Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 446/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015
DOSAR NR._
_
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.446/C
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.09.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE –G. R.
GREFIER - I. C.-M.
.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect contestația formulată de condamnatul V. M. împotriva Sentinței penale nr.1251/30.07.2015 a Tribunalul București - Secția I penală, din Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 09.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte din prezenta Decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 10.09.2015, astăzi când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Prin sentința penală nr. 1251/30.07.2015 a Tribunalului București a fost respinsă ca nefondată cererea de contopire pedepse formulată de către petentul condamnat V. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Prin sentința penală nr. FN00029/ 26.01.2006 a Tribunalului Provincial nr.1 din Madrid / Regatul Spaniei definitiva la 15.02.2007 (traducerea atasata la filele 12-38 d.i.), petentul V. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 4 ani și 9 luni închisoare pentru savarsirea infractiunilor de prostitutie (3 ani închisoare) și vătămare corporală (1 an și 9 luni închisoare), pentru faptele savârsite in perioada aprilie 2001 – 01.04.2002.
Potrivit art. 33 lit.a din Codul penal din 1968, există concurs real de infractiuni, cand două sau mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele.
Or, in cauza de fată, Tribunalul a constatat că faptele pentru care a fost condamnat petentul V. M. prin sentința penală nr. 8.07.2013 rămasă definitiva pronuntata de Curtea de Coroana din Manchester, Regatul Unit al Marii Britanii in dosarul nr._ (recunoscută prin sentinței penale nr. 293 din 01.08.2014 a Curtii de Apel Bucuresti secția I penala, rămasă definitivă prin neapelare la 01.08.2014) nu au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni prevăzut de dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal din 1968, cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. FN00029/ 26.01.2006 A Tribunalului Provincial nr.1 din Madrid / Regatul Spaniei definitiva la 15.02.2007.
Faptele pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii au fost comise în perioada 01.01.2007 – 31.03.2008, deci după râmânerea definitivă a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Spania (15.02.2007).
S-a apreciat că nu se poate analiza in continuare, din oficiu, îndeplinirea condițiilor prev. de art. 37 lit. b C.pen. din 1968 (potrivit cărora există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după implinirea termenului de prescripție a executarii pedepsei, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede închisoarea mai mare de un an), intrucat i s-ar putea agrava situația juridică a petentului in propria cerere. Astfel, sistemul de sanctionare adoptat de Codul Penal din 1968 pentru recidiva postcondamnatorie, consacrat prin disp. art. 39 este cel al sistemul cumulului juridic cu spor facultativ variabil (de până la 7 ani).
Față de aceste considerente, Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziții art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968.
În ceea ce privește solicitarea de recunoastere a sentinței penale nr. FN00029/ 26.01.2006 A Tribunalului Provincial nr.1 din Madrid / Regatul Spaniei definitiva la 15.02.2007, Tribunalul retine că potrivit art. 140/1 din Legea nr. 302/2004 „(1) Recunoașterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condițiile tratatului aplicabil între România și statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripție aceasta domiciliază. (2) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare”.
Or, s-a considerat că in prezenta cauză, cererea de recunoastere hotărârii judecătorești străine are caracter subsidiar cererii principale, astfel incat față de soluția de respingere a cererii principale (de contopire pedepse), instanța nu se poate pronunța asupra cererii incidentale care nu are caracter de sine stătător.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul condamnat V. M., solicitând în esență contopirea pedepselor de 15 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.08.07.2013 a Curții de Coroană din Manchester recunoscută prin s.p. nr.494/14.11.2014 a Curții de Apel București și 4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin s.p. nr.FN din 26.01.2006, definitivă prin FN din 15.02.2007 a Trib. Aud. Provincial Seccion n.1 de Madrid, aplicarea pedepsei celei mai grele de 15 ani închisoare și deducerea perioadelor executate.
Examinând sentința penală contestată, Curtea o apreciază legală și temeinică, având în vedere următoarele:
Astfel, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că nu sunt îndeplinite cerințele concursului real de infracțiuni raportat la data rămânerii definitive a s.p. nr.FN din 26.01.2006, respectiv la 15.02.2007 prin FN a Trib. Aud. Provincial Seccion n.1 de Madrid.
În urma examinării actelor dosarului, Curtea constată că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin s.p. nr.08.07.2013 a Curții de Coroană din Manchester au fost comise în formă continuată în perioada 01.01.2007 – 31.03.2008.
Așadar, hotărârea autorităților spaniole a rămas definitivă anterior momentului epuizării infracțiunii continuate ceea ce exclude existența concursului de infracțiuni.
Sunt neîntemeiate și criticile procurorului privind caracterul incomplet al materialului probator administrat în cauză.
Astfel, din actele emise de autoritățile spaniole rezultă că petentul a executat integral pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare, respectiv 362 de zile de arest preventiv și 1368 de zile în executare efectivă în perioada 31.03.2010 – 27.12.2013.
Faptul că petentul a fost arestat preventiv la 13.12.2012 de către autoritățile din Marea Britanie nu înseamnă că acesta ar fi fost liberat condiționat sau pus în libertate sub o altă formă de către instanțele spaniole.
La o simplă examinare a actelor dosarului rezultă că în perioada 13.12.2012 – 27.12.2013, petentul s-a aflat în executarea concomitentă a celor două pedepse, fiind subiectul unor predări succesive între autoritățile spaniole și cele britanice.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de către petentul condamnat V. M. împotriva sentinței penale nr.1251/30.07.2015 a Tribunalului București.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariu apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 lit.b NCPP respinge ca nefondată contestația formulată de către petentul condamnat V. M. împotriva sentinței penale nr.1251/30.07.2015 a Tribunalului București.
Obligă contestatorul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariu apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2015.
PreședinteGrefier
G. RUXANDRAION C.-M.
red.G.R./10.09.2015
dact.L.G.
ex.2
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1482/2015. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1093/2015. Curtea de... → |
|---|
