Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Decizia nr. 1089/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1089/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1089/A
Ședința din camera de consiliu din data de 09.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: C. C. L.
GREFIER: S. V.-V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului formulat de condamnatul M. I., împotriva sentinței penale nr. 391/18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu, la prima strigare a cauzei, a răspuns apelantul condamnat M. I., personal, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu Vitalie Iascencu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea pune în discuție admisibilitatea apelului formulat de condamnatul M. I..
Apărătorul din oficiu al apelantului condamnat, referitor la inadmisibilitatea apelului, învederează faptul că hotărârea a fost pronunțată în contestație în anulare, fiind atacată cu apel. În hotărâre se menționa că poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
În consecință, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază apelul inadmisibil, solicitând respingerea acestuia.
Apelantul condamnat M. I., având ultimul cuvânt, învederează faptul că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.391 din 18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul condamnat M. I..
Instanța de fond a reținut că la data de 29.04.2015 a fost înregistrată cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul M. I., cu privire la sentința penală nr.311 din 20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ . Cererea nu a fost motivată, dar cu precizarea că se întemeiază pe dispozițiile art. 426 lit. e C. pr. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 311/20.04.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de P. Slobozia, prin reprezentant legal, împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. Slobozia nr. 76/16.03.2015; s-a dispus desființarea încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. Slobozia nr. 76/16.03.2015, urmând ca intimatul M. I. să execute pedeapsa în regim închis, așa cum a fost stabilit prin raportul nr. 205/11.03.2015 al Penitenciarului Slobozia.
În faza admiterii în principiu a contestației în anulare instanța verifică cererea sub aspectul regularității, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere precum și faptul că se depun ori se invocă dovezi existente la dosar.
Contestatorul și-a completat cererea, arătând că a solicitat schimbarea regimului de executare a pedepsei într-unul mai puțin sever, deoarece a avut o bună conduită, a fost recompensat, nu a fost sancționat disciplinar și a participat la numeroase activități educative în cadrul penitenciarului.
Instanța, analizând cazul de contestație în anulare invocat de către contestator, a avut în vedere prevederile art. 39 din Legea 254/2013, la care face trimitere art. 40 alin. 22 din aceeași lege, care prevăd faptul că „..(16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată. (17) Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii….”
Potrivit art. 426 lit. e C. pr. pen., „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: …e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii”.
Astfel, din analiza textelor legale invocate a rezultat faptul că la judecata unei cauze având ca obiect contestația formulată în baza art. 39-art. 40 din Legea nr. 254/2013, participarea persoanei condamnate ori a procurorului nu este obligatorie. În consecință, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul M. I. care a menționat că hotărârea a fost pronunțată în contestație în anulare și a fost atacată cu apel, considerând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.426 lit.e C. pr. pen. pentru admiterea acestei căi extraordinare de atac.
Apelul este inadmisibil.
Prin Decizia nr.5 din 4 martie 2015 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunțată în Dosarul nr.169/2015, publicată în Monitorul Oficial al României și obligatorie potrivit art.477 alin.3 C. pr. pen., care privește o speță similară, s-a statuat că „hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului”.
Așadar, eventuala incertitudine, cauzată de anumite imperfecțiuni și insuficiente corelări în materie legislativă, a fost tranșată de maniera arătată, care nu mai lasă loc niciunui echivoc.
Așa fiind, Curtea va respinge, ca inadmisibil, conform art.421 pct.1 lit.a teza a II-a C. pr. pen. apelul declarat de contestatorul M. I., care va fi obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul M. I., împotriva sentinței penale nr. 391/18.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ .
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. C. L. C. C.
GREFIER,
S. V. V.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./15.10..2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1093/2015. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1091/2015.... → |
|---|
