașinii, urmând ca prin stație să verifice ITP-ul. Șoferul l-a întrebat dacă durează mult, pentru că se grăbește foarte tare fiind implicat într-un eveniment sportiv. L-a trecut în raportul de activitate, chiar dacă nu constată nicio contravenție aceasta este procedura. A constatat că este în regulă cu ITP-ul- Șoferul a devenit un pic mai recalcitrant, tot spunea că se grăbește, după care i-a spus că va lua legătura cu Tamirjan și că îl cunoaște pe acesta. Șoferul era ieșit afară din mașină, era agitat, a observat că poartă o discuție la telefon, nu și-a dat seama cu cine vorbește.

Inculpatul P. a declarat că l-a sunat pe d-ul T. fără să îi solicite nimeni, pentru a-i comunica din proprie ințiativa atitudinea recalcitrantă a șoferului și nu mai reține ce i-a spus acesta. De obicei când întâlnește în trafic șoferi cu comportament recalcitrant nu îl sună pe d-ul T. să îi comunice, nu știe de ce a procedat altfel în această situație.

Deși i s-a dat citire transcrierii convorbirii telefonice din care rezultă că șoferul oprit în trafic i-a cerut să îl sune pe inculpatul T., și-a menținut poziția în sensul că nu își aduce aminte de aceasta convorbire.

A apreciat ca agent că nu este vorba de contravenția oprire neregulamentară ci că este vorba de o operațiune de îmbarcare – debarcare care nu constituie contravenție, motiv pentru care nu a aplicat nicio sancțiune.

Inculpatul Tamirjan i-a cerut într-adevăr să îi acorde un pic sprijin șoferului, înțelegând prin acest îndemn, să îl îndrume către evenimentul sportiv unde dorește să meargă. Fiind întrebat de ce crede că conducătorul auto pe care l-a oprit atunci, a fost nevoit să îl sune pe Tamirjan dacă nu săvârșise nicio contravenție din punctul său de vedere inculpatul a răspuns că șoferul se grăbea și întârziase deja la evenimentul sportiv.

Inculpatul T. C. nu a recunoscut instigarea la abuz în serviciu. A arătat că în data de 2.10.2013 a fost sunat în birou de șefului Poliției municipiului M. P. care i-a relatat ca a fost sunat de la primărie că un autocar ce venea de la Cluj cu trofeul Champions League ce urma să fie expus în Piața Sfatului și așteptat de oficialități a fost oprit pe .-a comunicat motivul. În același timp a fost sunat și pe telefonul de interior de către o angajată a primăriei - al cărei nume nu și-l amintește și care i-a relatat același aspect. Pe telefonul mobil a fost sunat de Olaianos M. de la TVR care i-a relatat că se afla pe . băiat de la tine, P. C.” ca acesta vrea să îi rețină permisul, nu a înțeles motivul și nu își aduce aminte dacă i l-a dat la telefon sau a vorbit ulterior cu polițistul. I-a cerut polițistului să îi acorde puțin sprijin în ideea de a conduce autocarul respectiv până în zona centrală Piața Sfatului. Într-adevăr polițistul i-a spus că Olaianos a avut o discuție neprincipială cu el și i-a spus că ,,lasă ca o rezolv eu”. Fiind o acțiune pentru comunitate, pentru mun. B. a considerat că e mult mai important ca delegația să ajungă imediat în Piața Sfatului și pentru că nu i s-au adus la cunoștința alte aspecte, i-a solicitat să îi acorde sprijin, nu i-a solicitat agentului să nu aplice sancțiuni, nici nu a fost vorba de așa ceva și a considerat evenimentul încheiat.

A perceput ca Olaianos făcea parte din delegație, nu că avea calitatea de conducător auto. Agentul putea să ia datele șoferului și autovehicului și să îl sancționeze ulterior dacă a săvârșit vreo contravenție.

Dacă au fost menționate datele autoturismului și șoferului în raportul de activitate nu înseamnă automat că se va întocmi un proces-verbal de sancționare. Pentru a evita fraudele agenții aveau sarcina de a înscrie pe versoul foii A4 ce reprezenta raportul de activitate datele autovehiculului și șoferului. Aceste date erau necesare pentru a verifica prezența activitatea agenților în stradă, dar și în scopul depistării autorilor infracțiunilor întrucât agentul avea obligația să verifice datele acestor mașini, să și le treacă în raport, că ulterior acestea să poată fi valorificate, deci nu era obligatoriu să fie și sancționat șoferul dacă era mașina trecută pe verso.

Potrivit art. 142 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 aprobat prin HG. 1391/2006: Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:…În zona de acțiune a indicatorului ”Oprirea interzisă”

Potrivit art. 101 - (1) OUG 195/2002: Constituie contravenții și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:

…Pct.18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Potrivit art. 108 - (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:

8. oprirea neregulamentară;

Nu pot fi reținute apărările inculpatului T. C. în sensul că a sunat pentru a se informa, întrucât martorul i-ar fi comunicat că are un autocar foarte mare și agentul nu-i permite să se deplaseze spre centru și că l-a contactat pe agent ” în interes de serviciu, pentru fluidizarea traficului”. Așa cum rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate și din declarația martorului Olaianoș M., acesta din urmă nu a fost implicat în organizarea evenimentului și nu a însoțit convoiul. I-a fost adusă o mașină, care fusese oprită în zona de acțiune a indicatorului ” Oprirea interzisă”, zonă în care acționa inculpatul P. A. C..

În declarația din data de 22.07.2014, dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. cu ocazia judecării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpatul T. C. a preluat în parte poziția apărătorului său, menționând că a fost vorba de o operațiune de debarcare-îmbarcare și că nu a cunoscut numărul de telefon de pe care a fost contactat. I-a solicitat polițistului din stradă să-i sprijine întrucât este o ”acțiune pentru comunitate”.

De asemenea, aceste ultime apărări nu pot fi reținute în vederea exonerării de răspundere penală a inculpaților întrucât: în urma punerii în aplicare a mandatului de percheziție informatică 98/2014 emis de Tribunalul B. s-a stabilit că în agenda telefonului personal marca Apple iPhone, poziția 947 se află memorat următorul nume: ”M. O., telefon_”, martorul a precizat că autoturismul îl aștepta de câteva minute cu luminile de avarii pornite, iar din discuțiile purtate într-un interval de timp de câteva minute relevă faptul că nu a fost vorba doar de o operațiune de debarcare-îmbarcare.

Instanța constată numeroase contradicții între declarațiile inculpaților și a martorului Olaianăș privind circumstanțele reale ale contravenției, apărările inculpatului P. fiind nesincere și vădit în contradicție cu materialul probator administrat cu privire la această faptă. În primul rând autoturismul era oprit voluntar într-o zonă interzisă, iar din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul P. A. C. i-a solicitat actele conducătorului auto. Dacă reținem ca reală situația prezentată de acesta, atunci convorbirile purtate de martorul Olaianoș M. cu T. în scopul ca acesta să-și exercite influența asupra agentului nu ar mai fi avut loc. În al doilea rând dacă i-ar fi cerut martorului doar să se pună în mișcare, nu ar mai fi știut și nu ar mai fi notat în raportul de activitate numele și CNP-ul acestuia.

Nu poate fi reținută apărarea martorului Olaianoș în sensul că nu s-a săvârșit nici o contravenție,agentul respectiv inculpatul P. și-ar fi exercitat corect atribuțiile de serviciu,fiind vorba doar de o acțiune de debarcare-îmbarcare,raportat la prevederile art. 63 din OUG 195/2002.Astfel potrivit alin. (1) se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare. Potrivit alin. (2) lit. a din același text legal nu se consideră oprire imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public.

Nu se poate reține apărarea inculpatului P. C. că ”a apreciat în mod obiectiv” (dincolo de faptul că situația a fost prezentată eronat) în măsura în care, potrivit registrului cuprinzând situația contravențiilor aplicate de inculpatul P. A. C., acesta a sancționat numeroase persoane pentru fapte similare, chiar în acea zi și nu a putut justifica în mod plauzibil motivul pentru care în acest caz nu a aplicat sancțiuni contravenționale,cu atât mai mult cu cât contravenientul a avut un comportament agresiv. Instanța va înlătura ca nesincere declarațiile inculpatului P. A. C. ,acestea nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă motivul pentru care martorul O. M. l-a contactat pe inculpatul T. C., dar și conținutul discuției dintre inculpații P. A. C. și T. C.. De altfel, declarațiile acestora sunt pline de inadvertențe, în încercarea de a găsi o justificare plauzibilă.

Acesta a depus în apărare la f. 143-237 vol. IV instanță fond multiple procese verbale de contravenție din perioada 2013-2014, iar unul chiar din aceeași zi aflat la f. 103 pentru a dovedi că deseori la individualizarea sancțiunii dădea dovadă de clemență și aplică pentru contravenții considerate ușoare sancțiunea avertisment. Instanța consideră ca nerelevante aceste înscrisuri în condițiile în care probele administrate dovedesc indubitabil că inculpatul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, nu a constatat săvârșirea unei contravenții rutiere,determinat fiind de apelul telefonic primit de la inculpatul T..

P. urmare, din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul P. A. C. a fost determinat de inculpatul T. C. să nu-și îndeplinească corespunzător atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu constata săvârșirea unor contravenții, iar acesta a dat curs solicitării.

B.2.:

Din anul 2010 agentul principal de poliție P. B. s-a ocupat, în cadrul Poliției mun. B. Biroul Rutier,de linia”opriri neregulamentare” împreună cu lucrători de la Poliția Locală. La data de 02.10.2013, acesta a acționat pe . străduța din fața intrării în Complexul Comercial Unirea., iar în jurul orelor 18,30, în acea zonă a fost oprită neregulamentar o mașină Toyota RAV 4, condusă de martora S. A..

Suspectul s-a deplasat la autoturism, în scopul de a notă și verifică numărul acestuia, împrejurare în care a venit o persoană care i-a spus că este mașina unui polițist (autoturismul avea aplicat pe parbriz însemnele IPA). Suspectul P. B. a precizat că nu a avut o problemă cu acele însemne (cum încearcă să sugereze inculpatul T. C.), singura problemă fiind că mașina era parcată neregulamentar. P. urmare, i-a solicitat acelei persoane actele pentru verificare. Aceasta a adus în discuție numele ” T.”, fără că suspectul să rețină dacă ea sau o altă persoană era coleg cu inculpatul. Suspectul s-a ocupat și de verificarea altor mașini în timp ce contravenienta a purtat conversații la telefon.

La ora 18,33 inculpatul T. a fost contactat de martorul H. C., care i-a relatat ”problema A.” și i-a comunicat numele polițistului: ”P.”. Imediat inculpatul T. îl contactează pe A. C., solicitând ca și în cazul precedent să fie sunat.

”T.C: Zi-i… Sună-l te rog frumos pe P. să-mi dea și mie un telefon. Că eu n-am numărul lui… (conversație purtată la ora 18:35:40)”

La ora 18:37.27 P. B., utilizator al postului de telefonie mobilă nr._, îl contactează pe inculpat, acesta evitând să discute problema reală pentru care a solicitat apelul:

”TC: Da? Asta e numărul tău? Da?

P.B.: Da.da.

TC: Deci pot să mi-l bag în memorie? Da? (n.n. râde)

P.B: Da. N-am .. N-am crezut inițial că…

T.C.: O.K.

P.B: M-a luat…

T.C: Bine.. bine.”

Urmare a acestei intervenții suspectul P. B. nu a sancționat-o pe persoana respectivă, precizând în declarația dată pe parcursul urmăririi penale ”Am înțeles că este o legătură între acea doamnă și el. Am perceput că e un ajutor pentru doamna aceea. Și că e confirmare pentru însemnele alea. Nu mi-a spus să nu o sancționez. Am făcut asocierea cu T. și nu am sancționat-o. D. am avertizat-o verbal.”

Martorul P. a declarat în fața instanței că este agent de poliție la Poliția Stațiunii B. Biroul Rutier. În data de 2 octombrie 2013 acționa pe . constatat oprită neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului o mașină Toyota. În scurt timp a apărut și șoferul, respectiv o doamnă care i-a spus că este mașina unui polițist, observând că autoturismul avea aplicat pe parbriz însemnele IPA, iar persoana i-a spus numele polițistului proprietar al mașinii, pe care nu și-l mai amintește i-a solicitat documentele, șoferița spunându-i că pe polițistul proprietar îl cunoaște și dl T.. Nu-și amintește dacă s-a deplasat la mașina poliției. Șoferița a sunat pe cineva, după care i-a înmânat actele șoferiței și nu a sancționat-o. Își amintește că a primit un telefon de la T. care l-a întrebat ce face, nu i-a spus exact ce să facă, dar a ținut cont și de ceea ce i-a spus șoferița că este mașina unui polițist și de telefonul unul T.. Nu-și amintește exact cum a fost, el l-a sunat pe T. sau acesta l-a sunat ,crede că l-a sunat dl A. de fapt și nu mai știe dacă l-a sunat pe dl T..

Pentru a lua decizia de a nu sancționa contravenienta a avut în vedere atât susținerile șoferiței privind apartenența mașinii unui polițist care-l cunoaște pe T. cât și convorbirea telefonică pe care a avut-o cu acesta din urmă.Dacă spusele șoferiței și verificarea făcută de el nu s-ar fi coroborat cu telefonul lui Tămărjan nu ar mai fi avut aceeași conduită.

Martorul A. C. a declarat că nu-și aduce aminte de discuția avută cu T. în care acesta să-i fi cerut numărul lui P.. Acesta este într-adevăr subordonatul său dar nu-și aduce aminte conținutul discuției.

Martora S. A. a declarat la urmărire penală că a oprit neregulamentar o mașină Toyota RAV 4 pe . străduța din fața intrării în Complexul Comercial Unirea, în jurul orelor 18,30, a lăsat avariile aprinse pentru scurt timp. Când a revenit la mașină, agentul P. i-a solicitat actele, acesta a remarcat insigna IPA din parbriz, i-a spus că este mașina prietenului ei F., care este instructor de schi și colaborează cu poliția din Poiana B.. Polițistul a avut un comportament abuziv, s-a simțit ofensată deoarece s-a luat de aspectul său fizic și modul în care e îmbrăcată. Și-a anunțat prietenul, acesta a afirmat că o să-l sune pe C. H., nu știe dacă s-a făcut vreo intervenție la șeful poliției rutiere T. de către F. sau C. H. ,,pentru ca acel agent să mă lase în pace”. Agentul i-a adus înapoi actele după o perioadă de timp,nu-și explică de ce nu a fost sancționată.

Inculpatul T. C. a declarat în fața instanței că îl cunoaște pe martorul H. C., monitor de schi de mulți ani, era practic o cunoștință, acesta este prieten cu fostul șef al poliției rutiere pe țara J. D., s-au întâlnit o dată în P. și au făcut schimb de telefoane. I-a spus că prietena șefului sau E. Farcasan – șeful monitorilor de schi din P. B., a fost oprită în zona Gării sub pretextul că are lipit un abțibild având insemnele IPA pe parbriz, motiv pentru care agentul P. insista cu mai multe întrebări. A precizat că pentru sponsorii IPA se eliberează legitimație și însemn, acest abțibild, care se poate aplica în parbriz. Considerând că nu este un motiv să oprești o femeie pentru că are un abțibild în bord, l-a sunat pe martorul A. și i-a cerut să îl roage agentul P. să îl sune. Agentul l-a sunat și i-a spus că „nu credea că…..” ceea ce spune femeia este adevărat, în sensul că prietenul acesteia ar fi sponsorizat la IPA și acesta este motivul pentru care exista abțibildul. Ulterior a înțeles că între el și femeie au existat și alte discuții neprincipiale. Apreciază că nu este nicio contravenție,, probabil ca agentul P. a vrut să se bage în seamă cu femeia depistată în trafic.”

În declarația dată la urmărire penală a spus că a vorbit cu P. în 2.10.2013 în legătură cu o altercație privind parcarea neregulamentară și ridicarea unei mașini dar a precizat că a fost o confuzie, în sensul că sunase A. V. de la Mixtv cu puțin timp înainte și a confundat-o cu aceasta A. S. pe care nu o cunoaște. Nu a luat legătura cu P. direct, la solicitarea Ameliei V..

Aspectele prezentate de inculpat sunt în contradicție întreg materialul probator administrat pentru această faptă. Persoana respectivă nu avea legătură cu vreo echipă de televiziune, problema reală era oprirea neregulamentară, iar inculpatul T. C. nu a purtat vreo discuție despre însemnele IPA.

Potrivit Regulamentului privind organizarea și efectuarea activităților de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate neregulamentar în zone nepermise de pe domeniul public și privat al statului sau al mun. B. aprobat prin HCL 314/2010 modificată prin HCL 545/2011: ” Vehiculele staționate neregulamentar în zone nepermise din mun. B. pot fi supuse ridicării…”

Art.7 alin.1: Constatarea staționării neregulamentare a vehiculelor în zone nepermise din Mun. B. se face de către agenții Poliției Rutiere, conform art. 64 din OUG 195/2002 și către polițiștii aparținând Poliției Locale, care vor fi prezenți la fața locului și vor constata direct fapta contravențională.

Art. 9 alin.3: Polițistul constatator poate stabili la întocmirea procesului verbal de contravenție una dintre sancțiunile principale, respectiv avertisment scris sau amendă, aplicând sancțiunea contravențională complementară de aplicare a punctelor de penalizare.

B.3.:

La data de 04.10.2013 inculpatul P. T. își desfășura serviciul împreună cu suspectul T. D. în zona Hotel Aro, pe . de supraveghere și control trafic.

În jurul orelor 11,00 inculpatul l-a oprit în trafic pe martorul C. Andreas J. care se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare BN_. Martorul nu a putut menționa motivul opririi, iar inculpatul a declarat că l-a oprit întrucât avea numere roșii. După citirea notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul T. C., martorul a precizat că nu a avut asupra sa documentele solicitate de polițist și nu-și amintește să fi fost altceva.

La ora 11:04: 41 martorul îl contactează pe inculpatul T. C. comunicându-i numele polițistului care l-a oprit. Răspunsul lui T. a fost același: ” Zi-i să-mi dea un telefon”. (insistând chiar). În acest timp inculpatul P. T. l-a verificat pe contravenient în baza de date, ora accesării fiind 11:04:53.

Constatând că inculpatul P. nu a răspuns solicitării, inculpatul îl contactează la ora 11:06.31 (după ce inițial îl contactase fără a conversa la ora 11:05:55) întrebându-l, fără vreun motiv anume, în ce zonă este.

Martorul C. Andreas J. a recunoscut la urmărire penală că l-a sunat pe T. C. în momentul în care a fost oprit de inculpat în trafic, menționând că a vrut ”să se dea mare că-l cunoaște”. În fața instanței martorul C. Andreas J., director și administrator la Kronstadt G. Imobiliare, fost șef birou senatorial a menținut declarația dată la urmărire penală. În data de 4.10.2013 a fost oprit în zona Hotel Aro de către un agent de poliție care s-a prezentat însă nu știe dacă i-a spus motivul opririi, acesta a avut o atitudine dură și arogantă, motiv pentru care i-a răspuns arogant. I-a cerut actele,inițial nu le găsea, până la urmă le-a găsit,mai puțin actul de identitate. Își aduce aminte că era o mașină cu număr provizoriu, nu era mașina sa. Crede că ,,de prost l-am sunat pe inculpatul T., apreciez că nu încălcasem nicio regulă rutieră”, practic l-a sunat doar pentru a mă plânge de comportamentul agentului, atunci când l-a sunat pe inculpatul T. și plecase. Nu i-a cerut agentului de poliție să-l sune pe inculpatul T..

Nu-și aduce aminte dacă i-a comunicat agentului cererea domnului T.. Nu mai ține minte dacă a dat actele agentului și dacă acesta s-a deplasat la mașină.

Îl cunoaște pe inculpatul T. de 25 de ani, au o relație de prietenie,ies la mese și se întâlnesc în cercuri de prieteni în comun. Avea o spălătorie pe vremuri. De câte ori i se părea că vreunul din agenții de poliție care îl opreau în trafic pe el sau soție era arogant îl sună pe șeful Poliției Rutiere să-i aducă la cunoștință că ,,unul dintre angajații săi nu se comportă conform regulamentului. Procedez în același fel și cu angajații altor prieteni de-ai mei.”

În condițiile în care a prezentat 3 variante ale scopului pe care l-a contactat pe inculpatul T.: că nu avea actele, pentru a se da mare și comportamentul agentului,fiind întrebat care este varianta corectă a arătat că nu poate preciza care este scopul unui apel telefonic dat în urmă cu 2 ani în condițiile în care poartă foarte multe convorbiri zilnice și vorbește foarte mult la telefon.

Fiind audiat la urmărire penală inculpatul P. T. a menționat că după oprire i-a solicitat documentele, însă șoferul nu le avea asupra sa. După verificare l-a lăsat să plece, fără să constate săvârșirea unei contravenții. În fața instanței inculpatul P. T. a arătat că în 04 octombrie 2013 în zona Hotel Aro își desfășură serviciul împreună cu unul sau doi agenți, nu își amintește numele, efectuă activități de supraveghere și control trafic. A oprit șoferul unui autoturism Minicooper care avea numere roșii provizorii, acesta i-a prezentat documentele, le-a verificat, erau în regulă, era în perioada de valabilitate a autorizației. A revenit asupra declarației de la parchet în sensul că își amintește că șoferul i-a prezentat toate documentele și erau toate în regulă, de la momentul când a dat acea declarație și până în prezent a rememorat evenimentele și menține cele declarate doar în fața instanței. Nu își explică declarația martorului C. în sensul că nu avea toate documentele la el.

Acest șofer, după ce i-a comunicat motivul opririi a avut o atitudine aroganta, i-a solicitat să rămână la mașină, până când va verifica valabilitatea documentelor. S-a deplasat la mașina urmând să verifice valabilitatea permisului de conducere, dacă este suspendat sau nu. A accesat baza de date și a verificat, aceasta este procedura, există și o dispoziție primită de la București, în sensul că de câte ori verificau documentele unui șofer, verifica dacă are sau nu permis suspendat. Autorizația de circulație provizorie era în regulă și în termen.

A observat, în timp ce se afla la mașină, ca șoferul vorbea la telefon, nu i-a solicitat să vorbească cu cineva. Nu își aduce aminte dacă inculpatul Tamirjan l-a sunat.

A constatat că la dosar exista o convorbire cu Tamirjan nr. de telefon este_, dar nu își amintește efectiv de convorbire. Scopul telefonului a fost ca inculpatul T. să verifice unde este și ce face. Nu exista nici un fel de cod, nu s-a făcut referire la nimeni, la nici un eveniment din trafic.

Inculpatul T. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma instigării. Arătat în fața instanței că la data de 04.10.2013 C. Andreas l-a sunat și l-a întrebat dacă este un băiat la el P., mai nou, că deși este în regulă, l-ar fi oprit în sensul giratoriu de la Aro, nu i-a relatat alt aspect că ar fi încălcat vreo regulă de circulație și nu i-a cerut nimic. Nu făcuse nimic omul ăsta, pur și simplu l-a sunat să îl salute și să îl întrebe dacă băiatul ăsta nou este la el.

I s-a dat citire convorbirii telefonice în sensul că i-ar fi cerut lui C. să îi spună lui P. să îl sune dar nu își amintește de ce, dacă l-a sunat el sau dacă agentul l-a sunat. I s-a dat citire convorbirii de la fila 90 vol. 3 urmărire penală din care rezultă că l-a sunat pe P. T. în scurt timp, l-a întrebat în ce zonă este, nu își amintește de ce l-a sunat pentru că obișnuia să îi verifice. Obișnuia dacă trecea cu mașina personală pe lângă doua- trei echipaje să îi sune ca să îi întrebe unde sunt și ce fac, dacă existau comportamente neconforme, dacă întocmeau procesul-verbal pe capota mașinii sau conducătorul auto se afla la geamul mașinii de poliție. Verifică aleatoriu de exemplu când avea o sesizare, o acțiune tematică punctuală unde agentul trebuia să fie într-un anumit punct, când era sunat de la București pentru a însoți miniștri, misiuni oficiale.

Nu are nicio legătură apelul către P. cu apelul primit de la C., telefonul pe care i l-a dat lui P. a fost fără nicio sesizare,a fost un apel aleatoriu.

Îl cunoaște pe C. Andreas din 1995 pentru că a dat examen pentru permisul de conducere cu el, a dat de vreo 5-6 ori examenul și ulterior s-au întâlnit în alte condiții și i-a dat numărul. Este o cunoștință, nu se vizitau, s-au mai întâlnit în oraș.

I-a mai adus la cunoștința C. și altădată că a mai fost sancționat de nenumărate ori de poliția rutieră, fiind nemulțumit și că atât el cât și soția lui au fost sancționați pe nedrept. L-a sunat și cu ocazia altor opriri în trafic, mai ales când era sancționat și îi relata că fapt divers ce s-a întâmplat, ca poliția rutieră are ceva cu el sau cu mașinile lui, de exemplu Porsche, Cayenne etc. Avea convingerea că C. nu făcuse nimic din relatările lui.

Potrivit art. 101 - (1) UG 195/2002: Constituie contravenții și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:

…Pct.18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Instanța apreciază vinovăția inculpaților ca dovedită din transcrierile convorbirilor telefonice care se coroborează parțial cu declarațiile martorului C. Andreas J. și cu declarația inculpatului P. T. de la urmărire penală Declarația inculpatului P. T. nu se coroborează cu cea a martorului C. Andreas J., există contradicții și cu declarația inculpatului T., de altfel, declarația acestui inculpat din faza de urmărire penală nu se coroborează nici cu cea dată în fața instanței de judecată, acesta afirmând că doar la acest moment și-a adus aminte mai bine cum s-au întâmplat de fapt evenimentele – lucru greu de crezut, dat fiind faptul că memoria se alterează odată cu trecerea timpului, nu se îmbunătățește, martorul având mai multe variante prin care încearcă să explice atitudinea lui și evenimentele din acea zi.

Declarația inculpatului P. T. nu se coroborează cu cea a inculpatului T. C., dar nici cu procesele verbale de redare a interceptărilor, din care reiese foarte clar că acesta din urmă l-a contactat. Deși inculpatul T. C. declară că știa că martorul nu făcuse nimic, din procesele verbale de redare reiese cu totul altă situație.

B.4.:

La data de 18.10.2013 inculpații P. A. C. și A. G. își desfășurau activitatea de control trafic și asigurare climat liniște în zona stadionului (unde se disputa partida de fotbal dintre FC Corona B. – FC V.). În această zonă într-un loc nepermis a staționat autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de martorul M. D..

Agentul P. s-a deplasat la autoturism și i-a solicitat documentele martorului M. D., reproșându-i că a oprit într-un loc interzis și nu s-a pus în mișcare atunci când i-a făcut semn. A plecat cu documentele la autospecială (”probabil cu intenția de a mă sancționa”), moment în care la autoturism a venit fotbalistul B. M.. M. D. i-a relatat evenimentul, iar B. M. l-a contactat telefonic pe inculpatul T. C., în scopul declarat de a-i solicita ajutorul. S-a deplasat la autoutilitara de poliție pentru a afla numele polițistului. Martorul M. D. a menționat că nu a auzit ce a vorbit B. cu polițiștii însă în scurt timp aceștia i-au dat actele înapoi și apoi au plecat.

Ca și în celelalte situații inculpatul T. l-a întrebat la telefon pe B. M. numele polițistului și a solicitat să-l contacteze, oră fiind 19:50:05.

”T.C: du-te și spune-i… lui băiatul acela să-mi dea un telefon, da?”

La scurt timp, T. C. a primit următorul mesaj de la B. M.: ”Merci mult”.

Din verificarea registrului cuprinzând sancțiunile aplicate de inculpatul P. A. C. a rezultat că în data de 18.10.2013 M. D. a fost sancționat cu avertisment.

În fața instanței martorul M. D. a menținut declarația dată la urmărire penală. În data de 18.10.2013, s-a deplasat în zona Stadionului B. cu autoturismul pentru a participa la un meci. A staționat într-adevăr într-o zonă în care era indicator oprire interzisă așteptând să vină paznicul să le deschidă poarta pentru a duce mașina în garaj. A venit un agent de poliție care i-a comunicat că staționa într-un loc interzis,nu-și aduce aminte dacă i-a făcut semn să se pună în mișcare. A predat documentele agentului și acesta s-a deplasat la mașină cu ele. A apărut martorul B. M., i-a povestit ce s-a întâmplat și nu-și amintește dacă a sunat pe cineva. Nu-și amintește ce sancțiune i-a fost aplicată,știe că am primit două punte penalizare.

Și-a menținut declarația în sensul că colegul B. s-a deplasat la mașina poliției,este posibil ca să nu-și aducă aminte.

Nu știe dacă există vreun indicator în zona stadionului privind oprirea sau staționarea interzisă sau dacă calea de parcarea pe care o urmează el este urmată și de alți angajați ai clubului,nici un oficial nu i-a comunicat această metodă.

Martorul B. M. M. a menținut declarația dată la urmărire penală. Își amintește că M. l-a sunat spunându-i că îl așteaptă cu avariile puse la Stadion, urmând să intre împreună la meci. Când a ajuns la mașină, acesta fusese interpelat de un agent de poliție. L-a sunat pe inculpatul T. cu care este prieten și îl cunoaște de mulți ani, să-l întrebe dacă poate să îi ajute în sensul că șoferul poate să nu primească amendă. Acesta a staționat doar un minut și consideră că nu merita amendat. Nu știe dacă în zonă exista un indicator cu oprire interzisă. I. T. l-a întrebat cum îl cheamă pe agentul respectiv și să i-l dea la telefon, ceea ce a și făcut. Era lângă mașina polițistului când i-a dat telefonul agentului,care s-a deplasat mai încolo. Nu a auzit ce s-a întâmplat după care i-a restituit telefonul. I-a trimis inculpatului T. un mesaj prin care i-a mulțumit. Își amintește doar că a intrat împreună cu M. la meci,nu știu când acesta a primit actele sau dacă a primit un proces-verbal de contravenție.

Nu-și amintește dacă în momentul în care a intervenit la agentul de poliție pentru ca M. să nu fie sancționat, acesta completa procesul-verbal.

Inculpatul P. A. nu a recunoscut săvârșirea faptei de abuz în serviciu. În data de 18 octombrie 2013 era pe . desfășura activitatea cu A. G. în posturi diferite iar pe stadion se disputa o partidă de fotbal. A observat un autoturism parcat neregulamentar, era în zona de acțiune a indicatorului ”Oprire Interzisă”. L-a fluierat de 3-4 ori cu intenția de a-l determina să se pună în mișcare, ceea ce nu s-a întâmplat. S-a apropiat de acesta pe mijlocul benzii unu în speranța că îl va vedea în oglinda retrovizoare și se va pune în mișcare. Într-un final a ajuns la mașină, i-a bătut în geam, nu observase prezenta sa, erau și alte persoane în mașină. I-a solicitat documentele și l-a întrebat dacă l-a auzit fluierând, acesta și-a cerut scuze pentru că staționează neregulamentar,i-a spus că nu l-a auzit pentru că era prins în discuție cu pasagerii din autoturism. S-a deplasat la mașina de poliție cu actele acestuia și i-a întocmit proces-verbal de contravenție,aplicând sancțiunea avertisment. A individualizat în acest mod sancțiunea din proprie inițiativă, contravenientul a avut un comportament bun, i-a vorbit politicos și și-a cerut scuze. Nu a discutat telefonic cu inculpatul T., șoferul nu i-a cerut să îl sune.

Colegul său A. era în alt colț al stadionului și nu a fost prezent la constatarea contravenției și întocmirea procesului-verbal.

Fiind audiat cu privire la această faptă, inițial inculpatul T. C. a menționat că l-a contactat B. M. pentru că un coleg de-al lui a intrat în radar. I-a comunicat că nu are cum să-l ajute. În declarația din 22.07.2014,dată la Tribunalul B. inculpatul a menționat că nu a intervenit pentru B., motivul invocat fiind acela că ”nu există convorbiri între mine și agenți”.

În fața instanței inculpatul T. C. a arătat că la data de 18.10.2013 a fost sunat de B. M. (care e fotbalist la FC B., îl cunoaște de la meciuri, obișnuiește să meargă aproape la fiecare meci, a făcut schimb de număr de telefon de ani de zile, probabil prin 1998) care i-a relatat că un coleg de-al lui a fost prins de radar dar nu i-a solicitat nimic. Probabil că l-a sunat cu intenția de a-l suna el pe agent și de a nu fi sancționat, dar nu a făcut acest lucru. Nu a cerut detalii despre numele agentului, nu știa cine i-a oprit.

După ce i s-a dat citire convorbirii telefonice avute cu B. în acea zi,a susținut că a confundat cu altă situație. Își aduce aminte că a fost sunat, probabil a fost un meci. Nu a sunat pe nimeni, mașina nu era de la poliția rutieră, era de la Ordinea Publică. Este adevărat că a primit un mesaj „Merci mult”, dar probabil că acesta a considerat că el a intervenit și a primit o sancțiune mai blândă însă a arătat că nu a intervenit în nici un mod, nici nu îi cunoștea pe acei agenți.

Lipsa unei convorbiri de pe telefonul personal nu este de natură a înlătura răspunderea penală, având în vedere că martorul B. M. s-a dus la autospeciala de poliție chiar la momentul în care vorbea la telefon cu T. C., solicitându-i agentului de poliție să-i comunice numele său, iar urmare a demersului făcut de acesta, inculpatul P. A. C. l-a sancționat cu avertisment pe contravenientul M. D.. În acest caz, spre deosebire de prima faptă menționată mai sus, inculpatul P. A. C. a întocmit proces-verbal de contravenție, întrucât până la venirea martorului B. M. la autoutilitară începuse să scrie procesul-verbal (ora acestuia 19:50), însă inculpatul a efectuat verificări în bazele de date cu privire la contravenient și autoturismul acestuia la orele 19:52:33, fiind dovedit astfel că aplicarea unei sancțiuni mult mai ușoare decât fapta concret comisă s-a datorat intervenției inculpatului T..

Chiar dacă inculpatul P. A. C. nu a discutat la telefonul său personal cu inculpatul T. C., nu se poate contesta existența unui contact prin intermediul martorului B. M. (cum de altfel acesta a și declarat în fața instanței de judecată) și confirmat și prin declarația martorului M. D.. De altfel, mesajul martorului B. M. - merci mult – vine să certifice acest lucru.

B. 5.:

P. intermediul nașului său de cununie, G. D., directorul Tess B., inculpatul T. C. și-a mărit lista persoanelor ”protejate de rigorile legii”. Printre acestea se numără astfel și numitul R. M. Iliodor.

La data de 29.10.2013 martorul B. C. P., comisar de poliție, în cadrul Poliției Mun. S., coordona o acțiune pe linie rutieră, împrejurare în care au fost opriți în trafic mai mulți conducători auto.

Potrivit declarației acestui agent din cursul urmărire penală unul dintre conducători auto nu avea documentele asupra sa, motiv pentru care era agitat și a insistat să dea un telefon. Polițiștii i-au solicitat de mai multe ori să meargă la mașina să, însă acesta a refuzat. În cele din urmă a contactat o persoană, solicitându-i polițistului să poarte o discuție cu acesta. Comisarul B. a acceptat, discutând astfel la telefon cu inculpatul T. C., căruia i-a recunoscut vocea. Acesta i-a precizat că ”cetățeanul respectiv are documente asupra sa.”

Ulterior, numitul R. M. Iliodor a fost lăsat să plece fără a fi sancționat.

Aceleași date au rezultat și din convorbirile telefonice purtate în data de 29.10.2013 de T. C., acesta fiind sunat de R. M. Iliodor la ora 13,50 care îi relatează problema rutieră, respectiv că a fost oprit de poliție la S. și nu are actele. Ca de obicei inculpatul T. C. este interesat de numele polițistului. De această dată de pe telefonul solicitantului intervenției inculpatul T. discută cu ofițerul de poliție.

”T.C: Alo?

P.: Mă auziți?

T.C.: Te aud. Are documente! Da!

P: Am înțeles! ”

Fiind audiat, inculpatul T. C. a menționat că a contactat polițistul ”pentru a confirma că R. M. Iliodor nu este o persoană urmărită general”, dar nu a menționat și unde a verificat aspectele susținute, cu atât mai mult cu cât la primele audieri nu știa cine este acea persoană.

După momentul convorbirii purtate de inculpat la ora 13.54, martorul R. M. Iliodor a fost verificat în baza de date privitoare la evidența persoanelor.

În registrul de evidență al sancțiunilor contravenționale aplicate de Poliția Mun. S. figurează mai multe persoane sancționate pentru încălcarea art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 (neutilizarea centurii de siguranță), însă numitul R. M. Iliodor, persoana pentru care s-a intervenit a fost lăsat să plece fără a fi sancționat.

În fața instanței martorul B. C. P. a menținut declarația dată la urmărire penală, corespunde adevărului. În dimineața zilei de 29.10.2013 a fost chemat de acasă pentru a participa la o acțiune pe linie rutieră. Își amintește că au fost oprite mai multe mașini printre care și un șofer care nu avea acte asupra sa,a verificat acel șofer în baza de date, prin dispecerat. De obicei această operațiune de verificare a cetățenilor străini poate dura maxim o oră. În acest caz nu a durat așa de mult. I-a spus șoferului că dacă este în regulă poate să plece. Acel șofer a încercat de câteva ori să-i dea telefonul pentru a discuta fără a indica cine este persoana de la capătul firului. După ce l-a verificat și i-a spus că este în regulă a discutat la telefonul șoferului cetățean străin,i-a recunoscut vocea inculpatului T., care i-a spus la telefon că ,,are acte’’. Nu a înțeles ce a vrut să-i spună. Luase deja hotărârea de a-i da un avertisment verbal pentru lipsa documentelor. Nu știe dacă acest șofer purta centura de siguranță, știe că singura problemă pe care a avut-o cu el a fost lipsa actelor.

Probabil în convorbirea cu inculpatul T., acesta a vrut să-i confirme identitatea acestui om. Este o procedură corectă, legală, confirmarea identității unui contravenient în acest fel,deseori când au probleme în trafic,solicită sprijinul ofițerilor și a chiar și a șefului de serviciu, dar pentru alte probleme nu pentru lipsa actelor și doar pentru cetățenii străini. Este adevărat că nu au mai fost situații în sensul să-l sune pe T. pentru a-i confirma identitatea unei persoane oprite în trafic.

În activitatea sa s-a întâmplat uneori să acorde avertisment verbal pentru lipsă documente,aceasta nu era o cauză care să genereze un accident rutier. I se putea întâmpla oricui,o consideră o contravenție ușoară pentru că exista o bază de date unde putea verifica identitatea persoanei.

Fiind audiat în calitate de martor în cursul up, R. M. Iliodor a menționat că a fost oprit de poliție întrucât nu purta centură de siguranță. În fața instanței martorul R. M. Iliodor a declarat că a fost oprit în trafic de un agent de poliție, deoarece vorbea la telefonul mobil și ulterior a constatat că nu avea nici actele mașinii asupra sa, erau în cealaltă mașină. Agentul s-a prezentat, i-a cerut actele, a constatat că nu le are și i-a spus agentului că este cetățean german și cum să facă. A coborât din mașină,s-a deplasat la mașina poliției și l-a sunat pe C. T. deoarece au același naș, G. D., unde de obicei de sărbători se întâlneau. Agentul de poliție i-a spus că trebuie să sune la Oradea pentru a-l verifica, motiv pentru care a spus că-l sună pe T. pentru a confirma cine este și nu pentru a fi exonerat de amendă. Nu a fost sancționat,nu poate spune de ce. Crede că i-a dat telefonul polițistului pentru a discuta cu T. pentru ca acesta să-i confirme identitatea. Agentul de poliție i-a comunicat apoi că poate pleca.

În Germania dacă era găsit pe autostradă fără acte de identitate agentul ar fi accesat imediat baza de date, nu există o asemenea contravenție, însă ar fi fost sancționat pentru utilizarea telefonului mobil.

În fața instanței inculpatul T. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu. A fost sunat în 21.10.2013 de către nasul său D. G. care i-a relatat ca un fin de-al său cu domiciliul în Germania și cu documente nemțești, inclusiv permisul de conducere a fost oprit undeva pe centura Brașovului și polițistul ar fi intenționat să îl conducă la sediul poliției întrucât nu îi putea stabili identitatea fiind cetățean german, pentru că nu avea actele la el. La cetățenii străini exista o alta procedura de lucru, nu poate fi verificat în baza noastră de date, trebuie făcută o adresă la punctul de control Oradea, aceștia contactează autoritățile germane și așteaptă confirmarea și într-o oră primesc răspunsul.

Întrucât îl cunoștea, știa situația lui, nu era o persoană urmărita internațional, știa că era un om de buna-credință, doar i-a confirmat agentului comisarul B. că are acte. Nu i-a transmis să nu îl sancționeze sau să îl sancționeze mai blând. Nu este regulamentara această procedură ,agentul nu poate să treacă în procesul-verbal ca șeful serviciului rutier confirma identitatea dar prin prisma faptului că știa cine este, a spus că are acte, ceea ce s-a și confirmat. Acțiunea pe linie rutiera coordonata de B. implica oarecum și serviciul rutier,dacă ar fi fost acțiunea stabilită de serviciul rutier se raporta la acesta sinteza rezultatelor, dacă era o acțiune pe plan local a Poliției S., rămânea în sinteza zilei și se raporta la dispecerat,nu știe cum era în această situație.

Din coroborarea probelor administrate în legătură cu această faptă, rezultă în afara oricărei îndoieli că scopul convorbirii telefonice a fost exonerarea de răspundere contravențională a martorului R. M. Iliodor și nu confirmarea identității.

Astfel martorul B. C. arată că a oprit o persoană în trafic – pe martorul R. M. Iliodor – că acesta a insistat să poarte o convorbire telefonică – cu inculpatul T. C. – care a încercat să îl convingă că martorul are de fapt documentele asupra sa. Urmare a acestuia telefon, martorul B. C. a înțeles că nu trebuie să-l sancționeze pe R. M. Iliodor. În ceea ce privește motivul opririi în trafic martorul R. M. Iliodor acesta a avut o poziție oscilantă,fie că nu purta centura de siguranță,fie că vorbea la telefonul mobil,după care agentul a constatat lipsa actelor. Raportat la ora convorbirii telefonice și procesul-verbal de consemnare a orei accesării bazei de date,urmează a înlătura ca nesinceră declarația martorului B. în sensul că după ce l-a verificat pe martorul Iliodor și i-a spus că este în regulă ar fi discutat la telefonul șoferului cetățean străin și i-a recunoscut vocea inculpatului T.. Declarațiile se coroborează cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice aflate în vol. 3 dosar urmărire penală f. 137, cu înscrisurile de la f. 130 și următoarele care atestă verificarea în baza de date,dar nu și înscrierea persoanei verificate în Raportul de activitate potrivit obligațiilor de serviciu, iar declarația inculpatului T. C. nu este sinceră și nu se integrează în materialul probator administrat.

B. 6.:

La data de 15.11.2013, inculpatul S. I. și-a desfășurat activitatea împreună cu agenții B. și Rumegă din cadrul Biroului Rutier, în schimbul ÎI, desfășurând activități „oprire radar”.În jurul orelor 21,00 acesta acționa pe linie control și supraveghere trafic în zona intersecției Calea București cu .> În aceste împrejurări l-a oprit în trafic pe martorul M. P., care nu acordase prioritate de trecere în giratoriu unui alt autovehicul, comunicându-i motivul opririi și faptul că i se va reține permisul de conducere. După remiterea documentelor, inculpatul S. s-a deplasat la autoutilitară în scopul declarat de a verifica contravenientul și întocmi procesul-verbal de contravenție, împrejurare în care martorul M. P. a coborât din mașină, întrebându-l numele, pe care agentul i l-a comunicat din nou și transmițându-i că tatăl său este prieten cu T..

Martorul M. P. și-a contactat părinții, pentru a le relata problema, aceștia fiind împreună cu martorul L. L., consilier local, cunoștință a inculpatului T. C..

La scurt timp martorul L. L. îl și contactează pe inculpatul T. C., la ora 21:06:35,comunicându-i problema reală a opririi în trafic a nepotului său:

”L.L.: Un nepoțel de-al meu a intrat într-o… într-un sens giratoriu din acesta…. Cred că… mă rog, a trecut de pe o bandă de alta (…..)

T.C: Haideți că verific eu despre ce e vorba…

L.L: Domn S. (….)

L.L.: Vrea să-i ia carnetul…”

După terminarea convorbirii, inculpatul T. C. îl contactează pe inculpatul S. I., utilizatorul postului de telefonie mobilă nr._, sub forma unui bip.

Urmare a acestei intervenții inculpatul S. I. l-a sancționat pe M. P. pentru ”nefolosirea centurii de siguranță”.

Martorul M. P. a declarat în fața instanței că el conducea autoturismul spre . în giratoriu și după ce a ieșit am fost oprit de un echipaj de poliție. Agentul i-a spus că nu a acordat prioritate la . că urmează să primească amendă și îi suspende dreptul de a conduce. I-a prezentat actele,acesta s-a deplasat cu acestea la mașina poliției în scopul de a întocmi procesul-verbal de contravenție. În acel moment a sunat-o pe mama sa, i-a spus ce s-a întâmplat și să-l întrebe pe tatăl său care sunt procedurile. Intenționa să conteste procesul-verbal deoarece nu se simțea vinovat și a întrebat-o dacă trebuie să semneze acel proces-verbal. După aproximativ 3, 4 minute agentul de poliție a venit la mașina sa cu proces-verbal de contravenție întocmit pentru neportul centurii de siguranță.

Știa că unchiul său L. L., consilier local era acasă la el când a plecat. A aflat de la mama să că acesta l-a sunat pe inculpatul T. pentru a-l întreba dacă se reține carnetul în vederea suspendării pentru așa ceva abia în iulie când a primit citație pentru a se prezenta la procuror. Nu știe dacă T. l-a sunat pe agent.

Este adevărat că l-a întrebat pe agent cum îl cheamă și nu a comunicat nimănui numele agentului. Nu i-a spus agentului că tatăl său este prieten cu T..

Nu a contestat procesul-verbal întocmit pentru neportul centurii pentru că era vinovat de această faptă.

Martorul L. L. a arătat în fața instanței că menține declarația dată la urmărire penală. În noiembrie 2013 era în vizită la sora sa, P. nepotul său a sunat acasă, a comunicat mamei că a fost oprit în trafic la giratoriul de la Spitalul Județean și că agentul de circulație a spus că o să-i ia permisul, nu știa pentru ce a fost oprit, dar era speriat. Credea că i se va lua permisul în condițiile în care credea că nu a făcut o greșeală în circulație. L-a sunat pe inculpatul T. pentru a-l întreba dacă este posibil să i se ridice permisul nepotului său, dacă nu a fost implicat într-un accident rutier. Acesta i-a spus că nu știe speța, nu știe ce s-a întâmplat dar depinde ce s-a întâmplat și cum a intrat în giratoriu, dacă agentul a considerat că trebuie să-i ia carnetul. Sub nici o formă scopul telefonului nu a fost de a interveni pe lângă inculpatul T. ca nepotul să nu fie sancționat. Așa își aduce aminte, deși instanța a dat citire transcrierii convorbirii telefonice pe care a avut-o cu inculpatul T..

După ce a vorbit cu inculpatul T. nu l-a sunat pe nepot pentru a-i spuneți concluzia,nu-și amintește ce i-a comunicat sora să fiului său dacă aceasta era prezentă când a purtat discuția telefonică cu inculpatul T., nu-și aduce aminte dacă a fost vorba de vreun nume al agentului.

Cunoaște care este calea de a rezolva o nemulțumire legată de vreun proces-verbal de contravenție dar de fapt a fost doar o lămurire pe care a cerut-o de la o persoană pe care o cunoștea și care era în măsură să-i răspundă.

În declarația dată în cursul urmăririi penale inculpatul S. I. a descris până la cele mai mici amănunte acest eveniment rutier, menționând că nu l-a sancționat pentru neacordare prioritate în giratoriu întrucât nu a avut martori, respectiv că nu l-a oprit pe celălalt șofer. A mai precizat că la ora apelului dat de T. C. întocmise deja procesul verbal. Inculpatul nu a putut relata cu aceeași precizie și coerență situația celorlalți contravenienți.

În fața instanței nu a recunoscut săvârșirea faptei. În data de 15 noiembrie 2013 se afla pe Calea București, își desfășura activitatea pe linie de control și supraveghere trafic în jurul orei 21⁰⁰ împreună cu agentul B. iar la giratoriul de la Spitalul Județean a observat un autoturism care a forțat intrarea spre . doilea autoturism se deplasa dinspre . și a considerat că nu i-ar fi acordat prioritate, dar nu a stânjenit celălalt autoturism în nici un fel. L-a oprit pe conducătorul primului autoturism la circa 50 de metri după giratoriu,pentru că totuși a încălcat o regulă. S-a prezentat, la volan se afla un tânăr care i-a prezentat documentele, i-a spus să meargă la autoturism, urmând să facă verificarea permisului de conducere, care este obligatorie și a restului de documente, respectiv dacă permisul este valid, dacă are ITP și polița RCA. În timp ce făcea verificările, tânărul a coborât, a venit la autospeciala poliției și i-a ciocănit în geam, spunându-i că tatăl său se cunoaște cu d-ul T., dar i-a spus să meargă la mașina lui, ceea ce a și făcut, fără a-l băga în seamă.

Probabil s-a urcat în mașină și și-a sunat părinții. A început să întocmească un proces-verbal de contravenție pentru nefolosirea centurii de siguranță pentru că anterior la momentul opririi observase că nu are centură. Când s-a dus cu procesul-verbal întocmit, la mașina șoferului pentru a-l întreba dacă are obiecțiuni, acesta i-a spus că este student și că nu are bani, l-a atenționat spunându-i că data viitoare să conducă mai prudent.

Nu a întocmit proces-verbal și pentru neacordare de prioritate în giratoriu deoarece nu a putut observa numărul de înmatriculare al autoturismului căruia nu i se acordase prioritate, nu ar fi putut descrie starea de fapt în procesul-verbal, ceea ce era obligatoriu.

După ce a înmânat procesul-verbal și s-a întors la autospeciala a constatat că pe telefonul mobil avea un apel pierdut de la inculpatul T.. Nu a sunat înapoi deoarece în 2011-2012 a mai trecut printr-un proces similar, a fost cercetat pentru abuz în serviciu și achitat.

Singurul motiv pentru care nu a aplicat sancțiune și pentru contravenția de neacordare de prioritate în giratoriu este acela că nu întrunește condițiile de sancționare în sensul că acel proces-verbal ar putea fi contestat în instanță și dat în judecata de către persoana care câștiga procesul. A trecut prin două situații similare în perioada în care a lucrat la Biroul Tamponări, doua procese-verbale întocmite de el ulterior au fost anulate în instanță, nu își aduce aminte exact motivul,doar ca întruna din situații s-a reținut o contradicție între starea de fapt și încadrarea în drept, a fost chemat la conducerea IPJ și atenționat pentru a plăti cheltuielile de judecată și într-un final după o ședință mai amplă s-a hotărât să nu mai plătească.

A fost sunat și altădată de către inculpatul T. dar nu pentru a ierta un conducător auto. S-a întâmplat și altădată să aibă apeluri pierdute de la inculpatul T. sau de la alți șefi pe care nu i-a sunat din nou, a fost certat de ce nu răspund, însă le-a spus că nu a auzit.

Înainte să îl oprească pe conducătorul auto,deși avea reprezentarea că nu avea și numărul celeilalte mașini, a luat decizia să îl oprească totuși pentru neacordare de prioritate în giratoriu deși nu cunoștea numărul celeilalte mașini, nu l-a reținut, afară era chiciură și era noapte. L-a urmărit pe șofer, mergea pe bandă a doua, șoferul era pe banda întâi, i-a făcut semn din mașină, iar șoferul a oprit după aproximativ 50 de metri.

Inculpatul T. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu. La data de 15.11.2013 a fost sunat de martorul L. L., pe care îl cunoștea tot de la fotbal, este o cunoștință, fusese director la Clubul de Fotbal Corona B. și care l-a întrebat dacă într-un sens giratoriu unei persoane i se poate reține permisul de conducere dacă nu a fost implicată într-un accident. Nu a înțeles ce vrea să spună și i-a spus să îl lase să verifice, pentru că în mod normal nu. Când treci de pe o bandă pe alta nu se reține permisul, este neasigurare pe banda de mers.

L-a sunat pe agentul S.,al cărui nume i-l comunicase L. dar acesta nu i-a răspuns la telefon. Nu este adevărat că i-ar fi dat bip, nu obișnuiește să dea bip-uri. A vrut doar să verifice despre ce contravenție este vorba, deoarece fără tamponare, trecerea de pe o bandă pe alta nu este urmată de reținerea permisului.

A doua zi l-a chemat pe S. la birou sau chiar în aceeași zi la sfârșitul programului, nu își amintește și l-a întrebat despre această situație,acesta i-a spus că nu a observat numărul mașinii respective, motiv pentru care nu a întocmit proces-verbal pentru neacordare prioritate în giratoriu nereținând numărul de înmatriculare a mașinii celeilalte căreia nu i se acordase prioritate. S-a întocmit proces-verbal de contravenție pentru neutilizare de centură. Agentul S. nu a întocmit proces verbal pentru neacordare de prioritate deoarece era pățit, anterior întocmise un proces verbal unde nu reținuse numărul de înmatriculare a unei mașini, acesta a fost anulat de instanța în contestație și a fost cercetat administrativ și conducerea IPJ i-a imputat acel proces-verbal și cheltuielile de judecată.

Obișnuia să se intereseze ulterior primirii unui telefon, despre întocmirea proceselor verbale la agenți, mai ales în tamponările care se comiteau în sensurile giratorii dar și în alte situații din trafic. De multe ori era sunat de agenți și consultat.

Aspectele menționate în apărare de inculpatul T. C. nu pot fi reținute raportat la materialul probator, întrucât nu s-a discutat de vreun accident și nu i-a dat vreun sfat privitor la ”un demers pe cale amiabilă”.

Aspectele menționate de inculpatul S. I. sunt în contradicție cu materialul probator administrat în cauză. Potrivit raportului întocmit de acesta aflat la f. 157 vol. III u.p., ora sancționării contravenientului cu avertisment scris este 21:10, deci după apelul inculpatului T. C. de la ora 21:08, iar martorul M. P. i-a transmis că tatăl său este prieten cu T., aspect nerecunoscut de acest tânăr. Mai mult în raport inculpatul S. consemnează sancționarea contravenientului M. cu amendă în cuantum de 80 lei, ori în procesul-verbal aplică avertisment. Problema semnalată inculpatului T. C. a fost că ”S. vrea să-i ia permisul”, nu să-l sancționeze pentru neutilizarea centurii.

La dosarul penal s-a atașat în copie registrul de sancțiuni aplicate de inculpatul S. I. în perioada octombrie-decembrie 2013, constatându-se că acesta a aplicat mai multe sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor art. 135 din OUG 195/2002, (neacordare prioritate). S-au solicitat de la IPJ B. procesele-verbale întocmite pentru aceste fapte, constatându-se că procedura de care face vorbire inculpatul în declarație nu rezultă din acestea. De exemplu în data de 01.11.2013 inculpatul S. I. a întocmit procesul-verbal de contravenție nr._ pentru neacordare prioritate trecere în giratorii (faptă similară) dispunând sancționarea contravenientului și reținerea permisului de conducere, fără să urmeze vreo procedură specială. Nu există dovada că a oprit autoturismul căruia nu i s-a acordat prioritate, ci doar a menționat numărul acestuia în procesul verbal.

Probele conduc la concluzia că martorul M. P., prin intermediul martorului L. L., îl contactează pe inculpatul T. C. pentru a interveni la inculpatul S. I., în sensul de a aplica o sancțiune mai ușoară. Declarațiile tuturor persoanelor implicate nu sunt în consonanță, există discrepanțe evidente, rezultând o încercare nereușită de a da o altă conotație evenimentelor.

Inculpatul Tămărjan C. recunoaște că a fost sunat de martorul L. L. și că a încercat să-l contacteze pe inculpatul S. I., dar acesta nu i-ar fi răspuns la telefon. Inculpatul S. I. se contrazice în propria declarație, arătând că a oprit mașina pentru neacordare prioritate de trecere, deși ulterior aplică sancțiunea pentru lipsa centurii, deși nu observase acest lucru.

Martorii M. P. și L. L. încearcă împreună să ofere o explicație, dar se contrazic cu privire la momentul, solicitarea și răspunsul primit. Neconcordanțe există și cu privire la luarea legăturii după declanșarea urmăririi penale în cauză.

P. urmare, având în vedere situația de fapt menționată mai sus, se constată că inculpatul S. I. și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu la instigarea inculpatului T. C.,constatând în procesul-verbal de contravenție, o sancțiune pentru o contravenție mai ușoară decât cea pentru l-a oprit pe contravenient

B.7.:

La data de 29.11.2013 inculpatul A. G. V. își desfășura activitatea împreună cu inculpatul P. A. C. pe .. B.. În jurul orelor 17,43, în zonă a oprit neregulamentar în stația de autobuz martora M. M., medicul pediatru al fiului inculpatului T. C.. Inculpatul A. s-a deplasat la autoturismul martorei solicitându-i documentele. După remiterea acestora, s-a deplasat la autospeciala, timp în care martora l-a contactat pe T. C..

Ora :17:43.06

”M.M:… mi-a luat unu actele ..cu douăj..

TC: Întrebați-l un pic cum îl cheamă.. Da?”

Imediat inculpatul îl contactează pe ofițerul P. C., întrebându-l cine acționează pe Griviței și transmițând, ca de fiecare dată aceeași solicitare:

Ora 17: 44.08.

”T.C: Zi-i să-mi dea, te rog frumos, un telefon, da?

P.C.: acum, da, da….”

La ora 17:45.24 inculpatul A. G., potrivit solicitării, îl contactează pe T. C.:

”T.C.: Vezi un pic că e doctoriță… Da?

A.G.V.: am înțeles!am înțeles! Să trăiți!”

Urmare a acestuia apel martora M. M. nu a mai fost sancționată.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A. G. V. a susținut că decizia de nesancționare a fost determinată de urgența medicală pe care o avea martoră, fără să menționeze în ce a constat aceasta. Mai mult, inculpatul A. G. V. a menționat că a luat decizia nesancționării înaintea apelului, pentru că persoană era doctor, însă nu i-a prezentat vreun document din care să rezulte acest fapt și pentru că oprise în stația R. și nu bloca traficul. Inculpatul a mai precizat că sancțiunea este legală.

În fața instanței inculpatul A. G. V. a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina să și a solicitat să fie judecat pe calea procedurii simplificate numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,pe care le cunoaște și le însușește și a înscrisurilor în circumstanțiere. Astfel a arătat că în data de 29 noiembrie 2013 își desfășura activitatea împreună cu agentul B. Aniel pe .. B., iar la un moment dat a observat oprit neregulamentar un autoturism în capătul stației R.A.T. unde se termina banda 1.

A mers la mașină, a observat o doamnă la volan, s-a prezentat, a solicitat documentele iar doamna i-a răspuns că a oprit pentru că este doctorița și a avut o urgență la bancă. A luat actele, s-a dus la mașina poliției, a notat-o în raportul de activitate. În scurt timp a fost sunat de un șef d-ul P. C. care i-a solicitat să îl sune pe inculpatul T., ceea ce a și făcut și acesta i-a spus „vezi un pic că este doctoriță”.

Obligația sa de serviciu era să întocmească proces-verbal de contravenție prin care să aplice o sancțiune. După ce a fost sunat de inculpatul T. a aplicat doar un avertisment verbal. În aceeași zi mai constatase doua contravenții similare și în ambele situații a aplicat sancțiunea avertisment verbal. A precizat expres că în urma telefonului dat de inculpatul T. a luat decizia de a aplica sancțiunea de avertisment verbal pentru martora M..

Inculpatul T. C. și-a justificat intervenția la urmărire penală prin faptul că martora este pediatrul copilului său și „Probabil că aș fi intervenit să i se aplice un avertisment dar nu îmi amintesc exact.„

“Explicația“ este dată de inculpatul T. C., chiar în fața judecătorului de drepturi și libertăți în sensul că „era vorba de M. M., o persoană cu notorietate în B.…nu de vreun interlop”.

În fața instanței inculpatul T. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu. O cunoaște de mult timp pe d-na doctor M., este doctorul fiului său, i-a răspuns la telefon, pentru că îi cunoștea numărul. I-a spus că este oprită undeva pe Griviței. Știind că este doctoriță și că este solicitată mereu la copii, că pot fi urgențe medicale, neavând numărul agentului care a oprit-o în trafic, l-a rugat pe ofițerul șef de schimb P. C. să îi spună cine este de serviciu pe Griviței și să îi comunice să îi dea un telefon. Agentul A. G. L-a sunat și i-a spus „vezi un pic că este doctorița” în ideea în care ar fi putut să urgenteze încheierea procesului-verbal sau să îi ia datele pentru încheierea ulterioară a acestuia.

După ce i s-a citit solicitarea martorei M. conform transcrierii telefonice de la dosar în care aceasta i-a relatat că se oprise la ING să depună pentru fiul sau niște bani, a menținut declarația, afirmând că atunci probabil că așa a gândit. A recunoscut că într-adevăr nu este legal și normal să sune agenții aflați în misiune și să le sugereze ce calitate au contravenienții.

Martora M. M. a precizat la urmărire penală că nu-și amintește de acel incident, însă nu contestă convorbirea telefonică purtată. În fața instanței martora a arătat că nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat în 29.11.2013,dacă a oprit-o poliția pe . ar fi oprit neregulamentar în stația de autobuz de la Onix. Este medic pediatru la Spitalul de copii B. și asigură urgențele în B. și zonele limitrofe,în acest context s-a prezentat inculpatul T. cu copilul în stare gravă acum mulți ani. Într-o noapte când copilul inculpatului T. era internat la terapie intensivă a fost sunată de inculpat să se intereseze de starea copilului, medicii fiind obligați potrivit protocolului să dea astfel de informații. Din 2013 avea numărul de telefon al tatălui – inculpatul T. salvat în memoria telefonului.

Nu-și aduce aminte dacă într-o conjunctură l-ar fi putut suna pe inculpatul T., nu-și aduce aminte de convorbire.

Potrivit art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, este interzisă oprirea în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, iar fapta constituie contravenție.

Potrivit registrului cuprinzând sancțiunile aplicate de inculpatul A. G. V., atașat în copie la dosar, chiar în luna noiembrie 2013 acesta a aplicat numeroase sancțiuni pecuniare pentru săvârșirea acestei contravenții, fără să justifice cu ce a fost diferită situația celorlalți contravenienți sancționați. Apreciem că dovedită săvârșirea de către inculpatul T. a infracțiunii de instigare la abuz în serviciu raportat la transcrierile convorbirilor telefonice care se coroborează cu înscrisurile de la dosar întocmite de inculpatul A. în exercitarea atribuțiilor de serviciu și cu declarația acestuia de recunoaștere a faptei

B.8.

În data de 02.12.2013 inculpatul N. L. I. și-a desfășurat activitatea pe .. B. împreună cu inculpatul B. A.. În jurul orelor 19:55 a oprit neregulamentar numita M. C.,care este soția numitului M. D., fiul suspectului M. V.,cercetat în acest dosar pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență,față de care prin rechizitoriu s-a constatat incidența dispozițiilor art. 18/ 1 din vechiul Cod penal, ca lege mai favorabilă și s-a dispus clasarea în condițiile art. 19 din Legea 255/ 2013.

După predarea actelor agentului de poliție și-a sunat soțul care la rândul său l-a sunat pe inculpatul T., comunicându-i problema rutieră a soției, zona și numele polițistului.

La ora 19:55:47

”M.D.: Salut! Scuze! Am și eu o problemă.. se poate?

T.C.: Zi! Unde ești? Unde ești?

M.D.: Pe Griviței!

T.C.: Zi-i lui băiatul acela să….

M.D.:N.… N.…

T.C.: Gata! Uite!

M.D: Nu sunt eu.. e soția!

T.C.: N.? Bine!

M.D.: Da.da.

La ora 19: 56:37 T. C. îl contactează pe inculpatul N. L.:

T.C.: Salut! Ce faci mă Liviule? În ce zonă ești?

N.L.I.: Pă Griviței!Pă Griviței… E-n regulă.

T.C: Ați găsit A.N. ul acela?

N.L.I.: Da, da, da. L-am găsit… pă Dumnezeu să ne pieptene, da!”

Ulterior martora nu a mai fost sancționată, iar la ora 20:01 inculpatul T. C. a primit un mesaj de mulțumire de la M. D..

Martora M. C. a declarat în fața instanței că era la volanul autoturismului, a oprit pe banda I pe . indicator oprirea interzisă,a staționat la aproximat 2 metri de trecerea de pietoni, era prima mașină înainte de trecere iar în zonă erau două benzi. Cunoaște că parcarea în acel loc era neregulamentară Agentul s-a prezentat și i-a cerut actele, după care s-a deplasat la mașina de poliție. A rămas în mașină, se grăbea să-și ia copilul de la meditație, motiv pentru care l-a sunat pe soțul său pentru a vedea dacă poate să ajungă el,nu mai știe dacă i-a comunicat soțului numele agentului. După aproximativ 5 minute agentul s-a întors, i-a înapoiat actele și i-a dat un avertisment verbal spunându-i să nu mai oprească în acea zonă. Este adevărat că erau mai multe mașini staționate însă nu a observat dacă agentul a luat actele și celorlalți șoferi. Și martora și soțul său îl cunoșteau pe inculpatul T., numărul de telefon al acestuia îl avea soțul său. T. este amic cu socrul ei, M. V. și se știu din vedere,din când în când T. venea la firmă dar nu știe în ce scop.

A revenit în urma citirii declarației sale de la urmărire de către instanță și a arătat în fața instanței că nu mai știe dacă în acea seară soțul său i-a comunicat că l-ar fi sunat pe T. pentru a interveni. Agentul de poliție a avut un comportament corespunzător, a vorbit frumos.

Potrivit declarației inculpatului N. L. din cursul urmăririi penale, la acel moment mai multe persoane au oprit neregulamentar pe trecerea de pietoni din zonă sau la o distanță mai mică de 25 m de trecere. Le-a luat actele tuturor șoferilor pentru verificare. Toți cei care au oprit neregulamentar au fost sancționați, iar restul au fost menționați în raport. Doamna M. N. a parcat regulamentar și după notarea datelor a fost lăsată să plece. Inculpatul N. a mai precizat că la momentul apelului predase deja actele.

În fața instanței inculpatul N. a arătat că se consideră nevinovat. În data de 02 decembrie 2013 pe . activitatea în schimbul II. Efectuă serviciul de patrulare pe . observat mai multe autoturisme oprite pe banda 1 într-o zonă în care nu exista indicator „Oprirea interzisă”, respectiv intre Complexul Onix și Cinematograf Modern. Exista în apropierea primei străduțe pe dreapta indicator „Oprirea Interzisă” dar este valabil doar 5 metri. Autoturismele oprite nu erau nici în dreptul stației și nici în zona de oprire a indicatorului. S-a deplasat la șoferi să le pună în vedere să se deplaseze pentru a nu bloca circulația, le-a luat actele pentru a le verifica, nu mergea stația deoarece se consumase bateria. Nu a verificat stația când a plecat de la serviciu,nu exista o obligație în acest sens. A constatat că nu mai are baterie când a ajuns în trafic și a pornit stația.

Practic a luat actele și s-a deplasat la mașină, a verificat dacă aveau ITP, dacă permisul este valabil, dacă corespunde cu persoana care este la volan și le-a pus în vedere să se pună în mișcare. Printre persoanele verificate era și martora M. C.. Nici unui conducător auto din cei care opriseră nu le-a aplicat vreo sancțiune. A înscris datele șoferilor într-o foaie A4 urmând să le transcrie în raportul de activitate.

A fost sunat de inculpatul T. în timp ce se afla în mașina poliției și era în cursul verificării actelor șoferilor găsiți. Acesta l-a întrebat dacă au găsit AN-ul. A susținut că în 28.11.2013 pe Șoseaua Cristianului a avut loc un accident mortal al cărui conducător auto a fugit de la locul accidentului și nu a fost depistat,aveau obligația să verifice toate autoturismele Volskwagen Golf din B. și cele din tranzit, acțiunea durând aproape o lună, dacă prezintă avarii și atunci i-a spus că „l-am găsit pe D-zeu să ne pieptene”.

A solicitat documentele persoanelor staționate pe prima bandă,chiar dacă acestea nu săvârșiseră nicio contravenție ca să le verifice documentele și avea instrucțiuni verbale din partea șefilor ca toate mașinile controlate să le treacă în raportul de activitate, întrucât dacă s-ar fi săvârșit o infracțiune: furt, tâlhărie, în zona respectivă ar fi fost util la identificarea făptuitorilor.

Consideră că are un comportament corespunzător cu toate persoanele din trafic indiferent de sex. Este adevărat că o dată a fost chemat la inculpatul T. și avertizat asupra unor discuții neprincipiale cu persoane de sex feminin depistate în trafic. În aceea zi sancționase aproape numai femei. Probabil persoana respectivă fusese în audiență la T..

Inculpatul T. nu obișnuia să îl sune cât era la serviciu, se întâmpla foarte rar, de exemplu îl întreba dacă sunt probleme în zona respectivă, dacă a reținut permise, probleme strict de serviciu.

Inculpatul T. C. a menționat că nu a intervenit pe lângă agentul de poliție în data de 02.12.2013. A fost sunat de M. D., fiul lui M. V. de la MondoTrans, o cunoștință, care i-a comunicat că soția a fost oprită de agentul N. undeva pe . i-a spus de ce. Întrucât N. este unul din agenții fata de care a avut reclamații pentru comportamentul acestuia în trafic fata de persoane de sex feminin, și pentru ca o cunoștea pe acea persoană, a intenționat să îl sune. În timp ce se gândea că e seara și e târziu,și-a amintit că în acea zi avusese loc un accident mortal al cărui autor părăsise locul faptei și agenții aveau sarcina fiecare de a verifica 3-4 mașini Volskswagen Golf, motiv pentru care l-a sunat să îl întrebe dacă a găsit A.N. L-a sunat să vadă în ce zonă e pentru a vedea dacă i se confirma ce îi spusese M. la telefon și dacă este vorba despre N. pentru ca mai avea un agent pe care îl chema N..

Ulterior a aflat că martora nu a fost sancționata, dar consideră că nu datorită apelului său. A primit într-adevăr mesaj de la M. D. „mulțumesc frumos”, el a considerat probabil că a intervenit, ceea ce nu era adevărat. Așa cum se observa în convorbirea de la dosar eu nu a discutat nimic cu privire la M. C..

Locuiește împreună la Bunloc cu d-na doctor Solonari L., sunt în uniune consensuală ,aceasta a fost sancționata pecuniar chiar de către agentul N. L. pentru lipsa centurii de siguranță și nu l-a sunat nici măcar pentru ea.

Martora M. era o persoană drăguță, slăbuță, tânără, avea toate atuurile să fie abordată de agentul N., despre care nu poate spune că ,,era un pericol în trafic pentru persoane de sex feminin’’, dar acesta era monitorizat atent.

Aceste apărări ale inculpatului urmează a fi înlăturate ca nereale raportat la declarația martorei M. privind comportamentul civilizat al inculpatului N..

Coroborând datele menționate în raportul întocmit de inculpatul N. L. cu datele rezultate din registrul de sancțiuni aplicate de același inculpat, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și cu declarația martorei M. N. se constată că susținerile inculpaților sunt neconforme cu realitatea. Astfel, în 02.12.2013 inculpatul N. a sancționat pentru oprire neregulamentară mai multe persoane, datele acestora fiind menționate în raport după cele ale numitei M. C., aspect care duce la concluzia că au fost verificate în aceeași împrejurare și sancționate în aceeași împrejurare.

Dintre acestea doar M. C., deși a oprit neregulamentar și chiar dacă s-au solicitat documentele, nu a fost sancționată. Inculpatul N. și-a amintit cu „ precizie” unde anume oprise martoră, care era marca mașinii și numărul, însă nu a putut să dea explicații la fel de exacte în ceea ce-i privește pe ceilalți șoferi. De exemplu despre M. E., sancționată în acea zi, a precizat că a amendat-o întrucât oprise pe trecere și a comentat. Din registrul privitor la situația contravențiilor aplicate de inculpat rezultă că a fost sancționată, tocmai pentru că nu a oprit pentru a acorda prioritate altui autoturism la giratoriu. Este puțin probabil ca inculpatul, în mod cu totul neintenționat și cu bună-credință, să rețină, după mai bine de 6 luni, situația unei persoane care nu a făcut nimic.

În aceste condiții nu pot fi primite apărările inculpaților în sensul că la momentul contactării inculpatului N. de către inculpatul T., primul înapoiase deja actele martorei M.,așa cum susține la urmărire penală și luase deja,fără nici o influență decizia sancționării acesteia doar cu avertisment verbal, mai mult la instanță inculpatul N. își schimbă poziția și susține că inculpatul T. l-a sunat în timp ce verifica actele șoferilor staționați, deci înainte de luarea vreunei decizii.

Din adresa depusă la dosar în apărare de inculpați la data de 5.12 .2015, emisă de Biroul Rutier din cadrul Poliției M. B. rezultă că în data de 28.11.2013 a existat un accident rutier soldat cu decesul victimei, iar autorul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și nu fusese încă identificat însă apreciem că această apărare a inculpatului T. în sensul că acesta a fost scopul apelării nu poate fi primită raportat chiar la poziția contradictorie a inculpatului care a arătat în declarația să succesiunea apelurilor ,faptul că a fost sunat de M. D., care i-a comunicat că soția a fost oprită de agentul N. undeva pe . ce se gândea că e seara și e târziu,și-a amintit că în acea zi avusese loc un accident mortal al cărui autor părăsise locul faptei și agenții aveau sarcina fiecare de a verifica 3-4 mașini Volskswagen Golf, l-a sunat să îl întrebe dacă a găsit A.N. L-a sunat să vadă în ce zonă e pentru a vedea dacă i se confirma ce îi spusese M. la telefon.’’

De asemenea înscrisul depus la dosar în apărare pentru inculpatul N. - copie de pe procesul-verbal . nr._ din 24.01.2014 prin care N. L. I. a sancționat-o cu amendă pe d-na Solonari Loretta, care este prietena inculpatului T. C., pentru a dovedi faptul că între inculpatul N. și inculpatul T. nu există o relație de intimidare nu prezintă relevanță în cauză raportat la materialul probator expus anterior.

B.9. din rechizitoriu.

La data de 08.10.2013 martorii foști suspecți Z. D. și C. I. C. își desfășurau activitatea în orașul Râșnov, Șoseaua Predealului. La orele 18,10 la solicitarea suspectul Z. D., C. C. a oprit în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare IF_ întrucât șoferul acestuia, martorul C. C. V., rula cu o viteză mai mare decât cea admisă pe respectiva categorie de drum,respectiv la ora 18:10 aparatul radar a înregistrat viteza de 82 de km/h, deși limita de viteză era de 50km/h.

Potrivit declarației martorului C. C., acesta i-a comunicat polițistului că este prieten cu T. și la scurt timp după oprire l-a și contactat pe acesta. Întrebat asupra scopului pentru care l-a contactat pe inculpat, martorul a precizat că.

„pentru a mă ajuta”. Știam că este șef la Rutieră. Cred că doream să scap mai ușor de sancțiune. „

La ora 18:15:15: T. C. este contactat de susnumit purtând următoarea conversație:

”C.C.: Bă, mă duc la București și la Râșnov am… m-am oprit puțin cam tare..,.

T.C: Băi! Auzi! Zi… zi-i la băiatul ală să-mi dea un telefon, te rog frumos, da?„

Potrivit declarației suspectului C. I. C., acesta a fost sunat de G. C. care i-a transmis că au oprit pe unul care-l cunoaște pe șeful. I-a cerut să-i transmită colegului și să-l sune pe C. T.. Imediat a transmis colegului mesajul și l-a contactat pe T..

”C.I.C.: Da, șefu! Îi transmit!„

Din analiza registrului radar reiese faptul că numitul C. C. a avut cea mai mare viteză constată în acea zi, însă sancțiunea a fost cea mai blândă, iar din coroborarea probelor menționate mai sus, rezultă, fără dubiu, că sancțiunea a fost rezultatul intervenției inculpatului T. C..

În fața instanței martorul C. I. C. a menținut declarațiile la urmărire penală. În data de 8.10.2013 era de serviciu ca agent de poliție la Poliția Rutieră,acționa împreună cu colegul Z. D. pe DN 73 Șoseaua Predeal. Era pe aparatul radar și el oprea autoturismul și mergeau pe rând la autoturism cu colegul său. A oprit un autoturism deoarece depășise viteza legală, avea peste 80/oră,acesta era condus de martorul C.,colegul său s-a dus la autoturism iar el s-a întors pentru că avea de completat un alt proces-verbal.

În timp ce se afla în autoturism a primit un telefon de la ofițerul G. C. să-l sune pe șeful respectiv pe inculpatul T.. Între timp a apărut colegul Z. care-l oprise pe martorul C.,care i-a spus că șoferul a afirmat că-l cunoaște pe T.. L-a apelat pe telefonul mobil pe inculpatul T.. Nu-și aduce aminte exact convorbirea dar și-a dat seama că este vorba despre cel pe care-l oprise colegul său mai devreme, respectiv martorul C.. I-a transmis acest lucru (faptul că inculpatul T. îl cunoaște pe C.) colegului Z.. La momentul respectiv, faptul că șeful îl cunoaște pe șofer, a tras concluzia că apelul șefului semnifica nesancționarea șoferului. Nu exista un precedent în acest sens însă a arătat încă o dată că a tras această concluzie din modul în care au decurs lucrurile, șoferul afirmând că-l cunoaște pe T. și șeful spunând că-l cunoaște pe șofer. Îl percepe pe inculpatul T. ca pe un om care impune respect, autoritar.

Martorul s-a ocupat de celălalt șofer,fiecare polițist lua singur decizia de sancționa sau nu conducătorul auto,nu luau această decizie în echipă. Nu a comunicat colegului Z. care este interpretarea sa a telefonului dat de inculpatul T. și a faptului că martorul C. îl cunoaște pe inculpat, i-a comunicat doar că a sunat șeful,acesta îi suna foarte rar, de 2, 3 ori pe an când era de serviciu, pentru a-i controla sau în caz de evenimente deosebite, accident, etc., când comunica și colegului de echipaj de ce sună. Nu i-a comunicat colegului motivul de această dată ,în momentul respectiv s-a gândit că se subînțelege motivul pentru care a sunat inculpatul T. - faptul că acel telefon primit semnifica nesancționarea sau aplicarea unui avertisment.

A arătat că în situația în care șoferul oprit a săvârșit mai multe contravenții se întocmește un singur proces-verbal pentru toate contravențiile dar sancționează fiecare contravenție. În situația în care singură abatere săvârșită de șofer este că nu are acte asupra sa,nu este suficient și legat faptul că un polițist girează identitatea șoferului. Se procedează la verificarea persoanei în baza de date și se ia măsura sancționării contravenționale. Pentru această contravenție se poate aplica atât amendă cât și avertisment. Criteriile după care face individualizarea sunt comportamentul contravenientului și motivul pentru care nu le are asupra sa. Nu contează la individualizare că este din județ sau din restul țării și a traversat mai multe județe.

În cursul urmăririi penale numitul Z. D.,audiat inițial ca martor și apoi ca suspect a precizat despre șoferul oprit că: ”mi-a menționat că se află într-o bună relație de prietenie cu comisarul șef T. C., șeful serviciului poliției rutiere. De față cu mine l-a contactat pe acesta telefonic. Nu am asistat la toată discuția și nu mi-a dat telefonul să vorbesc cu șeful meu. Îmi amintesc că C. i-a spus: „Salut CLAU sunt prin Râșnov…” fără a auzi mai mult deoarece îi verificăm documentele. După ce conducătorul auto a vorbit respectuos cu mine și l-a mai sunat și pe T. mi-a fost întărită convingerea că aceștia se aflau într-o relație bună de prietenie. Îmi amintesc că numitul C. C. mi-a subliniat și faptul că lucrează la TESS B.. Nu mi-a cerut nimeni expres să încalc atribuțiile legal, însă decizia mea în aplicarea sancțiunii a fost influențată de acest lucru.”

În fața instanței martorul Z. D. a menținut declarațiile date la urmărire penală a arătat că în data de 8.10.2013 era de serviciu împreună cu colegul C. pe Șoseaua Predealului. Colegul său doar l-a oprit pe șofer, pentru că șoferul încălcase regimul legal de viteză, el era operator. I-a cerut actele, i-a comunicat motivul opririi, i-a comunicat și viteza cu care a fost depistat. Acesta i-a spus dacă se poate să nu-i aplice sancțiunea, lucrează la Tess și că se cunoaște cu șeful. I-a luat documentele și s-a îndreptat către mașină pentru a întocmit procesul-verbal. I-a comunicat colegului ce i-a spus șoferul în sensul că-l știe pe T.. Acesta a vorbit la telefon și el i-a spus că a vorbit cu inculpatul T. și atât, atunci a coroborat toate astea și cu împrejurarea că persoana oprită și-a recunoscut vinovăția și am aplicat sancțiunea avertisment.

Nu-și amintește dacă în ziua respectivă au fost sancționate și alte persoane pentru nerespectarea vitezei. Fiind în clasa a treia de sancționare era vorba de minim 6 puncte amendă și sancțiunea complementară 4 puncte penalizare. A contat faptul că colegul său i-a relatat că a sunat șeful și cu declarația șoferului că-l cunoaște pe inculpatul T..

Au mai fost situații în care a oprit conducători în trafic și i-au spus că-l cunosc pe inculpatul T. dar nu a fost sunat de șeful. Aceasta a fost o situație particulară, a făcut legătura între telefonul șoferului oprit în trafic și telefonul primit de la inculpatul T. pentru că știa că au fost nenumărate situații în care cei de la Tess unde lucra și acest șofer acordau sprijin poliției la diferite accidente, de exemplu de unde provine fragmentul dintr-un anumit autoturism. A apreciat că în urma telefonului lui T. ar trebui să adopte o atitudine de nesancționare sau sancționare mai blândă a contravenientului.

Pe inculpatul T. în calitate de șef îl apreciază ca pe o persoană corectă, autoritară din punct de vedere profesional, toate deciziile pe care le lua erau ferme nu revenea asupra lor, era un șef bun și corect.

Inculpatul T. Claudiunu a recunoscut săvârșirea faptei. A susținut că la data de 08.10.2013 a fost sunat de C. C., pe care îl cunoaște pentru că e vopsitor și mecanic la Tess. I-a spus că merge spre București, ca a fost oprit pentru radar,nu a știut să îi spună ce viteza a avut și l-a întrebat ce pățește. L-a întrebat ce agent este acolo,i-a spus că e agentul C. și deoarece nu avea numărul de telefon al acestuia l-a rugat pe ofițerul șef de schimb G. să îl roage pe C. să îi dea un telefon să îi spună ce viteza a avut pentru a-i putea comunica lui C. ce consecințe vor fi. C. nu l-a sunat și a aflat de la G. că îi fusese întocmit proces-verbal de contravenție cu puncte de penalizare și avertisment.

Declarațiile inculpatului T. C. vor fi înlăturate ca nesincere raportat la declarațiile martorilor Z. D. și C. I. C. care se coroborează cu procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice, cu rapoartele de activitate și celelalte înscrisuri depuse la dosar.

B.10.:

La data de 15.10.2013 inculpatul A. C. își desfășura activitatea împreună cu Ș. A. pe DN1 tronsonul 2. În jurul orelor 13:12 a oprit-o în trafic pe martora C. M. care, potrivit declarației date, coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, a efectuat o depășire a unui autobuz, într-o zonă unde era aplicat marcaj continuu și urma să i se rețină permisul de conducere.

După predarea documentelor, contravenienta i-a comunicat numitei V. A.,jurnalist la MixTv problema rutieră, care la rândul ei l-a contactat potrivit înscrisurilor de la fila 287 volum 3 urmărire penală pe inculpatul T. C. la ora 13,19:

”V.A.: M-o sunat al meu șef…

T.C.: Da…

V.A.: contabila noastră este la T., cică rămâne fără permis, dă ea zice că e nevinovată.

T.C.: Verific. Verific.”

Din înscrisurile puse la dispoziție de IPJ B. rezultă că în data respectivă martora C. M.:

- a fost oprită în trafic la ora 13,12

- nu a fost verificată în baza de date nici numita C. M. nici autoturismul(procese verbale f. 295-297)

- a fost sancționată de inculpatul A. C. pentru încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002, respectiv neutilizarea luminilor de întâlnire.,

În declarația dată la urmărire penală martora C. M. a precizat că deși a vorbit cu A. V. înainte de a primi procesul-verbal nu i-a cerut să o ajute, i-a comunicat doar că-i iau permisul și s-a rugat de polițist să o ierte, întrucât are nevoie de permis pentru a de deplasa, având deficiențe locomotorii. Nu cunoaște dacă aceasta a apelat pe cineva. Martora a mai arătat că în general respectă regulile de circulație și chiar dacă nu folosește luminile de întâlnire, își amintește să le pornească la ieșirea din oraș.

În fața instanței martora și-a schimbat poziția, a arătat că în data de 15.10 a fost oprită de Poliția Rutieră în dreptul Mănăstirii T., întrucât intrase pe linia continuă în depășirea unui microbuz care semnala dreapta. I s-au cerut actele la control,i s-a comunicat care este sancțiunea prevăzută de lege, amendă și suspendarea dreptului de a conduce. Este adevărat că a sunat-o pe prietena să A. V. nu pentru a-i cere ajutor ci pentru a-i comunica ce i s-a întâmplat. Inițial nu i-a răspuns,i-a răspuns doar în momentul în care agentul de poliție se apropia de mașina sa cu actele motiv pentru care i-a spus că o să revine cu telefonul. A precizat că agentul de poliție avea procesul-verbal de contravenție întocmit, sancțiunea era amendă și puncte de penalizare, însă pentru neutilizarea luminilor de întâlnire.

Nu știe de ce agentul de poliție nu a sancționat-o pentru depășirea liniei continue, nu poate să justifice schimbarea de atitudine a polițistului.

A derulat cum au fost evenimentele, acesta este motivul pentru care și-a schimbat declarația în legătură cu momentul în care a sunat-o pe A. V., despre care știa că îl cunoaște pe inculpatul T., a fost invitat la emisiunea ei.

Inculpatul A. C. a descris la urmărire penală cu o exactitate surprinzătoare incidentul, menționând că a aplicat o sancțiune legală pentru neutilizarea luminilor de întâlnire. A precizat că nu a vorbit cu T. la acel moment. În fața instanței acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei. A susținut că în data de 15.10.2013 își desfășura activitatea pe DN1 tronsonul 2 împreună cu Ș. A.. În jurul orei 13 a procedat la oprirea unui autoturism marca Seat, care avea sensul de mers către Predeal și nu avea în funcțiune luminile de întâlnire.

După ce și-a prezentat calitatea, i-a adus la cunoștința doamnei motivul opririi și măsură ce se va lua împotriva acesteia, respectiv o sancțiune contravențională pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 44 al. 2 din OUG 195/2002 și sancționat pe art. 99 al. 2 din același OUG și sancțiune complementară două puncte penalizare. Nu i-a spus că rămâne fără permis. Nu știe de ce contravenienta a declarat că ar fi oprit-o pentru că ar fi depășit pe linie continuă un autobuz.

A rugat-o să rămână în autoturism, s-a deplasat la autospecială pentru întocmirea procesului-verbal, s-a deplasat înapoi la autoturism și i-a comunicat șoferiței conținutul procesului-verbal, a întrebat-o verbal dacă are de făcut obiecțiuni,aceasta a spus că nu, motiv pentru care a consemnat în rubrica „Obiecțiuni” răspunsul acesteia. Aceasta l-a semnat și i-a dat copia procesului-verbal.

Nu a discutat la telefon cu inculpatul T. în această perioadă. Nu a observat dacă martora a folosit telefonul aceasta a rămas în autoturism, autospeciala fiind pe sensul opus de mers, către B.. Martora nu i-a spus că are un handicap și nici nu i-a prezentat vreun act în acest sens.

Nu i-a cerut niciodată inculpatul T. să nu ia măsuri legale sau să individualizeze mai blând sancțiunea. Acesta nu l-a sunat vreodată doar să îl întrebe unde își exercita atribuțiile în acel moment.

Inculpatul T. a precizat în cursul urmăririi penale că a răspuns la telefonul Ameliei V. însă nu a sunat mai departe.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești a arătat că la data de 15.10.2013 era în program de audiențe,l-a sunat A. V. de la MIX Tv care i-a relatat ca pe T. o angajată a trustului MIX a fost oprită de un agent. A luat la cunoștință, dar nu a sunat agentul respectiv, nu a discutat cu acel agent, nu cunoaște ce discuție a existat între acel agent și conducătoarea auto și nici nu a discutat ulterior cu agentul A. despre problema respectivă. A. V. nu i-a spus pentru ce anume a fost oprită angajata trustului, i-a spus doar că este vorba de permis și nu a vrut să întrebe deoarece nu era vorba despre o simplă contravenție. I-a spus că verifică ,,ca să scap de ea, pentru că mă suna tot timpul.’’ Cu ocazia evenimentelor rutiere era sunat să îi dea sincron pentru emisiunile ei. Cu ocazia acțiunilor preventive din trafic îl ruga să ia o echipă cu poliția sau îi invită la emisiuni cu tematica rutieră moderate de aceasta.

Urmează a înlătura ca nesincere apărările inculpatului T. privind modalitatea convorbirii cu numita A. V. pentru menținerea relațiilor cu presa, în condițiile în care exista un alt ofițer desemnat purtător de cuvânt al IPJ B. iar aspectele menționate de inculpat sunt în contradicție cu probele administrate. Astfel, martora C. M. a declarat la urmărire penală că a fost oprită pentru depășire nelegală, iar convorbirea purtată de T. cu V. A. vizează reținerea permisului acesteia.

Chiar inculpatul A. C. a menționat că pentru neutilizare lumini întâlnire se aplică 2 puncte amendă și 2 puncte penalizare, fără vreo măsură tehnico-administrativă. Dacă am reține ca reală apărarea inculpatului A. C., atunci n-ar mai fi avut loc vreo discuție telefonică și în mod evident martora C. M. ar fi menționat un alt motiv al opririi.

Nici faptul că nu există o convorbire între cei doi inculpați nu conduce la înlăturarea răspunderii penale, cu atât mai mult cu cât T. transmitea solicitările și prin intermediul altor subalterni (a se vedea de exemplu fapta 9),procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice nu este susținut de declarația inculpatului T. C.. Însă poziția martorei C. M. din faza de urmărire penală arată de fapt motivul pentru care A. V. l-a contactat pe inculpat. Modificarea parțială a declarației acesteia în fața instanței de judecată nu este justificată într-un mod plauzibil, astfel încât urmează a fi înlăturată, declarația martorei privind motivul opririi și contravenția săvârșită este în contradicție totală cu declarația inculpatului A.,aceste apărări nefiind apte să conducă la o altă stare de fapt decât cea reținută în rechizitoriu.

Faptul că nu există o convorbire telefonică între inculpatul T. C. și inculpatul A. C., nu înseamnă că acesta nu a fost influențat în luarea deciziei de a aplica o sancțiune mai ușoară, acesta asistând la discuția telefonică pe care o purta martora C. M.. În mod clar inculpatul A. C. a sancționat-o pe numita C. M. pentru o altă contravenție, mult mai ușoară decât cea pe care a constatat-o în realitate, săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu.

B.11.

La data de 24.10.2013, inculpatul D. A., agent de poliție în cadrul IPJ B. și-a desfășurat activitatea în schimbul 2, menționând în raport că în intervalul 15,00-18,00 a participat la o ”acțiune taxi”, pe care o desfășura în acea zi IPJ B..În jurul orelor 16:50 inculpatul l-a oprit în trafic pe martorul P. B. care conducea o autoutilitară înmatriculată în Italia, care nu a putut prezenta documentele solicitate de agentul constatator, respectiv asigurarea mașinii și documentele acesteia.

Martorul P. B. a menționat în cursul u.p. că nu avea actele personale,” a intrat în panică” și l-a sunat pe M. P., care este un cunoscut de-a lui T. C. în scopul de a-i prezenta situația. A mai arătat că agentul l-a ținut pentru verificări în stradă aproximativ 20 de minute și i-a dat într-adevăr numărul de telefon său de telefon,acesta fiind identificat de DGA în raportul de activitate al agentului D.,dar nu i-a comunicat acestuia vreun aspect despre activitatea sa,respectiv că deține restaurante și alte afaceri în B..Acesta a mai precizat că l-a sunat pe M. P. în scopul ca T. să confirme identitatea sa întrucât agentul a fost dur și i-a reproșat că ar putea fi vreun infractor și nu în scopul exonerării de răspunderea contravențională.

Potrivit proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de T. C. în data de 24.10.2013, la ora 17:07:55 este contactat de ”M.” cu care poartă următoarea convorbire de interes:

”M.P.: Auzi, m-a sunat B., P.…

T.C: da, da,

M.P: s-a întâlnit cu un prieten de-al tău, unu D.…

T.C.: Când?Acum?

M.P.: Acuma și…

T.C.: B..

M.P: V. să te salute prietenul ăla, știi?

T.C.: Ok.Ok.

M.P.: Că el a plecat la drum și n-avea la el niște…. P., baston, nimic, știi?”

Imediat, la ora 17:09:44 inculpatul T. C. îl contactează pe D. A., aparent, fără vreo legătură cu discuția anterioară:

”TC: Alo?

D.A: Să trăiți, domnu comandant!

T.C: Salut! Ce faci D., unde acționezi?

D.A.: În B..

T.C.: Da?

D.A.: Acțiune taxi…

T.C.: Spor la treabă atunci, hai!”

În fața instanței martorul P. B. a arătat că a luat o dubă de la un bucătar de-al său să se deplaseze în B. pe . fost oprit de un echipaj de poliție pentru un control de rutină. Avea asupra sa actele mașinii dar nu am găsit actele personale. Au fost oprite mai multe mașini, astfel încât a durat ceva timp în care agentul nu a revenit. L-a sunat pe prietenul său M. P. care avea numărul lui T. și l-a rugat să-l sune pentru a confirma agentului cine este. Într-un final a găsit actele,avea o geacă cu mai multe buzunare și le-am prezentat agentului cam după 20, 25 de minute de la momentul opririi sale.

După aceea prietenul său M. i-a spus că de fapt l-a sunat pe T..A mai precizat că între timp a rezolvat și a plecat așa că consideră că l-a sunat degeaba. Nu cunoaște dacă T. l-a sunat pe agentul de poliție din teren,avea o relație mai apropiată cu inculpatul T., a fost prieten cu fiica sa, însă nu mai avea numărul lui de telefon.

Inculpatul D. A. a declarat la urmărire penală următoarele:”Nu îmi amintesc ce s-a întâmplat la data faptei pretins a fi săvârșită, dar sunt sigur că dacă ar fi fost o abatere la regimul circulației aș fi sancționat-o indiferent dacă m-ar fi sunat șeful ierarhic sau nu.”De asemenea, în apărare a depus la dosarul de urmărire penală un memoriu în care a explicat situația în care a acționat și că nu săvârșit o faptă penală. Nu a menționat în ce împrejurare a notat numărul de telefon al contravenientului pe raportul său,aflat la f. 332 dosar de urmărire penală volum III.

În fața instanței inculpatul D. a arătat că nu se consideră vinovat. În 24.10.2013 își desfășura activitatea în schimbul II, era în echipaj cu agentul T. D. și participa la o acțiune pe linia taxi, a oprit în trafic o autoutilitară înmatriculată în Italia. Conducătorul i-a prezentat actele auto, respectiv talonul și asigurarea și nu avea la el actele personale, carte de identitate și permisul de conducere. I-a notat datele pe spatele raportului de activitate respectiv numele și CNP după care s-a deplasat la autospeciala pentru a verifica datele. A fost o verificare obișnuită, nu a durat mai mult de 5 minute, a constatat că avea permis valabil, nu era suspendat, nu era nicio problemă.

La un moment dat își aduce aminte că șoferul și-a găsit documentele. Acesta a coborât din mașina cu ele în mână, a coborât și el din mașină și i-a spus că dacă mai aștepta era posibil să îl și sancționeze deși era nevinovat, avea documentele la el.

A discutat într-adevăr cu inculpatul T.,dar după ce a plecat șoferul. Acesta l-a sunat, l-a întrebat unde își efectuează serviciul și de ce în zona aia, deoarece în calitate de agent de poliție la Drumuri naționale, acționează în afara orașului. I-a explicat că au acțiune taxi ordonată și de aceea se afla în acea zonă.

Inculpatul T. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei. A arătat că îl cunoaște pe M. Potloagă, un tip haios de felul lui, care i-a relatat ca un prieten de-al lui pe care îl cunoștea și el pe nume B. Pălăsan a fost oprit în zona Brintex de către agentul D. și îl ține lângă mașina de vreo 20-25 de minute pentru ca mașina era înmatriculata în Italia și durau mult formalitățile de verificare. Când i-a spus numele D.,a realizat că el lucrează la Drumuri naționale și trebuia să fie pe un drum național, el nu lucra la biroul rutier,pentru acest motiv l-a sunat pe D. și l-a întrebat unde acționează și ce face. Totuși nu l-a întrebat pe D. când l-a sunat, ce caută în acțiunea cu taxiurile pentru ca acesta să nu creadă că l-a sunat pentru P., dar după terminarea convorbirii a luat legătura cu șeful său de birou Onosa care i-a confirmat că are o acțiune pe taxi.

După ce i s-a citit transcrierea convorbirii telefonice pe care a avut-o cu Potloagă, inculpatul T. a arătat că nu știe ce semnifica expresia” ca el a plecat la drum (referitor la B. P.) și nu avea la el niște… pălărie, baston… nimic știi?”

Potrivit art. 101 alin. (1) constituie contravenții și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:....

18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Declarațiile inculpatului D. A. nu se coroborează cu cele ale martorului P. B. cu privire la prezentarea documentelor ,la durata verificărilor,la scopul și împrejurările contactării de către inculpatul T..Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că martorul P. B. l-a contactat pe martorul M. P., care la rândul lui l-a sunat pe inculpatul T. C., solicitându-i sprijin, în sensul intervenirii la agentul de poliție pentru a nu aplica sancțiunea corectă. Tot din aceste procese verbale rezultă că inculpatul T. C. l-a sunat pe inculpatul D. A. (la aproximativ 1 minut de la primul telefon), aparent interesându-se de activitatea pe care o desfășoară, însă urmarea este neaplicarea de către inculpatul D. A. a unei sancțiuni contravenționale corecte respectiv de la 6 la 8 puncte-amendă, deci amendă contravențională între 480 lei și 640 lei,potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 din OUG 192/2002.

Scurte considerații finale relativ la infracțiunile de abuz în serviciu.

Inculpații au avut diverse apărări în sensul că deși aveau atribuții de serviciu pentru constatarea contravențiilor rutiere nu puteau efectiv sancționa în anumite cazuri de ex. inculpatul S. deoarece nu reținuse nr. înmatriculare al autoturismului căruia martorul M. nu i-a acordat prioritate în giratoriu, astfel că contravenția nu ar fi putut fi probată, neputând aplica sancțiunea nu există prejudiciu ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, că apelurile telefonice de la inculpatul T. au fost primite după luarea deciziei și că individualizarea sancțiunii contravenționale este atributul exclusiv al agentului din teren sau că inculpatul T. sau alți ofițeri de poliție că martorii A. sau C. erau formatori de opinie în sensul că îi instruiau în sensul de a da relevanță rolului preventiv și de a acorda clemență respectiv avertismente verbale în special în cadrul contravențiilor ușoare sau chiar de grad mediu,apărări care urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate raportat la probele administrate și analizate minuțios de instanță la descrierea fiecărei fapte.

Martorul A. C. a arătat că numărul proceselor-verbal de contravenție încheiate de un agent nu era un criteriu definitoriu de evaluare al activității sale anuale, ci orele de dirijare, diferite activități la care îl trimiteam (accidente), fluidificarea circulației, etc.

Martorul C. M., fost șef al Biroului rutier din cadrul Poliției mun. B., subordonat inculpatului T. care era șeful Serviciului Rutier la nivel de județ a arătat în declarația să că clasificarea în contravenții mai grave sau mai puțin grave o face legea, respectiv OUG 192/2002. La individualizarea contravențiilor agenții erau instruiți să țină seama și de alte criterii: starea materială care reiese din tipul mașinii conduse, atitudinea pe care o manifestă contravenientul față de fapta comisă, gravitatea faptei. Agentul este cel care stabilește dacă-l sancționează pecuniar sau aplică avertisment scris sau verbal potrivit OG 2/2000. În practică sunt considerate contravenții ușoare: neportul centurii, vorbirea la telefonul mobil în trafic, neobservarea unui indicator, iar mai grave sunt: contravențiile care atrag după sine măsura reținerii permisului de conducere sau măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce.

Este adevărat că nu pentru orice contravenție agentul este obligat să aplice sancțiunea amenzii contravenționale.

Astfel potrivit art. 5 din OUG nr. 2/2001 sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare. Sancțiunile contravenționale principale sunt:

a) avertismentul;

b) amenda contravențională;

Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natură și de gravitatea faptei. Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.

Potrivit art. 7 din același act normativ avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Potrivit art. 10 din OG 2/2001 dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție (contrar apărărilor inculpaților). Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată conform art. 10 alin. 5.

Art. 21 alin. 3 din același text legal prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța constată însă ca la dosar există probe temeinice ca inculpatul T. a săvârșit infracțiuni de corupție-instigare la abuz în serviciu a agenților rutieri din subordine,respectiv interceptările din această cauză sunt edificatoare raportat la modalitatea de acțiune a inculpatului – șef la S. Rutier în cadrul IPJ B., care atestă o atitudine activă a inculpatului de a acționa în timp real intervenind în acea apreciere a agentului de poliție cu privire la contravenția constatată, ce se coroborează și cu declarațiile unora dintre inculpați, cu procese-verbale verificări/interogări baze de date, procese-verbale verificări sancțiuni aplicate persoanelor oprite în trafic, rapoarte de activitate agenți poliție, registru radar, declarații martori foști suspecți, alte înscrisuri puse la dispoziție de IPJ B. (rapoarte activitate, fișe post etc.) și declarațiile date ca martori de persoanele pentru care s-a intervenit,astfel că individualizarea sancțiunii contravenționale, cu respectarea dispozițiilor legale evident nu a rămas la atitudinea agentului constatator.

Transcrierile convorbirilor telefonice interceptate cu autorizarea judecătorului de drepturi și libertăți relevă fără dubiu, aspect recunoscut parțial și de către inculpatul T. C. care îi conferă însă o altă interpretare implicarea activă a inculpatului, șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., în diverse “probleme“ avute în trafic de o multitudine persoane (administratori sau directori ai unor societăți comerciale locale, investitori, funcționari din autorități publice locale sau centrale, sportivi și jurnaliști etc.), “implicare” ce a avut ca urmare nesancționarea ( sau sancționarea cu un simplu “avertisment“) respectivelor persoane.

Modalitatea de “lucru” a inculpatului T. C. în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu în forma instigării este aceeași: contactat fiind de o persoană care îi cere ajutorul, acesta îl sună pe agentul din teren direct sau prin intermediul altor persoane din cadrul Poliției sau transmite ordinul de a fi sunat de agentul din teren. Conversația pe care o poartă este una ilogică, fără început și fără sfârșit. Totuși, în urma acestei conversații purtate înainte de încheierea/definitivarea unui proces verbal, agentul înțelege că i s-a solicitat adoptarea unei atitudini favorabile față de contravenient și urmare a acestui lucru, aplică o sancțiune contravențională minimă sau nu mai aplică nici una. Inculpatul, folosindu-se de calitatea sa de Șef al Serviciului Rutier, controla de fapt toată activitatea pe care o desfășurau agenții de poliție, având acces atât la informațiile privitoare la localizarea lor, cât și la cele privind posibilitatea de a lua legătura cu aceștia (ori direct, prin contactare telefonică, ori prin intermediul altor persoane – de obicei șefi ai altor compartimente din cadrul Poliției).

Este absolut evident că individualizarea unei sancțiuni contravenționale – bineînțeles, ținând cont și de aspecte de ordin personal - sau aprecierea necesității aplicării unei asemenea sancțiuni este un atribut exclusiv al agentului de poliție care a constatat o asemenea faptă, și nu al șefului acestuia, în cazul de față a inculpatului T. C.. Atitudinea “activă“ a inculpatului T. C. – de a interveni, direct sau indirect, în a influența aprecierea agenților de poliție, ceea ce, în parte, inculpatul chiar recunoaște – nu doar că se constituie într-o încălcare a atribuțiilor sale de serviciu dar este de natură a “ inhiba“, pe viitor, un comportament corect al subalternilor săi care, invariabil, vor fi tentați a trata persoanele ce au încălcat reguli de circulație în funcție, exemplificativ, de gradul de notorietate sau de avere, așa cum o face șeful lor, inculpatul T. C..

Ori, o asemenea mentalitate apare ca inacceptabilă atât prin prisma relațiilor de subordonare existente în cadrul poliției, dar și a principiului constituțional al “egalității persoanelor în fața legii“. În caz contrar se ajunge la situația paradoxală în care, așa cum o arată chiar inculpatul, persoane care sunt “milionare în euro“ – Maurer S. - și pentru care o amendă contravențională apare ca “derizorie“, să nu plătească asemenea amenzi, însă persoane mult mai puțin potente financiar, dar care nu îl cunosc pe inculpatul Tămărjan C., să achite cu bună credință asemenea amenzi.

Inculpatul T. C. a abuzat de funcția și de autoritatea pe care o exercită asupra lucrătorilor din subordine nu pentru a se “edifica” asupra unor situații de fapt – așa cum justifică inculpatul acțiunile sale ci pentru a obține exonerarea de răspundere contravențională a unor persoane sau aplicarea unor “ avertismente” acestor persoane.

Dacă inculpatul a urmărit, așa cum declară, să se clarifice asupra unor situații de fapt din trafic apare ca cel puțin surprinzător că toate aceste “lămuriri“ au condus polițiștii din subordine la aplicarea unor “avertismente” pentru contravenții considerate relativ grave de legiuitor, în condițiile în care le-a încadrat în cls. a III-a, cum este lipsa actelor personale sau ale mașinii sau la neaplicarea unor sancțiuni contravenționale.

Din probele administrate rezultă presupunerea că în situația în care cele dispuse de către inculpat nu erau aduse la îndeplinire de către agentul constatator, acesta suferea consecințe (apreciate ca negative de către agentul de poliție) privitoare la desfășurarea activității profesionale pe timpul nopții sau în perioadele aglomerate ale zilei, acest lucru fiind perceput ca o adevărată sancțiune (declarația numitului P. D., date în dosarul penal 709/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., volum. 4 dosar de urmărire penală )

Inculpatul avea o reală influență asupra agenților din subordine și datorită faptului că participă efectiv la instruirea agenților, dar și datorită faptului că era practic superiorul acestora, fiind situat în organigramă deasupra Șefului Biroului Rutier, în cadrul căruia își desfășurau activitatea agenții rutieri. Cunoscut fiind ca o persoană foarte intransigentă, aspră și autoritară, inculpatul se impunea în fața subalternilor și le cerea acestora să îi îndeplinească ordinele, chiar și atunci când erau contrare legii.

În acest fel, prin simpla contactare a agentului din teren, aparent fără un motiv întemeiat, acesta înțelegea că trebuie să fie îngăduitor față de persoana oprită în trafic pentru control. În acest sens indicăm declarația inculpatului A. G. V., care a arătat că datorită faptului că inculpatul T. C. l-a contactat telefonic, a luat decizia de a aplica doar un avertisment verbal martorei M. M..

Relevante sunt și declarațiile suspecților C. I. C. și Z.. În faza de urmărire penală, suspectul C. I. C. declară că nu îi era indiferent dacă primea un telefon de la șef (inculpatul T. C.) în ceea ce privește modul de sancționare al unei persoane. Martorul Z. contrar apărărilor inculpaților arată că în situația în care singură abatere săvârșită de șofer este că nu are acte asupra sa,nu este suficient și legal faptul că un polițist-seful Serviciului rutier girează identitatea șoferului. Se procedează la verificarea persoanei în baza de date și se ia măsura sancționării contravenționale. Pentru această contravenție se poate aplica atât amendă cât și avertisment. Criteriile după care are loc individualizarea sunt comportamentul contravenientului și motivul pentru care nu le are asupra sa, nu contează la individualizare că este din județ sau din restul țării și a traversat mai multe județe.

Martorul Z. D. a declarat că sancționarea martorului C. C. cu avertisment a fost urmarea faptului că i s-a comunicat de către colegul său că fusese contactat de către inculpatul T. C..

Și martorul P. B. a declarat că nu a sancționat-o pe persoana oprită în trafic, precizând în declarația dată pe parcursul urmăririi penale că: a înțeles că este o legătură între acea doamnă – A. - și inculpatul T. C. și a perceput convorbirea telefonică avută cu acesta ca solicitarea unui ajutor. A mai arătat că a făcut asocierea cu inculpatul T. și de aceea nu a sancționat-o, doar a avertizat-o verbal.

Relevantă este și declarația martorului S. V. C. care a arătat că a fost sunat de inculpatul T. C. la momentul în care l-a oprit în trafic pe martorul T. E. și înainte de finalizarea întocmirii procesului verbal și acest lucru l-a determinat să aplice o sancțiune contravențională mai ușoară. Tot acesta declară că era o practică la nivelul șefilor din Poliție ca în momentul în care prieteni ai lor erau opriți în trafic să contacteze agenții de poliție pentru a le transmite – desigur voalat – să aplice sancțiuni contravenționale mai ușoare.

Inculpatul T. s-a manifestat în sfera ilicitului penal în mod repetat neputându-se aprecia că, aceste infracțiuni ar reprezenta un accident izolat în activitatea profesională și în viața inculpatului, care a înțeles să își ofere serviciile unor oameni cu posibilități financiare sau influențe în sfera publică, din „anturajul” său,impunând un alt sistem de aplicare a legii. În schimbul acestui regim, inculpatul s-a bucurat de favoruri și foloase necuvenite.

Inculpatul T. deține funcția de șef în cadrul serviciului rutier IPJ B. din noiembrie 2006, iar potrivit fișei postului inculpatul avea ca sarcini de serviciu planificarea, organizarea, coordonarea activității lucrătorilor de poliție din subordine. Conform interceptărilor aflate la dosar se constată că, inculpatul era contactat de persoane cunoscute din anturajul său, intervenind în timp real asupra polițiștilor din subordine care erau pe punctul de a constata comiterea de contravenții la legislația rutieră fără alte explicații. Fiecare dintre cei implicați înțelegea ce avea de făcut, fapt care conduce la ideea că a existat o înțelegere prealabilă și exista un cod de comunicare între inculpat și agenții de poliție din subordine.

Interceptările telefonice relevă în mod evident – inclusiv prin faptul că, din punct de vedere temporal, s-au purtat la intervale extrem de scurte de timp, dar și prin prisma faptului că s-a luat legătura, în mod direct sau indirect, cu agenții de poliție ce identificaseră în trafic diverse persoane – implicarea inculpatului T. C., în a “rezolva“ diverse “probleme“ avute în trafic de persoane legate de inculpat prin relații de prietenie, interes etc.

C. Cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații,dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzut de art. 12 alin.1 lit. b din Legea 78/2000.

Inculpatul T. C. a primit în anul 1998, în perioada în care juca fotbal la echipa FC Postăvarul,care în acea perioadă era proprietatea martorului C. C., administrator al . telefon care avea alocat numărul 0744_, pentru rezolvarea problemelor administrative. Abia cu doi ani în urmă, adică în anul 2012, a reușit să-l treacă pe numele său.

Martorul C. C. a menționat că telefonul era plătit inițial de firma să, . SRL, iar ulterior inculpatul a plătit costurile lunare ale convorbirilor, respectiv din momentul în care nu a mai activat la echipă. A mai precizat că inculpatul îi dădea bani lunar pentru telefon, însă nu are dovezi în acest sens (deși trebuia să procedeze la o re-facturare). Abia acum vreo doi ani T. l-a trecut pe numele său întrucât ”se săturase să mă tot caute pentru factură în fiecare lună.”

În realitate demersul inculpatului de transferare a respectivului număr pe numele său se datorează faptului că în dosarul penal nr.52/P/ 2011 al D. – S. T. B., privindu-l pe numitul R. V., au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice purtate de susnumit cu o persoană ” C.” care utiliza numărul de telefon 0744_, alocat .. S-a stabilit. că persoana care utiliza acest număr este inculpatul T. C., prieten cu R. V.. La data de 10.08.2012 s-a întocmit rechizitoriul prin care R. V. a fost trimis în judecată, iar potrivit procedurii de la acel moment, acesta a studiat materialul de urmărire penală, inclusiv convorbirile purtate cu T. C.. În această împrejurare, inculpatul T. C. a făcut demersuri pentru a transfera abonamentul pe numele său, astfel că acesta a putut depune la dosar chitanțe de plată a serviciilor de telefonie începând cu luna septembrie 2012.

Inculpatul T. C. îl vizita frecvent pe C. C., discutând cu acesta inclusiv aspecte referitoare la dosare penale. De exemplu, C. C. i-a solicitat inculpatului să-l primească în audiențe pe F. D., pe care inculpatul l-a favorizat într-o cauză penală, aflată în lucru la S. Rutier. Martorul C. a declarat în cursul cercetării judecătorești că la un moment dat numitul F. D. i-a povestit că i s-a suspendat carnetul pentru că a condus în stare de ebrietate și a refuzat recoltarea probelor biologice. Acesta l-a întrebat dacă poate primi o dovadă de circulație. La prima întâlnire pe care a avut-o cu T. l-a întrebat informativ fără a indica numele unei persoane dacă se poate primi dovada de circulație în situația în care o persoană este cercetată pentru sustragerea de la recoltarea probelor biologice, iar T. i-a spus să „vină la mine în audiență”.

În luna octombrie 2013 IPJ B. S. Rutier a desfășurat acțiuni de tip TISPOL – TRUCK & BUS, având drept principal scop reducerea victimizării din accidente rutiere prin combaterea încălcării normelor legale privind circulația pe drumurile publice de către conducătorii autovehiculelor destinate transportului public de persoane și a celor destinate transportului public de mărfuri.

Contrar celor susținute de inculpatul T. C., aceste acțiuni vizau orice transportator public de mărfuri sau persoane și nu exclusiv ” pirații”.

În data de 08.10.2013 ,după ce anterior potrivit înscrisurilor de la fila 17 și următoarele vol. IV dosar de urmărire penală, avuseseră loc deja la data de 7 și 8 octombrie 2013 acțiuni în baza calendarului TISPOL tip transport persoane și mărfuri,având ca principal scop reducerea riscului rutier în domeniul transportului rutier public, prevenirea, depistarea și sancționarea celorlalte abateri la normele rutiere sau alte acte normative precum și reducerea gradului victimizării prin accidente rutiere în domeniul transportului rutier public ,inculpatul T. C. îi comunică în mod explicit lui C. C., existența unor controale pe linie ” transport persoane” solicitându-i să ia măsuri în zilele următoare.

”T.C.: mă gândeam să te sun să-ți zic că noi avem niște acțiuni pă transport persoane și dimineață am făcut pe ruta Zărnești. Și am observat că, să știi că o cauză pentru care ăștia se urcă și la pirații ăștia, autobuzele lui mata sunt pline full! Crede-mă! Chiar le-am văzut personal! Eu zic, părerea mea să le suplimentezi cu ceva, că de asta se urcă ăștia la ceilalți, știi? (…)

Deci noi am făcut acțiune și dimineața și după amiază, deci da, reține. Într-adevăr, am găsit și d-ăștia, care, pirăței, dar vreau să spun că și ai lui mata, cel puțin dimineața, sunt pline, pline!

C.C.: Da. Da. Da.

T.C: Ne auzim ! că noi avem tot…

C.C: E-n regulă!

T.C: avem zi de zi acțiuni, dar asta am constatat! Zic: băi, tre să vorbesc cu nea C.! Că altfel…..”

A doua zi T. C. este contactat de C. C. care îi transmite că ”a băgat mașină din sfert în sfert de oră…”.

Și cu această ocazie T. C. îi comunică din nou faptul că au acțiuni.

T.C: ” Noi avem acțiuni în fiecare zi ! p-ăștia!„ (….) ținem legătura, nea C., între noi și vorbim!... Da? Nu-i problemă!”

Din adresa IPJ B. referitor la situația amenzilor aplicate pentru șoferii angajați ai . (după identificarea acestora) în perioada septembrie – octombrie 2013, rezultă că nu s-a aplicat vreo sancțiune pentru încălcarea normelor vizând transportul public de persoane ci au fost identificați 7 angajați sancționați pentru alte contravenții din codul rutier (neutilizarea centurii de siguranță, depășire viteză etc.).

În fața instanței martorul C. C. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul T. de aproximativ 18 ani, având o relație de prietenie. Se vizitează de 2, 3 ori pe an, martorul având doctoratul în teologie se deplasau cu preoții de la Mănăstirea Ș. cel M. și îi sfințea casa. În perioada în care a deținut o echipă de fotbal sponsoriza jucătorii, inculpatul T. era fotbalist în această echipă, FC Postăvarul și a primit și el un telefon. Cât timp a sponsorizat echipa de fotbal el personal achita abonamentele pentru toți jucătorii, inclusiv pentru inculpatul T.. Practic nu toți jucătorii aveau alocate numere de telefon,plătea doar 3, 4 abonamente, respectiv pentru un nepot de-al său C. F. și nu-și mai aduce aminte pentru cine a mai plătit. A achitat abonamentul inculpatului T. din 1998 până în 2002. Din 2002 până în 2012 când inculpatul și-a trecut abonamentul pe numele său, acesta îi dădea martorului banii reprezentând contravaloarea abonamentului, în numerar lunar, nu poate dovedi aceste susțineri.

Discuțiile purtate cu inculpatul T. sunt ”strict pentru mântuirea sufletului”. În 2013 a avut o discuție telefonică cu inculpatul T. în care acesta i-a spus că a deja făcuse în ziua respectivă control pe linie de transport de călători ilegal și că acel control urmează să se facă zilnic, în continuare, fără a specifica o perioadă. A înțeles această convorbire ca fiind un răspuns la adresele pe care le făcuse către poliție privind transportul ilegal de persoane, respectiv transportatori fără licență îi făceau concurență neloială. Atunci la telefon T. i-a dat un sfat să suplimenteze numărul de autobuze să nu rămână călătorii în stație,ca că cei care fac asemenea transporturi ilegale să nu-și mai poată desfășura activitatea în mod ilicit.

Este adevărat că i-a urmat sfatul și a suplimentat numărul autobuzelor. T. i-a spus că autobuzele sale sunt full, în sensul că erau ocupate scaunele pe care le aveau și nu că ar fi existat călători în picioare. De aceea l-a sunat să suplimenteze numărul de autobuze pentru ca acei pirați să nu aibă călători în stație. I-a spus într-adevăr la telefon că autobuzele sale dimineața sunt pline, pline însă aceasta semnifică că toate scaunele sunt ocupate și nu că șoferii săi fac vreo contravenție.

Lunar erau sancționați șoferii . nu respectau ora plecării, pentru nerespectarea regulilor la regimul rutier depășiri ilegale,dar era bucuros când erau sancționați șoferii pentru că-i mai educa puțin pentru a respecta regulile de circulație. Sancțiunile pe care șoferii le primeau din culpă societății, cum ar fi: nerespectarea timpului de odihnă și altele, erau achitate de către . contravenții le plăteau conducătorii auto. Dacă șoferul ar fi permis călătoria unor pasageri în picioare era culpa șoferului, pentru că șoferul posedă un atestat de persoane unde este școlarizat cu privire la regulile din materia transportului de persoane.

L-a sunat înapoi pe T. și i-a spus că a băgat mașină din sfert în sfert de oră ca răspuns la telefonul din ziua precedentă în care îi cerea să remedieze transportul de persoane, în sensul să suplimenteze numărul autobuzelor. În momentul în care apăreau controalele poliției pe linia pirateriei autobuzele sale se umpleau și trebuia să suplimenteze numărul de autobuze.

Nu poate aprecia dacă această schimbare care a apărut ca urmare a discuției cu T. i-a adus un plus în profitul companiei, pentru că imediat după plecarea controlului poliției pirații reveneau.

Martorul C. M., admis în apărare pentru inculpatul T. C. a declarat că pe linia combaterii piraterii pe linia transportului de persoane, documentele primite de la eșaloanele superioare sau documentele lucrate în birou sau în serviciu nu aveau caracter de documente secrete, din 2010 toate planurile de acțiune în această materie au fost declasificate, nemaifiind secrete de serviciu. Este adevărat că aceste planuri de acțiune au caracter confidențial numai în ce privește: locul de acțiunii, data și intervalul orar în care urmează a avea loc. Inițiatorul planului (la nivel de birou, serviciu, direcție) stabilea dacă se dă publicității în funcție dacă acesta vrea să combată un anumit fenomen, în sensul dacă se cheamă presa, să participe efectiv la acțiune și să filmeze alături de noi. Aceste planuri sunt aprobate de regulă de șeful ierarhic superior.

În situația transportului de marfă și de persoane există acțiunea TISPOL, un calendar întocmit la nivel de Poliție europeană, care este afișat,orice persoană poate lua la cunoștință, de exemplu într-un interval de o săptămână, poliția poate acționa pe linia transportului de persoane. Aceste acțiuni din cadrul TISPOL nu erau confidențiale dar nu li se aducea totuși la cunoștință agenților de poliție data și ora.

Transbus C. a reclamat că pe anumite trasee, B. - Tărlungeni, B. - Zărnești, B. - Hălchiu-Satu Nou, există transportatori care îi fac această concurență neloială, practic făceau transport la negru, fără a fi autorizați.

Martorul A. C. a declarat că întocmirea planului de acțiune privind combaterea pirateriei era atribuția șefului de birou dar uneori primea dispoziție să-l întocmească chiar și martorul. „După întocmire acest plan era comunicat șefilor ierarhici, nu era afișat, era confidențial, aveam acces doar noi membri biroului iar agenții din subordine îl primeau doar când intrau de serviciu și aveau atribuții în îndeplinirea acestui plan. S-a întâmplat că presa să participe la desfășurarea acestor planuri, ofițerul de presă era cel care îi anunța pe ziariști și îi invită să participe.”

Inculpatul T. nu a recunoscut săvârrșirea infracțiunii. A menționat în cursul urmărire penală că acțiunile pe transport persoane erau mediatizate în sensul că presa însoțea echipele în teren,dar nu se postau pe site-ul IPJ B.. De asemenea, a mai precizat că șoferii lui C. au fost sancționați la rândul lor în acea perioadă dacă s-au constatat nereguli.

În declarația dată în 30.07.2014 inculpatul T. C. a precizat de asemenea că datele transmise lui C. C. erau publice, existând chiar un comunicat în acest sens. S-a verificat pe site-ul IPJ B. comunicatele date în perioada 09/10 octombrie 2013 însă niciunul nu cuprinde aspecte privitoare la aceste controale.

În fața instanței a susținut că poliția rutieră nu desfășoară activități secrete, aceasta acționează la vedere și acțiunile tip transport persoane nu sunt postate pe site. Anterior convorbirii sale cu C. din vara anului 2013 C. a reclamat în scris la inspectorat că e câștigător prin licitație a unor trasee de pe raza județului B., iar activitatea este afectată de către transportatori pirați care cu 10 minute înainte de a sosi autobuzele lui în stație, treceau prin stație și lua călătorii, sens în care a atașat la memoriu și un tabel cu numerele de înmatriculare ale mașinilor care efectuează un astfel de transport.

Îl cunoaște pe C. din 1995. În ultimii ani a luat-o pe panta credinței, dar totuși au o relație de prietenie. În 1998 juca fotbal cu nepotul acestuia la echipa FC P. sponsorizată de . acel moment. A primit un telefon care avea alocat nr._, cât a sponsorizat echipa, abonamentul era achitat de C. deoarece el și nepotul său se ocupau de problemele administrative, echipament, mingi, transport. În 2001 C. s-a retras de la această echipă în sensul că nu a mai sponsorizat-o și l-a rugat să îi lase telefonul pentru a păstra agenda, însă plătea abonamentul,se întâlnea cu acesta și îi dădea banii. În 2012 a reușit să își treacă abonamentul pe nume. Inspectorul șef chestor A. i-a solicitat în 2013 o analiză a activităților desfășurate pentru combaterea transportului ilegal de persoane pe rutele Brasov - Zărnesti și Budila -Tărlungeni- Cartierul Gemenii.

C. l-a sunat să îi spună că șoferii lui nu își fac planul și vor să facă grevă, nu își îndeplineau planul de încasări, nu își achitau nici motorina și i-a spus că poliția are acțiune în fiecare zi pentru stoparea pirateriei. În perioada octombrie - decembrie 2013 a acționat în fiecare zi împotriva pirateriei. I-a recomandat să pună microbuze mai dese pentru ca acestea circulau din oră în oră. Inclusiv conducătorii auto de la Codreau erau sancționați că transportau mai mulți călători decât era prevăzut în certificatul de înmatriculare, aceasta se întâmpla la orele de vârf.

Conducătorii de la firma C. erau sancționați pentru contravențiile săvârșite, neutilizare centura, depășire viteza, depășirea numărului de călători decât era prevăzut în certificatul de înmatriculare și au fost sancționați și în perioada septembrie – octombrie 2013.

Planul de acțiune viza orice abatere la regimul de transport persoane sau rutiere și se desfășura zilnic. TISPOL înseamnă Asociația Politiilor Rutiere din Europa unde România este parte, ședințele au loc la Geneva. Atunci se stabilește un calendar de activități pe fiecare lună, care se vor desfășura în același timp și în aceeași săptămână pe raza întregii Europei în același timp. Există 4 mari tipuri de acțiune: trafic de droguri, centuri de siguranță, truck & bus semnificând marfa și persoane și viteza. Aceste acțiuni nu vizau pirații ci numai transportatorii autorizați de mărfuri și persoane,poliția română urmând a raporta rezultatul activităților.

Plănuirea acțiunilor împotriva piraților nu erau secrete,acestea aveau caracter preventiv. Consideră că nu și-a încălcat dispozițiile de serviciu spunându-i lui C. că au aceste acțiuni zi de zi, nu i-a divulgat intervalul orar ci ca aceste acțiuni sunt în permanență în atenția serviciului rutier. La începutul lunii pe baza problemelor existente în județ se întocmea un grafic de acțiune, în care erau înscrise 5-6 acțiuni, inclusiv cu transportatorii. Graficul de acțiune după ce era aprobat de adjunctul inspectorului șef care răspundea de Poliția Rutieră era afișat la sediul instituției în încăperile unde se făcea instructajul agenților.

Mai mult dacă ar fi existat o solicitare potrivit Legii 544/2001 de a furniza informații cu privire la planul de acțiune, s-ar fi comunicat deoarece poliția desfășoară activități preventive la vedere, nu exista activități secrete sau conspirate.

Instanța remarcă însă referitor la aceste apărări nici martorul C. și nici inculpatul T. nu au depus în apărare la dosar înscrisuri care să le dovedească susținerile privind existența unor sesizări ale . împotriva transportatorilor pirați.

În scopul verificării acestor apărări s-a solicitat de către procuror de la IPJ B. situația amenzilor aplicate pentru șoferii angajați ai . (după identificarea acestora) în perioada septembrie – octombrie 2013, stabilindu-se că nu s-a aplicat vreo sancțiuni pentru încălcarea normelor vizând transportul public de persoane ci pentru alte contravenții din codul rutier (neutilizarea centurii de siguranță, depășire viteză etc.).

În cursul cercetării judecătorești în apărarea inculpatului T instanța a admis emiterea unei adrese către I.G.P.R. – Direcția Rutieră, pentru a se comunica dacă anterior zilei de 8 octombrie 2013, documentele deținute de către I.P.J. B. în legătură cu activitatea de combatere a transportului ilegal de persoane trebuia să aibă sau nu regim de documente secrete în sensul Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sau dacă documentele nu erau destinate publicității în altă formă.

Din coroborarea probelor administrate cu privire la această faptă rezultă că inculpatul T. C. a folosit informațiile care nu sunt destinate publicității privitoare la efectuarea de către S. Rutier a unor controale pe linie de transport public persoane, transmițându-le numitului C. C., administrator al unei firme de transport public persoane, care desfășura activități pe rutele controlate, în scopul ca acesta să nu fie sancționat contravențional,mijloacele de probă ce au condus la această concluzie sunt:

- înscrisurile depuse la 17-71 vol. IV dosar urmărire penală prin care au fost solicitate relații referitoare la controalele efectuate în octombrie 2013 pe linie de transport persoane,sau care reprezintă planurile de acțiune din cadrul calendarului TISPOL;

- procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă faptul că inculpatul T. C. l-a înștiințat pe martorul C. C. de existența controalelor;

- adresa nr. 312.433/2.03.2015 emisă de IPJ B. la solicitarea instanței prin care se comunică că planurile de acțiune întocmite de S. Rutier B. pentru executarea acțiunilor ce vizau activitățile de combatere a transportului ilegal de persoane nu fac parte din categoria documentelor clasificate în sensul Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate dar conform deontologiei profesionale,au caracter confidențial, mai ales în ceea ce privește data și orele când se desfășoară,nefiind destinate publicității decât după finalizare. Rezultatele acestor acțiuni pot face obiectul publicității în media,în scopul prevenirii și estompării fenomenului vizat;

- declarațiile martorilor A. C. și C., care cofirmă că aceste informații nu sunt destinate publicității,dar și procedura de lucru, faptul că întocmirea planului de acțiune privind combaterea pirateriei era atribuția șefului de birou. După întocmire acest plan era comunicat șefilor ierarhici, nu era afișat, era confidențial, aveau acces doar membrii biroului iar agenții din subordine îl primeau doar când intrau de serviciu și aveau atribuții în îndeplinirea acestui plan;

- buletinul de presă nr. 280/9.10.2013 emis de IPJ B. aflat la f. 49 vol. IV dosar u.p., care cuprinde informații privind depistarea unor persoane urmărite, depistarea unor infracțiuni,accidente rutiere dar nu cuprinde nici o informație privind planul de acțiune pe linie de poliție rutieră.

Astfel raportat la înscrisurile depuse de IPJ dar și la prevederile Legii nr. 544/2001 instanța va respinge ca total neîntemeiate apărările inculpatului T. în sensul că informațiile privind datele și orele la care urmau să aibă loc activitățile de combatere a transportului ilegal de persoane conform planurilor de acțiune întocmite de S. Rutier B. erau informații de interes public.

Potrivit art. 2 lit. b din acest text legal prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de formă sau de modul de exprimare a informației. Potrivit art. 4 pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informațiile de interes public autoritățile și instituțiile publice au obligația de a organiza compartimente specializate de informare și relații publice sau de a desemna persoane cu atribuții în acest domeniu,ori inculpatul T. nu avea nici o atribuție în acest domeniu.

Important de remarcat este faptul că aceste controale care au fost anunțate de către inculpatul T. C. urmau a fi efectuate – contrar celor susținute de inculpat – pe linie de transport public de persoane, vizează nu doar activitatea “piraților”, ci și activitatea desfășurată de firmă pe care o conduce martorul C. C. iar scopul indicării perioadelor de control a fost acela ca martorul C. C. să își poată organiza activitatea, astfel încât să nu existe motive pentru a fi sancționată societatea administrată de acesta.

În drept

La data de 1.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și noul Cod de procedură penală precum și legile de aplicare a acestora.

Potrivit art. 5 din noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 Cod penal.

Urmează a avea în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv din legea specială Legea 78/2000 care a fost modificată, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că legea penală mai favorabilă în cazul tuturor infracțiunilor pentru inculpatul T. C. este în cauză cea anterioară, respectiv Cod penal din 1968 și Legea nr. 78/2000 de la data săvârșirii faptelor. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență,încadrarea juridică fiind stabilită de procuror conform legii noi art. 291 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000, fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni. Această infracțiune are corespondent în art. 257 alin. (1) Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 12 ani, instanța orientându-se la pedepse spre minimul special pentru considerentele ce vor fi dezvoltate la individualizarea judiciară a pedepselor.

Se impune a se reține pentru inculpatul T. C. varianta agravată a infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 7 alin. (3), deoarece la data comiterii infracțiunii prevăzute în art. 257 alin. (1) Cod penal anterior, acesta îndeplinea atribuții de constatare și urmărire a infracțiunilor, făcând parte din categoria organelor de cercetare penală ale poliției judiciare situație în care erau incidente dispozițiile legii speciale (art. 7 din Legea nr. 78/2000) privind forma calificată a infracțiunii de corupție reținute în sarcina inculpatului. Așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența să (vezi decizia 404/2014) pentru reținerea variantei agravate prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000, nu prezintă nicio relevanță dacă acuzatul a comis infracțiunile de trafic de influență în legătură cu aceste atribuțiile de serviciu, textul de lege neprevăzând o asemenea condiție, ci doar cerința întrunirii în persoana făptuitorului a uneia dintre calitățile expres enumerate în conținutul său.

Determinarea caracterului „mai favorabil" are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, suspendarea pedepsei, etc.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă și la suspendarea acesteia.

Comparând conținutul și efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere, la care instanța se orientează pentru individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante prevăzută de art. 86¹ Cod penal (1969), cu cele ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 91 Cod penal în vigoare, Tribunalul apreciază că, din acest punct de vedere, legea penală mai favorabilă este tot legea veche, întrucât, conform art. 86⁶ Cod penal, „dacă cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei în baza art. 86⁴, el este reabilitat de drept", dispoziție care nu se mai regăsește în noul Cod penal. Deci, nici din acest punct de vedere legea nouă nu este mai favorabilă inculpatului.

Având în vedere toate aceste aspecte,Tribunalul constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru este inculpatul T. C. este Codul penal anterior care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a inculpatului, creează acestuia o situație mai avantajoasă.

În cauza de față, legea penală mai favorabilă inculpaților cercetați pentru cumpărare de influență este Legea 78/2000 de la data săvârșirii faptelor, care în ansamblul dispozițiilor sale (doar aparent legea nouă e mai favorabilă prevăzând un maxim special mai mic, însă instanța se orientează la pedepse la minimul special, care este identic în cele două texte legale, iar în plus legea nouă prevede ca obligatorie aplicarea pedepsei complementare), raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și de instituțiile incidente în cauză-suspendarea condiționată a pedepsei, care influențează răspunderea penală a inculpaților, creează acestora o situație mai avantajoasă.

Referitor la reținerea infracțiunii de abuz în serviciu, în forma autoratului sau a instigării instanța constată că legea mai favorabilă în întregul ei este Cod penal din 1968 raportat la Legea nr. 78/2000 în formă de la data săvârșirii faptelor raportat la cuantumul (chiar dacă Cod penal din 1968 raportat la dispozițiile art. 13.2 din Legea nr. 78/2000 prevăd un minim special mai ridicat 3 ani față de legea nouă 2 ani și 8 luni) sau conținutul pedepselor-legea nouă prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, suspendarea condiționată a pedepsei art. 81 Cod penal din 1968 (pe care o alegem ca oportună pentru inculpații trimiși în judecată pentru o singură faptă) respectiv suspendarea sub supraveghere (inculpații P. și P.) etc.

Art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârșirii faptei ce reglementează o infracțiune de abuz în serviciu pentru care pedeapsa legală este închisoare de la 3 la 12 ani și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi a suferit modificări pe parcursul procedurii prin Legea nr. 187/2012 și Legea nr. 255/2013, ce prevăd o pedeapsă mai mică respectiv de la 2 la 8 ani potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1 din noul Cod penal, însă cu limitele speciale majorate cu 1/3 deci noile limite sunt 2 ani și 8 luni - 9 ani și 4 luni închisoare astfel că urmează a reține în favoarea inculpaților dispozițiile art. 5 Cod penal ce reglementează legea penală mai favorabilă sub aspectul regimului sancționator. Analizând care este legea mai favorabilă în ansamblul ei potrivit deciziei CCR nr. 265/6.05.2014, care e general obligatorie de la data publicării pentru toate instanțele de judecată din țară se constată că aparent aceasta este noua reglementare în vigoare a Legii 78/2000. Dar ținând seama și de prevederile care reglementează tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului, constată că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente în speță, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpați este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluționării prezentei cauze.

Astfel spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancționării concursului de infracțiuni (dispoziții incidente pentru inculpații T., P. și P.), prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 Cod penal anterior), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 Cod penal), astfel încât, în situația în care, în cauză, faptele inculpatului ar fi încadrate în noile texte de incriminare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralității de infracțiuni, la o pedeapsă rezultantă mult mai mare.

De asemenea instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187 din 2012 care prevăd că pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă, în speță Legea 78/2000 republicată,forma în vigoare din 2013.

Urmează deci a se reține în sarcina inculpaților agravanta prev. de art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, avându-se în vedere activitatea infracțională concretă a inculpaților privită prin prisma atribuțiilor de serviciu ale acestora - agenții de poliție cu aviz de poliție rutieră au ca atribuții de serviciu, conform OG. 2/2000, depistarea și sancționarea infracțiunilor la regimul circulației, care aflându-se în exercitarea funcției și-au efectuat defectuos atribuțiile de serviciu și prin aceasta a cauzat o pagubă bugetului local, ce reprezintă sumele care s-ar fi făcut venit la bugetul local, dacă sancțiunile ar fi fost legal aplicate de către agenții constatatori, obținând pentru contravenienți avantajul patrimonial privind neplata minimului amenzii contravenționale, ce urmează a fi detailată în cadrul soluționării laturii civile pentru fiecare faptă.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care a primit direct și în mod repetat foloase (card alimentare combustibil, 7 mc lemne fag pentru centrală lemne și 50 kg lemne pentru grătar,în valoare totală de 2183 lei) de la cumpărătorul de influență M. V. promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la datele de 01.10.2013 și 14.10.2013, când au fost comise faptele descrise la pct. A.I din expunerea stării de fapt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin.1,3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care a primit direct și în mod repetat foloase(produse din carne) de la cumpărătorul de influență D. A., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la data de 18.10.2013, când au fost comise faptele descrise la pct. A.II din expunerea stării de fapt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin.1,3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Fapta inculpatului D. A., care în mod repetat i-a dat foloase (produse carne) inculpatului T. C. pentru a-și asigura protecția acestuia în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar va apela la influența și autoritatea acestuia asupra polițiștilor din subordine pentru ca aceștia să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, înțelegere materializată la data de 18.10.2013, când a fost comisă fapta descrisă la pct. A.II partea expozitivă, întrunește elementele infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzut de art. 6^1 din Legea 78/2000,cu aplicarea art. 5 Cod penal;

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care a primit direct și în mod repetat foloase(băuturi carbogazoase în valoare de 750 lei) de la cumpărătorul de influență D. C., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la data de 28.10.2013, când au fost comise faptele descrise la pct. A.III din expunerea stării de fapt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care a primit direct și în mod repetat foloase,respectiv băuturi alcoolice respectiv 8 sticle whisky Jack Daniels în valoare de 800 lei de la cumpărătorul de influență I. D., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la data de 28.10.2013, când a fost comisă fapta descrisă la pct. IV din expunerea stării de fapt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin.1,3 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului I. D., care în mod repetat i-a dat foloase respectiv băuturi alcoolice respectiv 8 sticle whisky Jack Daniels în valoare de 800 lei inculpatului T. C. pentru a-și asigura protecția acestuia în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar va apela la influența și autoritatea acestuia asupra polițiștilor din subordine pentru ca aceștia să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, înțelegere materializată la data de 02.12.2013, când a fost comisă fapta descrisă la pct. A.IV. partea expozitivă, întrunește elementele infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzut de art. 6^1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 02.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul P. A. C., agent de poliție în cadrul IPJ B. – Biroul rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului Olaianoș M. pentru contravențiile săvârșite - oprirea neregulamentară (art. 142 din HG. 1391/2006) iar în temeiul dispozițiilor art.99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002- clasa sancțiuni I,2-3 puncte amendă și nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002) în temeiul dispozițiilor art.101, alin. l, pct.18 - clasa sancțiuni III,6-8 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării,prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 02.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe suspectul P. B., agent de poliție în cadrul IPJ B., Poliția M. B. - Biroul rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitei S. A. pentru contravenția săvârșită - oprirea neregulamentară (art. 142 din HG. 1391/2006), iar în temeiul dispozițiilor art.99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002- clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amenda rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și taxa pentru recuperarea autoturismului care ar fi trebuit ridicat în conformitate cu dispozițiile HCL 314/2010), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit,în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 04.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul P. T., ofițer de poliție în cadrul IPJ B. – Biroul rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului C. Andreas J. pentru contravenția săvârșită, nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 - clasa sancțiuni III,6-8 puncte amenda rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit,în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 18.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul P. A. C., agent de poliție în cadrul IPJ B. – Biroul rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice numitului M. D., care a oprit autoturismul în zona stadionului în loc nepermis, săvârșind astfel contravenția prevăzut de art. 142 din HG. 1391/2006 (oprirea neregulamentară), iar în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă, doar sancțiunea „avertisment”, în condițiile în care la data respectivă toți ceilalți conducători auto contravenienți au fost sancționați cu amendă, rezultatul fiind obținerea pentru conducătorul auto de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit,în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 29.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe martorul B. C. P., comisar de poliție în cadrul Poliției M. S., să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului R. M. Iliodor pentru contravenția săvârșită - nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 - clasa sancțiuni III, 6-8 puncte amenda rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 15.11.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul S. I., agent de poliție în cadrul IPJ B., Poliția M. B. – Biroul Rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să constate o altă contravenție (neutilizarea centurii de siguranță) și să aplice astfel o sancțiune mai ușoară decât cea pentru contravenția săvârșită în realitate de numitul M. P. - neacordare prioritate (art. 135 lit. d) din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 3, lit. c din OUG 195/2002- clasa sancțiuni II,4-5 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu a plătit amendă și nu i s-a reținut permisul de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit,în forma instigării,prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 29.11.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul A. G. V., agent de poliție în cadrul IPJ B., Poliția M. B. – Biroul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitei M. M. pentru contravenția săvârșită - oprirea neregulamentară (art. 142 din HG. 1391/2006), iar în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 02.12.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul N. L. I., agent de poliție în cadrul IPJ B., Poliția M. B. – Biroul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare anumitei M. C. pentru contravenția săvârșită - oprirea neregulamentară (art. 142 din HG. 1391/2006), iar în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 08.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe suspecții C. I. C. și Z. D., agenți de poliție în cadrul IPJ B., Poliția M. B. – S. Rutier și respectiv Poliția oraș Zărnești să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice numitului C. C. o sancțiune mai ușoară pentru contravenția săvârșită prevăzut de art. 121 din OUG 195/2002- depășirea limitei de viteză cu 30-40 km/h (la ora 18,10 aparatul radar a înregistrat viteza de 82 de km/h, deși limita de viteză era de 50km/h), în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. c din OUG 195/2002- clasa sancțiuni III, 6- 8 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că a plătit amendă mai mică), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 15.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul A. C., agent de poliție în cadrul IPJ B. - S. Rutier, să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să constate o altă contravenție - ”nefolosirea luminii de întâlnire ziua” (art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă și să aplice astfel o sancțiune mai ușoară decât cea pentru contravenția săvârșită în realitate de numita C. M. – depășire marcaj continuu (art. 120 din Regulament ), în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002- clasa sancțiuni II, 4-5 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile deci pentru care trebuia să se aplice și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că a plătit amendă mai mică și nu i s-a reținut permisul), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 24.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul D. A., agent de poliție în cadrul IPJ B. - S. Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare anumitului P. B. pentru contravenția săvârșită, respectiv nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 - clasa sancțiuni III, 6-8 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit,în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 01.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul B. A., agent de poliție în cadrul IPJ B. - S. Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare anumitului U. M. T. pentru contravenția săvârșită, respectiv neacordare prioritate la trecerea pentru pietoni (art. 135 lit. h din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 3, lit. b și/sau c din OUG 195/2002- clasa sancțiuni II, 4- 5 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile,deci contravenție pentru care trebuia să aplice și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și nu i s-a reținut permisul de conducere), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 01.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe suspectul S. V., agent de poliție în cadrul IPJ B. - S. Rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice numitului T. E., angajat al ., o sancțiune mai ușoară pentru contravenția săvârșită - depășirea limitei de viteză cu 16 km/h (aparatul radar a înregistrat viteza de 86 de km/h, deși limita de viteză era de 70km/h), în temeiul dispozițiilor art. 99 și art. 108, alin. l, lit. a din OUG 195/2002- clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă,rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit,în forma instigării,prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 04.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul Ș. A., agent de poliție în cadrul IPJ B. – S. rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare anumitului Kolumban B. (angajat al inculpatului Maurer S.) pentru contravențiile săvârșite - nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 - clasa sancțiuni III, 6-8 puncte amendă și folii neomologate (art. 102 pct. 35 OUG 195/2002 ), în temeiul dispozițiilor art. 102, alin. l, lit. b, pct. 35 din OUG 195/2002- clasa sancțiuni IV – 9-20 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit,în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 16.11.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul H. N., agent de poliție în cadrul IPJ B. - S. Rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice inculpatului Maurer S., o sancțiune mai ușoară pentru contravenția săvârșită - depășirea limitei de viteză cu 25 km/h (aparatul radar a înregistrat viteza de 75 km/h în interiorul localității Ghimbav), în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. b, pct. 2 din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni II, 4- 5 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., care la data de 18.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul P. T., ofițer de poliție în cadrul IPJ B. – Biroului rutier să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu constate săvârșirea contravenției prevăzute de art. 64 din Legea 136/1995, săvârșită de numitul P. A., care conducea un autovehicul proprietate a ., administrată de D. A.) care nu avea poliță RCA valabilă, contravenție pentru care trebuia să aplice și măsura reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numerele de înmatriculare, rezultatul fiind obținerea pentru acesta și pentru societatea în cauză de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și nu s-a reținut certificatul de înmatriculare), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, în forma instigării, prevăzut de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului T. C., șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B., în calitate de funcționar public cu atribuții de conducere său control,având ca obligație păstrarea secretului profesional, care la data de 08.10.2013 a folosit informații care nu erau destinate publicității, comunicându-i numitului C. C., administrator al ., faptul că organele de poliție din subordinea sa efectuează în perioada următoare controale pe linie de transport public persoane, în scopul obținerii de foloase necuvenite de către societatea pe care o administra,pentru ca acesta să ia măsuri pentru a nu fi găsit cu nereguli și astfel să nu fie sancționat contravențional, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații ,dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzut de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului P. A. C., agent de poliție în cadrul IPJ B. – Biroul rutier, care la data de 02.10.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., nu a întocmit proces-verbal de constatare și nu l-a sancționat pe numitul Olaianoș M. pentru contravențiile săvârșite, respectiv oprirea neregulamentară (art. 142 din HG. 1391/2006) iar în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002- clasa sancțiuni I,2-3 puncte amendă și nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002) în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 - clasa sancțiuni III,6-8 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului P. T., ofițer de poliție în cadrul IPJ B. – Biroul rutier, care la data de 04.10.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., nu a întocmit proces-verbal de constatare și nu l-a sancționat pe numitul C. Andreas J. pentru contravenția săvârșită, nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 - clasa sancțiuni III, 6-8 puncte amenda rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului P. A. C., agent de poliție în cadrul IPJ B. – Biroul rutier, care la data de 18.10.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, deși a constatat că numitul M. D. a oprit autoturismul în zona stadionului în loc nepermis, săvârșind astfel contravenția prevăzut de art. 142 din HG. 1391/2006 (oprirea neregulamentară), iar în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002 este inclusă în clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă, la solicitarea inculpatului T. C., i-a aplicat contravenientului doar sancțiunea „avertisment”, în condițiile în care la data respectivă toți ceilalți conducători auto contravenienți au fost sancționați cu amendă, rezultatul fiind obținerea pentru conducătorul auto de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului S. I., agent de poliție în cadrul IPJ B., Poliția M. B. – Biroul Rutier, care la data de 15.11.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, l-a oprit în trafic în zona intersecției Calea București cu . M. P. care încălcase prevederile art. 135 din OUG 195/2002 (neacordare prioritate), în temeiul dispozițiilor art. 100, alin.3, lit. c din OUG 195/2002 clasa sancțiuni II, 4-5 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru care ar fi trebuit să procedeze la reținerea permisului de conducere și care apoi la intervenția inculpatului T. C. a constatat o altă contravenție și a aplicat o sancțiune mai ușoară decât cea pentru l-a oprit pe contravenient (neutilizarea centurii de siguranță), rezultatul fiind obținerea pentru conducătorul auto de foloase necuvenite (constând în faptul că nu a plătit amendă și nu i s-a reținut permisul de conducere), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului A. G. V., agent de poliție în cadrul IPJ B., Poliția M. B. – Biroul Rutier, care la data de 29.11.2013, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., nu a întocmit proces-verbal de constatare și nu a sancționat-o pe numita M. M. pentru contravenția săvârșită, respectiv oprirea neregulamentară (art. 142 din HG. 1391/2006), iar în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002- clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului N. L. I., agent de poliție în cadrul IPJ B., Poliția M. B. – Biroul Rutier, care la data de 02.12.2013, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., nu a întocmit proces-verbal de constatare și nu a sancționat-o pe numita M. C. pentru contravenția săvârșită, respectiv oprirea neregulamentară (art. 142 din HG. 1391/2006), iar în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului A. C., agent de poliție în cadrul IPJ B. - S. Rutier, care la data de 15.10.2013, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., i-a aplicat numitei C. M. sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 160 lei pentru ”nefolosirea luminii de întâlnire ziua” (art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amendă, deși în realitate această a comis o contravenție care implica și aplicarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, având în vedere că a efectuat o depășire a unui autobuz, într-o zonă unde era aplicat marcaj continuu (art.120 Regulament), în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni II, 4-5 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile deci pentru care trebuia să se aplice și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, rezultatul fiind obținerea pentru contravenientă de foloase necuvenite (constând în faptul că a plătit amendă mai mică și nu i s-a reținut permisul de conducere), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului D. A., agent de poliție în cadrul IPJ B. - S. Rutier, care la data de 24.10.2013, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., nu a întocmit proces-verbal de constatare și nu l-a sancționat pe numitul P. B. pentru contravenția săvârșită, respectiv nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 - clasa sancțiuni III, 6-8 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului B. A., agent de poliție în cadrul IPJ B. - S. Rutier, care la data de 01.10.2013, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., nu a întocmit proces-verbal de constatare și nu l-a sancționat pe numitul U. M. T. pentru contravenția săvârșită, respectiv neacordare prioritate la trecerea pentru pietoni (art. 135 lit. h din OUG 195/2002), în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 3, lit. b și/sau c din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni II, 4- 5 puncte amendă ȘI cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, contravenție pentru care trebuia deci să aplice și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și nu i s-a reținut permisul de conducere), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului P. T., ofițer de poliție în cadrul IPJ B. – Biroul rutier, care la data de 18.10.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., nu a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 64 din Legea 136/1995, săvârșită de numitul P. A., care conducea un autovehicul proprietate a ., administrată de D. A. și care nu avea poliță RCA valabilă, contravenție pentru care trebuia să aplice și măsura reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numerele de înmatriculare, rezultatul fiind obținerea pentru acesta și pentru societatea în cauză de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și nu s-a reținut certificatul de înmatriculare), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului Ș. A., agent de poliție în cadrul IPJ B. – S. rutier, care la data de 04.10.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., nu a întocmit proces-verbal de constatare și nu l-a sancționat pe numitul Kolumban B. (angajat al inculpatului Maurer S.) pentru contravențiile săvârșite, respectiv nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzut de lege (art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002) în temeiul dispozițiilor art.101, alin. l, pct.18 - clasa sancțiuni III, 6-8 puncte amendă și folii neomologate (art. 102 pct. 35 OUG 195/2002 ), în temeiul dispozițiilor art. 102, alin. l, lit. b, pct. 35 din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni IV – 9-20 puncte amendă, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului H. N., agent de poliție în cadrul IPJ B. – Poliția orașului Ghimbav, care la data de 16.11.2013, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, la solicitarea inculpatului T. C., deși a constatat că inculpatul Maurer S. a fost depistat de aparatul radar conducând cu depășirea limitelor de viteză pentru categoria respectivă de drum, având viteza de 75 km/h în interiorul localității Ghimbav, deci depășirea limitei de viteză cu 25 km/h,contravenție care în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. b, pct. 2 din OUG 195/2002 este încadrată în clasa sancțiuni II,sancționată cu 4- 5 puncte amendă, i-a aplicat contravenientului doar „avertisment”, îndeplinindu-și astfel în mod defectuos atribuțiile de serviciu, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu a plătit amendă), în condițiile în care la data respectivă toți ceilalți conducători auto contravenienți au fost sancționați cu amendă, rezultatul fiind obținerea pentru Maurer S. de foloase necuvenite (constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține că fapta inculpaților cercetați pentru abuz în serviciu sau cumpărare de influență nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,astfel cum au solicitat inculpații în subsidiar prin apărători aleși cu ocazia dezbaterilor, neputându-se aprecia că aceste infracțiuni grave de corupție ar aduce o atingere minimă valorii sociale protejate prin norma incriminată, respectiv încrederea populației în actele realizate în exercitarea îndatoririlor de serviciu ale funcționarilor publici. Astfel faptele inculpaților cercetați pentru cumpărare de influență sau abuz în serviciu, prin gravitatea lor dată de împrejurările în care au fost comise și consecințele produse,prin atitudinea lor de nerecunoaștere și asumare a faptelor prezintă în concret, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, acțiunile lor ilicite, prin atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de lege și prin conținutul lor concret, justifică aplicarea unor pedepse, iar nu a unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform dispozițiilor art. 91 Cod penal din 1968.

La individualizarea pedepselor, urmează a fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1968, instanța orientându-se spre un cuantum situat sub minimul special stabilit. de lege, față de modul de acțiune al inculpaților, scopul urmărit, calitatea de lucrător de poliție, infracțiuni în legătură cu serviciul, comise de persoane care fiind polițiști ar fi trebuit să fie primii care adoptă o conduită conformă legii, pentru că sunt cei care aplică legea sancționându-i pe alții,sau de persoane care au înțeles să cumpere influența șefului poliției rutiere, împrejurările săvârșirii acesteia împrejurările concrete de săvârșire a faptelor respective, nu în ultimul rând persoana inculpaților, care se află la prima confruntare cu legea penală, iar la dosar există depuse o . de acte doveditoare ale profilului moral și social al acestor inculpați. Este adevărat că infracțiunile de trafic de influență și abuz în serviciu,reținute în sarcina inculpaților sunt circumscrise infracțiunilor de corupție care afectează relațiile sociale privind exercitarea funcțiilor instituțiilor statului, fiind, prin natura lor și gradul de pericol social, fapte grave, care perturbă echilibrul instituțional, au și un impact negativ în opinia publică, aspecte ce trebuie să se reflecte și în aplicarea sancțiunii penale dar instanța are în vedere și lipsa antecedentelor penale,profilul lor moral dar și comportamentul inculpaților pe durata procedurii judiciare,care au fost prezenți la fiecare termen,contribuind astfel la soluționarea cu maximă celeritate a prezenței cauze .

Inculpatul T. C. este în vârstă de 43 ani, comisar șef de poliție, cu aviz de poliție judiciară și a ocupat postul de șef al Serviciului Rutier din cadrul IPJ B. din anul 2006 până în 2014, fără antecedente penale, care s-a bucurat de respect în societate (aspect demonstrat de încadrarea sa într-o muncă utilă - timp de 20 ani cât a fost angajat al IPJ B., din care 10 ani șef al serviciului rutier), care are un copil minor în întreținere, care a început clasa 0, are credit bancar pentru locuința proprietate din Avantgarden, în prezent închiriată pentru a putea achita ratele bancare, are o locuință stabilă, chiar fără forme legale în S., fiind în uniune consensuală cu un medic, locuind împreună cu aceasta și cu copilul minor al acesteia. Potrivit referatului de evaluare presentențială acesta este integrat familial adecvat și puternic implicat în viața de familie, deține o pregătire profesională superioară, beneficiază de stabilitate locativă iar resursele sale interne și socio-familiale pot contribui la menținerea în viitor a unei evoluții comportamentale dezirabile social.

Inculpatul D. A. este în vârstă de 64 ani, școlarizat 8 clase, căsătorit, are o fiică majoră, are propria afacere, administrator al . SRL, cu 5 angajați, are probleme grave de sănătate, suferind o intervenție cardiovasculară majoră în 2010, având proteză de aortă, ca urmare a unui anevrism conform înscrisurilor medicale de la dosar. Potrivit referatului de evaluare riscul de a săvârși noi infracțiuni este situat la un nivel mic și se apreciază că inculpatul este optim integrat din punct de vedere familial,social și profesional.

Inculpatul I. D. este în vârstă de 47 ani, absolvent de studii superioare, șef de departament la . B., are o bună imagine la locul de muncă, căsătorit, doi copii minori, confruntarea cu legea penală a contribuit la conștientizarea costurilor asociate și consolidarea motivației non infracționale.

Inculpatul P. A. C. este în vârstă de 30 ani, este absolvent de studii superioare inginerie mecanică, are mama bolnavă în întreținere, potrivit referatului de evaluare presentențială prezintă o bună integrare socio-profesională și familială, resursele interne de care beneficiază și confruntarea cu calitatea de inculpat constituie factori definitorii care-l vor susține pe acesta pe traseul de viață de până în prezent.

Inculpatul P. T. este în vârstă de 26 ani, provine dintr-o familie legal constituită, este necăsătorit, dar în uniune consensuală, este absolvent de studii superioare juridice, lucrează din 2010 la poliția rutieră, conform caracterizărilor depuse la filele 161, 163 volum V instanță și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu,este un bun executant al dispozițiilor primite,implicându-se cu responsabilitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, activitatea sa fiind cotată în general cu calificativul foarte bine și nu a fost sancționat. Conform referatului de evaluare se desprinde ideea că acesta este integrat în comunitate, dezvoltă o relaționare pozitivă în mediul familial, dispunând de resurse profesionale, materiale și afective pentru a urma un traseu atitudinal cu orientare prosocială, care se poate realiza prin supravegherea exercitată de serviciul de probațiune, în vederea dezvoltării abilităților acestuia de luare a deciziilor și de utilizare adecvată a gândirii alternative, în vederea creșterii capacității decizionale de evitare a situațiilor cu caracter criminogen, prin reflectare și conștientizarea riscului la care se expune și care poate afecta atât persoana să cât și pe membrii familiei.

Inculpatul B. A. G. este în vârstă de 28 ani, face parte dintr-o familie legal constituită, este absolvent de studii superioare juridice și lucrează în poliția rutieră din 2006. Potrivit caracterizării depuse la dosar din partea martorului C. M., șef birou rutier B., performanțele sale profesionale în desfășurarea sarcinilor de serviciu cât și conduita în cadrul colectivului de lucru sunt apreciate pozitiv. Din concluziile referatului de evaluare rezultă că identificarea resurselor interne-motivația de a deține un statut profesional conform cu pregătirea sa profesională,de a-și menține actualul loc de muncă și externe-sprijin familial, stabilitate financiară, experiența profesională acumulată, experiența în calitate de inculpat și consecințele resimțite până în prezent reprezintă puncte de sprijin în evoluția pozitivă a inculpatului în viitorul său personal și profesional.

Inculpatul A. G. V. este singurul inculpat trimis în judecată care a recunoscut și și-a asumat responsabilitatea pentru săvârșirea faptei, motivația comportamentului ilicit manifestat fiind teamă față de posibile repercursiuni din partea superiorului, este în vârstă de 25 ani, este logodit, are studii juridice superioare, lucrează din 2012 la poliția rutieră.

Inculpatul S. I. este în vârstă de 43 ani, este necăsătorit, are o locuință stabilă în S., a absolvit Școala de agenți de poliție V. L. Câmpina, lucrează de 23 ani ca agent de poliție, iar din 1998 este agent de poliție în cadrul Biroului rutier B.. Conform caracterizării depuse la fila 191 volum VII instanță acesta este apreciat la locul de muncă, atât din punct de vedere al modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, cât și din punct de vedere al relaționării cu superiorii și colegii. Potrivit referatului de evaluare acesta are un nivel optim de integrare din punct de vedere familial, social și profesional, iar conduita sa generală, în care nu au fost identificate preocupări cu potențial criminogen, va duce la adoptarea și menținerea unui stil de viață prosocial.

Inculpatul N. L. I. este în vârstă de 38 ani, provine dintr-o familie legal constituită, este căsătorit, are un copil minor, o locuință proprietate personală în B., este absolvent de studii superioare juridice, lucrează în IPJ B. din 2000, iar din 2005 la Biroul rutier. Potrivit referatului de evaluare în 2008 a suferit un accident în exercitarea atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care a fost recompensat cu salariul de excelență. Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că a primit doar calificative de foarte bine de-a lungul timpului, nu a fost niciodată sancționat, iar relațiile sale cu colegii au fost corespunzătoare. Din concluziile referatului de evaluare rezultă că experiența actuală a confruntării de legea penală, raportată la teamă față de pedeapsă, pe fondul responsabilității față de familia sa și a imaginii pozitive de care se bucură în comunitate se va constitui în principal factor protectiv, inculpatul fiind decis să manifeste un comportament dezirabil, conștientizând pierderile pe care le poate înregistra în plan personal și social, prin adoptarea unui comportament infracțional, fiind necesară dezvoltarea abilităților acestuia de luare a deciziilor și de utilizare adecvată a gândirii alternative.

Inculpatul A. C. este în vârstă de 45 ani este căsătorit, are un fiu major, absolvent de studii superioare, lucrează în poliție din 1994. Potrivit referatului de evaluare presentențială prezintă o bună integrare socio-profesională și familială, dispune atât de resurse interne-motivație pentru activitatea profesională, pentru urmarea unui traseu de viață dezirabil social, stabilitate locativă și financiară, integrarea socio-profesională, cât și externe-sprijinul familiei și al rețelei de suport social, de natură a susține urmarea unui traseu de viață dezirabil social.

Inculpatul D. A. este în vârstă de 29 ani, este căsătorit, are doi copii minori, este absolvent de studii superioare juridice ,,din 2007 lucrează la IPJ S. Poliției rutiere. Potrivit caracterizării de la dosar fila 107 volum VII acesta a manifestat interes pentru însușirea legislației în vigoare, reușind să se integreze în muncă și să obțină rezultate bune și foarte bune. Potrivit referatului de evaluare presentențială acesta se bucură de o bună integrare socio-familială și profesională iar resursele interioare de care dispune, cum ar fi motivația pentru o existență în acord cu normele și valorile unanim acceptate, alături de preocupările pentru păstrarea actualului statut socio-profesional, pot contribui la menținerea sa pe un traseu dezirabil social.

Inculpatul Ș. I. A. este în vârstă de 44 ani, căsătorit, un copil minor, a absolvit Școala de poliție V. L. Câmpina. Potrivit caracterizării depuse la f. 114 vol. VII instanță este bine integrat în muncă, a obținut rezultate bune și foarte bune și nu a fost sancționat disciplinar, administrativ sau penal. Potrivit referatului de evaluare din analiza datelor privind persoana inculpatului și a raportului dintre factorii care influențează comportamentul acestuia se poate estima că evoluția comportamentală a inculpatului este susținută de atitudinea generală a persoanei,de respectarea normelor în vigoare iar resursele individuale ce ar putea fi utilizate de către inculpat în vederea menținerii conduitei non-infracționale sunt calificarea profesională, experiența de muncă, statutul social, imaginea în comunitate și educația prosocială.

Inculpatul H. N. este în vârstă de 40 ani, căsătorit, un copil minor în întreținere, absolvent de studii superioare,agent de poliție din 2012, potrivit referatului de evaluare presentențială prezintă o bună integrare socio-profesională și familială, dispunând de resurse interne și externe pentru continuarea traseului prosocial pe care s-a situat până în prezent,iar confruntarea cu situația juridică actuală poate constitui un semnal suficient de puternic pentru inculpat în sensul cântăririi mai atente a deciziilor pe care le va lua.

Elementele descrise mai sus vor fi avute în vedere de către instanță pentru stabilirea unei modalități de executare a pedepsei rezultante neprivative de libertate-suspendarea pedepsei sub supraveghere cu termen maxim de supraveghere pentru inculpatul T. raportat la numărul mare de fapte săvârșite într-un interval scurt de timp, suspendarea pedepsei sub supraveghere pentru inculpații P. și P. și suspendare condiționată pentru ceilalți inculpați pentru că în această modalitate (cuantum și mod de executare a pedepsei), scopul indicat de art. 52 Cod penal poate fi atins în cazul fiecărui inculpat.

Față de aceste considerente,raportat la circumstanțele sale personale, urmează a reține în favoarea inculpatului T. C. circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, c și a face aplicarea dispozițiilor 76 lit. c pentru infracțiunile de instigare la abuz în serviciu sau art. 76 lit. d Cod penal din 1968 pentru celelalte infracțiuni,cu aplicarea art. 5 Cod penal urmând a dispune condamnarea acestuia la:

- patru pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de influență (A.I, AII, AIII, AIV rechizitoriu);

- 6 pedepse principale de câte 2 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pentru săvârșirea a 16 infracțiuni de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial;

- pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite .

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 Cod penal din 1968 va dispune contopirea acestor pedepse, inculpatul T. C. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă se va adăuga un spor de 1 an închisoare, raportat la numărul mare de infracțiuni săvârșite într-un interval de 2 luni de zile, inculpatul T. C. va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr. 187 din 2012.

Astfel instanța are în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187 din 2012 care prevede că pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă, în speță Codul penal din 1968 care permite în cazul alegerii ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere (pe care o apreciem lege mai favorabilă), suspendarea acestei pedepse pe durata termenului de încercare.

Tribunalul apreciază că se impune aplicarea doar față de inculpatul T. C. a pedepsei complementare prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), nu însă și a interzicerii dreptului de a mai îndeplini funcția de ofițer de poliție pe o perioadă determinată după executarea pedepsei principale, o asemenea sancțiune urmând a fi executată doar după împlinirea pedepsei principale potrivit dispozițiilor Cod penal din 1968, respectiv după împlinirea unui termen de 8 ani, ceea ce n-ar avea nici o finalitate în cauză.

Ținând seama de persoana inculpatului, de conduită avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, constatând îndeplinite toate condițiile impuse de art. 86/1, 71 al. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate inculpatului pe o durată de 8 ani, termen de supraveghere stabilit conform art. 86/2 Cod penal din 1968 corelativ, va suspenda executarea pedepsei accesorii. În baza art. 86/3 Cod penal din 1968 obligă inculpatul T. C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În ceea ce-i privește pe cumpărătorii de influență inculpații D. A. și I. D. urmează a reține în favoarea acestora circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968 raportat la circumstanțele personale și a dispune condamnarea la câte o pedeapsă de 1 an închisoare. Apreciind că scopul aflictiv și moralizator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, nefiind necesară supravegherea conduitei inculpaților de un organism specializat în baza art. 81, 71 al. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal va dispune suspendarea pedepselor principală și accesorie aplicate inculpaților. În baza art. 82 Cod penal din 1968 va stabili termen de încercare 3 ani.

Instanța de fond reține în favoarea inculpaților P. T. și P. A. C. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal și îi va condamna la câte două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal va contopi aceste pedepse, inculpații P. A. C. și P. T. vor executa pedeapsa rezultantă de câte 1 an și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr. 187 din 2012.

Ținând seama de persoana fiecărui inculpat, de conduită avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, constatând îndeplinite toate condițiile impuse de art. 86/1, 71 al. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate celor doi inculpați. În baza art. 86/2 Cod penal din 1968 stabilește un termen de încercare 4 ani. În baza art. 86/3 Cod penal din 1968 va obliga inculpatul P. A. C. și P. T. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Față de argumentele prezentate, văzând și cauza legală de atenuare a pedepsei prevăzut de art. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, reținând raportat la circumstanțele personale circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul A. G. V., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (B.7 rechizitoriu).

Face aplic art. 71, 64 lit. a teza a II a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea nr.187 din 2012.

În baza art. 81, 71 al. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 82 Cod penal din 1968 va stabili termen de încercare 3 ani.

Instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților B. A.,S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A. și H. N. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal și îi va condamna la câte o pedeapsă de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 81, 82 Cod penal de la 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților B. A., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A. și H. N. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate raportat la lipsa antecedentelor penale și la circumstanțele personale ale acestor inculpați.

Sub aspectul laturii civile instanța de fond arată că fundamentarea acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal se realiză pe dispozițiile art. 397 alin. 1, 25 alin. 1 Cod procedura penală și art. 1349, 1371 Cod civil, respectiv pe răspunderea civilă delictuală.

În cauză partea vătămată Statul Român prin Direcția Fiscală a M. B. a depus constituire de parte civilă relativ la infracțiunile de abuz în serviciu la termenul din 11.11.2014, înainte de citirea actului de sesizare suma totală de 15.750 lei, ce reprezintă sumele care s-ar fi făcut venit la bugetul local, dacă sancțiunile ar fi fost aplicate de către agenții constatatori, sumă ce a fost detailată astfel: în cazul inculpatului Tamarjan C., pentru faptele regăsite în rechizitoriu, în cuprinsul punctulelor B.l.l-B.1.17 (de la încadrarea în drept din rechizitoriu) sumele neîncasate la bugetul comunității locale sunt în cuantum total de 9180 lei; B.2.1 P. A. 1170 lei; B.2.2 P. T. 720 lei; B.2.3 P. A. C. 450 lei; B.2.4 S. I. 450 lei; B.2.5 A. G. V. 450 lei; B.2.6 N. L. I. 450 lei; B.2.7 A. C. 720 lei; B.2.8 D. A. 720 lei; B.2.9 B. A. 450 lei; B.2.11 Ș. A. 720 lei; B.2.12 H. N. 450 lei; B.2.13 B. M. 540 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 20 Cod procedură penală constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești, care se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază. Potrivit alin. 5 până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă sau poate mări sau micșora întinderea pretențiilor.

Urmare a adresei instanței de judecată, prin care s-a solicitat detalierea pentru fiecare inculpat a despăgubirilor civile și a modului concret de calcul, partea civilă și-a majorat pretențiile suma totală de 16.470 lei, compusă din amenzile neîncasate la bugetul local al Mun. B. ca efect al faptelor reținute în rechizitoriu, aceasta conformându-se dispozițiilor instanței comunicând detailat modul de calcul al despăgubirilor pentru fiecare faptă și inculpat, cu indicarea temeiului legal, astfel cum am arătat mai sus.

Potrivit dispozițiilor art. 20 Cod Procedură Penală constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești,care se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază. Potrivit alin. 5 până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă sau poate mări sau micșora întinderea pretențiilor.

Față de aceste dispoziții legale instanța apreciază că partea vătămată în urma săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu s-a constituit parte civilă în termenul legal la data de 11.11.2014, înainte de citirea actului de sesizare care a avut loc la data de 19.11.2015, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, mijloacele de probă administrate de acuzare și detailate în rechizitoriul care a fost comunicat părții vătămate servesc și la soluționarea laturii civile, ulterior aceasta majorându-și doar pretențiile, al căror mod de calcul a fost înaintat la dosar. În consecință va respinge ca neîntemeiate apărările inculpaților privind tardivitatea formulării acțiunii civile.

Potrivit dispozițiilor art. 98 din OUG 195/2002 amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. Un punct - amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, care la data săvârșirii faptelor în 2013 era de 800 lei, urmând a respinge surplusul despăgubirilor calculate cu valoarea punctului amendă de la data formulării cererii de constituire când salariul minim pe economie este de 900 lei. Partea civilă avea posibilitatea să solicite doar dobânda legală de la data săvârșirii faptei până la achitarea prejudiciului,însă în prezența cauză nu s-a formulat o asemenea cerere.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 3 din OUG 195/2002 contravențiilor prevăzute în ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă.

Clasele de sancțiuni sunt următoarele:

a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;

e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.

Stabilind existența faptelor de abuz în serviciu și săvârșirea acestora de către inculpați cu vinovăție sub forma intenției directe, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât în baza 25, 397 Cod procedură penală va admite în parte pretențiile părții civile C. L. al M. B. prin Direcția Fiscală B., cu sediul în B., ., jud. B., va obliga pe inculpați la plata către partea civilă a următoarelor despăgubiri civile, reprezentând minimul amenzii contravenționale ce ar fi trebuit aplicată de agenții din teren de la poliția rutieră dacă și-ar fi exercitat corect atribuțiile de serviciu, cu reținerea solidarității inculpatului T. sau cu obligarea să exclusivă la despăgubiri în situația în care autorii au primit soluții de clasare astfel, prin raportare la faptele cum au fost reținute în rechizitoriu la capitolul încadrarea în drept,la care s-a raportat partea civilă.

Ca urmare a soluțiilor de condamnare pentru infracțiunile de abuz în serviciu, urmează a admite în parte pretențiile părții civile având în vedere dispozițiile OUG nr. 195/2002 astfel:

a. pentru faptele prevăzute la B.I.1, BII.1:

- oprire neregulamentara - în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a, din OUG 195/2002- clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amenda - suma neîncasata 160 lei;

- nerespectarea obligațiilor de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 - clasa sancțiuni III, 6-8 puncte amenda - suma neîncasata 480 lei.

b. pentru faptele prevăzute la B.I.2 oprire neregulamentară - în temeiul dispozițiilor art.99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a din OUG 195/2002- clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amenda - suma neîncasata 160 lei.

c. pentru faptele prevăzute la B.I.3, BII.2 nerespectarea obligațiilor de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 din OUG 195/2002- clasa sancțiuni III, 6 - 8 puncte amenda - suma neîncasata 480 lei.

d. pentru faptele prevăzute la B.I.4, BII.3 oprire neregulamentară - în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amenda - suma neîncasata 160 lei.

e. pentru faptele prevăzute la B.I.5 nerespectarea obligațiilor de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni III, 6 - 8 puncte amenda - suma neîncasata 480 lei.

f. pentru faptele prevăzute la B.I.6, BII.4 neacordare de prioritate - în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 3, lit. b și/sau c din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni II, 4- 5 puncte amenda - suma neîncasata 320 lei.

g. pentru faptele prevăzute la B.I.7, BII.5 oprire neregulamentară - în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni 1-3 puncte amenda - suma neîncasata 270 lei.

h. pentru faptele prevăzute la B.I.8, BII.6 oprire neregulamentară - în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. a din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amenda - suma neîncasata 160 lei.

i. pentru faptele prevăzute la B.I.9, depășire limita viteza cu 30-40 km/h - în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. c din OUG 195/2002- clasa sancțiuni III, 6 - 8 puncte amenda - suma neîncasata 480 lei.

j. pentru faptele prevăzute la B.1.10, BII.7 nefolosirea luminii de întâlnire ziua - în temeiul dispozițiilor art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. l, din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I, 2-3 puncte amenda - suma neîncasata 160 lei.

k. pentru faptele prevăzute la B._ .8 nerespectarea obligațiilor de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege în temeiul dispozițiilor art. 101, alin. l, pct. 18 din OUG 195/2002- clasa sancțiuni III, 6 - 8 puncte amenda - suma neîncasata 480 lei.

l. pentru faptele prevăzute la B._ .9 neacordare de prioritate - în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 3, lit. b și/sau c din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni II, 4 - 5 puncte amenda - suma neîncasata 320 lei.

1. pentru faptele prevăzute la B.1.13 depășire limita viteza cu 16 km/h - în temeiul dispozițiilor art. 99 și art. 108, alin. l, lit. a din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni I,2-3 puncte amenda - suma neîncasata 160 lei.

m. pentru faptele prevăzute la B._ .11 folii neomologate - în temeiul dispozițiilor art. 102, alin. l, lit. b, pct. 35 din OUG 195/2002 - clasa sancțiuni IV 9- 20 puncte amenda - suma neîncasata 720 lei.

n. pentru faptele prevăzute la B._ .12 depășire limita viteza cu 25 km/h - în temeiul dispozițiilor art. 100, alin. 2 și art. 108, alin. l, lit. b, pct. 2 din OUG 195/2002- clasa sancțiuni II 4- 5 puncte amenda - suma neîncasata 320 lei,

Față de cele expuse urmează a obliga inculpații la plata următoarelor despăgubiri civile:

- inculpatul T. C. suma totală de 1280 lei, ce vizează faptele încadrate în drept în rechizitoriu la pct. BI.2, BI.5, BI.9 și BI.13;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul P. A. C. suma de 800 lei, ce vizează faptele încadrate în drept în rechizitoriu la pct. BII.1 și BII.3;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul P. T. suma de 480 lei,ce vizează doar fapta încadrată în drept în rechizitoriu la pct. BII.2;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul S. I. suma de 480 lei, ce vizează fapta încadrată în drept în rechizitoriu la pct. BII.4;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul N. L. I. suma de 160 lei, ce vizează fapta încadrată în drept în rechizitoriu la pct. BII.4;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul A. C. suma de 160 lei, ce reprezintă doar diferența cuantumului amenzii minime ce ar fi trebuit s-o aplice pentru contravenția depășire neregulamentară în loc de neutilizarea luminilor de întâlnire-BII.7;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul D. A. suma de 480 lei-BII.8;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul B. A. suma de 320 lei-BII.9;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul Ș. I. A. suma de 480 lei-BII.11;

- inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul H. N. suma de 320 lei-BII.12;

Instanța de fond constată că inculpatul A. G. V. a achitat prejudiciul conform chitanței nr._/7.11.2014 emise de Direcția Fiscală B. aflate la fila 189 volum IV.Va respinge ca neîntemeiate surplusul de pretenții.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă față de moștenitorii inculpatului B. M., respectiv B. S., B. B. M., B. M. A. și B. D. M..

În baza art. 112 lit. e Cod penal dispune confiscarea în folosul statului a sumei de câte 500 lei de la inculpații T. C. și P. T., având în vedere că partea vătămată C. L. al M. B. prin Direcția Fiscală B. nu s-a constituit parte civilă relativ la infracțiunea de abuz în serviciu încadrată în drept în rechizitoriu la pct. BII.10.

În baza art. 257 alin. 2 din Codul penal din 1968 dispune confiscarea c/val bunurilor primite de către inculpatul T. C. în schimbul influenței sale respectiv: 2183 lei (c/val lemne pentru grătar, 7 mc pentru centrala lemne și 4 plinuri de motorină în baza cardului primit de la martorul M. V.); 750 lei (c/val băuturi răcoritoare primite de la martorul D. C.); 800 lei (c/val 8 sticle whisky Jack D. de la inculpatul I. D.); 40 lei(c/val a 2 kg carne de la inculpatul D. A.);

În baza art. 274 alin. 1, 2, 3 Cod procedură penală obligă pe inculpații condamnați să plătească statului cheltuieli judiciare din cursul urmărire penală și al judecății astfel: inculpatul T. C. suma de 3500 lei iar ceilalți inculpați condamnați suma de câte 850 lei, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri atât parchetul cât și inculpații, cu excepția inculpaților Helțianu I. și B. M..

Ministerului Public a solicitat admiterea apelului declarat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea în parte a sentinței pronunțatate în și, în rejudecare, pentru următoarele motive de netemeinicie și legalitate, a se dispune condamnarea inculpatului T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fapte descrise la pctul A4 din rechizitoriu și instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, fapte descrise la A6 pct. 3 din rechizitoriu, condamnarea inculpatului Helțianu I. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență fapte descrise la pctul A6 din rechizitoriu. De asemenea, ca motive de netemeinicie solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute pentru fiecare inculpat, majorarea cuantumului fiecărei pedepse aplicate inculpaților pentru care s-a declarat apel ca urmare a înlăturării acestor circumstanțe atenuante, dispunerea executării efective a pedepsei rezultante aplicate inculpatului T. C., iar ca motive de nelegalitate admiterea apelului și obligarea inculpaților la despăgubiri în conformitate cu valoarea punctului de penalizare în vigoare la momentul aplicării sancțiunilor contravenționale.

În ceea ce privește apelul declarat pe motive de netemeinicie, raportat la soluțiile de achitare dispusă de către instanța de fond, cu privire la infracțiunea de trafic de influență, pentru care a fost dispusă achitarea inculpatului T. C. raportat și la infracțiunea de cumpărare de influență reținută în sarcina H. I., apreciază că soluția instanței nu este în concordanță cu probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. Instanța de fond a făcut o apreciere raportat la conduita de ordin personal al celor doi inculpați, în sensul că între aceștia exista o relație de prietenie care ar fi exclus din acest punct de vedere existența unor relații care ar fi intrat în sfera ilicitului penal, în sensul cumpărării sau traficării influenței. Instanța a considerat că, prin prisma relațiilor de prietenie, este exclusă primirea unor produse de către inculpatul T. și, respectiv, darea de produse de către inculpatul Heltian I., pentru traficarea influenței. În opinia sa, așa cum rezultă din dosar, doar inculpatul H. este cel care oferă aceste produse de fiecare dată, sau care le dă, la solicitarea inculpatului T., în schimb acesta nu oferă practic nici un fel de cadou sau altă atenție care ar putea fi privită prin prisma unor relații de prietenie. Arată că, aceste oferiri și primiri de produse vin în schimbul oferirii și traficării influenței pe care inculpatul T. o avea asupra agenților din subordine în sensul că în momentul în care inculpatul H. cerea, pentru sine sau pentru prieteni sau cunoștințe, aflate în sfera de interes a acestuia, intervenția inculpatului T., acesta din urmă și făcea acest lucru. Solicită a fi avute în vedere declarațiile celor doi inculpați din fața instanței de fond, din care reiese în mod diferit natura relațiilor de prietenie a acestora, precum și declarația martorului P. D., care este tatăl vitreg al inculpatului H., din care reiese că relațiile de prietenie dintre cei doi nu au fost reliefate și nici dovedite. Apreciază că raționamentul parchetului, raportat la produsele oferite și primite de către inculpați, dovedesc săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și cumpărare de influență. Relevant, în ceea ce privește oferirea sau solicitarea acestor produse, sunt convorbirile telefonice indicate în motivele de apel, din data de 24.10, apelul telefonic fiind inițiat de inculpatul H., care dorea să intervină pentru prietenul său P. C., în condițiile în care inculpatul T. i-a solicitat, a doua zi, când a trecut la el, să îi aducă câțiva păstrăvi, solicitare cu care s-a conformat. Solicitarea de primire de produse este raportată la primirea unor produse derizorii, în ceea ce privește cantitatea sau valoarea, însă acesta este un mod de lucru pe care inculpatul l-a derulat de-a lungul timpului, raportat la toate persoanele cu care a intrat în legătură, respectiv de la inculpatul H. primea produse de păstrăv, întrucât acesta avea păstrăv de oferit, de la inculpatul D. primea carne, de la suspectul D. primea băuturi carbogazoase, astfel încât acesta oferea protecție tuturor persoanelor prin prisma bunurilor pe care le primea cu titlu regulat. În ceea ce privește soluția de achitare pentru trafic de influență și cumpărare de influență, solicită a se avea în vedere că solicitările pe care inculpatul H. le-a făcut, raportat la intervențiile inculpatului T. la agenții din subordine, s-au și concretizat, fiind vorba de faptele în care a fost implicat martorul P. C.. S-a reliefat în motivele de apel motivul pentru care acest martor a solicitat intervenția inculpatului T., că au avut loc convorbiri telefonice între inculpații H. și T., și că declarația martorului poate fi luată sub rezerve, având în vedere relațiile de prietenie cu care se află cu inculpatul H.. Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul T. i-a promis inculpatului H. că va interveni la agenții din subordine în măsura în care acest lucru îi va fi solicitat, infracțiunea de trafic de influență fiind consumată la acel moment.

Cu privire la fapta din data de 25.11.2013, pentru concretizarea infracțiunii de trafic, respectiv cumpărare de influență, declarațiile inculpaților T. și H. nu coincid cu privire la aspectele pentru care au fost efectuate convorbirile telefonice redate în dosar. Explicațiile inculpatului H. sunt apreciate ca fiind nesincere, necoroborându-se cu probele administrate în legătură cu această faptă, fiind evident că l-a sunat de două ori în acea zi pe inculpatul T., dintre care o dată pentru a-i comunica numele agentului de poliție care a oprit în trafic persoana respectivă (inculpatul B. A.). Agentul de poliție nu a fost contactat direct, în acea zi, de către inculpatul T., însă la momentul în care inculpatul H. vorbea la telefon, agentul de poliție a auzit cu cine se poartă convorbirea, și a aplicat o sancțiune contravențională redusă. De asemenea, apreciază că infracțiunea de trafic de influență a fost comisă în modalitatea solicitării făcute de inculpatul H., iar inculpatul T. i-a dat asigurări că se va rezolva situația și va interveni pe lângă agent, infracțiunea consumându-se în acel moment.

Cu privire la faptele din 7 noiembrie 2013 raportat și la soluția de achitare dispusă față de inculpatul T. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, se apreciază că, deși instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada că inculpatul B. M. ar fi fost influențat în luarea deciziei de intervenția inculpatului T., din probele administrate rezultă contrariul. A fost audiat inculpatul H., a cărui declarație nu corespunde cu cea a martorului M. R., care se afla în mașină în momentul în care a fost oprit, și nu concordă nici cu înscrisurile depuse și cu procesul – verbal întocmit la acel moment, referitor la existența sau nu a documentelor solicitate de agentul de poliție, la momentul opririi în trafic. Critica instanței de fond referitoare la data, la momentul, la care s-a purtat convorbirea telefonică, respectiv ora 10,58, și procesul – verbal încheiat la acea oră, nu vin să reliefeze inexistența faptei, ci relevă posibilitatea ca agentul de poliție să fi încheiat procesul – verbal cu ora de la momentul la care a început să scrie procesul – verbal.

Nici critica instanței de fond referitoare la inexistența infracțiunii de trafic și cumpărare de influență raportat la inculpatul H. nu stă în picioare prin prisma următoarelor aspecte: deși, s-a apreciat că exista un pact între cei doi inculpați, o înțelegere, la momentul la care inculpatul este oprit în trafic și i se solicită documente pe care nu le are, deși în cazierul acestuia figurează anumite sancțiuni contravenționale, aceste lucruri se pot datora faptului că nu s-a solicitat intervenția de fiecare dată, nu s-a reușit intervenția de fiecare dată sau contravenția nu s-a săvârșit pe raza unde nu s-a putut interveni. Simplul fapt că inculpatul T. îl întreabă pe inculpatul H. „De data aceasta ce ai mai făcut?”, în sensul cu ce să te mai ajut de data aceasta, relevă împrejurarea că era un om obișnuit al solicitărilor de acest gen.

Din punct de vedere al motivelor de netemeiniciei, raportat la reținerea circumstanțelor atenuante pentru inculpatul T., se arată că s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c din vechiul Cod penal, care, în opinia sa, ar trebui înlăturate, având în vedere motivele arătate în cererea de apel, în sensul că este posibilă reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal doar în condițiile unui comportament excepțional, care să poată fi recompensat într-un mod, iar simpla antecedență penală nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă, pentru că altfel instanța de judecată ar fi obligată să o rețină de fiecare dată. În ceea ce privește reținerea circumstanței prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, aceasta este nelegal reținută deoarece niciuna din cele trei teze din text nu este îndeplinită în cauză. P. prisma înlăturării circumstanțelor atenuante în ceea ce îl privește pe inculpatul T. C., solicită majorarea cuantumului fiecărei pedepse pe care a aplicat-o instanța de fond, apreciind că acest cuantum este redus și nu este în măsură să atingă scopul prevăzut de lege. P. majorarea cuantumului fiecărei pedepse și efectuarea concursului de infracțiuni, se solicită a fi aplicată o pedeapsă într-un cuantum mai mare, iar ca modalitate de executare să fie aplica detenția efectivă. Raportat la circumstanțele din dosar, a faptului că inculpatul a săvârșit foarte multe infracțiuni pe o perioadă de nici două luni de zile, perioadă în care a fost supus măsurilor de supraveghere și s-au putut dovedi 21 de fapte de natură penală, totodată, inculpatul și-a format un adevărat sistem de „ajutorare” a persoanelor de la care obținea foloase, în acest sens o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere nu ar fi suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de lege atâta timp cât inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite, iar inculpatul nu a recunoscut niciuna din fapte. Apreciază că, atitudinea lui procesuală poate influența foarte mult decizia instanței, care poate conduce la concluzia dacă pe viitor acest lucru s-ar putea întâmpla din nou. Atâta timp cât inculpatul, în acest sistem pe care l-a pus la punct și din care obținea foloase necuvenite, a derulat această activitate fără să îi pese de consecințele sau de rigorile legii, sunt motive pentru care solicitarea este aceea de a dispune o pedeapsă cu executare efectivă. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul T. a angrenat în această activitate foarte multe persoane, toți agenții de circulație care se află în fața completului de judecată în calitate de inculpați sunt persoane pe care inculpatul T. trebuia să îi supravegheze, persoane cărora trebuia să le urmărească activitatea și să îi îndrume, or, creându-le un sistem viciat, aceleași activități infracționale au făcut și ei.

În ceea ce privește circumstanțele atenuante privind pe ceilalți inculpați a solicitat de asemenea, se solicită excluderea lor pe aceleași considerente, fiind vorba de art. 74 lit. a Cod penal, reținut pentru lipsa antecedentelor penale, și art. 74 lit. c Cod penal, apreciindu-se că instanța nu ar fi trebuit să aplice această circumstanță atenuantă, întrucât nu s-a făcut dovada unei situații excepționale, privind comportamentul inculpaților în fața instanței. Chiar dacă inculpații s-au prezentat de fiecare dată în fața instanței de judecată, aceasta este o conduită normală care ar trebui urmată de fiecare persoană care este cercetată într-o cauză penală.

Cu privire la majorarea cuantumului pedepsei, arată că inculpații s-au lăsat angrenați într-un sistem incorect, iar prin prisma faptului că li s-au aplicat pedepse foarte mici, s-a creat posibilitatea ca și alte persoane aflate în același sistem să continue să facă același lucru. Totodată, solicită a se avea în vedere că persoanele care au dat dovadă de înțelegere a gravității faptelor și care au înțeles să își asume ceea ce au făcut au avut ca rezultat primirea unor soluții de clasare. Acesta este și motivul pentru care, la acest moment, pentru cei care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, o pedeapsă mai mare ar fi în măsură să își asigure scopul. De asemenea, instanța de fond a aplicat pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpații agenții de poliție, indiferent dacă au fost trimiși în judecată sau s-a dispus condamnarea pentru o faptă sau pentru două fapte, apreciind că nu s-a făcut o justă apreciere din acest punct de vedere. Una este să fi condamnat pentru o faptă de natură penală și alta pentru două fapte de natură penală într-un interval mic de timp, chiar dacă au fost săvârșite în concurs și că pe vechea lege sporul nu era obligatoriu, însă o oarecare diferențiere trebuie făcut.

Pe latură civilă, aspectul de nelegalitate vizează valoarea punctului de penalizare care a fost în vigoare la momentul la care ar fi trebuit să se dispună contravențiile, nu la momentul care s-a făcut solicitarea de constituire de parte – civilă.

Inculpatul T. C.,prin avocat,referitor la faptele reținute în sarcina sa, arată că nu este o chestiune cu caracter de noutate pentru instanță, având în vedere că unul din membrii completului s-a pronunțat anterior cu privire la măsura preventivă dispusă față de inculpat. Nu rezultă ce anume din acest dosar califică contactul pe care inculpatul T. l-a avut prin telefon cu unii dintre agenții de poliție ca fiind intervenți. Arată că cei care au cercetat cauza au observat că în toamna 2013 o . șoferi opriți în trafic l-au sunat pe inculpatul T. și i-au comunicat acestuia numele agenților de circulație, pe care inculpatul i-a sunat fără o aparentă legătură cu ceea ce efectua în stradă și i-a întrebat diverse chestiuni. Procurorii de caz au ajuns la concluzia că sancțiunea aplicată șoferului fie nu a existat deloc, fie, dacă au fost sancționați, s-a aplicat o sancțiune cu avertisment, uitând că potrivit legii avertismentul este o sancțiune legală așa cum reiese din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001, cât și din OUG 195/2002. Arată că Ministerul Public a menționat că acest caracter de sistem este dat prin prisma mobilului, avantajele materiale derizorii pentru inculpatul T. și evitarea consecințelor contravenționale pentru șoferi, astfel caracterul de sistem este definit de acuzare prin prima mobilului care îi animă pe inculpați. În privința avantajelor materiale derizorii pentru inculpatul T., dincolo de faptul de a pune în discuție un personaj cu funcție importantă prin prima dorinței de a se căpătui cu două kilograme de păstrăv, două kilograme de carne, opt sticle de whisky, ar fi trebuit să se observe că persoanele care au apelat la inculpatul T. sunt mult mai multe, de aceea acuzarea împarte infracțiunea în trafic de influență și instigare la abuz în serviciu, întrucât acolo unde șoferii nu au dat nimic, nu au putut să rețină trafic de influență.

Deși în debutul anchetei s-a susținut că unele persoane nu ar fi fost sancționate, s-a dovedit ulterior că acestea au fost sancționate, iar evitarea consecințelor răspunderii contravenționale pentru șoferii trebuie pusă în discuție doar dacă se demonstrează că, într-adevăr, șoferul a săvârșit o contravenție. Arată că, prin instrucțiunile primite, agenții de poliție își adaptează conduita sancționatorie vizavi și de o . alte argumente decât materialitatea faptei contravenționale, cum sunt conduita șoferului, modul în care se raportează față de faptă și față de autoritatea agentului constatator. Precizează că șoferul T. E. a fost sancționat cu o amendă de 160 de lei, patru puncte penalizare și avertisment; P. A., căruia i-a fost reținut permisul, iar acuzarea susține că i s-a creat acestuia un avantaj prin faptul că nu i s-a reținut talonul, certificatul de înmatriculare, neavând RCA valabil, or, reținerea permisului este, în opinia sa, o sancțiune mult mai grea. În ceea ce o privește pe Kolumban B., se susține că acesta nu a fost sancționat, însă se solicită a se avea în vedere procesul – verbal de la fila 345, volum II, dosar de urmărire penală, prin care a primit amendă și reținerea certificatului de înmatriculare; numitul M. D. a primit două puncte penalizare și avertisment; în privința lui T. E., acesta a fost sancționat; cardul de motorină este dat în data de 27 aprilie 2014, după ce s-a reținut că în octombrie 2013 s-ar fi săvârșit de către T. pretinsa faptă contravențională, existând pe logica acuzării o recompensă dată ulterior. Arată că infracțiunea de corupție și traficul de influență are un consum instantaneu. Dacă se primește teza că e posibilă săvârșirea infracțiunii în forma imprecisă (știind că nu se poate discuta de un real contact de vânzare – cumpărare de influență, fiind lovit de nulitate absolută prin imoralitatea cauzei) se întreabă dacă ar fi vorba de un contract sub condiție suspensivă, respectiv să se nască situația în care chiar este nevoie de ajutor, și atunci operează înțelegerea dintre părți, sau ar fi un contract de asigurare? Oricare analiză s-ar face prin prisma faptului că este dobândită ideea că această infracțiune are consumație instantanee, raționamentul instanței de fond nu se susține. Precizează că nimeni nu putea să garanteze că inculpatul T. rămâne șeful poliției rutiere. De asemenea, numitul D. C. este cel care i-a asigurat ocazional inculpatului T. avantaje, prin dobândirea în mod gratuit de băuturi carbogazoase. Dincolo de faptul că s-a reținut că această valoare s-ar circumscrie sumei de 750 de lei, chestiune contrazisă, inculpatul T. nu a sunat pe nimeni. Numitul D. a precizat că atunci când a avut nevoie de inculpatul T., a rămas dezamăgit întrucât acesta nu a sunat. De la numitul I. nu se știe câte sticle de whiskey s-au primit, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă. Arată că, se pretinde că numitul I. i-a dat inculpatului T. whiskey pentru un accident rutier produs în data de 2 decembrie 2012, accident a cărui analiză pe care a făcut-o agentul rutier de la biroul tamponări, arată că accidentul nu s-a produs din vina angajatei Selgrosului, respectiv din vina subordonatei inculpatului I.; s-a acționat legal, iar inculpatul T. nu a sunat pe nimeni. În privința lui S. Mauer, ancheta a debutat prin bănuiala că inculpatul T., dacă a dobândit un apartament în complexul imobiliar ridicat de Mauer, nu s-a dobândit în mod cinstit. În data de 17 octombrie 2010 nu s-a demonstrat săvârșirea niciunei contravenții, prin urmare, inculpatul T. nu avea la ce să intervină. În privința lui Kolomba B. nu există conversație între inculpatul T. și inculpatul Ș. A.. În privința depășirii de viteză de către S. Mauer din 16 aprilie 2013, acuzarea susține că influențarea s-a făcut pe calea unui singur beep, iar inculpatul H. a declarat că nu avea cunoștință cine l-a sunat, iar sancțiunea a fost aplicată și anume un avertisment cu patru puncte penalizare, în condițiile în care nu se știa dacă este pragmatic să fie ridicat permisul unui cetățean străin. În acest sens, agenții de circulație știau din experiență că este inutil să fie ridicat permisul unui cetățean străin, sens în care i s-a aplicat acestuia o sancțiune pecuniară. Pentru fapta din 2 decembrie 2013 solicită a se avea în vedere că nu există nicio conversație între inculpatul T. și Z. sau C.. Numitul C. a declarat că a fost sunat de un alt coleg polițist, domnul G., în condițiile în care inculpatul T. era monitorizat, astfel încât apreciază că, clientul său nu poate să răspundă pentru ce a făcut sau zis G.. În privința lui H., până la 24 octombrie 2014 numitul P. C. nu a avut nevoie de nici un ajutor, pentru care s-ar fi angajat inculpatul; răspunsul „Da domnule, să se ducă”, nu înseamnă încurajarea făcută de inculpatul T. ca respectiva persoană să încalce legea.

Precizează că inculpații lucrau în același loc, cunoșteau ce sarcini au pentru ziua respectivă, nu s-a făcut dovada că existau ședințe pregătitoare la . atunci o discuție telefonică doar pentru acuzare poate să pară stranie, întrucât pentru cursul firesc al vieții ea poate să aibă o explicație perfect plauzibilă. În ceea ce îl privește pe numitul Oloianos, întrebat fiind agentul de poliție audiat, P., ce contravenție a săvârșit martorul Oloianos, acesta a declarat că niciuna. Martora S. A. este cea cu privire la care a existat bănuiala inculpatului T. că agentul de circulație a făcut o . observații nelalocul lor. Arată că este important ce știa inculpatul T. când l-a sunat pe agentul P.. Inculpatul T. a fost sunat de martorul H., care i-a vorbit despre nemulțumirea agentului rutier cu privire la faptul că susnumita are însemnul IPA. Martorul H. continuă, informându-l pe inculpatul T., că agentul din stradă face o . observații cu privire la aspectul fizic al femeii. P. urmare, în acest context îl sună inculpatul T. pe numitul P., nicidecum nu spune iart-o, uit-o, etc., și astfel nu poate fi demonstrată instigarea. Cu privire la numitul C. Andreas J., nu se știe ce contravenție a săvârșit și nu este singurul. Numitul B. a fost sancționat cu avertisment și două puncte penalizare și nici în acest caz inculpatul T. nu a sunat pe nimeni. În cazul numitului R. M. Iliodor, inculpatul T. a înțeles că este vorba de identitatea necunoscuta a martorului și i-a confirmat identitatea, apreciind că acest obiecei, confirmat și de inculpatul T., nu se calează pe dispozițiile prevederilor legale, dar pentru a se susține că s-a făcut o determinare a agentului rutier ca R. M. Iliodor să nu sufere vreo consecință este o distanță foarte mare. Cu privire la numitul M. I., nepotul consilierului local L. L., inculpatul S. a trecut printr-o situație prin care a avut de suportat cheltuieli judiciare într-un proces civil, a văzut că nu poate insera în procesul-verbal pe care l-ar putea face lui M. P., pentru neacordare de prioritate unui alt șofer, prin prima faptului că nu știe și nu a reținut în condiții de ploaie numărul de înmatriculare al șoferului jenat în trafic, a evitat să aplice cea mai drastică sancțiune pentru pretinsa neacordare de prioritate, dat fiind faptul că nici traficul nu a fost deranjat și nu a fost pus în pericol nimeni. A se avea în vedere că, inculpatul T. nu l-a sunat pe numitul S.. Cu privire la numita M. M., doctoriță în grija căreia a fost și copilul inculpatului T., nu a fost la rândul ei favorizată, agentul rutier având același comportament vizavi de alte trei șoferițe oprite în trafic la momentul respectiv, fiind vorba de o oprire pe . R., mergând să își scoată bani din bancomat, iar agentul de poliție a constatat că nu a fost pusă în pericol fluența traficului. În acest sens, inculpatul T. a spus: atenție un pic că este doctorița, adică nu o ține mult, nu poate fi interpretat ca un îndemn. Inculpatul T., neștiind că este interceptat, dacă dorea acest lucru i-ar fi spus direct. În ceea ce o privește pe numita M. C., care este oprită de inculpatul N. în stradă, acuzarea nu a observat că în conversația T. / N., primul nu spune pe cine anume să ierte sau pe cine anume sa lase deoparte. Inculpatul T. nu a avut deloc intenția să o favorizeze pe numita M. C., ci a vrut doar să vadă ce face agentul său din stradă. Numitul C. C., angajatul Tess-ului, a fost oprit de agentul rutier Z. și a primit doar avertisment, care nu a fost cerut de inculpatul T., neexistând nicio conversație în care inculpatul T. să îl fi sfătuit pe Z. ce anume să facă. Precizează că numitul Z. admite că ar fi fost influențat de apelul telefonic, însă trebuie pusă în discuție și calitatea unei asemenea mărturii, având în vedere că angajații unei asemenea instituții trebuie să aibă o formare psihică și psihologică care să îi îndemne să reziste la presiuni.Apreciază că nu este vorba de o influențare reală a inculpatului T. asupra lui Z., ci este vorba de influențarea declarației prin contextul creat de D., prin arestarea clientului său și punerea sub acuzare a foarte multor polițiști, aspect ce l-a impresionat pe Z. și a căutat să evite o . consecințe rapide, neplăcute pentru el. Arată că, acestui dosar i se alătură și dosarele care au fost pe arestarea preventivă, atât la fond, cât și în contestație, și a fost depusă în faza de urmărire penală o cererea avocatului inculpatului, din care reiese un strigăt de disperare adresat procurorului, spunând să ”nu mai audieze câte cinci oameni la urmărirea penală în aceeași perioadă întrucât îi este greu ca avocat să asiste la cinci audieri în camere disparate.” Precizează că, în faza camerei preliminare au existat cinci polițiști – inculpați în cauză, care au arătat judecătorului de cameră preliminară sub forma unor excepții față de legalitatea sau nelegalitatea rechizitorului, că au fost forțați să recunoască. Numita C. M., contabila de la un trust de presă, a sunat pentru ea o jurnalistă, însă inculpatul T. nu a sunat deloc, nu se știe ce contravenție a săvârșit aceasta, a primit o sancțiune contravențională pentru greșita folosire a luminilor, dar aceasta credea că a comis o contravenție, depășind pe linie continuă. În acest sens, din probatoriu nu rezultă că agentul rutier a oprit-o pentru că ar fi sesizat săvârșirea acestei contravenții de depășire pe linie continuă. Numitul P. B. a fost oprit în trafic, iar pentru că nu și-a găsit actele, a sunat pentru el numitul P.. De asemenea, solicită a se avea în vedere că nici în acest caz inculpatul T. nu i-a solicitat nimic agentului și numitul P. își găsește mai târziu actele, eveniment care s-a încheiat fără aplicarea vreunei sancțiuni.

Inculpatul precizează că, în legătură cu infracțiunea prevăzută de Legea nr. 78/2000, privind informațiile transmise de către inculpatul T. lui C., există la dosarul cauzei un răspuns atât de la IGPR, cât și de la poliția județeană, că planurile de acțiune pe combaterea pirateriei nu erau sub pecetea secretului de serviciu sau vreunui alt tip de secret și atunci solicită a se avea în vedere că nu există nicio dovadă că aceste informații nu erau destinate publicității. Inspectoratul de Poliție Județean face vorbire doar de faptul că ar ține de deontologia profesională să nu se dezvăluie aceste informații, chestiune care rămâne deschisă discuției, și a făcut o paralelă cu informațiile care sunt transmise pregătitor de poliția rutieră, cu privire la amplasarea radarelor în județ. Precizează că răspunderea deontologică nu poate duce la sancțiune penală, iar cu privire la cine anume a avut vreun folos din acestea, nu s-a demonstrat că urmarea acestor informații transmise, fără tact, inculpatul T. a dobândit vreun folos. Arată că, potrivit legii, șoferul este cel care va fi sancționat dacă transportă călători mai mult decât îi permite capacitatea mijlocului de transport. (art. 7 alin. 2 cu sancțiune de la 4000 la 6000 lei).

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și reiterează concluziile puse în fața primei instanțe, de achitare a inculpatului în baza art. 16 lit. c Cod procedură penală.

Cu privire la latura civilă a cauzei, are îndoieli că o instanță se poate amesteca în felul în care își menționează partea civilă pretențiile. În opinia sa, este greșit atunci când partea civilă a cerut despăgubiri în baza valorii punctului de amendă din momentul în care a avut corespondență cu instanța și nu din momentul posibilelor fapte contravenționale, astfel că nu știe dacă o instanță penală poate admite acțiunea civilă dar să dimensioneze obligarea la despăgubiri doar pe ceea ce înseamnă valoarea punctuală la momentul săvârșirii contravenției. Arată că judecata a debutat în noiembrie 2014, când exista o constituire pe vechiul cod de procedură penală, iar modificarea codului de procedură penală arată foarte clar cum trebuie să sune o constituire de parte civilă, pe ce se întemeiază, facându-se trimiteri la probe. La inițiativa instanței, în martie 2015, se face o corespondență cu organul fiscal și vine ceva cu mult mai complet, însă acestea au fost făcute cu încălcarea legii, iar acțiunea civilă formulată după momentul începerii judecății nu poate fi primită.

Inculpatul D. A., prin avocați, solicită admiterea apelului în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate, iar potrivit prevederilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, instanța de control judiciar să dispună achitarea inculpatului, având în vedere că fapta pentru care a fost cercetat nu există, respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, respectiv nu există probe certe, decisive și sigure, din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de cumpărare de influență, infracțiune care s-a menționat că ar fi fost săvârșită în data de 18.10.2013, dată la care șoferul societății A. A. Shop SRL, al cărui administrator și asociat este inculpatul, a fost oprit în trafic pe motivul neacordării priorității la trecerea de pieton. Cerându-i-se actele conducătorul auto, acesta a prezentat o poliță de asigurare RCA expirată, iar speriat de consecințe, acesta l-a sunat pe inculpatul D. care, sub impulsul momentului, la rândul său l-a sunat pe inculpatul T., cerându-i să îl ajute. A se avea în vedere că modul în care s-au desfășurat faptele este surprins de convorbirea telefonică, fiind înregistrat și transpus în scris de înregistrările telefonice; nu există nicio promisiune, nicio oferire de bani sau de foloase, nu există nicio afirmare din partea inculpatului D. a faptului că în schimb îi va oferi ulterior produse sau bani pentru acest ajutor. Arată că instanța de judecată, după ce a stabilit că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, respectiv art. 6¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, aspecte pe care le-a avut în vedere și le-a detaliat în concluziile scrise, raportându-se la faptul că în privința elementelor constitutive trebuie avute în vedere legea de la data săvârșirii faptei. Arată că, prima instanță a avut în vedere și alte aspecte, respectiv consecințele legate de modalitatea de executare a pedepsei, însă apreciază că, concluzia este aceeași, respectiv că legea aplicabilă este cea dată de art. 6¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000. A se avea în vedere că, potrivit acestui text de lege infracțiunea de cumpărare de influență constă în promisiunea, oferirea, darea de bani, de alte foloase unei persoane care are influență sau lasă să creadă că are influență pentru a-l determina să își exercite influența asupra unui funcționar public. Ca și modalitate de săvârșire a faptei singura variantă ar fi fost de promisiune și de oferire, deși cercetarea în cauză se desfășoară din anul 2011 și deși instanța consideră că inculpatul, în mod repetat, i-a oferit produse din carne pentru a-și asigura protecția sa sau membrilor familiei sale, în cazul în care s-ar fi ivit probleme în trafic, solicită a se avea în vedere că până din anul 2011 până în anul 2013, când a fost săvârșită infracțiunea, și nici din anul 2013 până în iunie 2014, când au început audierile, nu s-a dovedit sub nicio formă că ar fi existat o astfel de înțelegere. Arată că în prezenta speță avem de-a face cu o infracțiune cu consumare instantanee, nu s-a dovedit și nu există elemente care să justifice reținerea săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, în data de 18.10.2013, și nici cu privire la perioada desfășurării cercetării acestui dosar nu există dovezi clare și concrete. Consideră că, în cauză, instanța, plecând de la ideea că infracțiunea de cumpărare de influență și infracțiunea de trafic de influență există o strânsă legătură, a extins raționamentul nu numai de la infracțiunea de trafic de influență la cumpărare de influență, ci și de la fapte săvârșite de inculpați diferiți.

Aspectele care au fost avute în vedere în privința soluției de achitare a inculpatului Helțianu, respectiv că nu sunt suficiente elemente care să răstoarne prezumția de nevinovăție conferită de art. 4 alin. 2 Cod procedură penală, art. 23 din Constituție, art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu au fost răsturnate, respectiv s-a stabilit că această solicitare de ajutor a fost o chestiune prietenească. Arată că între inculpatul D. și inculpatul T. există o relație de prietenie de 15 ani, aspect susținut de ambii inculpați, cât și de martori. De asemenea, s-a mai susținut că relația de prietenie ar trebui să fie bilaterală, apreciind că nu trebuie să aștepți o răsplată din partea celui căruia i se oferă ceva. Toate acestea sunt niște aprecieri derizorii, sunt extrapolări pe care le face parchetul și instanța pentru a pune cap la cap niște elemente care să conducă la o prezumție că a fost săvârșită infracțiunea de cumpărare de influență, întrucât această infracțiune este strâns legată de infracțiunea de trafic de influență. Pentru a pedepsi pe principalul vinovat în acest dosar nu înseamnă că trebuie să ne folosim de cele mai mici indicii și prezumții pentru a-l condamna pe inculpatul D., care nu a avut niciun interes să își mențină o relație de prietenie și amiciție cu inculpatul T.. Menționează că, inculpatul are carnet de conducere de 30 de ani, însă nu poate conduce întrucât a suferit o intervenție medicală, fiind bolnav de inimă. La câteva zile după incident, cu toate că șoferul Daciei papuc a fost sancționat cu reținerea permisului de conducere și prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, această poliță a fost achitată. P. urmare, nu se justifică interesul pentru care inculpatul D. ar fi trebuit să își păstreze relația bazată pe acest interes cu inculpatul T.. A se avea în vedere faptul că prima instanță nu face nicio apreciere cu privire la forma de vinovăție, dacă în cazul inculpatului T. susține că este evidentă forma vinovăției intenției directe, cu privire la faptele inculpatului D. și I., nu se face nici un fel de aprecieri. Dacă se presupune, totuși, că această infracțiune ar fi fost săvârșită, solicită a se avea în vedere că nici măcar nu s-a produs rezultatul scontat. Martorul Daciei P., așa cum a declarat, a fost sancționat, i-a fost reținut permisul de conducere și a fost amendat. Solicită aplicarea art. 4 alin. 2 Cod procedură penală, să se stabilească că orice îndoială existentă în cauză trebuie să profite inculpatul, precum și a art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit căruia condamnarea se pronunță dacă se constată dincolo de orice dubiu că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.

Inculpatul D. A. mai precizează că menține motivele de apel declarate în scris și toate motivele pe care le-a administrat în scris le susține și în completare, precizează că, pentru a se putea consuma infracțiunea de cumpărare de influență, legiuitorul impune să se săvârșească anumite acțiuni, acte care să constituie latura obiectivă. Aceasta se poate face prin promisiune, oferire sau dare de bani. Condiția esențială pe care o impune legiuitorul ca să se consume această infracțiune este ca această promisiune, oferire sau dare să se realizeze anterior sau concomitent săvârșirii faptei. Solicită a se avea în vedere modalitatea în care a fost descrisă această faptă, pe care se susține că ar fi săvârșit-o inculpatul D., respectiv că l-a sunat pe inculpatul T., urmare a unui apel telefonic al angajatului. În opinia sa, nu se poate analiza cumpărarea de influență fără a avea în vedere și urmarea care a rezultat din săvârșirea infracțiunii. Nu există nicio urmare, nicio consecință, nicio valoare lezată, întrucât, dacă se analizează succesiunea evenimentelor, se va constata că toate aceste acțiuni nu a dus la producerea unei urmări socialmente periculoase. Apreciază că, alta era situația dacă în timp ajungea apelul de la inculpatul T. la inculpatul P., care era agent constatator, și acesta ar fi fost influențat cu privire la măsura pe care o lua. Arată că inculpatul P. T. a întocmit un proces – verbal, a aplicat o sancțiune, iar cu privire la faptul că nu a întocmit procesul – verbal și nu a reținut talonul, aceasta se datorează că exista o practică la nivel național, în situații similare, agenții erau prelucrați prin ședințele pe care le aveau ca în astfel de situații să nu se procedeze la ridicarea talonului, datorită faptului că ar fi posibil, din cauza sistemului care funcționa la data respectivă cu privire la implementarea în baza de date a unei părți de asigurări, care se făcea în 5 zile de la data încheierii, și era posibil ca în perioada respectivă fie să încheie, fie să fi fost încheiată poliță de asigurare, prin urmare, în astfel de împrejurări agenții erau prelucrați să nu ridice aceste taloane. Sub acest aspect, singura soluție pe care o apreciază corectă și legală este aceea de a dispune achitarea inculpatului.

Apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche, care permite instanței de judecată să apeleze și la o altă instituție, respectiv la o instituție, respectiv art. 18¹ Cod penal, în cazul în care consideră că acțiunea făcută de inculpat ar putea să constituie o faptă de cumpărare de influență. În acest caz, solicită a se avea în vedere împrejurarea că această faptă are o periculozitate redusă, circumstanțele reale în care s-a produs această faptă și circumstanțele personale despre care s-a făcut vorbire în apelul susținut și, prin urmare, vizavi de valorile nesemnificative, instanța de control judiciar i-ar putea aplica inculpatului o amendă administrativă făcând aplicarea art. 18¹ Cod penal raportat la art. 98 din Vechiul Cod penal.

Inculpat I. D., prin avocat, solicită admiterea apelului declarat și rejudecând, instanța de control judiciar să pronunțe o soluție de achitare a inculpatului. Arată că inculpatul I. D., prin declarația dată și apărările făcute în fața instanței de fond și în motivele de apel, a recunoscut starea de fapt cu care parchetul a sesizat instanța de judecată, respectiv faptul că inculpatul T., șef al Poliției Rutiere B., i-a solicitat inculpatului I. D., unul dintre directorii companiei Selgros, niște sticle de whiskey, pe care acesta le-a remis prin intermediul martorului S. R.. Problema care, în opinia sa, se pune, este dacă această stare de fapt expusă de către Ministerul Public capătă sau nu valențe infracționale. În opinia sa nu capătă valențe infracționale întrucât această pretindere a unor sticle de whiskey și remiterea lor efectivă s-a întâmplat în 4 octombrie 2013, pe când așa zisa exercitare a influenței sau actul pentru care s-a exercitat influența s-a întâmplat la 2 decembrie 2013. Solicită a se avea în vedere faptul că instanța de fond nu analizează sub nicio formă elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, atât asupra laturii obiective, cât și asupra laturii subiective, precum și urmării imediate și legăturii de cauzalitate.

Un alt aspect pentru care sentința trebuie desființată o constituie faptul că, tratând situația inculpatului, instanța de fond pleacă de la premise false; prima dintre premise false, care nu există nicăieri în probatoriu, este că inculpatul ar fi dezvoltat o relație de amiciție or prietenie cu inculpatul T. pentru niște avantaje rutiere. O altă premisă falsă de la care pleacă instanța de fond este împrejurarea că între inculpat și martora B. A. ar fi existat o relație mai strânsă decât cea de angajator. Precizează că această chestiune demonstrează faptul că instanța a fost lipsită de imparțialitatea care ar fi trebuit să o caracterizeze, întrucât această stare de fapt nu a fost dedusă judecății, parchetul nu a sesizat cu o astfel de stare de fapt instanța de judecată, iar o astfel de stare de fapt nu rezultă din nici un fel de probă de la dosarul cauzei și, chiar dacă ar fi rezultat, nu are nici un fel de relevanță pentru faptele penale deduse judecății. O altă premisă falsă este împrejurarea că inculpatul este director al companiei Selgros și această companie ar deține o flotă de mașini, însă solicită a se avea în vedere faptul că parchetul nu l-a trimis pe inculpat în judecată pentru vreo chestiune legată de companie. Mai mult decât atât, în fața instanței de fond a dovedit împrejurarea că compania Selgros nu deține un parc de autovehicule care să necesite LT – permis de liberă trecere și astfel să fi avut vreo discuție sau incidență cu poliția rutieră. Precizează că soluția instanței de fond nu poate sta în picioare pentru că se reține că, la data de 4 octombrie, inculpatul I. ar fi cumpărat influența inculpatului T. pentru o faptă incertă, viitoare și imprecisă, accidentul din 2 decembrie. Infracțiunea de corupție este cu consumare anticipată și instantanee, pe cale de consecință, infracțiunea de cumpărare a influenței, dacă ar fi să fie acceptat scenariul instanței de fond, s-a consumat și s-a epuizat la momentul 4 octombrie 2013, la momentul la care inculpatul T. a perceput sticlele de whiskey, inculpatul I. a acceptat să i le dea și în aceeași zi s-au și remis sticlele. La acel moment nu exista nici un fel de eveniment pentru care să fi existat influența, nu exista atribuția de serviciu pentru care acea influență să se fi traficat sau să se fi vrut să se cumpere. Mai mult decât atât, nu există nici un fel de probă la dosarul cauzei că acea pretindere a unor sticle de whiskey s-ar fi făcut în scopul exercitării sau neexercitării vreunei influențe. În aceste condiții, apreciază că starea de fapt nu poate îmbrăca valențe infracționale.

În continuare face trimitere la Decizia 1/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, complet de nouă judecători, care arată că, primirea de foloase în scop licit constituie temei de achitare pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii și nu pentru că fapta nu există, deoarece fapta constând în primirea de foloase există, dar nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Arată că, așa este și în speța de față, fapta de remitere și acceptare a sticleleor de whiskey există, dar nu îmbracă aceste valențe infracționale, întrucât dincolo de ruptura temporală trebuie să ne uităm sub aspectul elementelor constitutive și care era incriminarea la acel moment. Arată că această faptă nu se poate comite decât cu intenție directă, calificată prin scop, pentru că scopul trebuie să fie acela al determinării unui funcționar să exercite sau să nu exercite o atribuție de serviciu. Or, scopul nu putea exista atâta timp cât nu exista atribuția însăși a agentului rutier M. C., atribuție care s-a născut după două luni de zile. Acceptând o teză expusă de parchet la fila 18 din rechizitoriu, că cumva s-ar fi încercat urgentarea soluționării conflictului contravențional în 2 decembrie prin deschiderea ghișeului tamponări mai repede, nici această teză nu ar îmbrăca valențe infracționale, întrucât teza urgentării îndeplinirii unei atribuții de serviciu nu era incriminată la momentul presupuselor fapte, această formă alternativă a urgentării a intervenit odată cu intervenirea legii penale mai noi și cu translația infracțiunii de cumpărare de influență în art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 în 292 Cod penal.

De asemenea, nu se poate pune problema unei cumpărări de influență pentru că, dincolo de orice, trebuie să existe o preexistență a unei atribuții de serviciu și a unui funcționar determinat. Nu doar atribuția determinată, nici funcționarul asupra căruia ar fi urmat să se exercite influența nu era determinat, întrucât nimeni nu ar fi putut știi cu două luni mai devreme dacă B. A. va avea un accident, dacă îl va fi sunat pe I. D., dacă acesta la rândul lui ar fi sunat la inculpatul T., ce agent rutier era de serviciu și ce ar fi trebuit să facă. Precizează că procesul – verbal de contravenție întocmit de M. C. este legal și în ziua de azi, iar acesta a avut calitatea de martor în dosar și nu de inculpat, față de inculpatul T. nu se reține vreo instigare la abuz în serviciu față de numitul M. C., și nici Ministerul Public nu susține că procesul – verbal este nelegal, nici șoferul de autobuz nu a atacat procesul – verbal niciodată. Mai mult decât atât, audiindu-l pe martorul N. S. în fața instanței de fond, acesta relevă faptul că calcă pe două benzi în sensul giratoriu de la Aro Palace. Dincolo de această chestiune, inculpatul T., interceptat la acel moment, nu îl sună pe numitul M. niciodată, ci îl sună pe A. C., căruia îi spune „să îi spui lui M. să facă cum s-a întâmplat”.

În opinia sa, nu există trafic de influență și nici o cumpărare de influență pentru inculpat. Precizează că temeiul de achitare îl reprezintă art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv fapta nu există și în sensul că art. 15 din Cod penal arată că infracțiunea este fapta produsă de legea penală, săvârșită cu vinovăție,, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Or, în acest caz nu există dovada niciunei vinovății, nu există dovada pretinderii unei influențe și dorinței de a cumpăra o influență la data de 4 octombrie 2013, pe cale de consecință această faptă de trafic de influență nu există. În măsura în care, instanța de control judiciar va constata că temeiul de achitare a art. 16 lit. a Cod procedură penală nu este aplicabil, atunci este aplicabil cel de la art. 16 lit. b Cod procedură penală, atât sub aspectul primei teze a neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe partea laturii obiective, dar nici în ceea ce privește latura subiectivă pentru că intenția nu s-ar fi putut naște atâta vreme cât nu avem scopul care să califice această intenție. Al treilea temei de achitare pe care îl susține este cel legat de principiul în dubio pro reo, respectiv pe art. 16 lit. c Cod procedură penală, întrucât după această analiză persistă două întrebări, respectiv putea știi inculpatul I. D. că B. A. va avea un accident peste două luni, sens în care să se fi născut deja intenția sa de a cumpăra influența inculpatului T. și a doua întrebare dacă a existat vreodată vreo ofertă de influențare a vreunui funcționar, ofertă care să fie exprimată de inculpatul T. anterior sau la data de 4 octombrie 2013 și ca ofertă să fie condiționată de remiterea unor bunuri. Faptul că, în urma unei cercetări judecătorești la fond nu s-a găsit întrebarea la ele două întrebări constituie o reală probă de nevinovăție, mai mult decât simpla aplicare a principiului in dubio pro reo. Un alt temei de achitare îl constituie art. 19 din Legea nr. 255/2013 cu raportare la art. 18¹Cod penal, aceea că dacă fapta există ca infracțiune, că există forma de vinovăție prevăzută de lege, apreciază că soluția de la articolul sus menționat este mult mai potrivită, întrucât, acceptând teza parchetului, cumpărarea influenței viitoare, incerte și nesigure pentru ca cineva să facă un act corect, nu poate avea grad de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpații Ș. I. A., S. I., D. A., P. A. C., P. T., A. G. V., N. L. I., A. C., D. A., B. A. și H. N., prin avocat, menționează că suntem în prezența unui dosar complex cu un număr mare de inculpați, 25 de martori, înscrisuri nenumărate, o perioadă scurtă de timp, prin urmare o complexitate artificială, întrucât este o realitate supradimensionată, într-un regim de avarie. I-a ascultat pe colegii săi, care au pus concluzii pentru inculpații pe care îi reprezintă, și a constatat că fiecare a prezentat situația de fapt cu argumente. Precizează că ideile de fond sunt legate de chestiuni care nu pot fi omise. Față de situația de ansamblu pentru toți inculpații pe care îi reprezintă, solicită achitarea acestora în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, art. 13² din Legea 78 cu aplicarea art. 5 Cod procedură penală. Din această perspectivă, apreciază că legea mai favorabilă este legea veche, iar, în situația în care anumiți inculpați au săvârșit o singură infracțiune apreciază că nu există deosebire de esență pentru a evalua situația concretă de fapt, prin urmare din această perspectivă pot fi puse concluzii determinate. Arată că, în prezenta cauză este vorba de infracțiuni de corupție, trafic de influență, cumpărare de influență, pentru care prima instanță a pronunțat și achitarea unor inculpați. Pentru aceasta a trebuit atras un număr mare de alți agenți de ordine, unii din subordine, alții nu (solicită a fi avute nuanțele), deoarece s-a operat grosier, fără o interpretare profesionistă a textului legal, mergându-se pe ideea de ansamblu, respectiv pe bănuieli, supoziții, presupuneri și aparențe. În opinia sa, a trebuit reparată situația inițială, nu s-a putut reține infracțiunea de corupție și la ceilalți, eventuale complicități, instigări și s-a mers pe acest sistem în care s-a încercat rezolvarea cauzei prin a invoca abuzul în serviciu și instigarea la această infracțiune. Apreciază că este o aparență, interpretarea legii presupune că, dacă este instigare, înseamnă că la cea mai elementară apreciere ar trebui să vorbim de o determinare, care înseamnă o acțiune concretă, punctuală, prin care se solicită ceva concret și punctual, de rezolvat, contrar dispozițiilor legale; or aici s-a ajuns la aparența inclusă în meniul administrat, că este vorba de o instigare, și că acești oameni ar fi comis faptele din cauza raportului de subordonare, însă, potrivit reglementărilor legale, subordonarea între inculpați este o subordonare directă, și nu nemijlocită, ceea ce nu implică o apreciere nemijlocită asupra activității lor de către S. Județean. Din această perspectivă nu este suficient să existe raportul profesional pentru a exista o situație în care inculpații să reacționeze automat și să răspundă la instigare.

În continuare, se arată că ajutorul dat în orice fel poate fi complicitate, deci se află între cele două instituții fundamentale; chestiunea este de drept, dar are o importanță de fapt. Arată că, firescul, obișnuința, controlul nemijlocit, au fost transpuse în perimetrul penal cu ușurință și fără argumente, fără a vedea o chestiune fundamentală: în noua definiție dată de legiuitor infracțiunii, ca faptă nejustificată și, din acest punct de vedere, ea este și imputabilă; ar trebui să se vadă dacă ceea ce s-a întâmplat intră sub incidența legii și răspunde acestor cerințe de a defini infracțiunea.

De asemenea, se apreciază că sunt câteva chestiuni esențiale în a defini situația de fapt pentru toți inculpații. S-a pus problema de a stabili dacă acești inculpați nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, în contextul dat, cu toate că în art. 5 și 7 din Ordonanța 2/2001 privind sancționarea contravențiilor și art. 95 din OUG 195/2002, prevăd, în mod expres, o competență a lor de a sancționa aceste fapte. În situația în care avem de-a face cu variante alternative de sancționare, așa cum prevăd articolele mai sus menționate, în sensul că sancțiunile contravenționale în România sunt avertismentul și amenda, înseamnă că singurul îndreptățit să stabilească sancțiunea, pe principiul de 2000 de ani privind autoritatea legitimă și ordinul legii, este agentul constatator. Nicio persoană nu se poate interpune între agentul constatator și sancțiunea aplicată, decât în situația în care s-ar fi constatat de către un expert, nu din dispozițiile și probele administrate. Arată că, agentul constatator așa a apreciat, la momentul respectiv, iar determinarea, factorul esențial, pe latură subiectivă a infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, nu există, întrucât lipsește atitudinea subiectivă a persoanei respective și care a fost una pe care au apreciat-o în momentul dat; este o situație diferită față de momentul la care s-a forțat nota, pentru a se merge pe ideea că fapta funcționarului public de a nu îndeplini atribuțiile de serviciu dacă s-a creat o tulburare (nu era vorba dintr-o contravenție sau o pagubă) reprezintă, în mod necesar, o infracțiune cu intenție. Or, elementul material ținea de competența agentului constatator, iar elementul subiectiv de poziția agentului constatator în raportul pe care îl constată în teren. S-a mers exclusiv și în măsură determinantă în a proba faptele acestor inculpați pe niște convorbiri telefonice. A se avea în vedere faptul că infracțiunea de abuz în serviciu este o faptă de rezultat, iar convorbirile telefonice nu reprezintă în sine acte materiale, prin care se constată în loc, în timp, anumite împrejurări care sunt descrise și reprezintă cerințe esențiale pentru ca fapta să existe. De aceea se arată că nu s-a analizat conținutul infracțiunii de abuz în serviciu prin prisma acuzațiilor aduse de acuzare și s-a adoptat o soluție de avarie, pentru a nu se face de râs. Precizează că suntem în situația de a distruge cariera a 10 inculpați care, fără excepție, au o pregătire adecvată, provin dintr-un mediu profesional, au o familie organizată, au copii minori, au fost apreciați cu calificative de foarte bine, au recunoscut fapta și nu au mai fost trimiși în judecată. Precizează că s-a ajuns la situația de a se trage la răspundere penală pentru fapte periferice. În acest context, nu s-a vorbit de niște criterii de aplicare a sancțiunilor contravenționale, măcar prin similitudine cu criteriile de evaluare și aplicare a pedepselor în penal. Oare care sunt împrejurările concrete, care este rezultatul săvârșirii acestor fapte? Din această perspectivă, a extras nouă criterii care rezultă din experiența practică și din lucrări, care rezultă din legea privind sancționarea contravențiilor. P. urmare, pe baza acestor criterii nu reiese cu ce a greșit inculpatul H., atunci când a apreciat că cinci șoferi au oprit într-un loc nepermis, că erau două benzi de circulație pe sens, și că, din înregistrarea telefonică rezultă că ar fi primit un telefon după ce persoanele au plecat. Nu sunt alte probe din care să rezulte că inculpatul T. i-ar fi spus, în mod codificat, să facă un anumit lucru.

Apreciază că, în prezenta cauză, nu este vorba de o pagubă, care trebuie să existe efectiv, produsă cu intenția directă, iar dacă nu au luat o anumită măsură, este o faptă pentru care există măsuri alternative. În opinia sa nu există nici măcar un element care să justifice abuzul în serviciu, cu scopul care l-a determinat. Arată că, în fiecare dintre situațiile prezentate, există un semn de întrebare, există elemente determinante, și s-a mers până într-acolo încât ideea că inculpații sunt subordonați ar reprezenta un element material suficient pentru a se reține determinarea. Astfel, subofițerul H., care lucrează la Poliția Ghimbav, a fost apreciat că, fiind vorba de un cetățean străin, S., nu se impune sancționarea contravențională cu amendă, ci poate să îi aplice avertismentul. Motivul îl constituie, așa cum rezultă și din probele prezentate în instanță, existența unor instrucțiuni ale inculpatului T. și a șefilor superiori de la județ, că în cazul cetățenilor străini, dat fiind faptul că nu există un sistem informatic bine pus la punct și pentru a preveni situațiile nedorite, să nu li se aplice sancțiunea amenzii ci avertismentul, și să se comunice acest lucru. P. urmare, inculpatul H. a explicat situația și măsura contravențională este una legală, prin prisma aprecierilor sale personale, fără nicio intervenție.

Apreciază că, potrivit art. 396 Cod procedură penală, instanța poate dispune condamnarea numai în măsura în care ar exista probe certe, solide, coroborate între ele, pertinente, utile și relevante, pentru faptul concret care a fost dedus în fața instanței ca o presupusă infracțiune, iar această situație nu este în niciuna din cazurile inculpaților pe care îi reprezintă.

Arată că sunt unele stângăcii în administrarea probelor, inculpatul T. a fost supravegheat din anul 2011 și nu din anul 2013, cum în mod greșit s-a reținut. Menționează că probele au valoare de indicii, întrucât nu tot ce vorbește omul constituie infracțiune. În situația dată nu a fost rostit niciodată numele unui inculpat, ca să i se spună să ia o măsură, pentru a-l determina să reacționeze ca atare. Precizează că, la mai mulți dintre inculpați, au fost prezentate probe relevante din care a rezultat că, în situații mai complicate, s-au aplicat măsuri penale împotriva unor persoane din anturajul apropiat al inculpatului T., de către inculpați trimiși în judecată, din care rezultă că nu au fost favorizați niște oameni, la cererea acestuia; se are în vedere și sancționarea prietenei acestuia.

Arată că, o analiză atentă a probelor ar arăta câteva lucruri care sunt relevante, respectiv stabilitatea în declarații. În puține cazuri au fost nuanțe mici, care au fost între declarația inculpatului și declarația martorului principal, care a fi fost subiectul contravenției. În marea majoritate au fost o constantă a declarațiilor și ele s-au menținut și în fața instanței de apel, în raport de insistența procurorului, instanței de fond sau instanței de apel.

A doua concluzie se referă la îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu, în sensul că aceste persoane, chiar și atunci când nu au luat măsuri, în normele interne de la Inspectoratul de Poliție se arată standardul de lucru pe care agentul de poliție îl urmează, respectiv agentul de circulație trebuie să oprească regulamentar în trafic pe cel care a încălcat regula, să îi solicite actele șoferului și ale autovehiculului pe care îl conduce, să îi spună ce faptă a săvârșit, să se deplaseze la mașină, singur, nu împreună cu șoferul, etc. Solicită a se mai avea în vedere că legea are în primul rând un caracter preventiv, care trebuie afișat cu predilecție. Din documentele de la dosar reiese că 15% din contravențiile aplicate de către agenții care sunt trimiși în calitate de inculpați în judecată, au fost avertismente, deci era un fapt firesc. Scos din context, obiectivat pe o supoziție, pe o părere a acuzării, agentul va fi adus în calitate de inculpat. Solicită a se avea în vedere o chestiune importantă, dacă o persoană care nu a fost implicată în acest proces, care va veni peste 10 ani și se va uita la hotărârea instanței de fond, nu va știi dacă s-a judecat cauza, întrucât în motivare nu există nimic din ceea ce s-a întâmplat de fapt, a fost preluat 95% din conținutul rechizitoriului, respectiv faptele descrise în ipoteza acuzării.

În ceea ce îl privește pe numitul D., care a fost acuzat că nu a întocmit un proces – verbal, din acte rezultă că acesta a întocmit un dosar penal pentru conducerea sub influența alcoolului, unui prieten apropiat al inculpatului T.. Astfel, rezultă că a avut forța morală să facă un dosar penal și ar fi avut forța necesară pentru un act contravențional. Așa cum rezultă, șoferul oprit nu avea actele de identitate asupra sa, dar și le-a găsit pe parcurs, iar, oricât de puternici suntem în contextul locului nostru de muncă, atunci când te găsești în fața aceluia asupra căruia trebuie să răspunzi, ai emoții, mai ales dacă ai intrat în panică și nu ai găsit un document. Inculpatul nu a încheiat contravenția, însă a vorbit la telefon cu inculpatul T., iar transcrierea convorbirii telefonice nu are nimic de-a face cu acest aspect.

Solicită a se avea în vedere faptul că inculpații din prezenta cauză au o vechime la locul de muncă de peste 15 de ani și își vor pierde locul de muncă dacă vor fi condamnați. Apreciază că, achitarea este soluția potrivită, în baza art. 16 lit. a Cod procedură penală, iar legea mai favorabilă o apreciază ca fiind legea veche. În măsura în care instanța apreciază, se poate merge și pe art. 16 lit. c Cod procedură penală sau pe art. 16 lit. b Cod procedură penală, dar, în principal, solicită achitarea în baza art. 16 lit. a Cod procedură penală. În măsura în care susține că legea penală mai favorabilă este legea veche, consideră că se poate aprecia, dată fiind valoarea minimă atinsă, că se poate aplica art. 18¹ Cod penal, lipsa pericolului social. Apreciază că, atingerea este minimă, fiind fapte contravenționale elementare.

Precizează că, nu face o speculație cu privire la faptul că rezultă, din declarații, că intervențiile s-au făcut după consumarea efectivă a actului agentului rutier, fără a fi influențat; în acest sens, există probe, respectiv ora interceptării și ora procesului – verbal. Apreciază că acestea sunt două înscrisuri care nu au fost constituite pro causa. Acestea trebuie să dovedească inexistența încălcării atribuțiilor de serviciu la solicitarea inculpatului T..

Inculpatul Ș. A., prin avocat, arată că i se impută faptul că, în calitate de agent la IPJ B. – S. Rutier, în data de 4 octombrie, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, la solicitarea inculpatului T., nu ar fi sancționat contravențional pe numitul Kolumban B., angajat al lui Mauer S.. Precizează că două probleme prezenta numitul Kollumban, respectiv că avea geamurile fumurii la autoturismul său, neomologate, și împrejurarea că nu avea actele asupra sa. Până la urmă arată că aceste acte au fost găsite. Acuzarea a încercat să susțină că s-a încercat o justificare comună a acestui aspect, între Kolumban și inculpat. Din această perspectivă, în mod greșit instanța de fond reține că este rezultatul unei înțelegeri a probelor administrate, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Este relevant în prezenta cauză faptul că inculpatul Ș. nu a discutat cu inculpatul T. despre contravențiile minore săvârșite de Kolumban. Inculpatul a precizat că în situația dată ar fi aplicat un avertisment oricărui participant la traficul rutier. Important este faptul că agentul de circulație se găsea într-un loc unde se realiza o asfaltare și a se avea în vedere proba interceptării telefonice cu ceea ce s-a întâmplat în realitate, de când a vorbit cu inculpatul T., respectiv la 20 de minute după ce inculpatul Ș. îi raporta superiorului său că lucrurile au decurs normal și s-a încheiat această activitate. Solicită a se avea în vedere procesul – verbal din 14 octombrie 2013. Precizează că în sensul Curții Europene a Drepturilor Omului aceasta condamnare este o pedeapsă colectivă. Dacă acestea sunt probele și ele pot fi deasupra oricărei bănuieli rezonabile că sunt într-adevăr probe, atunci inculpații își merită soarta, însă în caz contrar apreciază că trebuie făcut un act de dreptate, trebuie cenzurat, trebuie penalizat parchetul cu superficialitatea cu care s-au aplecat asupra probațiunii în acest caz.

Referitor la latura civilă a cauzei, având în vedere faptul nimeni nu are competența legală, în afară de agentul constatator, să se pronunțe cu privire la sancțiunile aplicate, atunci trebuia să se pronunțe un expert cu certificat în această direcție, nicidecum, așa cum s-a întâmplat în cauză, că lucrarea a fost trimisă la ANAF central, care a refuzat să se constituie parte – civilă, după care ANAF B. s-a constituit parte – civilă. Nu este clar care aste actul în temeiul căruia se poate înregistra în debit o persoană și i se poate pretinde o sumă de bani de către ANAF. Apreciază că ANAF-ul B. a calculat punctul de amendă în mod eronat la maximul punctelor prevăzute de lege. Nu consideră că partea civilă se putea constitui parte civilă pentru o amendă contravențională neaplicată de către un agent. Apreciază că nu se poate vorbi de un prejudiciu și nici despre un abuz în serviciu în niciuna din aceste situații.

Inculpatul P. A. C., prin avocat, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și cum a fost expus pe larg în motivele de apel, solicitând astfel să fie desființată sentința penală apelată, și, pe cale de consecință, instanța de control judiciar să dispună achitarea inculpatului în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b Cod procedură penală. Apreciază că, infracțiunea pentru care inculpatul P. a fost trimis în judecată nu a fost descrisă decât într-o manieră generală, fără precizarea faptelor materiale componente și fără a se indica folosul necuvenit, material sau moral, obținut pentru altul. De asemenea, au fost anumite situații și aspecte care au fost invocate și de către inculpați, cu ocazia discutării legalității și temeiniciei actului de sesizare, situații în care și alți colegi au fost cercetați pentru fapte similare, însă pentru aceștia s-a dispus clasarea cauzei, iar aceste aspecte au fost arătate pe larg în sesizările pe care toți inculpații în cauză le-au formulat. Din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile inculpaților, martorilor, nu a rezultat că s-a încercat influențarea inculpatului în vreun fel, în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Nu s-a făcut dovada exercitării în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu și nici a faptului că inculpatul nu a întocmit un proces – verbal sau a întocmit un proces – verbal în care s-a dispus o anumită măsură contravențională, ca urmare a influenței pe care ar fi exercitat-o inculpatul T. asupra acestuia. În acest sens, cu ocazia cercetării judecătorești, dar și în fața instanței de apel, s-au relatat aspecte, atât de către coinculpatul B., cât și de inculpatul P. A. C., cu privire la faptul că în data de 25 noiembrie 2013, pe . l-a oprit pe inculpatul H. pentru că au constat săvârșirea de către acesta a două contravenții și, cu toate că H. i-ar fi transmis inculpatului B. că ar fi prieten cu inculpatul T., acest aspect nu i-a determinat pe cei doi agenți să nu ia măsurile necesare, ci acesta a fost sancționat contravențional pentru cele două contravenții depistate în trafic. Arată că, în data de 2 octombrie 2013, inculpatul P. nu l-a sancționat pe martorul O. M. pentru că acesta a constatat că se efectuase o operațiune de îmbarcare – debarcare. Acest aspect a fost confirmat de martorul O. M., atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată. Cu ocazia audierii inculpatului P. din data de 25.11.2014, s-a arătat faptul că acesta își desfășura activitatea pe . constatat că s-a efectuat acea operațiune de îmbarcare-debarcare. La termenul de judecată din 26.03.2015 martorul O. M. a declarat faptul că urma să facă schimb cu șoferul care venea din alt județ, pentru că urmau să ajungă la o anumită oră, pentru un eveniment, și pentru că acel șofer nu cunoștea zona. Inculpatul P. a mai arătat că s-a deplasat la acel autoturism și a cerut documentele și „chiar dacă șoferul nu a încălcat nicio regulă rutieră, este permis ca noi, agenții, să oprim în trafic autoturisme și să verificăm actele șoferilor, așa cum am procedat și în cazul de față.” Acest aspect a fost relatat și de către ceilalți inculpați audiați, precum și de martori. Toți au relatat că zona Griviței este un punct mai sensibil și au arătat că aveau mai multe directive clare, ca să evite ca în acea zonă traficul să fie perturbat, motiv pentru care făceau mai multe operațiuni în acest sens, pe această zonă. Inculpatul P. a trecut în raportul de activitate acest aspect, respectiv CNP – ul persoanei și datele autoturismului oprit, chiar dacă nu s-a săvârșit nicio contravenție. Cu ocazia audierii inculpatului T., la data de 19.11., la întrebarea dacă operațiunea de îmbarcare – debarcare reprezintă o contravenție, acesta a arătat că în mod normal, nu. De asemenea, în rechizitoriul parchetului se reține, în ceea ce îl privește pe inculpatul P., următoarele: „în al doilea rând, dacă s-ar fi cerut martorului doar să se pună în mișcare, nu ar mai fi știut și nu ar mai fi notat în raportul de activitate numele și CNP-ul acestuia”, afirmație care este combătută atât de declarațiile inculpatului P., cât și în fața instanței de control judiciar, martorii au arătat ce reprezintă raportul de activitate. În continuare citează din declarația dată de inculpatul T. în fața instanței de fond, cu privire la ce presupune raportul de activitate „pentru a evita fraudele, agenții aveau sarcina de a scrie pe verso-ul foii A4 ce reprezintă raportul de activitate, datele autovehiculului și șoferului, care erau necesare pentru a verifica prezența, activitatea agenților în trafic … deci nu era obligatoriu să fie sancționat șoferul, dacă era mașina trecută pe această foaie de activitate. Deci simpla mențiune a numelui unei persoane sau autoturismului nu presupune că acea persoană a și săvârșit o contravenție”. Solicită a fi avută în vedere și declarația martorului O., care a arătat că nu a observat că inculpatul P. ar fi avut de gând să îl sancționeze; acesta a cerut sprijinul inculpatului T. nu pentru a nu fi sancționat contravențional, ci pentru a ajunge mai repede la locul unde avea loc premiera. Cu privire la această faptă, inculpatul T. a declarat că agentul putea să ia datele șoferului și autovehiculului și să îl sancționeze ulterior, dacă ar fi fost săvârșită vreo infracțiune. Totodată, fiind o acțiune pentru comunitate, a considerat că e mai important ca delegația să ajungă imediat în Piața Sfatului, i-a solicitat să acorde sprijin și nu să aplice sancțiuni. În ceea ce privește faptul că martorul O. nu avea actele asupra sa, acest aspect a fost dezbătut și de către reprezentantul convențional al inculpatului T., și rezultă clar din declarația acestuia că nu avea de ce să îi dea actele pentru că nu el se afla la volanul mașinii.

În ceea ce privește a doua faptă reținută în actul de sesizare, din data de 18.10.2013, urmează a se avea în vedere faptul că inculpatul P. nu a fost contactat de superiorul său și nici el nu i-a telefonat acestuia. Argumentele se limitează strict pe prezumția de nevinovăție, neexistând nicio probă în sprijinul acuzațiilor și nu există nicio interceptare telefonică. Se arată de către Ministerul Public că nu există convorbiri telefonice între cei doi inculpați, aspect relatat atât de inculpatul T., cât și inculpatul P.. Arată că martorul M. era oprit în fața stadionului, unde era singura cale de acces la garajul stadionului, inculpatul i-a solicitat actele, după care a făcut verificările, în urma cărora a întocmit un proces – verbal prin care a aplicat măsura avertismentului, plus două puncte de penalizare. Inculpatul a declarat că nu a venit nimeni la mașină și nici nu a fost sunat de nimeni. De asemenea, martorul M. a arătat în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, la termenul din data de 26 martie 2015, că nu își amintește unde se afla agentul de poliție când a ajuns martorul B. în dreptul mașinii, și nu știe la cât timp a ajuns martorul B., după ce agentul i-a luat actele mașinii; nu știe dacă martorul B. a vorbit cu cineva la telefon și i s-a arătat că în zonă erau mașini de poliție.

Cu privire la a doua solicitare de achitare, solicită a se avea în vedere declarațiile inculpatului P., coroborate cu restul probelor din dosar, din care reiese că acesta a acționat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în funcție de circumstanțele situației de fapt. Arată că sancțiunea avertismentului este prevăzută de Ordonanța 2/2001 și se aplică în funcție de gravitatea faptei, de circumstanțele în care a fost comisă contravenția. Așa cum a arătat fiecare dintre coinculpații audiați în fața instanței, marja de aplicare a acțiunii îi aparținea întotdeauna inculpatului, care era agentul constatator. În mod netemeinic și nelegal s-a reținut faptul că inculpatul a sancționat numeroase persoane pentru fapte similare, apreciind că și această afirmație este neconformă. În acest sens, solicită a fi avute în vedere paginile 9, 11, 12, 13 din dosarul de urmărire penală, existând dovada aplicării de către inculpat a măsurii avertismentului, pentru oprire interzisă, lipsă documente etc. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului.

Inculpatul P. T., prin avocat, solicită achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru că nu a întocmit un proces – verbal, în momentul în care a constatat că un conducător auto nu are polița de asigurare a mașinii valabilă. În opinia sa, această faptă pe care inculpatul se presupune că a săvârșit-o, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, nici aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective, atâta timp cât agentul constatator este persoana îndrituită de lege, care trebuie să constate dacă o faptă întrunește elementele constitutive ale unei contravenții. În apelul formulat a explicat pe larg condițiile în care s-a săvârșit presupusa faptă, și nu sunt întrunite elementele constitutive ale săvârșirii faptei, sub aspectul laturii subiective. Arată că în rechizitoriu s-a reținut o legătură, vizavi de faptul că acest inculpat ar fi fost sunat de inculpatul T., pentru a proceda la aplicarea unei sancțiuni mai blânde. Din toate probele existente la dosar rezultă faptul că apelul nu a ajuns la inculpatul P., și, prin urmare, maniera în care a înțeles să trateze acest incident de trafic rutier îi aparține în totalitate, iar inculpatul le-a desfășurat în conformitate cu legile pe care trebuia să le respecte. De asemenea, în momentul în care s-a întocmit procesul – verbal de către inculpatul P., rezultă că acesta era realizat înainte de a apărea pe listing acel apel, care ar fi fost făcut de inculpatul T. către clientul său. P. urmare, nu există nici un fel de legătură, iar această faptă nu poate să constituie infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Cu privire la cea de-a doua infracțiune, s-a reținut faptul că inculpatul nu a aplicat o sancțiune unui contravenient, care nu a prezentat actele mașinii. Din probele administrate în cauză există echivocitate maximă, chiar martorul pe care a încercat să îl folosească parchetul, privitor la comiterea sau necomiterea acestei infracțiuni, este nesigur. Precizează că inculpatul nu a aplicat sancțiunea pentru că a respectat legea, a constatat că documentele erau valabile și, prin urmare, nu avea ce sancțiune să aplice, atâta timp cât activitatea de poliție are un puternic efect de prevenție, nu de sancțiune.

Inculpat S. I., prin avocat, solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală. În sarcina inculpatului s-a reținut că ar fi întocmit un proces –verbal, aplicând o sancțiune mai blândă, și nu a întocmit un proces – verbal pentru împrejurarea că ar fi fost oprit șoferul pentru neacordare de prioritate, în momentul în care a pătruns în sensul giratoriu. Arată că, procesul – verbal pe care agentul constatator îl întocmește nu se mai bucură de prezumția de autenticitate, pe care o avea înainte. În acest moment agentul de poliție, în momentul în care descrie în procesul – verbal starea de fapt, trebuie să descrie condițiile în care s-a săvârșit contravenția, ce fapte constituie contravenție și probele pe care își bazează această încadrare. Împrejurarea în care inculpatul a preluat actele și s-a dus la mașină, a început să facă verificările de rutină vizavi de valabilitatea permisului și a poliței de asigurare, fiind noapte, în data de 18.11.2013, și-a dat seama că nu poate să întocmească un proces verbal și să califice fapta ca fiind neacordare de prioritate în sensul giratoriu, atâta timp cât nu are nicio probă în sprijinul a ceea ce a intenționat inițial să facă. Arată că și succesiunea evenimentelor trebuie verificată de către instanță, întrucât inculpatul S. I. a finalizat procesul – verbal înainte de a primi acel beep de la inculpatul T., prin urmare, toată activitatea pe care parchetul susține că ar putea să constituie latura obiectivă a infracțiunii de abuz, nu are nicio conotație penală. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, și, pe cale de consecință, achitarea inculpatului, având în vedere și circumstanțele personale despre care a făcut vorbire în concluziile scrise.

Inculpatul N. L. I., prin avocat, solicită admiterea apelului declarat. Arată că, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, pe motiv că la data de 3 decembrie 2014, urmare a unui apel telefonic primit de la inculpatul T., nu ar fi sancționat-o în mod corespunzător pe martora M. C., care oprise autovehiculul pe . 20 martora sus menționată se afla cu autovehiculul pe ., dar în apropierea trecerii de pietoni. Inculpatul N. constată acest aspect precum și faptul că, în afară de această martoră, mai sunt în staționare și alte autovehiculele. În cazul martorei M. C. decide că aceasta nu a săvârșit o contravenție, și îi spune să mute mașina din zona respectivă, primind un avertisment verbal. Ulterior, inculpatul primește un apel telefonic de la inculpatul T., care survine după ce inculpatul N. L. I. îi restituie documentele martorei M. C..

Apreciază că fapta reținută în rechizitoriu nu poate fi calificată ca fiind infracțiune, iar, în susținerea tezei, solicită a fi analizată, plecându-se de la dispozițiile art. 26 pct. 19 din Legea nr. 218/2002, art. 42 lit. e din Legea 160/2002, art. 95 din OUG 195/2002, precum și art. 38 din OG2/2001. Din toate aceste texte legale rezultă următoarele chestiuni: agentul constatator, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, este cel care decide dacă conducătorul a săvârșit sau nu o contravenție. Ulterior luării acestei decizii, decide care este modalitatea în care poate fi sancționată cu avertisment, care poate fi verbal, în scris sau amendă. S-a reținut în hotărârea judecătorească apelată faptul că inculpatul a luat această hotărâre ca urmare a apelului telefonic de la inculpatul T., iar, analizând acest apel telefonic, nu rezultă de nicăieri faptul că inculpatul a fost influențat de inculpatul T. să nu sancționeze o anumită persoană și nu s-a arătat, nici în rechizitoriu și nici în sentință, faptul că, în momentul în care inculpatul a primit apelul telefonic avea cinci permise de conducere în mână. P. urmare, din aceste fapte nu rezultă în nici un fel rezoluția infracțională a inculpatului. Solicită a se avea în vedere faptul că, conținutul convorbirii telefonice este unul cu caracter real, deci nu se poate susține că ar fi un limbaj codificat. Arată că inculpatul T. obișnuia să sune la orice oră din zi sau noapte, iar inculpații lucrau în schimburi, deci puteau fi verificați. Precizează că nu a contestat niciodată existența apelului telefonic între martorul M. și inculpatul T., dar ceea ce a trimis mai departe cel din urmă nu are nicio legătură cu ceea ce M. i-ar fi cerut inculpatului T. să facă pentru soția sa. Totodată critică sentința apelată și pentru motivul că aceasta a refuzat să țină cont de toate probele care au fost administrate în prezenta cauză, respectiv a înlăturat un proces – verbal prin care inculpatul N. a sancționat-o pe iubita inculpatului T.. Instanța de fond, fără să arate care sunt motivele pentru care a înlăturat procesul - verbal, a preluat din rechizitoriu acuzarea adusă inculpatului. Solicită a fi avute în vedere prevederile art. 4 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, privind prezumția de nevinovăție, și faptul că judecătorul, în momentul în care pronunță hotărârea judecătorească, trebuie să interpreteze orice fel de dubiu în favoarea inculpatului, iar în prezenta cauză există un dubiu clar, nu s-a probat în niciun fel faptul că inculpatul N. a săvârșit abuz în serviciu, câtă vreme acesta avea posibilitatea de a fi judecătorul acelei fapte, care este sancțiunea care se aplică în cazul în care se săvârșește o contravenție. Menționează că, toate faptele s-au probat în prezenta cauză cu înscrisuri și solicită a fi avută în vedere și declarația martorului B. C., care ar fi procedat exact la fel ca și inculpatul N., respectiv ar fi pus conducătorul auto în mișcare și i-ar fi aplicat maximum un avertisment verbal. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a și c Cod procedură penală, solicită ca instanța de control judiciar să dispună achitarea inculpatului N..

În subsidiar, în cazul în care se constată că fapta inculpatului există și a fost săvârșită de către inculpat, solicită aplicarea art. 18¹ din vechiul Cod penal, având în vedere că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză o reprezintă legea penală anterioară. Solicită a fi avute în vedere circumstanțele reale ale cauzei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a fost decorat de nenumărate ori și nu o dată și-a pus viața în primejdie pentru a aplica legea în cauză.

Inculpatul A. C., prin avocat, solicită admiterea apelului în baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, coroborat cu art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a sau c Cod procedură penală. Consideră că această condamnare a inculpatului este nedreaptă, întrucât nu există probe la dosar din care să rezulte indubitabil săvârșirea vreunei fapte de natură penală. Această condamnare se bazează, ca și măsurile preventive, doar pe suspiciuni rezonabile, pe când condamnarea nu se poate baza doar pe suspiciuni rezonabile. Art. 103 alin. 2 C.pr.pen. prevede că condamnarea inculpatului se poate dispune prin aprecierea tuturor probelor și dacă se constată că acuzația este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. P. urmare, instanța de fond nu a făcut distincție între aceste două noțiuni, procedând la condamnarea inculpatului. A se avea în vedere că această condamnare se bazează pe declarația martorei C. M., care este contradictorie, respectiv la urmărirea penală a susținut că a fost oprită de apelant și i s-a precizat contravenția săvârșită, declarând că a atins puțin din linia continuă fiind în depășirea unui autobuz care intra în stație. Inculpatul i-a adus la cunoștință acesteia că nu are luminile de întâlnire în funcțiune, sens în care a încheiat un proces – verbal. Între timp martora a dat un telefon șefei sale, numita A. V., care este o cunoștință a inculpatului T.. Numita A. V. a dat telefon imediat ce i s-a adus la cunoștință de către apelant că nu o sancționează cu reținerea permisului de conducere, însă, în rechizitoriu și în sentință s-a reținut că martora ar fi dat telefon numitei A. V., care la rândul său l-a sunat pe inculpatul T., ca să acționeze în sensul de a nu i se reține permisul de conducere pentru contravenția săvârșită. Există un dubiu cu privire la declarația dată de martoră, și pe care se bazează sentința de condamnare, inclusiv actul de acuzare. Condamnarea inculpatului se bazează și pe unele supoziții și deducții nesusținute prin nici un mijloc de probă în actul de acuzare. Arată că acea convorbire telefonică, chiar dacă a avut loc, inculpatul A. C. nu a luat la cunoștință de ea. În acest sens, chiar martora a declarat că inculpatul s-a îndreptat spre mașina poliției, după care a venit cu procesul – verbal în care s-a precizat contravenția săvârșită și a semnat procesul – verbal, fără nici un fel de obiecțiuni. De asemenea, o altă supoziție care nu este susținută de nici un fel de probă, inculpatul T. a precizat că a primit un telefon de la A. V., însă nu a acționat mai departe, măcar să dea vreun telefon agentului de poliție A. C.. De asemenea, în sentința instanței de fond se spune că inculpatul T. ar fi influențat luarea acestei hotărâri din partea inculpatului A. C., de a nu sancționa și cu reținerea permisului de conducere a martorei C. M. (pct. 9B din rechizitoriu). O altă supoziție, care a dus la concluzia că inculpatul nu a aplicat sancțiunea legală pentru o contravenție a martorei, este aceea că inculpatul ar fi relatat în cursul urmăririi penale cu exactitate situația de fapt. Când inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale nu a știut efectiv despre ce este vorba. După ce a consultat dosarul și-a adus aminte de ceea ce s-a întâmplat și a declarat tot ce știa. P. condamnarea instanței de fond s-au încălcat dispozițiile procedurale precise prevăzute de Noul Cod procedură penală, dar și dispozițiile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului conform cărora administrarea probelor se face în mod echitabil, iar în favoarea acestora se face în mod obiectiv. Apreciază că, această condamnare s-a făcut numai pe baza unei suspiciuni rezonabile și nu pe baza unor probe prin care să se dovedească fără nici un fel de îndoială că s-a săvârșit o faptă de natură penală. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, achitarea inculpatului.

Inculpatul D. A., prin avocat, solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Consideră că probele administrate până la acest moment nu confirmă existența infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În subsidiar, apreciază, prin prisma art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, că probele administrate nu confirmă comiterea acestei infracțiuni de către inculpat. Inculpatului D. i-a fost reținut o singură infracțiune, în sarcina sa, și anume că la solicitarea inculpatului T. nu ar fi întocmit un proces – verbal de constatare a contravenției pentru martorul P. B., pentru faptul că nu a avut asupra sa permisul și cartea de identitate. A se avea în vedere că soluționarea acestei spețe depinde de o apreciere și, raportat la întinderea în timp și a situației în fapt prezentate, atât declarația martorului P. B., cât și declarația inculpatului, se coroborează una cu cealaltă. Rezultă, fără putință de tăgadă, că acest martor P. B. a fost oprit de inculpat pentru verificare; inițial martorul își găsise doar actele mașinii, ulterior și-a găsit și cartea de identitate și permisul. A se avea în vedere că, după ce a fost oprit și s-a constatat că nu are permisul și actele de identitate, s-a dus la mașina poliției și au început verificările pe baza datelor furnizate de către martor, astfel încât s-au făcut verificările necesare în baza de date. În timp ce definitiva aceste verificări, martorul P. și-a găsit documentele pe care le-a prezentat inculpatului, iar acesta i-a spus că poate să plece, atenționându-l că, dacă mai întârzia puțin putea fi sancționat. A se avea în vedere procesul – verbal de la fila 312, din care rezultă că la ora 16,52 numitul P. B. era verificat, iar în acest timp acesta s-a prezentat la inculpatul D. și i-a prezentat documentele după care a fost lăsat să plece. Telefonul de la inculpatul T. a intervenit la ora 17,10, deci la 20 de minute după ce martorul a fost verificat și a prezentat documentele. La momentul când a sunat inculpatul T. martorul era deja plecat. P. urmare, nu există nicio probă directă sau indirectă din care să rezulte că la ora 17.10, când a sunat inculpatul T., martorul P. se mai afla la acel loc unde a fost oprit. Din aceste motive, nu se poate reține ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, șeful direct al inculpatului D. era O. I. și, un aspect ce ține de circumstanțele personale a inculpatului D. este faptul că, anterior acestei fapte, inculpatul D. l-a oprit în trafic pe un apropiat al inculpatului T., numitul Craila, căruia i-a întocmit un dosar penal pentru refuz de recoltare probe biologice, or, și din acest punct de vedere rezultă atitudinea pe care inculpatul o avea față de cei care încălcau legea.

Inculpatul B. A., prin avocat, solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. A se avea în vedere că inculpatul este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin aceea că nu a sancționat contravențional pe numitul U., pentru neacordarea de prioritate la trecerea pentru pietoni de lângă magazinul Unirea. Inculpatul l-a oprit pe numitul U., l-a legitimat, i-a cerut actele, i-a adus la cunoștință contravenția de care se face vinovat, s-a dus la mașină, urmând să facă anumite verificări. Până să ajungă la mașină inculpatul a avut acea discuție, la legitimare, cu numitul U., care a recunoscut fapta, a spus că nu a văzut cele două persoane din cauza vremii ploioase și a geamurilor aburite la mașină și i-a precizat că are o mamă bolnavă de cancer, ocazie cu care trebuie să meargă constant la medic. Aceste aspecte au fost dovedite, mama martorului a și decedat între timp, iar după această discuție martorul U. l-a sunat pe M. V., expunându-i această problemă. La câteva minute inculpatul s-a întors, i-a remis actele și i-a dat un avertisment verbal; menționează că declarația martorului U. se coroborează cu declarația lui M. V., care spune că după discuția cu U. l-ar fi sunat pe inculpatul T., la 10 minute, iar discuția nu a durat mai mult de 5 sau 6 minute. Apreciază că, atunci când a primit telefonul de la inculpatul T., martorul U. era deja plecat.

A se avea în vedere că inculpatul B. este de 10 ani în activitatea poliției rutiere și era cunoscut de colegii și superiorii săi ca om care a înțeles rolul său de prevenție și nu de sancționare. Precizează că inculpatul este un agent blând, indiferent dacă ar fi primit sau nu telefoane. Un alt argument care dovedește nesupunerea inculpatului față de șefi îl constituie evenimentul din 25.11.2013, când inculpatul l-a oprit în trafic pe coinculpatul H. pe ., deși a fost sunat de un alt superior, respectiv de A. C., inculpatul B. l-a sancționat contravențional pentru cele două contravenții săvârșite. Pentru aceste considerente, inculpatul B. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În ceea ce privește latura civilă solicită a se avea în vedere faptul că, ANAF s-a constituit parte civilă cu sumele maxime ale punctelor de penalizare, care erau prevăzute în OUG 195/2002 și erau la latitudinea agentului rutier câte anume puncte erau obligatorii și câte facultative.

Inculpatul H. N., prin avocat, solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței apelate, și, pe cale de consecință, în baza art. 96 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, solicită achitarea inculpatului. Învederează instanței împrejurarea că la dosarul cauzei nu există nicio convorbire telefonică cu inculpatul T. și că inculpatul H. N. nu avea nicio înțelegere cu acesta, privind favorizarea vreunui conducător auto. Solicită a se avea în vedere că inculpatul H. a primit un beep care a intervenit după trei minute de la întocmirea procesului – verbal contravenientului Mauer. De asemenea, a arătat că telefonul a fost împrumutat de la martorul C. I. și nu avea cum să aibă în memoria telefonului numărul inculpatului T.. Consideră că inculpatul H. și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, aplicându-i contravenientului Mauer un avertisment, plus puncte de penalizare. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, achitarea inculpatului.

Inculpatul A. G. V., prin avocat, solicită a se constata că acesta a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu comis la data de 21 noiembrie 2013, faptă recunoscută și a solicitat aplicarea procedurii simplificate de recunoaștere, iar raportat la dispozițiile art. 248 din vechiul Cod penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, apreciindu-se că legea veche este mai favorabilă, inculpatul a fost condamnat la un an de închisoare, cu suspendare. În cazul în care instanța de apel va constata că actul de sesizare nu are un fundament suficient și va pronunța o soluție de achitare totală, în baza art. 16 lit. a, b sau c Cod procedură penală, atunci în virtutea efectului devolutiv al apelului, această soluție se va adopta și cu privire la inculpat. În caz contrar, solicită a se avea în vedere faptul că, în cazul inculpatului A. G., critica sentinței primei instanțe de condamnare la un an de închisoare cu suspendare pentru că este nu numai excesivă, dar și nelegal aplicată, din această situație putându-se ieși pe două căi. Una este aceea de pronunțare a unei soluții de achitare, cu aplicarea unei sancțiuni administrative, în baza art. 18¹ vechiul Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 19 din Legea 225/2013, de punere în vigoare a noului Cod de procedură penală. Solicită a se avea în vedere o chestiune de principiu, respectiv faptul că s-a judecat pe procedură simplificată în baza art. 396 alin. 10 Noul Cod procedură penală, nu înseamnă că instanța automat va pronunța o soluție de condamnare, ci numai dacă va reține că există fapta descrisă în actul de sesizare și că este comisă cu forma de vinovăție cerută de legea penală. Într-o primă variantă pe care o propune, respectiv aceea de achitare cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, își are incidența în art. 19, care din punctul său de vedere are un caracter special și derogatoriu și, totodată, are și un caracter imperativ pentru instanță, procuror sau organul de urmărire penală, întrucât dacă sunt îndeplinite cele trei cerințe din conținutul acestui articol, procurorul, respectiv instanța trebuie să îl aplice, fiindcă lipsește sintagma „poate”. Apreciază că, legiuitorul a fost consecvent în elaborarea noului cadru procesual penal și l-a exclus pe „poate”, respectiv, dacă sunt îndeplinite condițiile, atunci procurorul și instanța de judecată vor face aplicarea art. 19. În acest sens, se cere ca fapta să fie comisă sub imperiul vechiului Cod penal (și a fost comisă în data de 21 noiembrie 2013), să fie îndeplinite cerințele de aplicare a sancțiunii administrative sub aspectul atingerii valorilor sociale ocrotite penal, pericolul social concret să nu fie caracteristic unei infracțiuni, iar persoana inculpatului să aducă garanții suficiente că îndreptarea acestuia se poate realiza fără sancțiune penală, ci pe cale administrativă. Precizează că atât circumstanțele reale, cât și cele personale, sunt întrunite pentru adoptarea acestei soluții. Circumstanțele reale se referă la circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, fiind vorba de împrejurarea că nu a aplicat sancțiune contravenționale unui șofer care oprise pe timp de noapte, într-un loc nepermis; nu a fost vorba de punerea în pericol a siguranței rutiere, pericolul dacă a existat a fost de natură pur abstractă. De asemenea, circumstanțele personale, lipsa antecedentelor penale, o bună carieră profesională, polițist în formare, trebuia supravegheat, îndrumat, și nu trebuia expus posibilității de a da greș. P. urmare, constatând că sunt îndeplinite aceste condiții, art. 19 este incident, situație în care instanța de apel, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 396 alin. 1 și Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. b, d Cod procedură penală, precum și cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 225/2013, ca normă specială și imperativă, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, pe cale de consecință, să se pronunțe o soluție de achitare a inculpatului aplicându-i o sancțiune cu caracter administrativ. Solicită a se avea în vedere că valoarea prejudiciului este unul de 450 de lei, pe care inculpatul l-a achitat înainte de judecarea pe fond. Solicită a se avea în vedere minuta de practică neunitară din perioada 4-5 iunie 2015, unde, la paginile 4-5, se arată că în cazul unei infracțiuni de evaziune fiscală, cu prejudiciul sub 50,000 de euro, achitat înainte de pronunțarea soluției pe fond, se impune adoptarea acestei soluții. Totodată, se arată că în cauză a fost reținută și o infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu un prejudiciu sub limita respectivă, achitat integral până la darea soluției pe fond, astfel încât, consideră că operează cauza de nepedepsibilitate de la art. 74¹ alin. 2 din Vechiul Cod penal, care este menținută în vigoare în momentul actual, potrivit art. 5 alin. 2 din noul Cod penal, care se referă la aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul proceselor care nu s-au judecat definitiv. P. urmare, s-a dat posibilitatea celor care achită prejudiciile în cazul anumitor fapte, limitativ prevăzute de lege, până la soluționarea pe fond a cauzei, să fie sancționate administrativ și să se dispună achitarea. P. urmare, aplicând dispozițiile art. 417 Cod procedură penală, instanța de control judiciar să înlăture condamnarea penală ca fiind nelegală, să dispună încetarea procesului penal în baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. 1 și 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală, pentru existența unei cauze speciale de nepedepsire.

I. Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că, sunt întemeieate apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție - S. T. B. și inculpații P. A. C., P. T., B. A. G., A. G. V., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N. și T. C., pentru următoarele motive:

1. Apelul parchetului este întemeiat sub aspectul soluției de achitare a inculpaților T. C. și Helțianu I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 C.pen. din 1968 raportat la art. 6 și 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen., și respectiv cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen..

Faptul că instanța de apel a administrat nemijlocit probele cu audierea inculpaților T. C. și H. I., precum și proba cu martorii P. C. și M. R., permite adoptarea unei soluții de condamnare în apel, deși instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare față de acești inculpați. Declarațiile inculpaților și ale martorilor, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, în special cu probele cu înscrisuri și interceptarea convorbirilor telefonice, relevă că soluția de achitare a inculpaților nu este temeinică, întrucât probele relevă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost achitați de către instanța de fond.

În rechizitoriu s-a reținut, în esență, că inculpatul T. C., ar fi primit direct și în mod repetat foloase (păstrăvi) de la cumpărătorul de influență H. I., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că, ori de câte ori va fi necesar, îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră. Se mai susține în rechizitoriu că această promisiune a fost materializată la date de 24.10.2013, 25.11.2013 și 27.11.2013, faptele inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență, prevăzut de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, în sarcina inculpatului T. C. și respectiv cumpărare de influență, prevăzută de art.292 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal, în sarcina inculpatului Helțianu I..

P. a mai susținut că inculpatul T. C. a intervenit în favoarea inculpatului Helțianu I., în zilele de 24.10.2013, 25.11.2013 și 27.11.2013, pentru ca acesta din urmă sau persoane apropiate lui să nu fie sancționate de polițiștii de la Poliția Rutieră pentru contravențiile săvârșite ori să fie sancționați mau ușor, faptele constituind instigare la infracțiunile de abuz în serviciu.

Din interceptarea convorbirilor telefonice rezultă, cu certitudine, că la data de 24.10.2013, orele 19:17, inculpatul T. C. a fost sunat de inculpatul Helțianu I., care i-a cerut o favoare pentru „C., prietenul cu betoanele”, menționând că acesta „are o turnare la noapte la Predeal și nu vrea ca betonierele să fie oprite în trafic”, iar T. îi transmite „Da, mă, să meargă”.

De asemenea, la data de 25.11.2013 inculpatul T. C. este sunat din nou de inculpatul Helțianu I., care îi spune că a fost oprit în trafic, în B., pe . către agentul B. A.. Ulterior inculpatul T. face demersuri pentru a identifica agentul care l-a oprit în trafic pe Helțianu I., iar în final, datorită intervenției inculpatului T. C., primul a fost sancționat doar pentru „folosire telefon mobil”.

În sfârșit, la data de 27.11.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, inculpatul T. C. l-a determinat pe inculpatul B. M., agent de poliție în cadrul IPJ B. – Poliția Stațiunii Predeal, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice inculpatului H. I. o sancțiune minimă pentru contravențiile săvârșite, respectiv neutilizare centură și neprezentare documente, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite (constând în faptul că nu a plătit amendă).

Instanța de fond a motivat că, nu pot fi reținute elementele infracțiunii de trafic de influență și respectiv cumpărare de influență, în sarcina celor doi inculpați, deoarece relația dintre cei doi inculpați ar fi una de prietenie, iar din cazierul rutier al inculpatului Helțianu I. rezultă că în perioada 1.06._13 acesta ar fi fost sancționat contravențional de 15 ori, fapt care dovedește că între cei doi inculpați nu a existat un pact de corupție. În plus, instanța de fond mai arată că ora la care ar fi fost încheiat procesul verbal pe numele inculpatului H. I., la data de 27.11.2013, ar fi fost înainte de ora la care agentul B. M. ar fi fost apelat de inculpatul T., fapt care ar dovedi că agentul nu ar fi fost influențat de apelul inculpatului T..

Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, în baza căreia s-a dispus achitarea celor doi inculpați, pentru infracțiunile de trafic de influență și respectiv cumpărare de influență.

Faptele inculpaților sunt similare celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului T. C. și a inculpaților D. A. și I. D., pentru infracțiunile de trafic de influență și respectiv cumpărare de influență. Există același mod de operare al inculpaților, în care sunt amestecate relațiile de „prietenie” cu îndeplinirea abuzivă de către inculpatul T. C. a atribuțiilor de serviciu, în folosul celorlalți inculpați care îi remiteau acestuia bunuri în valoare modică.

S-a făcut dovada, fără dubiu, că și în cazul inculpatului H. I., ca și în cazul inculpaților D. A. și I. D., acesta i-a remis inculpatului T. C. niște produse (păstrăvi din crescătoria proprie), după care a apelat la inculpatul T. C. când a fost oprit în trafic de agenții din subordinea acestuia din urmă.

Astfel, dacă relația dintre inculpatul T. C. și H. I. ar fi fost doar una de prietenie, fără nicio legătură cu funcția primului inculpat de șef al Poliției Rutiere, nu s-ar putea explica în acest mod de ce inculpatul H. I. îl suna pe primul ori de câte ori avea nevoie de o favoare legată de traficul rutier. Foarte important este faptul că favorurile solicitate de inculpatul H. inculpatului T. erau doar favoruri nelegale, respectiv să nu fie controlat în trafic un prieten al acestuia care avea nevoie să facă niște transporturi cu o betonieră, să nu fie sancționat în trafic atunci când a încălcat legislația rutieră și să nu fie sancționat un șofer al acestuia, care a fost surprins transportând marfă fără a avea documentele legale asupra sa.

Toate aceste intervenții nelegale, solicitate de inculpatul H. I. inculpatului T., denotă că relația dintre aceștia nu era exclusiv una de prietenie, ci era și o relație bazată pe protecția pe care acesta din urmă i-o oferea în circulația pe drumurile publice celui dintâi, în schimbul remiterii unor produse, cu titlu gratuit. Este adevărat că relațiile de serviciu nu exclud relațiile de prietenie dintre funcționarii publici și persoane care apelează la serviciile acestora, însă atunci când serviciile solicitate funcționarilor, de către prieteni, sunt în sensul ca aceștia să își încalce atribuțiile de serviciu, nu se mai poate susține că oferirea bunurilor a fost făcută exclusiv în considerarea relației de prietenie. Trebuie făcută o disctincție clară între cele două situații, iar curtea consideră că doar actele licite ale funcționarului public ar putea fi compatibile cu eventualele relații de prietenie, nu și cele în care funcționarul public primește diferite foloase și își încalcă atribuțiile de serviciu, favorizând persoanele care le-au remis. Aceasta este situația și în speță, când inculpatul H. I. i-a solicitat inculpatului T. C. doar servicii prin care acesta din urmă și-a încălcat atribuțiile de serviciu, fapt care denotă că relația dintre cei doi era una similară celor dintre inculpatul T. C. și inculpații D. A. și I. D., care avea și o componentă însemnată de interes reciproc, constând în protecția în trafic oferită de primul, în schimbul unor mici „atenții” primite de la aceștia din urmă, ori de câte ori avea nevoie. Or, situațiile dese în care inculpatul H. I. a avut nevoie de această protecție, într-o perioadă scurtă de timp în care inculpatul T. C. a fost supravegheat tehnic, când acesta i-a și solicitat produsele remise (păstrăv), fără să se pună problema achitării contravalorii lor, denotă componenta accentuată a interesului reciproc al celor doi inculpați.

Faptul că inculpatul H. I. ar fi fost sancționat de 15 ori în 5 ani, respectiv în perioada 2008-2013, nu denotă că acesta nu ar fi fost favorizat de inculpatul T.. De altfel, având în vedere că în scurta perioadă de timp în care inculpatul T. a fost supravegheat tehnic, inculpatul H. a avut nevoie de 3 ori de intervenția acestuia, numărul de 15 contravenții, în cinci ani, nu este unul deosebit de mare. Chiar inculpatul T., în momentul în care a fost apelat de H., l-a întrebat „Ce-ai mai făcut mă? Ce-ai mai pățit, ia zi?”, fapt care denotă numărul mare de solicitări din partea inculpatului H., legate de problemele sale în trafic.

De asemenea, din probe rezultă că solicitarea de către inculpatul T. C. a păstrăvilor, de la inculpatul H. I. (care are o crescătorie de păstrăvi), este legată de solicitarea acestuia din urmă, din data de 24.10.2013, ca prietenul său „C.” să nu fie controlat în trafic de polițiști („să nu-l oprească cineva pe acolo”… că… „face și el o mare cinste”). Afirmația inculpatului H. I. că prietenul său „face și el o mare cinste” denotă clar că acesta înțelege că aceste „favoruri” ale inculpatului T. C. nu sunt degeaba și că trebuie remunerate cumva. În acest caz cele două solicitări reciproce, ale inculpaților, au avut loc chiar în aceeași zi, fapt care face să nu poată fi disociată oferirea și respectiv primirea bunurilor, de încălcarea de către inculpatul T. C. a atribuțiilor de serviciu. În situația inculpatului I. remiterea bunurilor și solicitarea intervenției inculpatului T. au avut loc la date diferite, însă acest lucru nu face să fie înlăturat caracterul de cumpărare și vânzare a influenței, așa cum se va arăta la momentul analizei apelurilor privind acest aspect.

Față de conținutul, lipsit de echivoc, al convorbiri dintre cei doi inculpați, din data de 24.10.2013, nu poate fi primită apărarea inculpaților că de fapt inculpatul H. ar fi sunat doar ca să se informeze cu privire la orarul în care puteau circula autovehiculele de mare tonaj pe drumul respectiv. În realitate, din convorbire rezultă clar că scopul telefonului a fost acela ca numitul „C.” să nu fie oprit în trafic, întrucât făcea transportul respectiv în afara programului permis. De asemenea, nu are nicio relevanță dacă s-au făcut sau nu lucrările respective, deoarece, în speță, importantă este doar asigurarea dată de inculpatul T., în convorbirea respectivă, că acesta poate să se ducă. De asemenea, nu are relevanță, pentru existența infracțiunii de trafic și cumpărare de influență, nici dacă inculpatul T. C. chiar a intervenit la polițiștii din subordine în acest caz, ca să nu-l oprească în trafic pe numitul „C.”, deoarece pentru existența infracțiunilor de corupție analizate este relevantă doar promisiunea inculpatului T. că va interveni la aceștia. Promisiunea este și credibilă, având în vedere că inculpatul T. era chiar șeful Poliției Rutiere, iar inculpatul H. îi ceruse să intervină la polițiștii din subordinea sa.

Curtea apreciază că este nesinceră declarația martorului P. C., în care arată că l-ar fi rugat pe inculpatul H. doar să se intereseze de programul în care putea circula pe drumul public cu betoniera, având în vedere că chiar acesta suține în aceeași declarație că ar fi aflat această informație de pe internet.

De asemenea, din convorbirea din data de 25.11.2013 rezultă, fără dubiu, că inculpatul H. I. i-a cerut inculpatului T. să intervină la un agent de poliție care constatase săvârșirea de către el a unei contravenții pe . mun. B.. Astfel, din conținutul convorbirii dintre cei doi inculpați rezultă următoarele:

„H.I. Uite… și eu pe De Mijloc… m-a… am avut o…

T.C. Și? Ai soluționat-o?

H.I. Nu. Că nu vrea…”.

Această convorbire relevă fără dubiu că inculpatul H. I. i-a solicitat inculpatului T. C. să intervină la agentul de poliție care îl oprise și care nu voia să îl lase nesancționat. Nu poate fi primită susținerea inculpatului H. că motivul pentru care a sunat a fost acela să afle care ar fi consecințele nesemnării procesului verbal de contravenție, deoarece nu ar fi avut nici un sens să-i spună inculpatului că agentul de poliție „nu vrea” să îi „rezolve” problema (adică să îi aplice un tratament preferențial).

La fel, din convorbirea purtată de cei doi în data de 27.11.2013, ora 10:57:22, rezultă de asemenea, fără dubiu, solicitarea de către inculpatul H. I. a intervenției inculpatului T. C., la agent de poliție B. M., care îl depistase în trafic fără actele asupra sa:

„H.I. Îs pă la Predeal și n-am actele la mine!

T.C. Unde ești? La P… Chiar în Predeal?

H.I. Da. Da. B..

T.C. Bine. Ok. Hai că ne auzim!

H.I. Hai, te rog, că mă ține pe loc și-s plin.”

Așa cum rezultă din probe, inculpatul T. a și intervenit imediat la agentul B., sunându-l de pe un telefon al IPJ B., la ora 10:58, adică la un minut de când i-a solicitat inculpatul H. ajutorul. Întrucât conținutul convorbirii nu a fost înregistrat, nu se cunoaște, însă, având în vedere conținutul convorbirii dintre inculpatul T. și inculpatul H., precum și momentul foarte scurt, de nici un minut, la care agentul B. a fost contactat din cadrul IPJ B., se poate concluziona, fără dubiu, că inculpatul T. a dat curs solicitării inculpatului H.. De altfel, doar astfel se poate explica faptul că agentul B. a întocmit proces verbal pentru neutilizare centură și lipsă documente, aplicând sancțiuni minime, deși conducătorul auto nici nu a oprit la semnalul agentului de poliție, acesta din urmă fiind nevoit să plece în urmărirea lui. Faptul că agentul B. a depus ulterior la parchet o copie de pe avizul de însoțire a mărfii din data de 27.11.2013, susținând că s-ar fi întâlnit ulterior cu inculpatul H. I. în trafic și i-ar fi cerut o copie de pe acest aviz, nu este de natură să înlăture concluzia care se desprinde din convorbirea telefonică dintre H. și T., că motivul opririi în trafic a fost lipsa documentelor. În realitate curtea reține că inculpatul nu avea la el nici actele de proveniență a mărfii pe care o transporta, acesta fiind motivul pentru care l-a sunat pe inculpatul T. C.. D. astfel se poate explica de ce martorul M. R., fiind audiat în fața Curții de apel, deși era în autovehicul cu inculpatul H., a declarat că nu știe dacă acesta din urmă avea actele de însoțire a mărfii. Curtea consideră că dacă inculpatul H. ar fi avut aceste acte, martorul ar fi văzut când i le-ar fi înmânat agentului de poliție și nu ar fi declarat că nu știe dacă le-a avut asupra lui.

Atitudinea necorespunzătoare față de agenții de poliție a inculpatului H. I. rezultă și din faptul că acesta i-a spus agentului B. că nu ar găsi permisul și certificatul auto pentru că ar fi avut un incendiula domiciu, deși două zile mai devreme, pe data de 25.11.2013, acesta a fost oprit în trafic de agentul B. A., care a verificat actele respective.

Nu poate fi primită susținerea instanței de fond că agentul B. nu ar fi fost influențat în întocmirea procesului verbal de intervenția inculpatului T., deoarece acesta ar fi întocmit deja procesul verbal, la momentul intervenției inculpatului T. C., ținând cont de ora consemnată pe procesul verbal de contravenție. Având în vedere că intervenția inculpatului T. a avut loc la nici un minut de la momentul la care a fost sunat de inculpatul H. (când în mod cert nu era întocmit procesul verbal), rezultă că nici la momentul intervenției inculpatului T. nu avea cum să fie completat procesul verbal, timpul fiind extrem de scurt pentru această operațiune. Singura explicație a diferenței de ore dintre convorbire și ora trecută ca fiind cea a încheierii procesului verbal, este aceea că agentul B. a consemnat în procesul verbal o altă oră de încheiere a acestuia, respectiv una anterioară intervenției inculpatului T.. De altfel, chiar martorul M. R., audiat în fața Curții de apel, a declarat că H. l-a sunat pe T. înainte să i se înmâneze procesul verbal de contravenție de către agentul de circulație.

Susținerea inculpatului T. că ar fi fost sunat de H. pentru că acesta se simțea rău, nu rezultă din conținutul convorbirii dintre cei doi, unde acesta din urmă arată că motivul pentru care l-a sunat a fost acela că a fost oprit în trafic și este ținut pe loc, deși era încărcat cu marfă.

Întrucât în acest din urmă caz intervenția inculpatului T. a și avut ca efect încălcarea de către agentul B. M. a atribuțiilor de serviciu, în sensul favorizării inculpatului H. I. în trafic, se va reține în favoarea inculpatului T. C. și comiterea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, pentru care a fost achitat de instanța de fond. Martorul M. R., audiat în fața Curții de apel, a declarat că motivul pentru care inculpatul H. l-a sunat pe inculpatul T. era ca acesta să vorbească cu agentul de poliție să îi dea drumul să plece cu marfa. Or, dacă nu ar fi fost intervenția inculpatului T. C., agentul de poliție ar fi luat măsurile ce se impun în cazul în care constată că este transportată marfă fără aviz de însoțire.

În ce privește pedepsele aplicate inculpaților T. C. și H. I. pentru infracțiunile de trafic de influență, instigare la abuz în serviciu și respectiv cumpărare de influență, menționate anterior, curtea va aplica pedepse similare cu cele aplicate de instanța de fond pentru infracțiunile similare comise de inculpatul T. C. și inculpații D. A. și I. D., având în vedere că modul de comitere a faptelor este identic, iar inculpații prezintă situații personale similare. În aceste condiții, la stabilirea cuantumului pedepselor se vor avea în vedere aceleași criterii ca cele avute în vedere de instanța de fond, pentru stabilirea pedepselor pentru fapte similare.

Curtea va reține și pentru aceste infracțiuni, raportat la circumstanțele personale, în favoarea inculpaților T. C. și H. I., circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c din vechiul Cod penal, urmând a face și în aceste cazuri aplicarea dispozițiilor 76 lit. c din vechiul Cod penal, pentru infracțiunile de trafic de influență, cumpărare de influență și instigare la abuz în serviciu, pentru motivele arătate de instanța de fond în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului T. C., D. A. și I. D.. Inculpatul T. C. a deținut o funcție importantă în cadrul IPJ B. și, chiar dacă în exercitarea acesteia a săvârșit infracțiunile supuse judecății, acesta a avut evaluări bune în cadrul poliției și nu a avut abateri disciplinare în perioada exercitării acestei funcții. La fel, inculpatul H. I. lucrează în domeniul privat, a avut un comportament onest în societate și nu a avut probleme cu legea penală până în prezent, aspecte ce justifică reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante menționate anterior. Inculpații sunt persoane educate, integrate bine în societate și familie, nefiind caracterizați prin predispoziție la săvârșirea de infracțiuni, motiv pentru care poate fi reținută în sarcina lor circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a din vechiul Cod penal. De asemenea, inculpații au avut o atitudine corectă în fața organelor judiciare, prezentându-se și făcându-și apărarea prin mijloace legale. Din acest motiv, poate fi reținută și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c din vechiul Cod penal. Ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, gravitatea destul de redusă a faptelor și persoana inculpaților, curtea va aplica inculpatului T. C. câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal din 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, iar inculpatului H. I. va aplica o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

Față de toate aceste aspecte, curtea consideră că se impune admiterea apelului parchetului împotriva sentinței instanței de fond, și desființarea acesteia sub aspectul modului de soluționare a acțiunii penale în ceea ce îi privește pe inculpații T. C. și H. I.. Rejudecând cauza, în temeiul art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968, raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1,3 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d Cod penal din 1968, se va dispune condamnarea inculpatului T. C. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (A. VI din rechizitoriu), iar în temeiul art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului T. C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal din 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (A.VI.3 din rechizitoriu)

Întrucât inculpatul T. C. a mai fost condamnat de instanța de fond pentru mai multe infracțiuni, se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentința apelată, respectiv patru pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal; 16 pedepse principale de câte 2 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 fiecare pentru săvârșirea a 16 infracțiuni prevăzute de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, respectiv de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, înlăturându-se temporar sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința apelată;

Faptele fiind concurente, în temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 Cod penal din 1968 se va dispune contopirea acestor pedepse, cu pedepsele aplicate prin prezenta decizie, aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare, inculpatul T. C. executând pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

Așa cum a arătat și instanța de fond, vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187 din 2012, care prevăd că pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă, în speță Codul penal din 1968, care permite în cazul alegerii ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse, pe durata termenului de încercare.

În mod corect a reținut instanța de fond că se impune aplicarea față de inculpatul T. C. a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile supuse judecății în exercitarea funcției de polițist în cadrul IPJ B., iar comiterea faptelor în fac nedemn să ocupe funcții de autoritate în stat.

Având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T. C. este identică cu cea aplicată de instanța de fond, pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, curtea constată că rămân valabile argumentele instanței de fond cu privire la modalitatea de executare neprivativă de libertate aplicată acestuia. Față de persoana inculpatului și de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și față de posibilitățile sale de îndreptare prin lăsarea în libertate, curtea apreciază că reeducarea acestuia se poate realiza și fără privarea de libertate a inculpatului T. C.. Având în vedere că aplicarea unei pedepse atrage îndepărtarea inculpatului din funcția deținută, inculpatul nu mai are posibilitatea comiterii altor infracțiuni de genul celor pentru care a fost condamnat, iar din probe rezultă că acesta nu este predispus să mai comită alt gen de infracțiuni. În plus, faptele comise de inculpat nu sunt unele deosebit de grave, care să impună privarea de libertate, pentru reeducarea inculpatului, având în vedere că produsele primite de inculpat, pentru traficarea influenței pe lângă polițiștii din subordine sunt de valoare modică, motiv pentru care aplicarea pentru acestea a unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate ar fi disproporționată. Pe durata termenului de încercare inculpatul va fi supus unei supravegheri din partea organelor abilitate și la respectarea unor obligații, fapt care este de natură să contribuie la reeducarea inculpatului în afara unui loc de deținere.

Întrucât pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de 3 ani închisoare, în temeiul art. 86¹, art. 71 al. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate inculpatului pe o durată de 8 ani, termen de supraveghere stabilit conform art. 86² Cod penal din 1968 și, corelativ, va suspenda executarea pedepsei accesorii. În baza art. 86³ Cod penal din 1968 va obliga inculpatul T. C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Aceste măsuri de supraveghere au și rostul de a atrage atenția inculpatului ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de legea penală, având în vedere ușurința cu care acesta s-a antrenat în săvârșirea faptelor supuse judecății precum și multitudinea acestora.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului H. I., față de gravitatea destul de redusă a faptei și față de persoana inculpatului, ținând cont și de consecințele faptei comise, în temeiul art. 6¹ din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal se va dispune condamnarea inculpatului H. I., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, (A.VI rechizitoriu).

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

Întrucât curtea apreciază că, față de persoana inculpatului și de modalitatea de comitere a faptei, ca și în cazul celorlalți inculpați condamnați de instanța de fond, acesta se poate reeduca și prin lăsarea lui în libertate, nefiind necesară privarea de libertate a inculpatului pentru atingerea scopului pedepsei, în baza art. 81, art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal se va dispune suspendarea pedepselor, principală și accesorie, aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție, dacă va săvârși o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.

2. Curtea constată că este întemeiat și apelul inculpatului A. G. V., în ceea ce privește soluția de condamnare a acestuia, dispusă de instanța de fond.

Curtea constată că situația acestui inculpat, spre deosebire de cea a acelorlalți inculpați din prezenta cauză trimiși în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, este diferită, fapt ce impune o altă concluzie cu privire la gradul de pericol social al faptei comise. Astfel, inculpatul A. G. V., spre deosebire de ceilalți inculpați trimiși în judecată în prezenta cauză pentru abuz în serviciu, a avut o atitudine de recunoaștere a faptei comise, conștientizând gravitatea acesteia și însușindu-și consecințele ei. Din acest motiv, inculpatul a și reparat prejudiciul produs prin infracțiune, fapt ce denotă o atitudine de căință activă, determinantă în acest caz pentru aprecierea gradului de pericol social redus al faptei comise și pentru a se constata că inculpatul a conștientizat importanța respectării normelor legale, ca polițist, fără să mai fie necesară aplicarea unei pedepse. În calitatea sa de polițist, inculpatul A. G. V. a înțeles importanța respectării legii și a reparării consecințelor produse de faptele ilicite, fapt care denotă că acesta și-a însușit normele de conduită, fără să fie necesară aplicarea unei pedepse.

În plus, inculpatul A. G. V. se află într-o situație identică cu cea a suspecților P. B., Z. D. și a inculpatului S. V., care au fost cercetați tot pentru infracțiunea de abuz în serviciu în prezenta cauză, și pentru care procurorul a dispus o soluție de clasare, considerând că, întrucât aceștia au conștientizat pericolul social al faptei comise, pe care au regretat-o și, date fiind împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, îndreptarea acestora poate avea loc și fără aplicarea unei pedepse.

În cazul inculpatului A. G. V., deși fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, se impune totuși aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv a unei amenzi administrative în cuantum de 1000 de lei, având în vedere necesitatea atenționării inculpatului cu privire la respectarea pe viitor a normelor legale care protejează valorile ocrotite de legea penală.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 19 din legea nr. 255/2013 raportat la art. 18¹ din Codul penal din 1968 se va dispune achitarea inculpatului A. G. V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 5 Cod penal (B.7 rechizitoriu).

În temeiul art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal din 1968 se va aplica inculpatului A. G. V. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.

3. În ce privește apelurile inculpaților P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., trimiși în judecată tot pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 5 Cod penal, curtea constată că acestea sunt întemeiate sub aspectul individualizării pedepselor aplicate.

Astfel, instanța de fond le-a aplicat inculpaților P. A. C. și P. T., câte o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de abuz în serviciu, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse. Pentru inculpații B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., care au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de abuz în serviciu, instanța de fond a aplicat câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea simplă a executării pedepsei.

Curtea apreciază că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport cu gravitatea faptelor comise și cu persoana inculpaților, impunându-se reducerea acestora.

Este adevărat că faptele de abuz în serviciu, comise de inculpați în calitate de polițiști, sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, ținând cont de legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii. Așa cum a reținut și instanța de fond, legea de la momentul săvârșirii infracțiunilor este lege mai favorabilă pentru inculpați, deoarece aceasta permite aplicarea suspendării condiționate a executării pedepselor, în timp ce noul Cod penal permite pentru această infracțiune doar modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor. Cum suspendarea condiționată din legea veche este o modalitate mai favorabilă inculpaților, nefiind impuse în sarcina acestora alte obligații (printre care și munca în folosul comunității, care este obligatorie în cazul suspendării sub supraveghere din noul Cod penal), în mod corect s-a reținut că legea veche este lege penală mai favorabilă inculpaților.

Chiar dacă, in abstracto, legea prevede pentru faptele inculpaților o pedeapsa cu închisoarea atât de ridicată, in concreto, faptele acestora nu au produs consecințe deosebite, fiind săvârșite la instigarea șefului acestora, respectiv a inculpatului T. C.. Deși nu poate fi vorba de existența unei constrângeri morale, trebuie ținut cont de faptul că inculpații P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N. erau subalterni ai inculpatului T. C. și, dacă ar fi refuzat să dea curs solicitărilor acestuia, de a-i favoriza în trafic pe cunoscuții săi, ar fi putut suporta consecințe defavorabile, cum ar fi mutarea la un alt compartiment sau chiar sancționarea disciplinară pentru diferite abateri. Atitudinea reverențioasă a inculpaților față de inculpatul T. C. rezultă din modul în care aceștia se conformau imediat dorinței acestuia de a nu-i sancționa în trafic pe protejații săi, fără ca măsar să fie nevoie ca acesta să le spună ce au de făcut. Exemplificativ, poate fi menționată aici atitudinea inculpatului B. A., care, în data de 1.10.2013, când a fost sunat de inculpatul T. C. a spus „Am înțeles! Să trăiți!”, deși inculpatul îi pusese o întrebare care aparent nu avea legătură cu instigarea lui la abuz în serviciu. La fel a procedat și martorul S. V., când a fost sunat cu aceeași problemă de inculpatul T. C., în data de 14.10.2013, ora 11:07 („Da șefu! Să trăiți!...”). Spre deosebire însă de inculpații din prezenta cauză, martorul S. V. a recunoscut că dacă erau sunați de șefi trebuiau să ia o măsură mai ușoară față de contravenientul oprit „ca să nu avem probleme la serviciu”.

Or, această situație de fapt, rezultată din probe, este de natură să conducă la o atenuare a răspunderii penale a inculpaților P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., care trebuie să se reflecte în aplicarea unor pedepse mai reduse. Chiar dacă acești inculpați nu au conștientizat gravitatea faptelor comise, considerând că au procedat corect și că nu au săvârșit, prin modul în care au acționat, vreo faptă penală, curtea apreciază că acest aspect nu poate conduce la aplicarea unor pedepse ridicate, având în vedere gravitatea redusă a faptelor comise, situația personală a inculpaților, precum și comiterea infracțiunilor la instigarea superiorului ierarhic. Deși faptele comise au un impact negativ în opinia publică, instanța va ține cont de lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, de profilul lor moral, dar și de comportamentul corespunzător al inculpaților pe durata procedurii judiciare, care a constat în prezentarea lor în fața organelor judiciare și furnizarea declarațiilor în cauză.

În motivarea instanței de fond au fost detaliate caracteristicile personale ale fiecăruia dintre inculpații P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., aprecierile fiind pozitive cu privire la toți, atât în mediul social cât și în mediul profesional. Aceștia și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu până la comiterea faptelor, nu au fost sancționați disciplinar și nu au avut alte probleme cu legea penală, aspecte de care trebuie ținut cont în stabilirea pedepselor aplicate.

Curtea constată că în mod corect a stabilit instanța de fond că se impune reținerea în favoarea acestor inculpați a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c din vechiul Cod penal, având în vedere cele arătate cu privire la persoana inculpaților, la comportamentul avut de aceștia la serviciu și în societate precum și comportamentul corespunzător avut de aceștia după săvârșirea infracțiunilor. Acestor circumstanțe atenuante trebuie să li se dea însă o mai mare valență, având în vedere cele arătate mai sus cu privire la contextul în care inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, respectiv la instigarea șefului acestora, inculpatul T. C..

Față de toate acestea, se impune aplicarea unei pedepse rezultante de câte 4 luni închisoare, pentru inculpații P. A. C. și P. T., în sarcina cărora s-a reținut comiterea a câte două infracțiuni de abuz în serviciu, și aplicarea câte unei pedepse de 3 luni închisoare, pentru inculpații B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., în sarcina cărora s-a reținut comiterea câte unei infracțiuni de abuz în serviciu.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării acestor pedepse, ca și instanța de fond, curtea constată că aceste pedepse își pot atinge scopul și fără privarea de libertate a inculpaților, simpla condamnare a acestora fiind de natură să-și atingă scopul pedepsei, respectiv asigurarea unei atitudini corecte față de valorile sociale ocrotite de legea penală. Curtea constată că situația personală a inculpaților P. A. C. și P. T. este similară cu cea a celorlalți inculpați, nefiind nevoie de supravegherea mai strictă a lor pe durata termenului de încercare, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate. Din acest motiv, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., pe un termen de încercare de câte 2 ani și 4 luni și respectiv 2 ani și 3 luni, stabilit potrivit art. 82 din vechiul Cod penal.

În consecință, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P. A. C. și se vor repune în individualitatea lor pedepsele componente: două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzute de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal. Se vor reduce cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare la câte 4 luni închisoare fiecare. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal se vor contopi aceste pedepse, inculpatul P. A. C. executând pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal se va dispune suspendarea pedepselor, principală și accesorie, aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 cod penal din 1968 și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție dacă va săvârși o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.

La fel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P. T. și repune în individualitatea lor pedepsele componente: două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzute de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal. Se vor reduce cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare la câte 4 luni închisoare fiecare. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal se vor contopi aceste pedepse, inculpatul P. T. executând pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor, principală și accesorie, aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968 și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție dacă va săvârși o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.

De asemenea, față de cele de mai sus, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. A. G. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare și se va reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S. I. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare și se va reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului N. L. I. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare și se va reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. C. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare și se va reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului D. A. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare și se va reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului Ș. I. A. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare și se va reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului H. N. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare și se va reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

4. Curtea constată că apelul inculpatului T. C. este întemeiat doar în privința cuantumului depăgubirilor la care a fost obligat de instanța de fond, către partea civilă. De asemenea, în această privință este fondat și apelul inculpatului S. I..

Curtea constată că nu au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la constituirea de parte civilă, așa cum susține inculpatul T. C., întrucât constituirea de parte civilă s-a făcut în termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 Cod procedură penală. Potrivit art. 20 alin. 5 lit. b Cod procedură penală, ulterior acestui moment partea civilă poate mări sau micșora întinderea pretențiilor. Faptul că la constituirea de parte civilă nu s-ar fi indicat probele nu atrage sancțiunea respingerii pretențiilor civile sau vreo altă sancțiune cu privire la acțiunea civilă formulată în procesul penal, având în vedere că este posibil ca acestea să nu fie cunoscute de partea civilă la momentul constituirii de parte civilă.

Instanța de fond a arătat că va obliga pe inculpați la plata cătrea partea civilă a despăgubirilor civile reprezentând minimul amenzii contravenționale ce ar fi trebuit aplicată de agenții din teren la poliția rutieră, dacă și-ar fi exercitat corect atribuțiile de serviciu. De asemenea, instanța de fond a arătat că va ține cont de valoarea punctelor de penalizare din anul 2013, când au fost comise faptele, arătând că la această dată punctul de penalizare era de 80 de lei, reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, care la acea dată era de 800 de lei.

Cu toate acestea, în ceea ce privește fapta de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului S. I., la instigarea inculpatului T. C., instanța de fond a dispus obligarea celor doi inculpați la plata sumei de 480 de lei, cu titlu de despăgubiri civile, deși contravenția pe care inculpatul nu a constatat-o se sancționa cu minim 4 puncte de penalizare, făcând parte din clasa a II-a de sancțiuni. Or, în acest caz, având în vedere că la stabilirea despăgubirilor civile trebuie ținut cont de numărul minim de puncte de penalizare și de valoarea punctului de penalizare din 2013, care era de 80 de lei, inculpatul S. I. trebuie obligat, în solidar cu inculpatul T. C., la plata sumei de 320 de lei, cu titlu de despăgubiri civile. În consecință, se va reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul S. I. de la 480 lei la 320 lei.

La fel, în ce privește prejudiciul produs prin faptele inculpatului T. C., în legătură cu faptele de abuz în serviciu pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată a autorilor (descrise la punctele B.I.2, B.I.5, B.I.9 și B.I. 13, din rechizitoriu), Curtea constată că, însumate punctele de amendă prevăzute de lege pentru contravențiile constatate de polițiștii P. B., B. Cosdmin P., C. I. C., Z. D. și S. V. (160 lei, 480 lei, 320 lei și 160 lei), conduc la un prejudiciu de 1120 lei, iar nu de 1280 lei, cât a reținut instanța de fond. Pentru aceste motive, se va reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul T. C., de la 1280 lei la 1120 lei.

Pentru restul faptelor de abuz în serviciu a fost stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor civile, ținându-se cont de numărul minim de puncte de penalizare prevăzute de lege pentru contravențiile constatate și de cuantumul de 80 de lei al unui punct de penalizare, reprezentând 10% din salariul minim din 2013.

Inculpații au criticat sentința, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, susținând că nu ar exista nicio bază pentru ca partea civilă să solicite despăgubirile civile în cauză. Curtea nu poate reține această critică, deoarece acțiunea civilă din procesul penal privește răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul produs prin faptele inculpaților de abuz în serviciu, respectiv prin neîndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor de serviciu sau prin îndeplinirtea lor defectuoasă. Astfel, instanța de fond a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu imputate, și prin aceste infracțiuni au produs un prejudiciu evaluat la valoarea amenzilor neaplicate și neîncasate. Temeiul legal al răspunderii civile delictuale în cauză în reprezintă dispozițiile art. 1357 și următoarele din Codul civil, privind răspunderea civilă delictuală. Așadar, partea civilă nu s-a substituit agenților constatatori, stabilind amenzi în locul acestora, ci a solicitat restituirea sumelor cu care a fost prejudiciată prin infracțiunile de abuz în serviciu, și la care inculpații au fost obligați de instanța de fond, în temeiul răspunderii civile delictuale.

II. Restul motivelor de apel ale parchetului și inculpaților P. A. C., P. T., B. A. G., A. G. V., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N. și T. C., ca și apelurile inculpaților D. A. și I. D. sunt nefondate.

1. P. a mai criticat individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, considerând că acestea sunt prea mici raportat la infracțiunile comise și neîndestulătoare pentru atingerea scopului pentru care au fost dispuse. P. a criticat și reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c din vechiul Cod penal, considerând că nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea acestora.

Așa cum s-a arătat anterior, instanța de fond a reținut în mod corect, în favoarea inculpaților, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, deoarece, până la săvârșirea infracțiunilor supuse judecății, toți inculpații au avut un comportament apreciat în societate și la locul de muncă, putând fi considerat ca fiind peste media societății din care fac parte. Astfel, inculpații T. C., P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N. sunt polițiști, persoane care se bucură de un statut deosebit în societate, nu au avut abateri disciplinare și sunt apreciați la locul de muncă. De asemenea, inculpații D. A. și I. D. sunt persoane care lucrează în mediul privat, sunt integrate în muncă și societate și se bucură de o apreciere din partea colegilor și apropiaților. Niciunul dintre inculpați nu este predispus la săvârșirea altui gen de infracțiuni, având în vedere faptul că aceștia și-au câștigat existența prin muncă. Nu s-a avut în vedere, la reținerea circumstanței prevăzute de art. 74 alin. lit. a din vechiul Cod penal, doar faptul că inculpații nu au antecedente penale, ci și toate aceste circumstanțe personale care impun reținerea acestei circumstanțe personale. În ce privește circumstanța prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c din vechiul Cod penal, practica judiciară a statuat că aceasta nu este incompatibilă cu o atitudine de nerecunoaștere a faptei comise. Ea a fost justificată de comportamentul corect al inculpaților, în fața instanței de judecată, constând în prezentarea la termenele de judecată, furnizarea de declarații și explicații, propunerea de probe în vederea aflării adevărului.

Față de incidența circumstanțelor atenuante, precum și față de gravitatea destul de redusă a faptelor comise, rezultată din valoarea destul de redusă a bunurilor remise și primite pentru traficarea influenței, curtea apreciază că pedepsele aplicate de instanța de fon inculpaților T. C., D. A. și I. D. sunt just individualizate. Așa cum s-a arătat anterior, pedepsele aplicate inculpaților P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N. au fost chiar prea mari, în raport cu gravitatea faptelor comise și cu persoana acestora, curtea procedând la reducerea lor.

2. Inculpații P. A. C., P. T., B. A. G., A. G. V., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., T. C., D. A. și I. D. au susținut, în esență, că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați, solicitând achitarea lor.

Întrucât faptele inculpaților T. C. și P. A. C., P. T., B. A. G., A. G. V., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., sunt corelative, constând în instigare la abuz în serviciu din partea primului și, respectiv abuz în serviciu din partea celorlalți, aceștia au expus argumente comune în susținerea apelurilor declarate. Din acest motiv, o parte din motivarea de către Curte a respingerii acestor argumente este comună.

Așa cum a reținut și instanța de fond, a cărei motivare este însușită și de Curte, sub aceste aspecte, probele administrate în cauză, dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul T. C. a fost sunat de mai multe persoane, pe perioada în care acesta a fost supravegheat tehnic, persoane care i-au solicitat de fiecare dată să intervină la polițiștii din subordine, ca să nu-i sancționeze în trafic, deoarece comiseseră diferite contravenții la legea privind circulația pe drumurile publice. Chiar dacă inculpatul T. C. nu le spunea direct polițiștilor din subordine să nu sancționeze persoana depistată în trafic, simplul apel telefonic al acestuia a condus la determinarea polițiștilor din subordine să-și încalce atribuțiile de serviciu și să nu ia măsurile ce se impun, pentru sancționarea contravențiilor constatate.

Faptul că de fiecare dată inculpatul T. C. era sunat de persoanele pe care le-a favorizat, care îl informau cu privire la numele agentului de poliție care le depistaseră în trafic, iar inculpatul T. C. îl suna imediat pe acest agent (de regulă în maxim 2 minute de la primirea apelului prin care se solicita intervenția), aparent fără nicio legătură cu ce îl rugase persoana oprită în trafic, probează fără dubiu săvârșirea faptelor de abuz în serviciu de către agentul constatator și respectiv instigare la abuz în serviciu, de către inculpatul T. C..

Nu pot fi primite susținerile inculpaților că, în fiecare din aceste situații (în care era sunat de persoanele protejate, informat cu privire la numele agentului constatator și apoi inculpatul T. suna imediat pe agentul constatator sau chiar îi dădea un beep), inculpatul T. C. nu a făcut decât să-și exercite atribuțiile de a supraveghea polițiștii din subordine sau să-i convoace la diferite întâlniri. Este complet neverosimilă o astfel de coincidență totală, între momentul în care inculpatul era sunat de persoanele contraveniente și era încștiințat cu privire la numele agenților constatatori și momentul în care inculpatul T. C. îi contacta pe aceștia, pentru diferite motive „de serviciu”, unele fără nicio logică. Având în vedere atitudinea agenților constatatori față de contravenienți, pe care întotdeauna i-au favorizat, în urma intervenției inculpatului T. C., este evident că motivul pentru care inculpatul îi contacta pe agenții constatatori, chiar în momentul în care aceștia au depistat contravențiile săvârșite de cunoscuții săi, era acela de a-i determina să nu îi sancționeze în trafic sau să le aplice sancțiuni mai ușoare, eventual care să nu impună ridicarea permisului de conducere sau a talonului autoturismului, atunci când era cazul. Curtea va detalia aceste situații, la momentul la care va re rând faptele inculpaților P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N..

La fel a procedat inculpatul și în cazul contravențiilor constatate de polițiștii P. B., B. C. P., C. I. C., Z. D. și S. V., care au recunoscut că motivul pentru care au aplicat sancțiuni mai ușoare, în cazuri similare, a fost acela că au fost contactați de inculpatul T. C. și că nu voiau să aibă probleme cu acesta la serviciu, dacă nu respectau dorința lui. Aceste declarații ale agenților constatatori menționați, ca și celelalte probe, în special conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul T. C. cu persoanele care i-au solicitat intervenția, sunt de natură să infirme susținerea inculpaților că existența unui cod de comunicare între inculpatul T. C. și ceilalți inculpați, polițiști subalterni, nu ar fi fost demonstrată niciodată. Chiar dacă a fost negată de inculpați, aceasta rezultă fără dubiu din convorbirile telefonice purtate de inculpați și din modul în care inculpatul T. C. și ceilalți inculpați polițiști au procedat de fiecare dată când a avut loc o intervenție. Conținutul convorbirilor telefonice și atitudinea inculpaților demonstrează existența acestei înțelegeri dintre ei, ca în cazul în care primeau un semnal de la inculpatul T. C., să favorizeze persoana pe care tocmai o depistaseră comițând o contravenție în trafic. Ar fi absurd să se creadă că inculpații, polițiști, ar fi putut vorbi în mod explicit, la telefon, despre săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu ce fac obiectul acestei cauze, întrucât aceștia știau foarte bine caracterul nelegal al intervențiilor inculpatului T. C. și posibilitatea tragerii lor la răspundere penală, pentru săvârșirea acestor fapte. Așa cum s-a arătat anterior, schema de comitere a infracțiunilor s-a repetat identic în fiecare din multitudinea de situații ce fac obiectul prezentei cauze, pentru a se putea considera că de fiecare dată a fost o simplăcoincidență între intervenția inculpatului T. și soluția nelegală adoptată de agentul din subordine pe care l-a contactat.

Vor fi analizate mai întâi faptele de instigare la abuz în serviciu comise de inculpatul T. C., pentru care autorii nu au fost trimiși în judecată, deoarece au recunoscut săvârșirea faptrelor și și-au însușit consecințele acestora.

2.1. Astfel, la data de 14.10.2013 inculpatul T. C. este sunat de M. V., unul din protejații săi, care îi spune foarte clar că un angajat al său, de la firma de transport ., are probleme „înspre C.”, iar inculpatul T. C. îi spune „Zi-i lui băiatul acela să-mi dea un telefon!...”. Imediat inculpatul T. C. a fost sunat de agentul constatator S. V., care îi spune, aparent fără nicio legătură cu motivul apelului anterior al lui M. către T., „Da șefu! Să trăiți! Mă prezint, mă prezint la ora două!”, iar T. îi răspunde „Ok! E ok, da?”. Martorul S. V. a arătat în declarația sa că, de fapt, motivul apelului a fost acela să fie indulgent cu contravenientul, ceea ce a și făcut. Martorul a arătat, de asemenea, că dacă erau sunați de șefi luau o măsură mau ușoară față de contravenientul oprit „ca să nu avem probleme la serviciu”. Astfel se explică și măsura favorabilă adoptată de martor în această situație, când a fost contactat de inculpatul T. C.. Acest mod de lucru în aplică inculpatul T. C. de fiecare dată când este sunat de vreun cunoscut al său, care îi solicită să intervină la agenții constatatori.

2.2. La data de 2.10.2013, ora 18,33 inculpatul T. este sunat de martorul H. C., care i-a spus că numita A. S. urma să fie sancționată pentru că parcase neregulamentar un autoturism, în zona Complexului Comercial Unirea din B., comunicându-i și numele polițistului, respectiv P.. Inculpatul îl sună imediat pe șeful lui P. B., respectiv pe A. C., căruia îi transmite „Sună-l te rog frumos pe P. să-mi dea și mie un telefon…”. Imediat, la ora 18:37, polițistul P. B. l-a sunat pe inculpatul T. C. și în cadrul convorbirii îi spune că „Da. N-am crezut inițial că…”, referindu-se la faptul că nu a crezut că persoana respectivă îl cunoaște pe inculpat, după care nu a mai sancționat-o. Martorul P. B. a arătat în declarația dată că în felul acesta a înțeles că inculpatul T. C. o cunoștea pe doamna respectivă și că a intervenit în favoarea ei, chiar dacă nu i-a spus explicit să nu o sancționeze. Având în vedere toate aceste elemente, este neverosimilă susținerea inculpatului T. că l-ar fi contactat pe agentul P. ca să-i explice că un abțibild de pe autoturismul respectiv poate fi utilizat de persoana respectivă. De altfel, nici nu a fost vorba în convorbirea respectivă de așa ceva, iar agentul P. nu a avut vreo problemă cu vreun abțibild. Chiar acesta arată că, dacă spusele șoferiței, că proprietarul mașinii îl cunoaște pe T., nu s-ar fi coroborat cu telefonul lui T., nu ar fi avut aceeași conduită, respectiv de a o lăsa pe contravenientă nesancționată. Or, această declarație este de asemenea relevantă pentru toate celelalte fapte comise de inculpatul T. C. în același mod, cu ceilalți inculpați din prezenta cauză.

2.3. La fel a procedat inculpatul T. C. și în data de 29.10.2013, când a fost oprit în trafic numitul R. M. Iliodor, care nu avea actele asupra sa. Acesta îl suna imediat pe inculpatul T. C., care îl întreabă de numele polițistului, martorul dându-i telefonul polițistului, căruia inculpatul T. C. i-a spus „Ape documente! Da!”, iar polițistul îi răspunde „Am înțeles!”. Este evidentă intervenția inculpatului T. Caudiu în favoarea numitului R. M. Iliodor și caracterul decisiv al acesteia pentru nesancționarea șoferului care nu avea actele asupra sa. Comisarul B. C. P., din cadrul Poliției Min. S., care coordona acea acțiune pe linie rutieră, a confirmat că l-a oprit pe contravenientul R. M., care nu avea actele asupra sa, însă după ce a vorbit cu inculpatul T., care i-a spus că „cetățeanul respectiv are documentele asupra sa”, l-a lăsat să plece, fără a-l sancționa. Față de această declarație și față de conținutul convorbirilor telefonice redate la dosar, curtea constată că e complet neverosimilă susținerea inculpatului T. C. că a sunat să confirme că R. M. Iliodor nu este o persoană urmărită general. În primul rând, aceasta nu este o atribuție a șefului poliției rutiere, iar, în al doilea rând, din probe rezultă fără dubiu că scopul telefonului a fost acela ca numitul R. M. Iliodor să nu fie sancționat pentru că nu avea actele asupra sa, ceea ce s-a și întâmplat în urma intervenției.

2.4. La fel s-a întâmplat și în data de 8.10.2013, când agenții de poliție Z. D. și C. I. C. au oprit în trafic pe numitul C. C. V., care circula cu o viteză de 82 km/h, într-o zonă unde limita de viteză era de 50 km/h. Imediat acesta îl sună pe inculpatul T. C., căruia îi spune „Bă, mă duc la București și la Rîșnov am … m-am oprit puțin cam tare…”, iar inculpatul îi spune „Băi! Auzi! Zi… zi-i la băiatul acela să-mi dea un telefon, te rog frumos, da?”. Agentul C. I. C. arată că a fost sunat imediat de polițistul G. C., prieten al inculpatului T., care i-a spus că au oprit pe unul care îl cunoaște pe șeful. Martorul C. I. l-a sunat apoi pe inculpatul T. și i-a spus „Da, șefu! Îi transmit”!, referindu-se la faptul că o să-i spună agentului Z. D. acest lucru. Acesta din urmă confirmă faptul că, în urma intervenției inculpatului T. C., i-a aplicat o sancțiune mai ușoară contravenientului, fiind influențat de inculpatul T. C. în acest sens. De altfel, din analiza registrului radar rezultă că acesta a avut cea mai mare viteză constatată în acea zi, iar sancțiunea aplicată a fost cea mai blândă. Chiar contravenientul depistat de agenții de poliție, martorul C. C. V., a arătat că scopul pentru care l-a sunat pe T. a fost acela de a-i solicita să intervină la agenții constatatori, pentru a-l favoriza. Acest lucru confirmă din nou faptul că inculpatul T. C. a instigat la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu pe agentul de poliție din subordine, cu scopul de a-i asigura șoferului C. C. V. un folos constând în aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, pentru contravenția rutieră comisă. Deși inculpatul nu recunoaște fapta, convorbirile telefonice și declarațiile celor doi agenți de poliție confirmă fără dubiu săvârșirea acesteia, astfel încât în mod just a reținut instanța de fond vinovăția inculpatului și cu privire la această faptă.

În aceste cazuri săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu a fost dovedită și prin declarațiile date de polițiștii asupra cărora inculpatul a intervenit, ca să îi determine să-i favorizeze în trafic pe șoferii contravenienți care îi solicitaseră ajutorul. În celelalte cazuri dovedirea acestor infracțiuni rezultă, în principal, din convorbirile telefonice purtate de inculpatul T. cu persoanele care i-au solicitat intervenția și apoi cu agenții de poliție instigați la abuz în serviciu. Aceste convorbiri se coroborează cu declarațiile persoanelor audiate și, în special cu declarațiile martorilor polițiști S. V., P. B., B. C. P., Z. D. și C. I. C., care confirmă că scopul pentru care au fost contactați de inculpatul T. C., când au oprit în trafic o cunoștință a acestuia, a fost acela de a-i determina să le aplice un tratament favorabil acestora. Aceeași schemă o va aplica inculpatul T. C. și cu ceilalți polițiști, inculpați în prezenta cauză.

2.5. Mai trebuie menționat că, în afară de acești agenți de circulație, care au recunoscut încă de la urmărirea penală săvârșirea faptelor de abuz în serviciu, în cursul judecății acestea au fost recunoscute și de inculpatul A. G. V., care a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoașterii învinuirii. Acesta, ca și ceilalți agenți de poliție menționați anterior, a arătat că, deși a constatat că șoferița M. M. oprise neregulamentar, după ce a fost sunat de inculpatul T. C. i-a aplicat acesteia doar un avertisment verbal și a lăsat-o să plece, deși avea obligația de a întocmi un proces verbal și de a aplica o sancțiune. Aceeași schemă a fost aplicată și în acest caz de inculpatul T. C., care a fost sunat de șoferița contravenientă, inculpatul i-a spus acesteia să-l întrebe cum îl cheamă, apoi l-a contactat imediat pe ofițerul P. C., întrebându-l cine acționează în zona Griviței și spunându-i acestuia ca agentul de circulație respectiv să-i dea un telefon. Agentul constatator A. G. s-a conformat imediat, l-a sunat, iar inculpatul T. C. l-a atenționat „Vezi un pic că e doctoriță… Da?”, agentul răspunzând „Am înțeles! Am înțeles! Să trăiți!”, după care a lăsat-o să plece. Intervenția inculpatului în decizia agentului constatator este clară, iar susținerea inculpatului T. C. că l-ar fi sunat să-i spună că e doctoriță și că aceasta are multe urgențe, fiind solicitată la copii, nu poate fi primită, deoarece contravine situației de fapt rezultate din probe. În convorbirea dintre cei doi nu a fost vorba de așa ceva, ci, așa cum arată chiar și inculpatul A. G. V., în urma telefonului inculpatului T. a luat decizia de a-i aplica contravenientei un avertisment verbal, fiind evident că acesta a și fost scopul pentru care a fost contactat de inculpat.

Pentru restul infracțiunilor de abuz în serviciu, comise de inculpații care au avut calitatea de agenți constatatori, și respectiv instigare la abuz în serviciu, comise de inculpatul T. C., agenții constatatori nu au recunoscut că au luat decizia de a-i favoriza pe contravenienți în urma intervenției inculpatului T. C.. Faptele au fost însă desfășurate după același tipar ca cele descrise mai sus, în care inculpatul T. C. era sunat de contravenientul care fusese oprit în trafic, după care îl contacta imediat pe acesta și îi transmitea un mesaj din care agentul constatator înțelegea că cel oprit în trafic era cunoștința inculpatului T. C. și că trebuia să „aibă grijă” de acesta. Modul în care inculpatul T. C. era contactat, de contravenient sau de o cunoștință comună, imediat ce era oprit în trafic, după care inculpatul îl contacta imediat pe agentul constatator, precum și măsurile favorabile, nejustificate, aplicate de agenții constatatori sau, în unele cazuri, lipsa oricărei măsuri, dovedesc cu certitudine existența infracțiunilor de abuz în serviciu și respectiv instigare la abuz în serviciu, chiar dacă inculpații, agenți constatatori, nu au recunoscut săvârșirea faptelor. Materialitatea faptelor relevă și existența laturii subiective a infracțiunii, fiind exclusă posibilitatea existenței unei pure coincidențe între apelul inculpatului T. C. și soluțiile favorabile adoptate față de contravenienți, așa cum susțin inculpații P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N. și T. C.. În realitate, modul în care s-au desfășurat faptele denotă că și în aceste cazuri, ca și în cazul agenților constatatori care au recunoscut că inculpatul T. C. intervenea pentru a-i favoriza pe contravenienții depistați în trafic, soluțiile adoptate nu au fost rezultatul unei aprecieri proprii a agentului constatator, ci a unei fapte abuzive, determinată de intervenția inculpatului T. C..

2.6. Astfel, la data de 01.10.2013 martorul U. M. T. a fost depistat de inculpatul B. A. că nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni care se angajaseră regulamentar în traversarea străzii. Acesta l-a constatat pe numitul M. V., știind că „este prieten cu T. C.”, după care agentul a venit și i-a înapoiat actele fără să-i aplice vreo sancțiune. Contravenientul a recunoscut că nu a acordat prioritate de trecere, fiind conștient că această contravenție se sancționa, printre altele, cu suspendarea dreptului de a conduce, arătând în cursul urmăririi penale că dacă nu apela la prietenul său „în mod sigur rămânea fără permis, deoarece polițistul era foarte vehement”. Din acest motiv nu poate fi primită apărarea inculpatului B. în sensul că martorul U. l-ar fi sunat pe numitul M. V. după ce inculpatul i-ar fi spus că nu o să-l sancționeze pentru contravenția constatată. Nu ar fi avut nici un sens ca martorul să sune după acest moment, deoarece motivul apelului telefonic a fost acela ca martorul să nu fie sancționat cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.

După aceeași schemă, M. V. l-a contactat pe inculpatul T. C., căruia i-a spus numele agentului B., după care inculpatul l-a contactat imediat pe acesta din urmă, care s-a și conformat, spunându-i: „Am înțeles! Să trăiți!”. Situația de fapt este rezultată din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpați, din declarația martorului M. V., care a recunoscut că a intervenit la inculpatul T. C., în favoarea prietenului său U. M. T., și din faptul că, deși inițial inculpatul B. a fost foarte vehement în aplicarea sancțiunii suspendării dreptului de circulație, după intervenția inculpatului T. C. i-a restituit actele contravenientului, fără să-i mai aplice vreo sancțiune.

Apărarea inculpaților T. și B., în sensul că nu ar fi fost vorba de o intervenție și că sancțiunea avertismentului verbal aplicată de inculpatul B. A. în speță este legală, nu poate fi primită, deoarece din probe rezultă clar că această măsură nu a fost rezultatul liberei aprecieri a inculpatului B., ci a fost rezultatul influenței exercitate de inculpatul T. C., la solicitarea lui M. V.. Dacă nu ar fi fost probele certe care să denote că sancțiunea aplicată a fost rezultatul intervenției martorului M. V. și apoi a inculpatului T. C., sancțiunea ar fi fost rezultatul liberei aprecieri a agentului constatator și s-ar fi putut susține că, deși exagerat de blândă, aceasta a fost aplicată cu respectarea normelor legale. Având în vedere însă că sancțiunea aplicată de inculpatul B. A. în speță este determinată în mod clar de intervenția abuzivă a inculpatului T. C., nu mai poate fi vorba de aplicarea legală a sancțiunii, ci de aplicarea abuzivă a acesteia, fapt care se circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu. Din aceste motive nu poate fi primită apărarea inculpatului B. A., că sancțiunea aplicată este rezultatul aprecierii sale, încercând să acrediteze ideea că în general acesta aplică sancțiuni mai blânde, fapt constatat și de superiorii săi. Convorbirea purtată de inculpatul B. A. cu inculpatul T. C., încheiată cu confirmarea primului „Am înțeles! Să trăiți!”, denotă clar că sancțiunea blândă aplicată de inculpatul B. a fost rezultatul intervenției abuzive a primului în procesul său de individualizare a sancțiunii.

La fel, nu poate fi primită susținerea inculpatului T. C., că telefonul său dat inculpatului B. A., imediat după ce a fost sunat de M. V., care a pomenit, aparent fără nici un sens, numele lui B., a fost doar pentru a verifica activitatea agentului. Așa cum s-a arătat, o astfel de coincidență, între telefonul dat de M. V. și contactarea imediată a inculpatului B. de către inculpatul T. C., nu poate fi explicată decât prin intervenția abuzivă a inculpatului T. C., în decizia inculpatului B. A. de a-l sancționa pe contravenientul U. M.. Altfel, convorbirile dintre persoanele implicate (M. V., T. C. și B. A.) nu au nici un sens logic, iar explicațiile inculpaților pentru justificarea lor sunt lipsite de logică.

De asemenea, din aceste probe rezultă că la momentul intervenției inculpatului T. C., inculpatul B. A. nu luăsese decizia de a nu-l sancționa pe martor, ci, dimpotrivă, această decizie a fost luată ca urmare a intervenției inculpatului T. C..

2.7. La data de 18.10.2013, ora 12:50 inculpatul P. T. a oprit în trafic autovehiculul aparținând societății administrate de inculpatului D. A., trimis în judecată pentru cumpărarea influenței inculpatului T. C.. Șoferul autovehiculului, martorul P. A., i-a înmânat actele polițistului, care a constatat că acesta a circulat având polița RCA expirată. Șoferul l-a sunat pe patronul său, inculpatul D. A., care l-a sunat imediat pe inculpatul T. C.. Acesta din urmă i-a transmis să-i spună agentului constatator să-i dea un telefon, D. sunându-l imediat și spunându-i „T. îl cheamă da a zis că nu vrea să vă sune”. Pentru că agentul constatator nu a vrut să-l sune, inculpatul T. C. l-a sunat pe superiorul inculpatului P. T., respectiv pe martorul A. C., transmițându-i „să-l sune pe T.”. Martorul A. C. a precizat că a urmat ordinul și l-a sunat pe inculpatul P. T., spunându-i „mi-a spus C. să te sun”.

Rezultatul acestui apel a fost faptul că inculpatul P. T. nu a mai reținut certificatul de înmatriculare al autoturismului neasigurat și nu a mai retras plăcuțele cu numărul de înmatriculare (așa cum prevede art. 112 alin. 1 și 2 din Legea nr. 135/1995), ci a consemnat în procesul verbal, în mod nereal, că contravenientul nu ar fi avut poliță RCA „asupra sa”. Inculpatul P. T. știa cu siguranță că, la momentul întocmirii procesului verbal, pentru autoturismul respectiv nu este încheiată o asigurare valabilă, iar din ceea ce a consemnat ar rezulta că autovehiculul ar fi avut asigurare, dar șoferul nu avea polița asupra sa. Or, în acest caz, neaplicarea măsurilor legale și consemnarea nereală că șoferul autoturismului nu ar fi avut polița RCA asupra sa, dând de înțeles că acesta ar fi avut în acel moment încheiată o asigurare valabilă, reprezintă o neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu, care se circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu.

Faptul că inculpatul P. T. cunoștea cu certitudine că autovehiculul controlat nu avea asigurare la momentul opririi în trafic rezultă și din declarația martorului P. A., care arată că știa că autoturismul nu avea asigurare, precum și din declarația inculpatului D. A., care arată că l-a sunat pe T. să-l roage frumos dacă poate „să-i dea drumul la mașină”, să vină mașina înapoi și să plătească ulterior RCA-ul. Inculpatul D. A. arată că i-a spus și șoferului să îi zică polițistului să vină repede înapoi să plătească RCA-ul. Cu toate acestea, deși din probe rezultă că inculpatul P. T. cunoștea chiar de la șofer că autoturismul nu avea încheiată o asigurare valabilă la momentul opririi în trafic, ca să dea curs solicitării inculpatului T. C., transmisă indirect prin intermediul șefului său A. C., a consemnat în procesul verbal că contravenientul nu ar fi avut poliță de asigurare „asupra sa”, lăsându-l să plece fără să ia vreo măsură pentru neîncheierea asigurării.

Apărarea inculpatului P. T., că nu putea verifica cu certitudine dacă autovehiculul avea sau nu asigurare valabilă, deoarece nu avea acces la baza de date, nu poate fi primită, deoarece, așa cum rezultă din declarațiile martorului P. A. și D. A., inculpatul știa că în mod cert autovehiculul nu avea încheiată asigurare, și că tocmai acesta a fost motivul pentru care inculpatul D. A. a intervenit la T. C., să „îi dea drumul la mașină”, adică să nu îi aplice sancțiunea legală a reținerii talonului și ridicării plăcuțelor de înmatriculare. Martorul P. A. arată chiar că agentul de poliție i-a atras atenția că dacă are polița RCA expirată nu va mai putea pleca cu mașina, fapt din care rezultă de asemenea că inculpatul P. T. a luat cu bună știință decizia de a nu constata săvârșirea acestei contravenții, pentru a-i da posibilitatea șoferului să plece cu autovehiculul. Pentru autovehiculul respectiv s-a încheiat asigurare de-abia începând cu data de 22.10.2013, fapt care confirmă, de asemenea, cele consemnate anterior cu privire la lipsa unei asigurări valabile, care ar fi trebuit să impună aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege în acest caz (ridicarea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare), fără drept de circulație.

Afirmația inculpatului P. T. ar fi fost valabilă doar în cazul în care acesta chiar nu ar fi știut dacă autovehiculul are sau nu încheiată asigurare, nu și atunci când chiar șoferul îi spune agentului constatator că nu există asigurare și încearcă să intervină la șeful agentului constatator, ca să-l lase să plece cu autovehiculul. În acest caz nu exista vreun dubiu cu privire la inexistența unei asigurări valabile, iar agentul constatator nu avea de ce să consemneze în procesul verbal doar că șoferul nu ar fi avut polița RCA „asupra sa”, trebuind să consemneze că nu are încheiată o asigurare valabilă. De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea inculpatului P. T. că, în realitate, inculpatul T. C. s-ar fi referit în convorbirile menționate anterior la un alt agent de poliție (T. D.), deoarece din probe rezultă clar că inculpatul T. l-a avut în vedere pe el, întrucât el era cel care a oprit autovehiculul aparținând societății inculpatului D. A. și a constatat că acesta nu avea asigurare valabil încheiată.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului P. T. că în speță ar fi luat singur decizia de a nu constata contravenția prevăzută de art.64 din Legea nr. 136/1995, nefiind influențat de inculpatul T. C., deoarece din declarația martorului P. A. rezultă că, anterior intervenției inculpatului T. C. (prin A. C.), agentul de poliție i-a atras atenția că în lipsa poliției RCA nu mai putea pleca cu mașina, în timp ce ulterior acestei intervenții agentul de poliție a luat decizia de a nu mai constata această contravenție (ci doar o contravenție mai ușoară, a lipsei poliției RCA asupra sa, care nu presupune ridicarea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare, fără drept de circulație).

După ce inculpatul T. C. „i-a rezolvat” această problemă inculpatului D. A., acesta din urmă l-a sunat să-i mulțumească, iar inculpatul T. C. i-a spus să-i pregătească „ceva pentru grătar”, fapt care dovedește, alături de cele menționate anterior, că intervenția inculpatului T. C. a fost una abuzivă, pentru a-l favoriza pe angajatul inculpatului D. A..

2.8. Cea de-a doua faptă de abuz în serviciu și respectiv instigare la abuz în serviciu, săvârșite de inculpații P. T. și T. C., rezultă, de asemenea, din convorbirile telefonice purtate de inculpați în cauză și din modul diferit în care s-a comportat agentul constatator, anterior și apoi ulterior primirii apelului telefonic de la inculpatul T. C..

Astfel, la data de 04.10.2013 inculpatul P. T. l-a oprit în trafic pe martorul C. Andreas J., care se deplasa cu autoturismul cu numerele roșii de înmatriculare BN_. Martorul nu avea documentele solicitate de polițist asupra sa, motiv pentru care l-a sunat pe inculpatul T. C., care i-a spus „Zi-i să-mi dea un telefon”. Inculpatul P. T. l-a verificat pe contravenient în baza de date la ora 11:04. Întrucât inculpatul P. T. nu s-a conformat solicitării de a-l suna, inculpatul T. C. l-a sunat imediat, la ora 11:06, întrebându-l, aparent fără nici un motiv, în ce zonă este. În declarația dată la parchet inculpatul P. T. a arătat că, după ce l-a verificat în baza de date, l-a lăsat pe șofer să plece, deși acesta nu a avut actele asupra sa. În declarația dată în fața instanței inculpatul P. T. a declarat că își amintește că șoferul i-a prezentat ulterior toate actele și că din acest motiv l-a lăsat să plece fără să-l sancționeze. Instanța va reține ca fiind sinceră declarația inculpatului din cursul urmăririi penale, având în vedere că aceasta este dată mai aproape de data faptei și că este neverosimil ca inculpatul să-și amintească de-abia în cursul judecății un astfel de detaliu atât de important, cum ar fi acela că în realitate contravenientul și-ar fi găsit actele ulterior. În plus, declarația inculpatului P. T. nici nu coincide cu cea a martorului C. Andreas J., care arată, tot în fața instanței de judecată, că a găsit ulterior actele, mai puțin actul de identitate. De altfel, martorul C. Andreas J. a avut o poziție foarte oscilantă, în legătură cu motivul pentru care l-ar fi sunat pe T. C., din probe rezultând fără dubiu că motivul pentru care l-a sunat a fost acela de a-și asigura evitarea sancțiunii pentru contravenția săvârșită.

Susținerea inculpatului T. C. că l-ar fi sunat pe P. T., imediat după ce a fost sunat de contravenient în legătură cu constatarea contravenției, ca să afle în ce zonă se găsește, nu poate fi primită de instanță, având în vedere lipsa unui motiv plauzibil cu privire la sinceritatea intenției inculpatului T. C. de a afla unde este inculpatul P. T.. Inculpatul T. C., în calitate de șef al serviciului rutier, știa foarte bine în ce zonă se află inculpatul P. T., sau putea afla din planificările la care avea acces, instanța reținând că, în realitate, acest apel a fost urmare a solicitării de ajutor din partea martorului C. Andreas J., ca să-l determine pe inculpatul P. T. să nu îl sancționeze pentru contravenția constatată. De altfel, acest lucru s-a și întâmplat, inculpatul P. T., fără nicio justificare plauzibilă, lăsându-l pe martor să plece, fără a-i aplica vreo sancțiune pentru contravenția constatată.

La fel ca și în situația descrisă anterior, nu se poate reține că inculpatul P. T. și-a exercitat dreptul de apreciere cu privire la sancțiunea aplicată martorului C. Andreas J., deoarece în speță inculpatul a luat această decizie după ce a fost sunat de inculpatul T. C.. Acest fapt rezultă din modul în care s-au desfășurat faptele, precum și din faptul că, în declarația dată, inculpatul P. T. arată că martorul oprit a avut o atitudine arogantă, fapt care ar fi fost incompatibil cu aplicarea unei sancțiuni a avertismentului verbal, dacă agentul constatator ar fi luat singur decizia de a aplica această sancțiune. Aceeași concluzie rezultă și din lipsa unei explicații plauzibile, din partea celor doi inculpați, cu privire la scopul telefonului primit de P. T. de la inculatul T., la două minute după ce a fost sunat de C. Andreas J. și după ce a văzut că P. T. nu s-a conformat dispoziției sale de a-l suna, transmisă prin martorul oprit în trafic. E complet neverosimilă afirmația inculpatului T. C. că nu are nicio legătură apelul către P. T. cu apelul primit de la C. Andreas J., fiind clar că scopul acestuia este de a-l influența pe agentul constatator în decizia privind sancționarea contravenientului. Ca și ceilalți contravenienți favorizați de inculpatul T. C., și martorul C. Andreas J. are un statut social peste medie, fiind director și administrator la Kronstadt G. Imobiliare, având posibilitatea să plătească o amenda prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită și neavând nici un motiv pentru care să beneficieze de îngăduința agentului constatator.

2.9. În mod similar s-au petrecut lucrurile și în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, reținute în sarcina inculpatului P. A. C. și respectiv de instigare la abuz în serviciu, săvârșite de inculpatul T. C..

La data de 02.10.2013 inculpatul P. A. C. l-a depistat pe martorul Olaianoș M., comentator sportiv, care oprise în mod neregulamentar, în zona interzisă. D. același tipar, martorul l-a sunat pe inculpatul T. spunându-i că are o problemă „cu domnul agent P., că am oprit pe Griviței…”. Inculpatul îi spune să-i transmită agentului să-l sune, motiv pentru care contravenientul l-a sunat din nou pe inculpatul T., adresându-i înjurături agentului constatator. În cele din urmă inculpatul P. se conformează și îl sună pe inculpatul T., comunicându-i „Știți cum vorbește acesta cu mine? Eu îi vorbesc frumos, la persoana a II-a și el își bate joc de mine? Și încă pe stradă?”. Cu toate acestea inculpatul T. îi spune „Lasă… Acordă-i sprijin.” Afirmație care în mod evident înseamnă să nu îl sancționeze pentru contravenția constatată. Această afirmație a inculpatului T. C., venită în urma indignării inculpatului P. legată de atitudinea arogantă a contravenientului (care rezultă și din modul în care îl înjura pe agent în convorbirea cu inculpatul T.), denotă clar că decizia inculpatului P. A. de a nu-l sancționa pe contravenient a fost determinată de intervenția inculpatului T. C., nefiind opțiunea liberă de individualizare a sancțiunii, a agentului constatator.

Față de aceste probe certe, apărările inculpaților T. C. și P. A. C., în sensul că ar fi fost vorba de un eveniment sportiv, la care participa contravenientul, și că solicitarea de acordare a sprijinului s-ar fi referit la sprijinirea desfășurării în bune condiții a acestui eveniment, nu poate fi primită. În realitate, așa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpați și de inculpatul T. C. cu contravenientul, precum și din modul în care s-au desfășurat evenimentele, „sprijinul” impus de inculpatul T. a privit nesancționarea pentru contravenția pe care agentul o constatase. De altfel, staționarea martorului Olaianoș în acel loc nu a fost legată de participarea sa la un eveniment sportiv, având în vedere că în zonă nu se desfășura un astfel de eveniment, ci de . autoturismului parcat neregulamentar. De asemenea, nu se face vorbire în convorbiri de vreun autocar, care ar fi fost oprit de agentul de poliție, ci din probe rezultă cert că agentul constatator a vrut să aplice o sancțiune pentru oprirea interzisă a unui autoturism.

De asemenea, din convorbirile telefonice efectuate de inculpați și de martor nu rezultă că ar fi fost vorba de o simplă operațiune de îmbarcare debarcare, așa cum susține inculpatul P. A., ci de o oprire neregulamentară, faptă care a și atras solicitarea actelor șoferului de către agentul constatator, în vederea sancționării. Față de probele menționate anterior, este neverosimulă și apărarea inculpatului P. A., că el i-a solicitat actele șoferului, deși acesta nu comisese nicio contravenție, având în vedere că din convorbirile telefonice rezultă clar că motivul solicitării actelor șoferului a fost că acesta oprise neregulamentar.

De asemenea, afirmația inculpatului P. A., că l-ar fi sunat din propria inițiativă pe inculpatul T., este neverosimilă, având în vedere că în convorbirea purtată de acesta din urmă cu martor chiar inculpatul T. i-a solicitat martorului să-i spună agentului să-l sune.

Fapta inculpatului a produs un folos material martorului Olaianoș, care a fost exonerat astfel, în mod nelegal, de plata unei amenzi pentru oprirea autovehiculului în loc nepermis. Din acest motiv, nu poate fi luată în condiderare declarația acestui martor, care susține că agentul constatator nu ar fi avut de gând să-l sancționeze. Dimpotrivă, din convorbirile telefonice purate de martor cu inculpatul T. rezultă contrariul.

2.10. Aceeași situație a fost și în ceea ce privește constatarea de către inculpatul P. A. C. a opririi neregulamentare a autoturismului, de către numitul M. D., din data de 18.10.2013. Martorul M. D. arată că agentul i-a solicitat documentele, reproșându-i că a oprit într-un loc interzis și că nu s-a pus în mișcare atunci când i s-a făcut semn, agentul având probabil intenția de a-l sancționa. În acest moment la autoturism a venit fotbalistul B. M., care l-a sunat pe inculpatul T. C., primind de la acesta aceeași întrebare cu privire la numele agentului și aceeași solicitare: „du-te și spune-i … lui băiatul acela să-mi dea un telefon, da?”. De data aceasta nu a mai fost nevoie ca inculpatul P. A. să mai fie contactat de inculpatul T., pentru că martorul B. s-a deplasat la agent în timp ce vorbea cu inculpatul T., întrebându-l cum îl cheamă, fapt din care se deduce că agentul P. A. a luat la cunoștință de faptul că martorul vorbea cu inculpatul T. C.. Pentru că agentul începuse deja să completeze procesul verbal la acest moment, sancțiunea aplicată a fost aceea a avertismentului scris, sancțiune care însă nu a fost rezultatul liberei aprecieri a agentului constatator, ci al intervenției inculpatului T. C.. Altfel, dacă sancțiunea nu ar fi fost rezultatul acestei intervenții, nu ar fi avut nici un sens ca martorul să-i mulțumească imediat inculpatului T. C., trimițându-i un mesaj cu următorul conținut: „Merci mult.”. De altfel, chiar martorul B. M. a menționat, în declarația dată în cursul urmăririi penale, că scopul pentru care l-a sunat pe inculpatul T. C. a fost acela de a-l întreba dacă nu poate să-l ajute pe șoferul care parcase neregulamentar, ca să nu primească amendă.

Nu pot fi primite nici apărările inculpaților, în sensul că în cauză nu ar fi fost vorba de o intervenție pentru neaplicarea amenzii, deoarece nu ar exista o convorbire între cei doi inculpați în acest sens, deoarece, așa cum s-a arătat, inculpatul P. a constatat direct că martorul vorbește cu inculpatul T., în timp ce acesta s-a deplasat la autospecială vorbind la telefon și întrebându-l cum în cheamă. Acest lucru îl confirmă atât martorul B. M. cât și martorul M. D., care au declarat că B. M. s-a deplasat la autospeciala poliției în timp ce vorbea la telefon cu inculpatul T. C..

Faptul că inculpatulș P. A. C. ar fi putut, în mod legal, să aplice sancțiunea avertismentului, nu înseamnă că nu poate fi reținută în sarcina acestuia infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece din probele menționate anterior rezultă clar că individualizarea sancțiunii nu s-a făcut în mod liber de către inculpat, ci acesta a fost influențat, în mod nelegal, de inculpatul T. C., la intervenția martorului B. M.. Or, în acest caz nu mai este vorba de o individualizare făcută în mod legal, exclusiv de agentul constatator, ci de o intruziune nelegală, în acest proces, din partea inculpatului T. C..

2.11. Fapta de abuz în serviciu comisă de inculpatul S. I., la instigarea inculpatului T. C., a avut loc în aceleași condiții ca și celelalte fapte. Inculpatul S. I. l-a oprit în trafic pe martorul M. P., la data de 15.11.2013, pentru neacordarea de prioritate într-un sens giratoriu, dar, la intervenția inculpatului T. C., nu a constatat contravenția săvârșită, care presupunea și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, ci o altă contravenție, mai ușoară (nefolosirea centurii de siguranță). Astfel, la ora 21:06 inculpatul T. este sunat de numitul L. L., consilier local și prieten al acestuia, care i-a spus că „Un nepoțel de-al meu a intrat într-o… într-un sens giratoriu din acesta…” spunându-i inculpatului și numele agentului de circulație care constatase contravenție, respectiv „Domn S. (…)”.

Faptul că intervenția la inculpatul T. a fost făcută pentru a nu-i fi suspendat dreptul de conducere al contravenientului Mihărilă P., rezultă chiar din convorbirea telefonică purtată de acest inculpat cu numitul L. L., în care acesta din urmă spune că agentul de circulație „Vrea să-i ia carnetul…”. Faptul că, deși inițial inculpatul S. a avut această intenție, iar după intervenția inculpatului T. C., sub forma unui beep, s-a răzgândit și i-a aplicat doar o sancțiune pentru nefolosirea centurii de siguranță, denotă clar că decizia de a nu sancționa șoferul pentru contravenția săvârșită a fost luată în urma intervenției abuzive a inculpatului T. C.. De altfel, această intenție a agentului de cicrculație, la momentul opririi în trafic a contravenientului M. P., rezultă chiar din declarația acestuia din urmă, acesta fiind și motivul pentru care martorul a fost oprit de agent.

Din aceste motive, nu poate fi primită apărarea inculpatului S. I. că nu i-a aplicat sancțiunea pentru neacordarea de prioritate pentru că nu ar fi putut să ia numărul autoturismului căruia nu i se acordase prioritate. Din moment ce inculpatul S. i-a comunicat clar martorului intenția de a-i aplica sancțiunea contravențională pentru neacordarea de prioritate, imediat după ce l-a oprit (când știa că nu are numărul celuilalt autoturism), după care și-a schimbat brusc această intenție, după beep-ul primit de la inculpatul T. C., rezultă că decizia de a nu sancționa contravenientul pentru această faptă nu a fost una luată de inculpat în mod independent, ci una luată ca urmare a instigării la abuz în serviciu din partea inculpatului T. C.. Aceeași neverosimilitate o prezintă și susținerea inculpatului S. I. că s-ar fi decis să-l sancționeze pe șofer pentru nepurtarea centurii de siguranță, pentru că văzuse că la momentul opririi acesta nu purta centură, deoarece contravenientul oprit în trafic nu vorbește nimic de această contravenție, ci spune că agentul l-a încunoștințat după oprire că urmează să primească amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru neacordarea de prioritate.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului T., că a fost sunat de numitul L. L. doar ca să fie întrebat dacă unei persoane i se poate reține permisul de conducere dacă nu a fost implicată într-un accident, deoarece această afirmație este contrazisă chiar de conținutul convorbirii purtate de cei doi, care are un alt sens.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului S. că la ora apelului dat de inculpatul T. încheiase deja procesul verbal de contravenție, deoarece, potrivit raportului întocmit de acesta, ora sancționării contravenientului este 21:10, în timp ce apelul primit de la inculpatul T. C. a fost la ora 21:08. În plus, ora consemnată de agentul constatator poate fi una eronată, fie din culpă, fie chiar intenționat, pentru a acoperi urmele săvârșirii infracțiunii și a preconstitui o eventuală probă în apărare, însă convorbirile telefonice purtate de părți arată clar că la momentul intervenției inculpatului T. C. procesul verbal de contravenție nu era întocmit.

2.12. Același mod de lucru l-au avut inculpații și în cazul constatării contravenției comise de numita M. C., nora numitului M. V., persoană față de care s-a dispus sancționarea administrativă pentru cumpărarea de influență de la inculpatul T. C..

Astfel, la data de 02.12.2013 inculpatul N. L. a constatat că numita M. C. a oprit neregulamentar autoturismul. Contgravenienta l-a sunat pe soțul său, care l-a sunat imediat pe inculpatul T. C. să-i spună despre „problema soției sale”, de pe Griviței, comunicându-i totodată și numele agentului constatator „N.”. După nici un minut, agentul constatator N. L. este sunat de inculpatul T. C., care îl întreabă „Salut! Ce faci mă Liviule? În ce zonă ești?”, acesta răspunzându-i că „Pă Griviței… E-n regulă!”. Având în vedere convorbirea anterioară dintre inculpatul T. și M. D., este cert că mențiunea inculpatului N. L. că „E-n regulă!” se referă la faptul că a înțeles mesajul transmis, respectiv să nu o sancționeze pe contravenienta M. C.. Discuția ulterioară dintre inculpați, legată de găsirea unui A.N., este doar o diversiune a acestora, pentru a justifica apelul dat de inculpatul T.. Altfel, este total neverosmimil că inculpatul T. îl sună tocmai pe agentul N. (care a constatat contravenția pentru care inculpatul T. a fost sunat cu nici un minut în urmă, unde s-a pomenit numele său), ca să-l întrebe de identificarea unui autor necunoscut al unui accident mortal. Ca și în celelalte cazuri, această coincidență perfectă între apelul inculpatului T., legat de pretinse probleme de serviciu, și numele agentului constatator, pomenit într-o convorbire anterioară în care i se solicita inculpatului sprijinul pentru diferiți contravenienți, nu poate fi primită.

Din aceste motive nu pot fi primite apărările inculpaților, că apelul nu ar fi privit favorizarea contravenientei M. C., ci rezolvarea unor probleme de serviciu. De altfel, faptul că nesancționarea acesteia s-a datorat intervenției inculpatului T. C. rezultă și din aceea că imediat inculpatul a primit de la soțul acesteia un mesaj de mulțumire.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului N., că numita M. C. nu ar fi săvârșit nicio contravenție, ci el i-a solicitat actele fără nici un motiv, deoarece, pe de o parte o astfel de practică a agentului de circulație este neverosimilă, iar, pe de altă parte, inculpatul a sancționat în ziua respectivă mai multe persoane, pentru oprirea interzisă în zona respectivă. De altfel, dacă martora nu ar fi comis nicio contravenție și nu ar fi fost pasibilă de sancționare, nu ar fi avut nici un rost ca aceasta să-și sune soțul, pentru ca acesta din urmă să-l sune pe inculpatul T. C. și să-i comunice o „problemă” care nu există.

Faptul că inculpatul N. L. ar fi sancționat-o contravențional chiar pe d-na Solonari Loratta, prietena inculpatului T., nu dovedește că în speță cei doi inculpați nu ar fi săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu și respectiv instigare la abuz în serviciu, ci, eventual, dovedește că aceasta nu i-a solicitat ajutorul inculpatului T. pentru a fi ajutată, așa cum au făcut toate celelalte cunoștințe ale inculpatului, din prezenta cauză.

Faptul că inculpatul N. L. ar fi putut, în mod legal, să aplice sancțiunea avertismentului verbal, nu înseamnă că nu poate fi reținută în sarcina acestuia infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece din probele menționate anterior rezultă clar că individualizarea sancțiunii nu s-a făcut în mod liber de către inculpat, ci acesta a fost influențat, în mod nelegal, de inculpatul T. C., la intervenția soțului contravenientei. Or, în acest caz nu mai este vorba de o individualizare făcută în mod legal, exclusiv de agentul constatator, ci de o intruziune nelegală, în acest proces, din partea inculpatului T. C..

2.13. La fel, același mod de comitere a faptei rezultă și cu privire la fapta inculpatului A. C., din data de 15.10.2013, care a oprit-o în trafic pe martora C. M., întrucât efectuase o depășire a unui autobuz pe linia continuă. Aceasta a sunat-o pe numita V. A., din cadrul trustului de presă Mix TV, care l-a rândul ei l-a sunat pe inculpatul T. C., spunându-i: „contabila noastră este la T., cică rămâne fără permis, da ea zice că e nevinovată”. Inculpatul i-a spus că o se verifice, după care se constată că agentul de circulație nu a mai sancționat-o pe contravenientă pentru depășirea pe linia continuă (care ar fi atras și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule), așa cum i-a spus când a oprit-o, ci pentru o sancțiune mult mai ușoară (neutilizarea luminilor de întâlnire). Din acest mod de a proceda al inculpatului A. C., care i-a spus inițial martorei C. M., când a oprit-o în trafic, că va fi sancționată pentru depășirea pe linia continuă, iar după apelul la inculpatul T. C. al numitei V. A., care s-a plâns de faptul că martora urma să rămână fără permis, a sancționat-o pentru o altă contravenție mai ușoară, fără reținerea permisului de conducere, rezultă cu certitudine influențarea deciziei inculpatului A. C., în aplicarea sancțiunii contravenționale. Martora C. M. a declarat că a depășit pe linia continuă, dar nu știe de ce agentul de poliție nu a sancționat-o pentru această contravenție. Or, acest fapt conduce la concluzia că singura explicație a comportamentului inculpatului A. C. a fost influențarea deciziei sale de către inculpatul T. C., așa cum acesta a procedat de fiecare dată când a fost sunat de persoanele care i-au solicitat intervenția pe lângă agenții de circulație, pentru a nu fi sancționați contravențional pentru faptele comise.

Din convorbirea purtată de cei doi rezultă că apelul numitei V. A. a fost dat înainte ca martora C. M. să fie sancționată de agentul constatator și când acesta îi comunicase că-i va ridica permisul de conducere, iar nu după ce acesta i-ar fi spus că o va sancționa doar pentru neutilizarea luminilor de întâlnire. Altfel, nu s-ar fi folosit în convorbirea telefonică că martora „cică rămâne fără permis”.

În mod cert rezultă că, inculpatul A. C. nu a sancționat-o pe C. M. pentru pentru contravenția constând în depășirea pe linia continuă, fapt care constituie infracțiunea de abuz în serviciu, constând în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu la care era obligat prin lege. Chiar dacă inculpatul ar fi luat singur decizia de a nu o mai sancționa pe contravenientă pentru această contravenție, infracțiunea de abuz în serviciu tot subzistă în sarcina acestui inculpat, deoarece acesta, cu intenție, nu a mai aplicat sancțiunea corespunzătoare contravenției mai grave constatate. Așa cum s-a arătat însă, inculpatul A. C. nu a luat singur decizia de a nu o mai sancționa pe martora C. M., întrucât inițial îi comunicase acesteia că o va sancționa pentru această contravenție, ci a fost determinat de inculpatul T. C., care fusese sunat anterior de martora V. A., pentru această contravenientă.

Din acest motiv nu pot fi primite susținerile inculpaților, că inculpatul T. C. nu a mai intervenit la agentul de circulație, așa cum îi promisese numitei V. A. în convorbirea telefonică, și că această schimbare brusă de atitudine din partea agentului constatator, în ceea ce privește contravenția constatată, ar fi fost rezultatul exclusiv al deciziei independente a acestuia, iar nu a intervenției făcute la inculpatul T. C.. Din probe rezultă că inculpatul T. C. transmitea cererile sale agenților din subordine și pe alte căi, prin intermediul altor subalterni, fapt care s-a petrecut cu certitudine și în speță. Altfel nu se poate explica în mod logic schimbarea de atitudine a agentului constatator, în ce privește contravenția pentru care să fie sancționată martora. Pentru aceste motive, nu poate fi primită nici susținerea inculpatului T. C., că i-a spus inițial martorei că „va verifica” cele relatate, după care nu s-a mai ținut de promisiune și nu l-a mai contactat deloc pe inculpatul A. C.. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul T. C. nu a procedat niciodată în acest mod, ci a dat curs întotdeauna cererilor diferitelor persoane de a interveni la agentul de circulație, ca să nu sancționeze persoanele oprite în trafic.

Sentința de condamnare a inculpatului A. C. și a inculpatului T. C. nu se bazează pe suspiciuni, ci pe probe din care rezultă că, deși martora C. M. a depășit un alt autovehicul, călcând linia continuă, inculpatul A. C. i-a aplicat o sancțiune mai ușoară, pentru altă contravenție. Această stare de fapt se bazează chiar pe declarația dată de martora C. M., în care aceasta recunoaște că a săvârșit contravenția constând în călcarea liniei continue. Nu există nici un dubiu cu privire la vberidicitatea acestei declarații a martorei, deoarece martora C. M. nu ar fi avut nici un interes să susțină că a săvârșit această contravenție, dacă nu o săvârșise în realitate. Inculpatul A. C. a declarat că nu-și explică de ce martora C. M. ar fi spus că o să-i ia permisul de conducere, deoarece el nu i-a comunicat așa ceva. Nu poate fi primită această susținere a inculpatului, deoarece modul în care s-au desfășurat evenimentele, precum și conținutul convorbirii telefonice dintre A. V. și inculpatul T., precum și declarația martorei C. M. denotă contrariul.

Nu poate fi primită nici susținerea că individualizarea sancțiunii ar fi fost rezultatul faptului că martora i-ar fi spus inculpatultu A. Ș. că ar avea probleme de deplasare, deoarece chiar inculpatul A. C. a arătat, în declarația din fața instanței de fond, că martora nu i-a spus că are un handicap și nici nu i-a prezentat vreun act în acest sens.

2.14. La data de 24.10.2013 inculpatul D. A. l-a oprit în trafic pe numitul P. B., care conducea o autoutilitară înmatriculată în Italia, fără a prezenta documentele solicitate de agentul constatator. Contravenientul l-a sunat imediat pe numitul M. P., iar acesta din urmă l-a sunat pe inculpatul T. C., spunându-i să a fost sunat de „B. P.”, care „s-a întâlnit cu un prieten de-al tău, unu D.…” și „Că el a plecat la drum și n-avea la el niște… P., baston, nimic, știi?”. În nici două minute inculpatul T. C. îl contactează pe inculpatul D. A., întrebându-l, ca de obicei, „Salut! Ce faci D., unde acționezi?”. Din acest apel inculpatul D. a înțeles că persoana depistată în trafic fără acte nu trebuie sancționată, motiv pentru care nu a sancționat-o pentru nicio contravenție.

Față de această situație de fapt, care nu poate fi contestată, Curtea reține că apărările inculpaților, cu privire la motivul apelurilor telefonice respective și cu privire la motivul nesancționării contravenientului, nu pot fi primite. Este cert că, din moment ce contravenientul l-a sunat pe P. M., ca să intervină la inculpatul T., înseamnă că el nu a avut actele la el. Susținerea că le-ar fi găsit ulterior, după ce a sunat, într-unul dintre buzunarele de la geacă, este neverosimilă, deoarece este cert că martorul nu avea actele la el în momentul în care i le-a solicitat agentul constatator, pentru că altfel nu ar mai fi solicitat această intervenție, ci le-ar fi căutat în buzunarul respectiv. În plus, în declarația dată la urmărirea penală, inculpatul D. A. arată că nu își amintește ce s-a întâmplat de nu a mai fost sancționat contravenientul, după care, în faza de judecată inculpatul „și-a amintit” că șoferul a găsit documentele. Această afirmație a inculpatului, din cursul judecății, va fi înlăturată ca nesinceră, deoarece inculpatul și-ar fi amintit acest aspect, atât de important, încă în cursul urmăririi penale, când era mai aproape de data faptei, dacă el ar fi fost adevărat.

De asemenea, afirmația inculpaților că apelul inculpatului T. C. ar fi fost unul de rutină, afirmație făcută în legătură cu toate celelalte apeluri similare din prezenta cauză, va fi înlăturată ca nesinceră, deoarece el a urmat la nici două minute de la momentul la care inculpatul T. a fost sunat de P. M., ca să fie înștiințat de faptul că martorul a fost oprit de agentul D., pentru că a circulat fără documente. Ca și în celelalte situații similare, curtea consideră că o astfel de coincidență perfectă, între momentul în care inculpatul T. era sunat de cineva care era oprit în trafic pentru săvârșirea unei contravenții, și momentul în care îl suna exact pe agentul care l-a oprit în trafic, ca să-l întrebe aspecte nesemnificative legate de serviciu, nu poate fi explicată decât prin intenția inculpatului T. de a-i aduce la cunoștință agentului că persoana oprită nu trebuie sancționată.

Nici susținerea martorului P. B. că ar fi sunat, prin intermediar, la T., pentru ca acesta să certifice identitatea sa, nu poate fi primită, deoarece aceasta nu era atribuția unui șef al poliției rutiere, iar legea sancționează lipsa documentelor, indiferent dacă conducătorul auto este cunoscut sau nu de agentul constatator.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului N. că, la ora apelului dat de inculpatul T., încheiase deja procesul verbal de contravenție, deoarece ora consemnată de agentul constatator poate fi una eronată, fie din culpă, fie chiar intenționat, pentru a acoperi urmele săvârșirii infracțiunii și a preconstitui o eventuală probă în apărare, însă convorbirile telefonice purtate de părți arată clar că acestea s-au purtat la intervale fosarte scurte de timp, iar nu după verificarea martorului; având în vedere acest interval scurt de timp (de nici 2 minute), în care inculpatul T. C. l-a sunat pe inculpatul D. A., ar fi fost imposibil pentru acesta din urmă să facă verificările și să constate că martorul a găsit actele, după care să-i dea drumul să plece nesancționat. În plus, așa cum a reținut și instanța de fond, nu există concordanță între declarațiile inculpatului D. A. și cea a martorului P. B., cu privire la durata verificărilor și la scopul și împrejurările contactării inculpatului T. C., fapt care denotă că aceștia nu spun adevărul când afirmă că martorul ar fi găsit actele și ar fi plecat înainte ca inculpatul T. C. să-l sune pe inculpatul D. A..

2.15. La data de 16.11.2013 inculpatul H. N. l-a oprit în trafic pe numitul Maurer S., care a condus autoturismul cu o viteză de 75 km/h, deși limita de viteză era de 50 km/h.. Ca în toate celelalte situații, persoana oprită în trafic l-a sunat pe inculpatul T. C., căruia i-a comunicat că „are o problemă cu mașina în Ghimbav”. Agentul constatator H. N. a luat la cunoștință de această convorbire cu inculpatul T. C., deoarece s-a înregistrat și momentul în care, în timpul convorbirii cu inculpatul T., contravenientul Maurer S. în întreabă pe inculpatul H. N. „cât am avut?”, interesându-se astfel de viteza nelegală cu care a fost depistat. Imediat a venit și conformarea din partea inculpatului T. C., sub forma unui „beep” dat pe telefonul inculpatului H. N., din care acesta a înțeles că persoana oprită în trafic nu trebuie sancționată. Întrucât contravenția a fost totuși înregistrată pe aparatul radar, constând într-o viteză nelegală, inculpatul H. N. i-a întocmit un proces-verbal de contravenție în scris, în care i-a aplicat sancțiunea avertismentului, deși nu exista nici un motiv pentru care acesta să nu i se aplice o amendă contravențională. Altfel nu s-ar putea explica de ce alți contravenienți, depistați în aceeași zi cu viteze mai mici decât numitul Maurer S., au fost sancționați cu amendă contravențională.

Inculpatul H. N. a invocat faptul că nu a aplicat sancțiunea amenzii deoarece contravenientul era cetățean german și ar fi fost dificultăți cu executarea acestei sancțiuni. Susținerea inculpatului nu poate fi primită, având în vedere că acesta putea constata ușor că persoana depistată în trafic vorbește românește și nu ar fi fost probleme de executare a sancțiunii amenzii, mai ales că acesta era un cunoscut om de afaceri local. În plus, martorul A. C. a arătat, în declarația dată în prezenta cauză, că în anul 2011 s-a revenit asupra dispoziției privind cetățenii străini ce comit contravenții pe teritoriul României, care pot fi sancționați contravențional inclusiv cu reținerea permisului.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului H. N., că nu ar fi știut al cui este numărul de telefon de pe care a fost apelat, deoarece din convorbirea purtată de contravenientul Maurer S. cu inculpatul T. C., în timpul căreia inculpatul H. a și fost întrebat de contravenient care a fost viteza cu care a circulat, a putut să-și dea seama cu cine vorbește. De altfel, această apărare a inculpatului H. N. se contrazice cu o altă afirmație a acestuia că, de fapt, el nu ar fi folosit telefonul său, în acea perioadă, ci ar fi folosit un alt telefon, împrumutat de la un coleg. Aceste afirmații sunt neverosimile, fiind făcute doar cu scopul de a acredita ideea că ar fi luat singur decizia de a sancționa contravenientul respectiv cu avertisment, deși nu există nicio justificare rezonabilă pentru aplicarea acestei sancțiuni.

Nu poate fi primită nici susținerea că motivul pentru care inculpatul T. C. a fost sunat de contravenient, chiar în momentul în care a fost oprit în trafic pentru depășirea limitei de viteză, ar fi fost acela că șoferul ar fi avut o problemă tehnică cu autoturismul, deoarece pentru astfel de probleme șoferul ar fi sunat la un service auto, nu la șeful poliției rutiere. Acest fapt, respectiv că inculpatul H. a fost întrebat de contravenient chiar în timp ce acesta din urmă vorbea cu inculpatul T. la telefon, care a fost viteza cu care a circulat, denotă că la acel moment, precum și la momentul în care a primit semnalul de la inculpatul T., inculpatul H. nu întocmise deja procesul-verbal de contravenție, așa cum s-a susținut în apel. Din acest motiv, curtea reține că ora consemnată de agentul constatator în procesul-verbal este una eronată, fie din culpă, fie chiar intenționat, pentru a acoperi urmele săvârșirii infracțiunii și a preconstitui o eventuală probă în apărare.

Relația apropiată dintre inculpatul T. C. și martorul Maurer Simobn rezultă și din tranzacțiile efectuate de aceștia anterior, precum și din faptul că, după întocmirea prezentului dosar penal, primul a fost angajat la societatea acestuia din urmă, fiind dovedit astfel motivul pentru care acesta l-a sunat pe inculpat. Toate acestea denotă o relație de interese între inculpatul T. C. și numitul Maurer S., în care primul îi asigură acestuia din urmă o protecție în cazul în care el sau un angajat al acestuia este surprins în trafic încălcând legislația rutieră.

În acest fel, este dovedit și faptul că, din moment ce inculpatul T. C. a intervenit într-o altă situație chiar și pentru un angajat al numitului Maurer S., ca să nu fie sancționat în trafic, el a intervenit cu certitudine și atunci când acesta din urmă a fost depistat conducând cu viteză peste limita legală, astfel încât să fie favorizat de agentul constatator în aplicarea sancțiunii contravenționale. Fapta este cu atât mai gravă cu cât este greu de înțeles motivul pentru care acesta a solicitat intervenția inculpatului T. C., iar acesta din urmă a și intervenit la agentul de circulație, care i-a aplicat sancțiunea „avertismentului”, în condițiile în care chiar inculpatul susține că susnumitul ar fi „milionar în euro”. În acest caz nu s-ar fi justificat sancțiunea avertismentului scris, fiind de presupus că șoferul putea să achite o amendă similară cu cele aplicate celorlalți șoferi contravenienți depistați în aceeași zi de inculpatul H. N..

2.16. De altfel, chiar în prezenta cauză, mai există o situație în care inculpatul T. C. a fost sunat la data de 04.10.2013 de numitul Ștefănoie G., socrul numitului Maurer S., pentru a fi înștiințat de faptul că unul din șoferii acestuia din urmă are o problemă în trafic („Pentru… pentru folie mă, pe geam, să-i ia carnetul?”). Imediat inculpatul T. C. i-a spus șoferului contravenient Kolumban B. să-i spună agentului constatator să-l sune („Zi-i lui băiatul acela să-mi dea un telefon.”), iar agentul Ș. A. l-a sunat, comunicându-i „Tot! Tot în regulă, domnu comandant! Sigur că da! Sigur, sigur!”. După această intervenție șoferul contravenient nu a mai fost sancționat contravențional, deși nici nu a avut actele asupra lui și avea aplicată o folie neautorizată pe parbriz.

Motivul invocat de agentul constatator, pentru nesancționarea contravenientului, este unul neserios, respectiv acela că l-a verificat pe șofer în baza de date și a constatat că nu avea permisul suspendat, iar foliile aplicate pe geamuri nu erau foarte opace și nu incomodau vizibilitatea. Nu pot fi reținute aceste susțineri ale inculpatului, deoarece din telefonul dat inculpatului T. C. de către numitul Ștefănoie G. rezultă clar că agentul constatator a vrut să-i ridice permisul de conducere șoferului contravenient, iar după intervenția inculpatului T. C. nu i-a mai aplicat acestuia nicio sancțiune. Dacă nu ar fi intenționat niciodată să-i ridice permisul de conducere șoferului contravenient, martorul Ștefănoie G. nu i-ar mai fi spus la telefon inculpatului că „Pentru… pentru folie mă, pe geam, să-i ia carnetul?”.

Șoferul contravenient Kolumban B. a recunoscut în declarația dată că nu avea actele la el și că polițistul i-a atras atenția că nu este în regulă cu folia respectivă, după care l-a sunat pe Ștefănoie G. să-i spună că a fost oprit, iar acesta i-a dat un număr de telefon la care a sunat și a spus că este angajat la Maurer Imobiliare și nu are actele la el. Martorul arată că nu a știut cu cine a vorbit la telefon și nu știe dacă i-a spus agentului să-l sune, însă faptul că inculpatul Ș. A. l-a sunat imediat pe inculpatul T. C. dovedește atât faptul că martorul a știut cu cine a vorbit la telefon, cât și faptul că i-a transmis agentului constatator ceea ce-i spusese inculpatul T., ca acestuia să-l sune.

Din nou, ca și în toate celelalte cazuri, Curtea exclude posibilitatea unei coincidențe între momentul în care inculpatul T. C. a fost sunat de contravenient și momentul în care acesta a sunat chiar pe același agent constatator, ca să-l întrebe diferite aspecte nesemnificiative, pretins legate de serviciu. Această coincidență, existentă în toate cazurile care face obiectul prezentei cauze, nu poate fi explicată decât prin faptul că, în acest mod, inculpatul T. C. atenționa agentul constatator că persoana oprită în trafic este cunoștința sa și că, în felul acesta, trebuie să-i aplice un tratament favorizant pentru contravenția constatată.

Deși în susținerea apelului, inculpatul T. C., prin avocat, solicită a se avea în vedere procesul – verbal de la fila 345, volum II, dosar de urmărire penală, prin care a primit amendă și reținerea certificatului de înmatriculare, curtea constată că la această filă nu există un astfel de proces-verbal. Există la fila 308 din vol. II al dosarului de urmărire penală un proces-verbal de sancționare încheiat pe numele lui Kolumban B., dar acesta datează din 5.06.2014, fapt care demonstrează că șoferul nesancționat de inculpat a continuat să comită contravenții seimilare. Relevantă este mențiunea din procesul-verbal, că „cond. auto a fost avertiszat verbal în nenumărate zânduri să se pună în legalitate acesta refuzând”.

Din cele de mai sus rezultă, cu certitudine, că inculpatul T. C. i-a instigat pe polițiștii din subordinea sa să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, în scopul favorizării șoferilor contravenienți depistați în trafic. Aceste intervenții ale inculpatului T. C., deși nu au fost recunoscute de acesta și de cea mai mare parte a inculpaților polițiști trimiși în judecată, ele sunt dovedite, dincolo de orice dubiu rezonabil, în primul rând cu interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpatului T. C. și persoanele care au săvârșit contravențiile rutiere sau alți intermediari, precum și cu interceptarea convorbirilor purtate, imediat după aceea, de inculpatul T. C., cu agenții constatatori. În general inculpații nu vorbeau explicit despre favorizarea contravenienților, fiind conștienți că pot fi interceptați, dar este cert că acesta era scopul contactării agenților de circulație de către inculpatul T. C., care s-au și finalizat întotdeauna cu favorizarea șoferilor contravenienți.

Este adevărat că simpla individualizare a sancțiunii contravenționale nu poate, în sine, să constituie infracțiunea de abuz în serviciu, chiar și în cazurile în care aceasta ar fi disproporțională cu contravenția constatată și cu sancțiunile contravenționale aplicate de același agent constatator în cazuri similare. În cauza de față, însă, s-a dovedit că măsurile dispuse de agenții constatatori nu au fost rezultatul liberei lor aprecieri, ci al unei instigări nelegale din partea inculpatului T. C., venite în urma solicitării persoanelor oprite în trafic. Or, în aceste cazuri, în care individualizarea măsurilor (multe nelegale) dispuse de agenții constatatori a survenit ca urmare a intervenției nelegale din partea superiorului ierarhic, nu mai poate fi vorba de o greșită apreciere a agentului constatator, ci de o încălcare a atribuțiilor de serviciu făcută cu intenție. Tocmai acesta este conținutul infracțiunii de abuz în serviciu, iar intenția agenților constatatori de a încălca atribuțiile de serviciu sau de a nu le respecta rezultă din faptul că au comis aceste încălcări la cererea inculpatului T. C., căruia îi solicitaseră intervenția șoferii contravenienți opriți în trafic.

Deși încălcările atribuțiilor de serviciu de către inculpații P. A. C., P. T., B. A. G., A. G. V., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N. ar putea părea nesemnificative, în aprecierea gradului de pericol social al acestora nu se poate face abstracție de amploarea fenomenului. Practic, nu a existat nici un caz, din toată perioada în care inculpatul T. C. a fost supus supravegherii tehnice, în care un agent de circulație să-i spună acestuia că nu dă curs solicitării sale de a-i favoriza pe șoferii contravenienți. Contravenienții făceau parte, în principal, din categoria persoanelor cu un statut mult peste medie, oameni de afaceri sau angajați ai acestora, pentru care plata unei amenzi contravenționale nu ar fi reprezentat un efort deosebit. Cu toate acestea, având în vedere „protecția” care le era asigurată de inculpatul T. C. în trafic, aceștia îi solicitau totuși intervenția asupra agenților constatatori, pentru a nu fi sancționați contravențional sau pentru a primi o sancțiune mai ușoară. Acest aspect este de natură să conducă la o tulburare însemnată a bunului mers al activității poliției rutiere, al cărei scop este tocmai depistarea și sancționarea abaterilor de la normele de circulație pe drumurile publice. Or, inculpatul T. C., cu concursul celorlalți inculpați din prezenta cauză, transformase, practic, serviciul poliției rutiere într-o instituție pusă în slujba intereselor personale. Astfel, inculpatul își cultiva relațiile cu diferite persoane influente din mediul de afaceri sau din alte medii, beneficiind, așa cum se va arăta în continuare, de diferite contraprestații din partea acestora.

Față de considerentele de mai sus, faptele inculpatului T. C. sunt pe deplin deovedite și se circumscriu infracțiunilor de instigare la infracțiunile de abuz în serviciu săvârșite de ceilalți inculpați, corect încadrate juridic de prima instanță.

În ce priovește solicitarea inculpaților P. A. C., P. T., B. A. G., A. G. V., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A. și H. N. de a li se aplica dispozițiile art. 18¹ din vechiul Cod penal, față de faptul că aceștia nu au înțeles gravitatea faptelor comise și nu au făcut nici un demers pentru repararea prejudiciului și pentru conștientizarea importanței respectării legii de către organele de poliție, curtea consideră că faptele acestora prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, nefiind întrunită condiția ca persoana și conduita inculpaților să releve lipsa unui astfel de pericol social. Dimpotrivă, inculpații au minimalizat importanța faptelor comise și au susținut că ele sunt normale, fapt care denotă că aceștia nu au înțeles importanța respectării legii de către organele de poliție. Spre deosebire de aceștia, așa cum s-a arătat, inculpatul A. G. V. a conștientizat gravitatea faptei comise și a reparat prejudiciul, înțelegând prin aceasta că îndeplinirea ordinelor nelegale date de inculpatul T. C., care la momentul respectiv îi era superior ierarhic, constituie o faptă ilicită, care a atras consecințe nefavorabile pentru prestigiul instituției din care face parte.

3. În ce privește existența infracțiunilor de trafic și respectiv de cumpărare de influență, inculpații T. C., D. A. și I. D. au negat săvârșirea acestora, susținând, în principal, că nu ar exista o legătură între încălcarea de către inculpatul T. C. a atribuțiilor de serviciu (constând în determinarea agenților din subordine să favorizeze anumiți contravenienți în trafic) și bunurile care i-au fost remise acestuia de către ceilalți inculpați.

Inculpații T. C., D. A. și I. D. au susținut că infracțiunile de trafic de influență și cumpărare de influență, presupun stabilirea cu exactitate a actului funcționarului public pentru care a fost cumpărată influența. Aceștia au susținut că nu s-a stabilit că, la momentul solicitării sau remiterii bunurilor, ar fi fost stabilite actele pentru care a fost cumpărată și respectiv vândută influența. De asemenea, inculpații au mai invocat faptul că actele de remitere a bunurilor respective ar fi fost determinate de relațiile apropiate dintre ei, iar nu de vânzarea sau cumpărarea influenței.

Curtea constată că nu pot fi primite aceste susțineri ale inculpaților, fiind dovedită existența infracțiunilor de trafic și respectiv cumpărare de influență.

3.1. Astfel, este cert că inculpatul T. C. a primit o . bunuri de la numitul M. V., întrucât chiar acesta din urmă recunoaște că i-ar fi dat inculpatului un card de combustibil, în anii 2013 și 2014, precum și niște lemne de foc, pe care martorul le-a considerat lemne de grătar. Nu poate fi primită susținerea martorului M. V. și a inculpatului T. C. că ar fi fost vorba doar de niște lemne de grătar, pentru că în convorbirea telefonică dintre inculpatul T. C. și martor rezultă că este vorba de niște lemne care trebuie trase din pădure („trebuie trase și e încă zăpadă”). Inculpatul T. C. a mai susținut că ar fi fost vorba în convorbire de niște lemne de foc pentru socrul său, fără a face însă dovada achitării lor de către socrul său.

Cert este că, inculpatul T. C. a beneficiat de unele produse din partea lui M. V., iar la rândul său, acesta din urmă i-a solicitat inculpatului T. C. să-și încalce atribuțiile de serviciu, în legătură cu săvârșirea unor contravenții pe drumurile publice. Martorul M. V. arată clar că „În ceea ce privește cardul de combustibil, i-am dat de mai multe ori cadrul de motorină pentru a alimenta atât pe parcursul anului 2013, cât și pe parcursul anului 2014. El venea și-mi cerea…. Am dat lui T. cardul să alimenteze în perioada 2013-2014 cam o dată pe lună sau la două luni. De regulă când mergea în delegații. Alimenta mașina personală”. Afirmația martorului că i-a dat aceste carduri inculpatului de regulă când mergea în delegații, trebuie înlăturată, deoarece, în astfel de situații, este clar că inculpatul ar fi plecat cu autoturismul de serviciu sau și-ar fi decontat transportul. Cert este că acel card de motorină a fost folosit de inculpatul T. C. pentru a alimenta autoturismul personal.

Aceste bunuri primite de inculpatul T. C. de la numitul Munntean V. nu au fost dezinteresate, deoarece chiar în prezenta cauză s-a dovedit că inculpatul T. C. a intervenit, la cererea lui M. V., pentru ca agentul de circulație B. A. să nu-l sancționeze pe numitul U. M. T., la data de 1.10.2014.

De asemenea, inculpatul T. C. a intervenit la data de 14.10.2013, la cererea lui M. V., ca un șofer din cadrul firmei acestuia să fie sancționat mai ușor de agentul constatator S. V., pentru că depășise viteza legală de circulație. Agentul constatator S. V. a recunoscut că motivul pentru care i-a aplicat contravenientului o sancțiune mai ușoară a fost acela că a fost sunat de inculpatul T. C. și că a verificat mașina și a văzut că „este înmatriculată pe MONDOTRANS și m-am gândit că este vreun prieten sau ceva de genul. Știam că e prieten cu cineva de la Mondo Trans”.

Această declarație a agentului de circulație S. V. este de natură a lămuri și mobilul pentru care numitul M. V. i-a remis inculpatului T. C. bunurile de care s-a făcut vorbire mai sus. Având o firmă cu un parc auto considerabil, martorul M. V. a înțeles să-și cumpere în acest mod influența inculpatului T. C. asupra agenților din subordine, în cazul în care el sau vreun șofer angajat al său ar fi fost depistat că încalcă normele privind circulația pe drumurile publice.

Chiar dacă, la momentul remiterii bunurilor respective, cei doi nu au precizat explicit că acestea sunt date în schimbul exercitării influenței inculpatului T. C. asupra agenților din subordine, acest lucru rezultă din solicitările repetate ale inculpatului M. V., făcute inculpatului T. C., de a fi favorizat, el sau alte persoane, în momentul în care au fost depistați că au încălcat legea privind circulația pe drumurile publice. Această convenție ilicită dintre inculpatul T. C. și numitul M. V. rezultă implicit din modul în care s-au petrecut faptele din prezenta cauză, ceea ce denotă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de influență. Având o firmă care presupune o activitate de transport auto, martorul M. V. știa că are nevoie de protecția inculpatului T. C., având în vedere posibilitatea foarte mare ca el sau vreun angajat al acestuia să fie depistați în trafic săvârșind diferite contravenții, și a înțeles să cumpere această „protecție” prin remiterea, cu titlu gratuit, către inculpatul T. C., a bunurilor menționate anterior.

De asemenea, de această „protecție” a inculpatului T. C. a beneficiat și nora martorului, numita M. C., care nu a fost sancționată (tot la intervenția inculpatului T. C.) la data de 2.12.2013, pentru oprirea neregulamentară.

Față de aceste solicitări de intervenții nelegale din partea martorului M. V. sau a membrilor familiei acestuia, nu se poate susține că remiterea bunurilor a fost determinată de existența unei relații de prietenie dintre cei doi. Ar fi putut fi primită această susținere a inculpatului T. C. dacă acesta nu ar fi efectuate actele nelegale solicitate de martorul M. V., respectiv determinarea agenților din subordine să-și încalce atribuțiile de serviciu, în favoarea martorului. Or, din moment ce remiterea de bunuri a fost urmată de astfel de solicitări ilicite din partea martorului, este clar că aceasta nu a fost făcută în considerarea relației de prietenie, ci în considerarea relației de interes reciproc, dintre cei doi.

3.2. Traficul de influență comis de inculpatul T. C. cu privire la martorul D. C., este dovedit prin declarațiile acestuia din urmă, care arată că i-a livrat periodic inculpatului baxuri de apă și băuturi carbogazoase, atunci când acesta i le solicita. Martorul arată că motivul pentru care i-a livrat aceste produse inculpatului este acela că „este bine să ai o relație cu șeful Serviciului Rutier, având în vedere că oricând putea să aibă o problemă în trafic”. De altfel, această declarație este emblematică pentru modul în care inculpatul T. C. a cultivat relațiile cu persoanele care i-au remis, în mod gratuit, bunurile de care se face vorbire în prezentul dosar. Martorul D. C. este angajat al . Harghita, societate care are ca obiect principal de activitate distribuția de băuturi alcoolice și nealcoolice. În perioada în care inculpatul T. C. a fost supravegheat tehnic, D. C. a fost sunat de acesta pentru livrarea de produse, în data de 25.10.2013, martorul spunând că „o rezolvă”. La scurt timp, ca dovadă a faptului că relația dintre cei doi este una bazată pe interes reciproc, în data de 28.10.2013, ora 13:50, numitul D. C. l-a sunat pe inculpatul T. C., spunându-i că a fost depistat că a oprit într-o zonă interzisă din mun. B. și că au făcut poze cei de la Poliția Locală. Inculpatul T. C. l-a sunat imediat pe șeful poliției locale, martorul I. C., căruia i-a solicitat să-l contacteze pe numărul de interior. Nu se cunoaște conținutul convorbirii dintre cei doi, dar cert este că numitul D. C. nu a fost sancționat în vreun fel, la data respectivă, de către Poliția Locală B..

Din toate acestea rezultă că remiterea produselor respective (în valoare totală de 750 de lei, după declarația martorului) de către numitul D. C., cu titlu gratuit, a avut ca mobil traficarea influenței de către inculpatul T. C., pe lângă agenții de circulație din subordine sau chiar din cadrul Poliției Locale, în scopul evitării sancționării martorului pentru încălcarea normelor de circulație pe drumurile publice. De altfel, martorul D. C. o si spune explicit, în declarația dată, că acesta este motivul pentru care nu a vrut să îi ia bani inculpatului T. Cladiu, pentru produsele furnizate. Martorul D. C. mai arată că au mai fost și alte situații în care l-a sunat pe inculpatul T. C., pentru probleme similare, în unele dintre acestea fiind „ajutat”, iar în altele inculpatul nu a putut să îl ajute, deși i-a spus că a încercat. Martorul mai arată că chiar inculpatul T. C. i-a spus ca, atunci când are nevoie de ceva (înțelegându-se că este vorba de intervenții la agenții de circulație), să apeleze la el, fapt care dovedește relația de interes reciproc dintre cei doi, precum și scopul remiterii bunurilor respective, ori de câte ori îi erau solicitate de către inculpat.

Față de aceste probe, vor fi înlăturate declarațiile inculpatului T. C., că a vrut să achite produsele respective, dar martorul nu a vrut să primească bani, aceasta întâmplându-se doar de câteva ori. Martorul D. C. a declarat că inculpatul nu i-a achitat niciodată produsele livrate. Deși inculpatul T. C. nu recunoaște că l-ar fi favorizat pe martor în exercitarea atribuțiilor de serviciu, din declarațiile martorului D. C. și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de aceștia în data de 28.10.2013, rezultă contrariul.

Deși inculpatul T. C. încearcă să minimalizeze gravitatea faptei, este clar că această practică a inculpatului de a solicita diferite produse, chiar pentru a le consuma împreună cu colegii de serviciu, cu diferite ocazii, fără să achite contravaloarea acestora, dar, în schimb, să-l favorizeze pe cel care i le-a livrat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de trafic de influență. Fapta este cu atât mai gravă, cu cât, din probele de la dosar, rezultă că aceasta era o practică constantă a inculpatului T. C. și cu alte persoane, de a lua diferite produse cu titlu gratuit și de a favoriza în trafic persoanele care i-au remis aceste produse. Această practică este de natură să decredibilizeze grav imaginea poliției rutiere, creând impresia că se poate asigura nesancționarea în trafic a persoanelor care i-au remis șefului acestui serviciu diferite produse.

3.3. Aceeași este situația și în cazul inculpaților D. A. și I. D., care i-au remis inculpatului T. C. diferite produse, la solicitarea acestuia, beneficiind în schimb de un tratament favorizant în cazul în care ei sau persoane apropiate lor au încălcat regulile de circulație pe drumurile publice.

Astfel, așa cum s-a arătat anterior, la data de 18.10.2013, ora 12:50 inculpatul P. T. a oprit în trafic autovehiculul aparținând societății administrate de inculpatului D. A.. Șoferul autovehiculului, martorul P. A., i-a înmânat actele polițistului, care a constatat că acesta a circulat având polița RCA expirată. Șoferul l-a sunat pe patronul său, inculpatul D. A., care l-a sunat imediat pe inculpatul T. C.. Acesta din urmă i-a transmis să-i spună agentului constatator să-i dea un telefon, D. sunându-l imediat și spunându-i „T. îl cheamă da a zis că nu vrea să vă sune”. Pentru că agentul constatator nu a vrut să-l sune, inculpatul T. C. l-a sunat pe superiorul inculpatului P. T., respectiv pe martorul A. C., transmițându-i „să-l sune pe T.”. Martorul A. C. a precizat că a urmat ordinul și l-a sunat pe inculpatul P. T., spunându-i „mi-a spus C. să te sun”. Rezultatul acestui apel a fost faptul că inculpatul P. T. nu a mai reținut certificatul de înmatriculare al autoturismului neasigurat și retragerea plăcuțelor nu numărul de înmatriculare (așa cum prevede art. 112 alin. 1 și 2 din Legea nr. 135/1995, cu a consemnat, în mod nereal, în procesul verbal că contravenientul nu ar fi avut poliță RCA „asupra sa”.

După ce inculpatul T. C. „i-a rezolvat” această problemă inculpatului D. A., acesta din urmă l-a sunat să-i mulțumească, iar inculpatul T. C. i-a spus să-i pregătească „ceva pentru grătar”, fapt care dovedește că relațiile dintre inculpații D. A. și T. C. nu erau unele bazate pe prietenie (de altfel inculpatul D. A. i se adresează inculpatului T. C. în această convorbire la persoana a II-a plural), ci unele de interes reciproc, fapt ce caracterizează elementele infracțiunilor de trafic și respectiv de cumpărare de influență.

Ca și în celelalte cazuri de trafic de influență, inculpatul T. C. nu a luat doar de data aceasta carne, fără să o achite, ci a făcut acest lucru de mai multe opri, anterior. Astfel, martora D. M. arată că soțul său, inculpatul D. A., îl suna pe inculpatul T. C. ca să facă rost de clienți noi, iar, de două ori, în ultima perioadă, la câte un restaurant, s-a întâmplat să îi recomande și la o familie, care a venit la restaurant cu inculpatul T., au degustat câte ceva, dar nu au plecat cu nimic la pachet. Această declarație a martorei se contrazice cu cea a soțului ei, inculpatul D. A., care arată că inculpatul T. ar fi venit la el cu nașul său, au fost serviți cu o gustare și, la plecare, i-a dat nașului și niște mostre, respectiv vreo 5 sortimente de produse, de câte 200 de grame, pentru a încerca bucatele de la restaurant. Această afirmație a inculpatului D. A. se contrazice cu afirmația soției sale, care arată că este sigură că potențialul client nu pleca acasă cu mostre de produse. Aceste aspecte denotă că remiterea „mostrelor” de produse s-a realizat doar către inculpatul T. C. sau către persoanele care l-au însoțit pe acesta (nașul său), probele de mai sus demonstrând că remiterea nu s-a făcut în considerarea prieteniei, ci în considerarea funcției inculpatului T. C. (la care inculpatul D. A. a și apelat, în data de 18.10.2013, pentru a fi favorizat un angajat al său).

În speță, traficul de influență este dovedit cu certitudine, prin faptul că chiar în aceeași convorbire în care inculpatul D. l-a sunat pe inculpatul T. să-i mulțumească pentru „serviciul făcut” (nesancționarea șoferului său pentru lipsa asigurării), inculpatul T. i-a solicitat să-i pregătească niște carne pentru grătar. Această faptă, de necontestat, denotă scopul în care au fost remise bunurile, respectiv pentru asigurarea unui tratament favorabil în trafic, pentru el și pentru șoferii lui, în momentul în care va fi nevoie de aceasta.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență și respectiv cumpărare de influență, nu este necesar ca inculpații să stabilească, în momentul remiterii și primirii bunurilor, care este actul concret pe care traficantul de influență în va influența. Există aceste infracțiuni și în cazul în care cei doi s-au înțeles tacit că traficantul de influență va interveni în cazul în care se va ivi problema ce va trebui rezolvată, cum a fost cazul în speță. Astfel, inculpatul T. C. solicita produsele oricând avea nevoie, inculpatul D. A. i le remitea fără a-i solicita să achite contravaloarea lor, știind că ori de câte ori va avea nevoie de intervenția inculpatului T. C. la agenții de circulație din subordine, va putea apela la influența acestuia, așa cum s-a întâmplat și în data de 18.10.2013. Din acest mod de lucru al inculpaților rezultă și intenția inuclpatului D. A. de a săvârși infracțiunea de cumpărare de influență. Pentru aceasta nu poate fi primită susținerea că nu ar fi fost dovedită intenția inculpatului în săvârșirea infracțiunii. Ca orice element subiectiv, intenția rezultă din materialitatea faptelor, din modul în care au acționat inculșpații, din modul în care inculpatul D. a solicitat ajutorul inculpatului T., după care i-a mulțumit și i-a pregătit „ceva pentru grătar”. Știind că poate comite foarte ușor contravenții la regimul rutier, mai ales că deține o societate comercială a cărei activitate presupune dese deplasări cu autoturismul, inculpatul D. A. a acceptat că probabilitatea de a apela la influența inculpatului T. C. este foarte mare, iar fapta din 18.10.2013 a și dovedit realitatea acestei presupuneri. În acest mod s-a încheiat între cei doi convenția ilicită de trafic și respectiv cumpărare de influență, nefiind nevoie ca aceștia să menționeze explicit care este actul concret pe care trebuia să-l influențeze inculpatul T.; este sufucient ca acest act să fie determinat generic, respectiv intervenția inculpatului T. ori de câte ori inculpatul D. sau angajații săi vor avea probleme in trafic.

Ar fi putut fi acceptată varianta că remiterea produselor respective s-a făcut în baza unei relații de prietenie dintre cei doi inculpați, dacă inculpatul D. A. nu ar fi apelat niciodată la influența inculpatului T. C. asupra agenților din subordine, ca să-l favorizeze în cazul în care ar fi săvârșit diferite contravenții la regimul rutier. Știind însă că oricând are posibilitatea să intervină la inculpatul T. să își exercite influența asupra genților din subordine, pentru a nu fi sancționat, inculpatul D. A. a neglijat să-și îndeplinească datoriile de deținător al unui autoturism, respectiv aceea de a-și întocmi o asigurare valabilă. Practic, prin furnizarea periodică a unor produse către inculpatul T. C., inculpatul D. A. a urmărit să-și asigure o „protecție” a acestuia într-un domeniu unde era predispus să aibă probleme, respectiv în domeniul traficului rutier. E aplicabilă și în cazul acestui inculpat rațiunea pe care a relatat-o martorul D. C. în declarația sa, respectiv că „este bine să ai o relație cu șeful Serviciului Rutier, având în vedere că oricând putea să aibă o problemă în trafic”.

Față de modul în care s-au petrecut faptele în prezenta cauză, precum și față de probele administrate, rezultă cu certitudine săvârșirea de către cei doi inculpați a infracțiunilor de trafic și respectiv cumpărare de influență.

3.4. Într-un mod similar s-au petrecut lucrurile și în ceea ce privește infracțiunile de trafic de influență și respectiv cumpărare de influență, săvârșite de inculpații T. C. și I. D.. Acesta din urmă, în calitate de director la . SRL, i-a livrat inculpatului T. C. diferite produse, ori de câte ori i-au fost solicitate, apelând în schimb la influența inculpatului asupra agenților de circulație din subordine, atunci când aceștia îl opreau în trafic pe el sau vreun angajat al acestuia, depistându-i că au săvârșit o contravenție la regimul rutier.

Astfel, la data de 03.10.2013 inculpatul T. C. l-a sunat pe inculpatul I. D., solicitându-i acestuia „ca de obicei”, adică băuturi alcoolice, respectiv whisky Jack Daniels. Apoi inculpatul T. D. l-a trimis pe agentul de poliție S. C. să ridice „dosarele” (sticlele de whisky), care au fost consumate la o petrecere cu colegii. Formularea inculpatului T. C. „ca de obicei” denotă că aceasta nu a fost singura dată când a cerut și a primit produse din partea inculpatului I. D. și că inculpații își făcuseră chiar un „obicei” din aceasta. Cum o astfel de practică, de a furniza periodic produse (băuturi alcoolice) inculpatului T. C. nu avea la bază nicio rațiune licită, singura explicație a gestului inculpatului I. D. rămâne cea din cazul tuturor celorlalte persoane care au cumpărat influența inculpatului, în prezenta cauză, respectiv aceea de a beneficia de influența acestuia în cazul în care este depistat în trafic, el sau un angajat al său, că a săvârșit o contravenție.

Acest lucru este confirmat și de intervenția din data de 02.12.2013, când inculpatul I. D. i-a solicitat inculpatului T. C. să-și exercite influența asupra unui agent din subordine, în cazul unui accident rutier comis de o angajată a societății pe care o conduce, B. A.. La această dată martora a comis un accident rutier, inculpatul I. D. l-a sunat pe inculpatul T., iar acesta l-a sunat imediat pe polițistul din subordine, A. C., dându-i dispoziție ca agentul constatator M. C. „să aibă grijă de femeie”. Polițistul care a întocmit procesul-verbal în urma acestui accident a reținut culpa exclusivă a șoferului de autobuz, care a fost sancționat contravențional, reținându-se, potrivit declarației martorei B. A., că ar fi lovit autoturismul condus de acesta „cu jumătatea autobuzului în unghiul unde este prinsă bara din față, distrugând aripa și smulgându-mi bara din față”. Fiind audiat șoferul autobuzului implicat în trafic, martorul N. S., acesta a declarat că el a fost nevinovat de producerea accidentului respectiv, susținând că era imposibil să se producă accidentul de circulație în maniera reținută de agentul constatator. Martorul arată că a acceptat această variantă pentru că însuși reprezentantul R. de la siguranța circulației i-a spus să o lase așa, cu culpa stabilită în sarcina sa, pentru că nu i se va întâmpla nimic, fiindu-i frică să nu-și piardă locul de muncă.

Chiar dacă este greu de stabilit, în acest moment, dacă martora B. A. a fost sau nu vinovată de producerea acestui accident de circulație, simplul fapt că inculpatul T. C., la solicitarea cumpărătorului de influență I. D., i-a transmis agentului de circulație care s-a ocupat de caz „să aibă grijă de femeie”, constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu. De altfel, la infracțiunea de trafic de influență, nici nu este necesar ca influența inculpatului asupra funcționarului să fie una care să presupună un act ilicit din partea funcționarului, ci poate fi și una ce are ca obiect un act licit. Astfel, chiar dacă martora nu ar fi fost favorizată de agentul de circulație care a stabilit culpa exclusivă a celuilalt conducător auto, simplul fapt că inculpatul T. a încercat să-și exercite influența asupra agentului constatator, transmițându-i să aibă „grijă” de ea, după ce anterior primise niște produse de la șeful acesteia, constituie infracțiunea de trafic de influență. De altfel, chiar martora B. A. arată, în declarație, că urmare a telefonului dat de I. D. a fost favorizată, în sensul că este posibil să fi deschis cu câteva minute mai devreme biroul tamponări.

Inculpatul T. a creat în acest mod o presiune asupra agentului constatator, care, în mod inevitabil, ar fi putut fi tentat să o favorizeze pe martoră în stabilirea vinovăției. Chiar dacă nu se poate stabili cu certitudine că decizia agentului constatator de a stabili culpa exclusivă a celuilalt conducător auto a fost determinată de intervenția inculpatului T. C., periculozitatea infracțiunilor de trafic și cumpărare de influență constă în aceea că fac să planeze suspiciunea asupra exercitării corecte a atribuțiilor de serviciu, de către funcționarii asupra cărora s-a pretins influența. Or, în acest caz, fapta inculpatului T. C. de a pretinde că are influență asupra agentului de circulație, influență care în cazuri similare din dosar, s-a dovedit a fi una reală, având în vedere calitatea sa de șef al agenților constatatori, solicitând diferite bunuri în schimbul exercitării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de influență. Totodată, fapta corelativă a inculpatului I. D., care i-a remis astfel de bunuri inculpatului T. C., în considerarea exercitării de către acesta a influenței asupra agenților din subordine, constituie infracțiunea de cumpărare de influență.

Inculpații au invocat faptul că nu s-ar fi dovedit că scopul remiterii sticlelor de whisky ar fi fost acela ca inculpatul T. C. să-și exercite influența asupra agenților din subordine, pentru că intervenția acestuia ar fi fost solicitată de-abia după aproximativ două luni de la data remiterii bunurilor. Ca și în cazul celorlalți cumpărători de influență, și în cazul inculpatului I. D. se crease un „obicei” ca acesta să-i remită periodic diferite bunuri inculpatului T. C. (fără ca acesta să achite contravaloarea lor), în considerarea faptului că el sau un angajat al societății pe care o conduce va avea nevoie de intervenția acestuia la agenții de circulație din subordine. La o societate comercială ce deține un parc auto considerabil, probabilitatea de a se comite contravenții rutiere este foarte mare, iar inculpatul I. D. știa că are nevoie de o „protecție” din partea inculpatului T., în acest domeniu, pentru a evita neplăcerile inerente unor astfel de situații. Acest lucru s-a și confirmat în cauză, la data de 2.12.2013, când nu a ezitat să-i solicite ajutorul inculpatului T., iar acesta nici nu și-a pus problema să nu intervină la agentul constatator și să-i transmită „să aibă grijă” de angajata societății inculpatului I..

Nu trebuie ca la momentul remiterii acestor produse, să fie determinat, în mod concret, funcționarul la care inculpatul T. C. va interveni. Este clar că produsele s-au dat pentru ca inculpatul să intervină, atunci când va fi nevoie, la unul din polițiștii de la serviciul rutier pe care inculpatul îl conducea. Fapta de trafic de influență s-a consumat în momentul remiterii produselor menționate anterior, cu scopul de a cumpăra influența pe care inculpatul T. C., în calitate de șef al serviciului rutier, o avea cu certitudine asupra polițiștilor din subordine. Pentru existența infracțiunii de trafic sau cumpărare de influență nu este nevoie să fie indicat funcționarul și nici numele acestuia, ci este suficient să fie menționată calitatea acestuia, fapt care rezultă cu ușurință din speță. Nu trebuie nici ca influența să fie exercitată pentru îndeplinirea unui act ilicit, existând infracțiunile de trafic și cumpărare de influență și în cazul în care se trafică influența pentru îndeplinirea de către funcționar a unui act licit.

Inculpații au mai invocat faptul că este dificil de stabilit data la care s-a comis în cauză infracțiunea de trafic de influență, având în vedere că remiterea bunurilor a avut loc la data de 03.10.2013, iar exercitarea influenței cumpărate a avut loc la data de 02.12.2013. Curtea reține că legea nu cere ca cele două acte să aibă loc simultan și nici măcar la un interval apropiat de timp. De altfel, legea nu cere nici măcar ca traficantul de influență să își exercite vreodată influența asupra funcționarului, ci doar să pretindă că are o astfel de influență, în schimbul căreia să solicite remiterea unor bunuri.

În speță, inculpatul T. C. nu i-a spus inculpatului I. D., în convorbirea telefonică din data de 03.10.2013, că sticlele de whisky respective sunt în schimbul influenței pe care o va exercita asupra agenților din subordine, însă modul în care s-au desfășurat faptele ulterioare denotă că singura explicație pentru care i-au fost remise, în mod gratuit, bunurile respective, a fost aceasta. La fel, faptul că inculpații aveau stabilită această practică mai de mult timp, denotă că nu mai era nevoie ca aceștia să stabilească explicit, la data de 3.10.2013, care era scopul remiterii sticlelor de whisky respective, pentru că acest lucru a fost stabilit deja anterior, în cazul remiterilor anterioare. Așa cum a arătat și martorul D. C., inculpatul T. C. solicita periodic, atunci când avea nevoie, să-i fie remise diferite bunuri (fără plată), după care persoana care i le remitea știa că are asigurată o „protecție” din partea acestuia, atunci când va fi depistat săvârșind vreo contravenție la regimul rutier („este bine să ai o relație cu șeful Serviciului Rutier, având în vedere că oricând putea să aibă o problemă în trafic”). Faptul că inculpatul I. D. a și apelat, la scurt timp, la această influență a inculpatului T. C., confirmă că aceasta a fost rațiunea remiterii periodice a bunurilor respective. Așadar, în speță, infracțiunea de trafic și respectiv cumpărare de influență, s-a consumat la data remiterii bunurilor, în considerarea influenței, fiind irelevantă data la care s-ar fi exercitat efectiv această influență.

Nu poate fi primită susținerea inculpaților că băutura respectivă ar fi fost remisă cu titlu de sponsorizare, deoarece nu a fost încheiat un astfel de contract de sponsorizare. În plus, este greu de acceptat că un astfel de contract de sponsorizare a unei instituții publice ar putea avea ca obiect băuturi alcoolice. De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea că aceste sticle de băutură ar fi fost remise în virtutea unei relații de prietenie dintre cei doi inculpați, deoarece chiar inculpatul I. D. arată în declarația sa că „îl cunosc pe inculpatul T. C. de aproximativ 5 ani, nu suntem prieteni, nu ne vizităm, suntem cunoștințe”. Or, față de aceste probe, curtea reține că singura explicație pentru care inculpatul I. a remite, la simpla cerere și fără plată, niște bunuri, unei persoane cu care nu este nici prieten și nici nu se vizitează, este aceea că au fost remise în considerarea funcție îndeplinite de inculpatul T. C. și a influenței pe care acesta a promis sau a lăsat să se înțeleagă că o are asupra agenților de circulație din subordine, influență pe care, de altfel, în calitate de șef al serviciului rutier, o și avea. Or, din moment ce inculpatul I. D. știa ce funcție îndeplinește inculpatul T. C. și a acceptat să-i remită acestuia bunuri, fără plată (deși nu era între ei o relație care să justifice acest gest) este dovedită intenția inculpatului I. D. de a cumpăra, prin aceste bunuri, influența inculpatului T. C. asupra agenților de circulație din subordine. Faptul că acesta a fost mobilul remiterii bunurilor solicitate rezultă și din modul în care inculpatul I. a solicitat exercitarea acestei influențe, atunci când a avut nevoie.

Practica inculpatului T. C. de a solicita diferite bunuri de la diferite persoane, fără a le plăti, chiar dacă acestea erau consumate împreună cu colegii, este deosebit de dăunătoare pentru imaginea instituției Poliției Române, mai ales atunci când inculpatul a uzat de funcția sa pentru a crea acestor persoane impresia că pot să fie favorizate în activitatea serviciului rutier pe care inculpatul îl conducea. Chiar dacă faptele inculpaților nu sunt grave prin valoarea bunurilor remise, ele sunt deosebit de periculoase prin consecințele pe care le-au produs asupra imaginii unei instituții de bază a statului. Astfel de fapte sunt de natură să scadă încrederea populației în corectitudinea și rigurozitatea polițiștilor în aplicarea legii, fapt care impune sancționarea inculpaților pentru infracțiunile de trafic și respectiv cumpărare de influență.

Pentru aceste motive, se impune atât respingerea argumentelor inculpatului T. C., prin care a solicitat achitarea sa, cât și respingerea apelurilor declarate de către inculpații D. A. și I. D. împotriva sentinței instanței de fond.

4. În ce privește infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, a informațiilor ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b din legea nr. 78/2000, săvârșită de inculpatul T. C., curtea reține că și aceasta este dovedită, dincolo de orice dubiu rezonabil, prin conținutul convorbirii telefonice purtate de inculpatul T. C. cu reprezentantul unei mari societăți de transport de persoane din județul B., respectiv numitul C. C., căruia inculpatul i-a spus în data de 8.10.2013 că „mă gândeam să te sun să-ți zic că noi avem niște acțiuni pă transport de persoane și dimineață am făcut pe ruta Zărnești”. A doua zi inculpatul i-a comunicat din nou susnumitului că „Noi avem acțiuni în fiecare zi! P-ăștia! (…) ținem legătura, nea C., între noi și vorbim! Da? Nu-i problemă!”.

În cauză rezultă că inculpatul T. C. a beneficiat de la numitul C. C. de folosirea gratuită a unui telefon mobil, până în anul 2012, când inculpatul și l-a trecut pe numele său. Martorul Coodreanu C. susține că a sponsorizat jucătorii de la FP Postăvarul cu 3-4 abonamente la telefoane mobile, iar inculpatul T. a fost unul din beneficiarii acestei sponsorizări. Atât martorul cât și inculpatul susțin că din 2002 și până în anul 2012 inculpatul T. i-ar fi remis martorului contravaloarea abonamentului, în numerar, lunar, și că de-abia în anul 2012 și l-ar fi trecut pe numele său. Deși neverosimilă, afirmația nu are nicio importanță, deoarece pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. b din legea nr. 78/2000 legea nu cere ca funcționarul să primească vreun folos în schimbul informației nedestinate publicității.

Inculpatul T. C. susține că această informație nu ar fi fost una secretă și că acțiunile la care face referire ar fi privit doar pe șoferii care fac transport ilegal de persoane, nu și pe cai care efectuează acest transport în baza unei licențe. Nu pot fi primite aceste susțineri ale inculpatului, deoarece acțiunea pe transport de persoane privea orice nereguli constatate în transportul public de persoane, iar șoferii angajați la societatea numitului C. C. puteau fi pasibili de sancțiuni contravenționale, în cazul în care s-ar fi depistat nereguli în activitatea lor. Faptul că pasibili de sancțiuni contravenționale ar fi fost șoferii numitului C. C., iar nu el personal, nu face ca infracțiunea de folosire a informațiilor ce nu sunt destinate publicității, comisă de inculpatul T. C., să nu mai subziste. Este evident că numitul C. C., în calitate de reprezentant al societății comerciale de transport de persoane, avea un interes ca șoferii angajați să nu fie sancționați de agenții de poliție, și a putut să ia măsuri ca să prevină aceste sancțiuni.

În al doilea rând, nu se poate susține că acțiunile de control făcute de polițiști, pe linia transportului de persoane, erau destinate publicității, deoarece ele nu au fost publicate în nici un document al poliției, la care să aibă acces și publicul. De altfel, nu poate fi acceptată afirmația că o acțiune de control (care se bazează pe elementul surpriză, tocmai pentru a putea împiedica persoanele controlate să ia măsuri pentru a evita depistarea contravențiilor) nu s-ar încadra în astfel de informații care nu sunt destinate publicității, așa cum susține inculpatul T. C.. Martorul A. C., polițist din cadrul IPJ B., arată, despre planul de acțiune privind combaterea pirateriei în transportul de persoane, că „După întocmire acest plan era comunicat șefilor ierarhici, nu era afișat, era confidențial, aveam acces doar noi, membrii biroului, iar polițiștii din subordine îl primeau doar când intrau de serviciu și aveau atribuții în îndeplinirea acestui plan.”. La fel, din adresa nr._/2.03.2015 emisă de IPJ B., rezultă că planurile de acțiune ale Serviciului Rutier B. nu fac parte din categoria informațiilor clasificate, dar au caracter confidențial, mai ales în ceea ce privește data și orele când se desfășoară, fiind destinate publicității decât după finalizare.

Așadar, din aceste probe rezultă cu certitudine că aceste informații nu erau destinate publicității, așa cum susține inculpatul. Din acest motiv, nu are nicio importanță faptul că numitul C. C. ar fi făcut numeroase reclamații împotriva persoanelor care transportau ilegal persoane, deoarece acțiunea de control a poliției nu era una destinată exclusiv împotriva acestor persoane, ci împotriva încălcării legii în transportul de persoane, fapt care poate fi făcut și de persoanele care efectuează transport public în baza unei licențe.

Pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. b din legea nr. 78/2000 nu este nevoie ca informațiile să fie declarate documente cu caracter clasificat, în baza Legii nr. 182/2002, ci este suficient ca aceste informații să nu fie destinate publicității. De aceea nu are nicio relevanță faptul că informațiile nu ar fi fost clasificate, potrivit legii, ele încadrându-se în noțiunea generală de secret de serviciu.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

I. Admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție - S. T. B. și inculpații P. A. C., P. T., B. A. G., A. G. V., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N., T. C. împotriva sentinței penale nr. 138 din data de 25 mai 2015 a Tribunalului B., pe care o desființează sub următoarele aspecte:

1. modul de soluționare a acțiunii penale în ceea ce îi privește pe inculpații T. C., H. I. și A. G. V.;

2. individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților P. A. C., P. T., B. A. G., S. I., N. L. I., A. C., D. A., Ș. I. A., H. N.,

3. cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații T. C. și S. I..

Rejudecând în aceste limite;

1.A. .În temeiul art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968, raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1,3 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d Cod penal din 1968, condamnă pe inculpatul T. C. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (A. VI din rechizitoriu).

În temeiul art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul T. C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b Cod penal din 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (A.VI.3 din rechizitoriu)

Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului T. C. prin sentința apelată:

- patru pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1968 raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- 16 pedepse principale de câte 2 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 fiecare pentru săvârșirea a 16 infracțiuni prevăzute de art. 25 raportat la art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, respectiv de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- înlătură temporar sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința apelată;

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 Cod penal din 1968 dispune contopirea acestor pedepse, cu pedepsele aplicate prin prezenta decizie, aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare, inculpatul T. C. executând pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

Menține modalitatea de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea sub supraveghere, stabilită de instanța de fond.

1.B În temeiul art. 6¹ din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 lit. a, c, 76 lit. d Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă inculpatul H. I., fiul lui I. și M., născut la data de 16.10.1977 în ., domiciliat în Rîșnov, Cva. Florilor, ., ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, (A.VI rechizitoriu).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 81, art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor, principală și accesorie, aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție, dacă va săvârși o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.

1.C. În temeiul art. 19 din legea nr. 255/2013 raportat la art. 18¹ din Codul penal din 1968 achită pe inculpatul A. G. V. (fiul lui N. și E., născut la data de 14.05.1989, în oraș Băicoi, jud. Prahova, domiciliat în ., jud. Prahova, reședința în mun. B., .. 66, ., ., CNP_, agent de poliție în cadrul IPJ B.) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 5 Cod penal (B.7 rechizitoriu).

În temeiul art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal din 1968 aplică inculpatului A. G. V. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.

2.A. Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P. A. C. și repune în individualitatea lor pedepsele componente: două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzute de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Reduce cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare la câte 4 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal contopește aceste pedepse, inculpatul P. A. C. executând pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor, principală și accesorie, aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 cod penal din 1968.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție dacă va săvârși o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.

2.B. Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P. T. și repune în individualitatea lor pedepsele componente: două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzute de art. 248 Cod penal din 1968 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 74 lit. a, c, 76 lit. c Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Reduce cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare la câte 4 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal contopește aceste pedepse, inculpatul P. T. executând pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968, art. 12 din Legea 187 din 2012.

2.C. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. A. G. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

2.D. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S. I. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

2.E. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului N. L. I. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

2.F. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. C. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

2.G. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D. A. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

2.H. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului Ș. I. A. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

2.I. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului H. N. de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare al suspendării condiționate de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 3 luni.

3.A. Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul T. C. de la 1280 lei la 1120 lei.

3.B. Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul T. C. în solidar cu inculpatul S. I. de la 480 lei la 320 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

II. Respinge apelurile declarate de către inculpații D. A. și I. D. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală obligă inculpații D. A. și I. D. să plătească fiecare suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2015.

PreședinteJudecător

C. C. GhigheciMihaela D.

Grefier

D. C.

Red. C.C.G./13.01.2015

Dact.D.C./14.01.2015/27 exemplare

Jud.fond C.I.

← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 897/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 897/2015. Curtea de Apel BRAŞOV