Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 327/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-03-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 327/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 28 martie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR3:
Președinte – A. D. - judecător
Judecător – A. M.
Judecător- S. F.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. J. S. G. împotriva sentinței penale nr. 187 din 7 iunie 2012, pronunțată de J. S. G. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 28 martie 2013, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 187/7 iunie 2012 a Judecătoriei S. G. s-a dispus:
În temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. b, c, art. 76 lit. d Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului M. I. M. la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 117/30.05.2011 a Judecătoriei Târgu S. și a dispus executarea ei în întregime alături de pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i, cu aplicarea art. 74 lit. a, b, c, art. 76 lit. d Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului M. G. la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată 2 ani și 2 luni ce constituie termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate.
A luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate N. I. a fost integral recuperat.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut următoarele:
În data de 06.12.2011, în jurul orelor 23.00, inculpații M. I. M. și M. G. s-au întâlnit la barul din satul Valea M., jud. C., înțelegându-se să meargă să sustragă oi de la partea vătămată Nikula I., unde M. lucrase cu ceva timp în urmă și cunoștea că are oi, inculpații intenționând ca apoi să le vândă pentru a procura bani de sărbători.
Luând decizia de a sustrage oi de la Nikula I., inculpații M. I. M. și M. G. au plecat cu autoutilitara marca Renault Kango nr. înmatriculare_, aparținând inculpatului M. G., în loc. Sântionlunca din jud. C., unde locuia partea vătămată Nikula I.. La aproximativ 300 m de locuința părții vătămate, inculpatul M. I. M. a coborât din mașină, iar inculpatul M. G. s-a îndreptat la volanul autoutilitarei înspre loc. Ozun, la Podul de peste Râul N., dintre loc. Sântionlunca și Măgheruș, unde urma să-l aștepte pe inculpatul M. care urma să aducă acolo oile pentru a le încărca în autoutilitară.
Intre timp, inculpatul M. I. M. a ajuns la gardul ce împrejmuia locuința părții vătămate Nikula I., l-a escaladat, apoi printr-o fereastră a intrat în grajdul cu oi, a deschis ușa din spate a grajdului și a scos oile afară. Cu ajutorul unui clește, inculpatul M. I. M. a tăiat gardul din plasă de sârmă și a scos oile în grădina vecinului, apoi le-a mânat înspre Podul de peste Râul N. unde-l aștepta inculpatul M. G..
Ajuns la podul respectiv, inculpatul M., ajutat de M., au încărcat în mașină mai multe oi, dar întrucât nu încăpeau în autoutilitară toate oile aduse de M., un nr. de 5 dintre ele nu le-au mai încărcat, ci M. le-a mânat cam 300 m spre locuința părții vătămate Nikula I., apoi inculpatul s-a întors la mașină, a urcat și au plecat către Sita Buzăului, la numitul M. V. despre care inculpatul M. cunoștea că ar fi interesat să achiziționeze oi.
În jurul orelor 02.00, inculpații M. I. M. și M. G. au ajuns la locuința lui M. V., au descărcat oile în curtea acestuia și s-au înțeles cu el să primească 200 lei pentru fiecare oaie. Inculpații nu au numărat bine oile și au cerut 2400 lei pe 12 oi, și, întrucât o oaie părea bolnavă, s-au hotărât să o țină ei pentru a o pregăti pastrama. înțelegerea inculpaților cu M. Vaier referitoare la bani a fost ca în acel moment să primească 800 lei, în ziua următoare să mai primească încă 400 lei, iar până la sărbători să le fie achitată diferența de bani. După ce M. V. a intrat în casă pentru a le aduce banii, inculpatul M. I. M. a tăiat cu briceagul crotalele de la urechile oilor și le-a aruncat la gunoi, în spatele grajdului.
In ziua următoare, inculpații M. I. M. și M. G. s-au întors la locuința numitului M. V., au primit cei 400 lei și au tăiat o oaie pe care au dus-o la locuința lui M. G. pentru a o face pastrama.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, la termenul din data de 10.04.2012, inculpații au declarat personal că recunosc fapta reținută în sarcina lor prin rechizitoriu și au fost de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale.
Cu ocazia cercetării la fața locului, analizând urmele lăsate de inculpat, echipa operativă din cadrul IPJ C. a identificat locul și modalitatea de pătrundere în imobilul părții vătămate și în gardul oilor, iar cu ajutorul câinelui de urmărire, traseul parcurs de inculpatul M. I. M. până la locul de întâlnire cu inculpatul M. G., fiind astfel găsite și cele cinci oi abandonate de inculpați. Detaliile cuprinse în procesele verbale încheiate dovedesc veridicitatea situației de fapte reținute mai sus (filele 7 – 24).
În cauză, organele competente au procedat și la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care inculpații, în prezența martorului asistent Csaszar C., au indicat fiecare detaliu al comiterii faptei (filele 47 – 58 dosar de urmărire penală).
La individualizarea sancțiunii instanța a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Deși sub aspectul urmărilor produse și natura bunului sustras, s-ar putea ajunge la concluzia că fapta inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei penale. Astfel, rezoluția infracțională a inculpaților a fost bine conturată (aceștia deplasându-se în apropierea imobilului părții vătămate pe baza unei înțelegeri prealabile), cunoșteau locul comiterii faptei (inculpatul M. I. M. lucrase anterior la partea vătămată), au profitat de avantajul oferit de lăsarea întunericului și au desfășurat activitatea infracțională cu premeditare, plănuind fiecare detaliu al acesteia, asigurându-se că nu vor fi depistați și prinși de autoritățile competente (s-au asigurat că au posibilitatea de a vinde oile sustrase, au tăiat cu briceagul crotalele de la urechile animalelor).
Mai mult, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. I. M., din verificarea cazierului judiciar al acestuia a rezultat perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatului, precum și faptul că o măsură blândă nu este aptă să atingă scopul reeducativ și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal. Acesta nu numai că a fost condamnat în două rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, față de cea de-a doua condamnare, fiind aplicabile prevederile referitoare la recidiva postcondamnatorie, dar a beneficiat de clemența organelor de urmărire penală, fiind sancționat administrativ prin ordonanțele Parchetului de pe lângă J. Întorsura Buzăului și Tribunalul C..
Atitudinea de cooperare a inculpaților, efortul depus în vederea înlăturării rezultatului produs (plata contravalorii animalului tăiat de aceștia), cuantumul prejudiciului produs și recuperarea acestuia de partea vătămată, precum și celelalte circumstanțe personale care sunt apte să îmbunătățească situația inculpaților, nu vor fi trecute cu vederea, urmând să se dea eficiență acestora în baza art. 74 lit. b și c Cod penal privindu-l pe inculpatul M. I. M. și art. 74 lit. a, b și c Cod penal în ceea ce-l privește pe M. G..
Instanța a mai reținut că în speță este aplicabilă cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, întrucât inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, precum și probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
În aceste condiții, instanța a redus cu o treime limitele pedepselor cu închisoarea prevăzute de lege pentru faptele săvârșite de inculpați.
Întrucât inculpatul M. I. M. a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat și condamnat în prezenta cauză, înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 117/30.05.2011 a Judecătoriei Târgu S., în baza art. 83 alin. 1 Cod penal, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința menționată, și a dispune executarea ei în întregime alături de pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre; în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenție.
Având în vedere că circumstanțele personale ale inculpatului M. G. arată că acesta se va resocializa și fără privarea sa de libertate, față de acest inculpat se va face aplicarea dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, luând în considerare jurisprudența CEDO, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepselor stabilite anterior.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii stabilite în sarcina inculpatului M. G., instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Instanța a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate N. I. a fost integral recuperat.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpați la plata sumei de 950 lei (câte 475 lei fiecare) reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (230 lei în faza de urmărire penală și 120 lei în faza de judecată, 600 lei pentru avocații desemnați din oficiu). Suma reprezentând onorariu avocațial va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. S. G. care a criticat soluția pentru netemeinicie privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M. I. M., arătând că nu au fost respectate dispozițiile art. 72 Cod penal având în vedere incidența unei recidive speciale; pe de altă parte a precizat că se impune a fi analizate comparativ pedepsele aplicate coinculpatului M., care a primit același cuantum de pedeapsă, este complice și nu are antecedente penale. Din fișa de cazier judiciar reiese faptul că în anul 2005, inculpatul M. I. M. a primit o sancțiune administrativă pentru o infracțiune săvârșită la Legea nr. 61/1991; tot în același an există o condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în anul 2011, J. Târgu S. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa cu închisoarea, împrejurare față de care, având în vedere această perseverență infracțională, chiar dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, pentru respectarea scopului și finalității pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal, se impune majorarea pedepsei principale.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că acesta este nefondat.
Așa cum corect a arătat și prima instanță, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, apare cu evidență că fapta pentru care inculpatul intimat a fost condamnat de instanța de fond a fost dovedită de probele administrate în cauză și recunoscute de acesta, astfel încât s-a urmat procedura abreviată prevăzută de art. 320/1 Cod procedură penală.
Singura chestiune supusă instanței de control judiciar este cea a individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului intimat M. I. M..
Astfel, prima instanță a explicitat motivele pentru care a procedat la această cuantificare a pedepsei: este vorba de gradul de pericol social al faptei săvârșite, scopul acesteia, împrejurările concrete în care s-a comis, de persoana inculpatului care, într-adevăr posedă antecedente penale, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă înăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală anterioară de condamnare, acea pedeapsă de 10 luni închisoare fiind adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta, pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 1 an închisoare.
Art. 320/1 Cod procedură penală a fost introdus în legislația română urmare a recunoașterii, garantării și aplicării art. 6 parag. 3 lit. d din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților sale fundamentale, ce garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunțe la exercitarea acestuia în fața unei instanțe independente și imparțiale și să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunța la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d din Convenția europeană și, pe cale de consecință, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanța își întemeiază hotărârea de condamnare pe declarația dată în cursul urmăririi penale de un martor (inclusiv anonim), la a cărui audiere acuzatul a renunțat (hotărârea din 28 august 1991, în cauza Brandstetter contra Austriei, parag. 49).
Această instituție are la bază conceptul de „justiție negociată”, doctrina oferind o definiție acestui concept, arătând că prin „justiție negociată” se înțelege „acea procedură prin care se permite părților să intervină, într-o măsură mai restrânsă sau mai extinsă, fie într-o formă pozitivă, care implică o acceptare, fie într-o manieră negativă, care presupune lipsa unui refuz, în cadrul procedurilor penale, putând să influențeze prin demersul lor deznodământul acestor proceduri. Posibilitatea conferită inculpatului de a refuza sau de a accepta anumite propuneri, privită izolat, nu este de natură a conferi un caracter negociat procedurilor. Accentul cade pe posibilitatea părților de a supune discuțiilor aspecte ce țin de desfășurarea procedurilor penale, având puterea ca, prin concesii reciproce, să influențeze măcar parțial conținutul acestor propuneri, ajungându-se în final la pronunțarea unei hotărâri care să reprezinte rezultatul negocierilor”.
Prin urmare, acest nou concept derivă din necesitatea reformei penale și instanța are a constata că potrivit acestei noi instituții, inculpatul care își recunoaște vinovăția (nu pur și simplu, ci sub rezerva îndeplinirii cerințelor legale) beneficiază de reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu o treime și în ipoteza existenței altor circumstanțe (fie agravante, fie atenuante), efectul acestora se raportează la limitele de pedeapsă astfel reduse.
Acest beneficiu acordat persoanei care este judecată în baza acordului de vinovăție, trebuie reflectat în pedeapsa aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este accentuată.
De asemenea, instanța a avut în vedere și gradul de pericol social concret al faptei comise și modalitatea de săvârșire: inculpatul intimat a sustras 19 oi ale părții vătămate, în timp ce inculpatul M. îi asigura paza, prejudiciul cauzat părții vătămate fiind integral recuperat prin restituirea a 18 oi și plata contravalorii celei sacrificate.
Atitudinea de cooperare a inculpaților, efortul depus în vederea înlăturării rezultatului produs (plata contravalorii animalului tăiat de aceștia), cuantumul prejudiciului produs și recuperarea acestuia de partea vătămată, precum și celelalte circumstanțe personale care sunt apte să îmbunătățească situația inculpaților, nu vor fi trecute cu vederea, urmând să se dea eficiență acestora în baza art. 74 lit. b și c C.pen. privindu-l pe inculpatul intimat M. I. M..
În cursul cercetării judecătorești inculpații au invocat în fața instanței de judecată dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală.
Toate aceste aspecte au motivat decizia instanței de aplicare a unei sancțiuni penale al cărui cuantum a fost însă, puternic diminuat prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. b și c Cod penal, în condițiile în care deja orientarea spre o pedeapsă ce a fost adăugată la pedeapsa anterioară constituie un răspuns ferm suficient pentru a reflecta pericolul social al faptei săvârșite.
În consecință, instanța de control judiciar constată că pedeapsa aplicată intimatului inculpat corespunde pe deplin scopului general și special al prevenției penale și nu se impune majorarea acesteia.
Toate aceste aspecte, pornind de la premisa că scopul sancțiunii este de corijare a conduitei subiectului care a încălcat norma juridică astfel încât pe viitor să fie prevenite fapte similare, determină Curtea să considere că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, constatând că este de natură să conducă la realizarea eficientă a scopului general și special al prevenției penale.
Cum sentința primei instanțe este în afara oricărei critică, se constată că recursul promovat de Ministerul Public este nefondat și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă J. S. G. împotriva sentinței penale nr. 187/7 iunie 2012 a Judecătoriei S. G., pe care o menține.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu B. I., în sumă de 200 lei se suportă din fondurile MJ și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
A. DumitracheAurelia M. S. F.
Grefier,
D. C.
Red.S.F./18.04.2013
Dact. D.C./24.04.2013/2 exemplare
Jud.fond.M.D.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 457/2013.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 360/2013. Curtea de... → |
|---|
