Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 198/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 198/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA NRNALĂ NR. 198
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte:A. B. R.
Grefier: A. P.
M. P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale care are ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient B. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul – revizuient – condamnat B. D., personal, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat N. D., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar; de asemenea, a răspuns intimata – parte civilă B. C. M., personal, asistată juridic de apărător ales, avocat B. A. Tâlpan, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție cererea formulată la data de 17.09.2015 de către condamnatul revizuient B. D., care viza trimiterea unei adrese către DIICOT - Biroul Teritorial București.
Petentul – condamnat revizuient arată că nu mai insistă în această cerere.
Reprezentantul Ministerului P. și apărătorul din oficiu al petentului condamnat revizuient solicită să se ia act de manifestarea de voință a revizuientului în sensul că se renunță la cererea formulată la data de 17.09.2015 privind solicitarea de relații de la DIICOT – Biroul Teritorial București.
Curtea ia act de manifestarea de voință exprimată expres și personal la acest termen de către petentul – revizuient.
Apărătorul din oficiu al petentului – condamnat revizuient, având în vedere că acesta nu a dat nici o declarație în fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței de fond și, în plus, nu a fost prezent la nici un termen de judecată în primul ciclu procesual și, astfel, neavând posibilitatea de a solicita și administra probe în apărare, revizuientul solicită audierea sa la acest termen și, de asemenea, solicită judecarea cauzei în procedură simplificată, în raport de probatoriul administrat in cauză până la acest moment.
Reprezentantul Ministerului P. nu se opune audierii condamnatului – revizuient la acest termen.
Apărătorul ales al intimatei –parte civilă se opune încuviințării cererii privind audierea revizuientului la acest termen având în vedere etapa procesuală în care ne aflăm în prezent; în plus, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că revizuientul a avut tot timpul cunoștință de existența cauzei încă din faza de urmărire penală – în acest sens invocă procesul verbal întocmit de procurorul de caz cu ocazia citării acestuia. În plus, a fost citat atât la judecata în fond a cauzei cât și în faza de atac, în mod legal.
Arată că în situația în care se va încuviința ca revizuientul să dea o declarație la acest termen nu se opune, însă apreciază că aceasta nu poate să fie avută în vedere în sensul unei cereri pe procedură simplificată de recunoaștere a faptei.
După deliberare, Curtea apreciază că este dreptul petentului – revizuient condamnat să dea declarație în fața instanței în această fază procesuală, însă nu vor fi avute în vedere susținerile apărătorului din oficiu potrivit cărora această audiere s-ar impune ca urmare a faptului că nu a dat declarație și nu a știut de proces.
Se ia declarație petentului condamnat revizuient, cele declarate fiind consemnate, citite, semnate și depuse la dosarul cauzei.
Curtea pune în discuție cererea de aplicare a procedurii simplificate.
Apărătorul din oficiu al petentului – condamnat – contestator solicită admiterea cererii de aplicare a procedurii simplificate având în vedere motivele mai sus invocate.
Reprezentantul Ministerului P. arată că, în opinia sa, va pune concluzii pe fondul cauzei și cu privire la acest aspect; la acest moment arată și solicită să se ia act că se opune încuviințării cererii petentului – condamnat – revizuient.
Apărătorul ales al intimatei – parte civilă solicită respingerea cererii având în vedere că la acest moment Curtea este investită cu soluționarea unei cereri de revizuire; apreciază ca fiind inadmisibilă cererea la acest moment procesual, de judecare în procedură simplificată.
Curtea, după deliberare, apreciază că la acest moment procesual nu se poate proceda la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate având în vedere cazul de revizuire pentru care s-a dispus admisibilitatea în principiu, și anume art. 453 lit. f Cpp, hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a rămas definitivă în situația în care consecințele încălcării dispozițiilor constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Intimata parte civilă, personal, arată că dacă ar avea siguranța că B. D. nu ar repeta greșelile făcute, ar fi mai îngăduitoare însă nu cunoaște în ce măsură este posibil așa ceva; în mod cert, arată că dorește să recupereze prejudiciul care i s-a produs.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al petentului – condamnat - revizuient, în temeiul disp. art. 462 alin. 1 Cpp, solicită să se constate că cererea de revizuire formulată în temeiul art. 453 alin. 1 lit. f Cpp este întemeiată și solicită anularea sentinței penale nr.497/02.10.2013 a Curții de Apel București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 104/18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în urma rejudecării cauzei, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică cu aplicarea în concret a legii penale mai favorabile în acord cu art. 5 din noul Cod penal.
Motivul de revizuire se regăsește in conținutul deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 și, implicit, în hotărârea supusă revizuirii care s-a întemeiat pe o prevedere legală care a fost declarată neconstituțională, respectiv Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din Cod penal sunt constituționale doar în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, iar hotărârea atacată de către revizuient s-a bazat tocmai pe o aplicare pe instituții considerată mai favorabilă dintre cele două legi penale succesive.
Așadar, revizuientul apreciază pe de-o parte, că soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în apel, contravine deciziei Curții Constituționale, iar pe de altă parte consideră că nu a fost făcută o evaluare concretă a aplicării legii penale mai favorabile ba, dimpotrivă, pe considerentul că în cazul infracțiunii de înșelăciune limitele de pedeapsă sunt mai scăzute în noul Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei făcându-se doar o evaluare pur formală, fără să se aibă în vedere și celelalte instituții juridice care sunt direct incidente în această situație și care sunt mai amplu reglementate în noul Cp, revizuientul considerându-se astfel afectat de acest mod de aplicare a legii.
Pentru aceste considerente, dezvoltate în motivele scrise formulate de revizuient și care se află la dosar, solicită admiterea cererii de revizuire, anularea sentinței penale nr. 497/02.10.2013 a Curții de Apel București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 104/18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rejudecarea cauzei în raport de disp. art. 5 noul Cp și aplicarea globală a legii penale mai favorabile care, în opinia revizuientului este reprezentată de vechiul Cod penal.
Apărătorul ales al intimatei –părți civile pune concluzii de respingere a cererii de revizuire ca fiind neîntemeiată și menținerea, ca legală și temeinică, atât a deciziei 497/02.10.2013 a Curții de Apel București, cât si a deciziei penale nr. 104/18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că în mod corect s-a aplicat legea penală mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului P. arată că revizuientul din prezenta cauză, B. D., a fost condamnat în baza interpretării legii penale mai favorabile pe instituții, iar în urma deciziei 265/2014 a formulat cerere de revizuire solicitând aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Este evident că orice aplicare globală a noul sau vechiului Cod penal este mai defavorabilă inculpatului decât interpretarea anterioară, cea pe instituții; cum art. 453 alin. 3 Cpp spune că acest caz de revizuire este prevăzut de alin.1 lit.f poate constitui un temei al reformării hotărârii doar dacă este în favoarea inculpatului, solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondată.
Petentul – condamnat – revizuient, personal, înainte de a face aprecieri cu privire la codul penal mai favorabil, precizează că la acest moment este vorba despre o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în opinia sa este nelegală ca urmare a deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014; deciziile Curții Constituționale sunt de strictă interpretare și de imediată aplicare și care au efect numai pentru viitor.
Așadar, la acest moment vorbim despre o decizie penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care contravine deciziei Curții Constituționale mai sus invocate.
A formulat cerere de revizuire care a fost admisă în principiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție, mai mult, chiar de către completul care a pronunțat hotărârea atacată/hotărârea de condamnare.
La acest moment, instanța trebuie să soluționeze și să găsească o variantă să pună în acord decizia de condamnare cu decizia Curții Constituționale; este clar că trebuie aplicat în mod global ori vechiului Cod penal ori codul penal în vigoare; în aprecierea sa, dacă instanța consideră inadmisibilă o cerere de reindividualizare a pedepsei – și face referire la cuantumul pedepsei – așadar, dacă instanța va considera că nu se poate „umbla” la cuantumul pedepsei aplicate, apreciază că singura variantă legală este aplicarea prevederilor vechiului Cod penal, în mod global, întrucât acestea sunt mai favorabile.
Dacă se va face o scurtă analiză, prevederile noului Cod penal au fost aplicate strict formal pentru că nu a beneficiat nici de disp. art. 159 alin. 3 Cp – împăcarea părților prin înlăturarea răspunderii penale, nu a beneficiat nici de o diminuare a cuantumului pedepsei pentru că pedeapsa aplicată în fond nu a depășit maximul de 5 ani prevăzut de noul Cod penal; așadar, pur și simplu s-a făcut o comparație între limitele de pedeapsă prevăzute de vechiul Cod penale pentru infracțiunea de înșelăciune și limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal și, astfel, au fost aplicate strict formal limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare. Odată, în plus, arată că acest aspect a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, această interpretare a art. 5 noul Cod penal.
În aprecierea sa, singura variantă, în condițiile în care instanța va considera că nu se poate interveni la cuantumul pedepsei aplicate, care ar respecta exigențele legale în vigoare, impuse de Curtea Constituțională, este recalificarea faptelor la încadrarea prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune de către vechiul Cod penal, respectiv art. 215 alin.1, 2 si 3 Cod penal și aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii – potrivit tot dispozițiilor vechiului Cod penal.
Pedeapsa pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este oricum aplicată potrivit vechiului Cod penal.
În aprecierea sa, pentru respectarea nu numai a literei, ci și a spiritului legii - și face referire în special la art. 8 din Cpp, instanța nu este ținută cu nimic să nu facă o reindividualizare a pedepsei penale, cu atât mai mult cu cât are la îndemână alte aspecte de fapt în raport de cele avute de către instanța în primul ciclu procesual, când s-a pronunțat această hotărâre de condamnare.
Mai mult, solicită să se constate că în motivarea hotărârii de condamnare s-a reținut că „datorită atitudinii procesuale a inculpatului” se aplică pedeapsa de 4 ani – pedeapsă îndreptată către maximul special.
În consecință, arată că în aprecierea sa, Curtea de Apel București poate să facă, fără să se abată de la normele legale, o reindividualizare a cuantumului pedepsei; în condițiile în care se va aprecia, însă, că acest lucru nu este posibil, apreciază că singura variantă care poate să răspundă exigențelor legale este aplicarea dispozițiilor vechiului Cod penal, în integralitatea sa.
Având în vedere că hotărârea Curții de Apel București care se va pronunța nu va fi definitivă, solicită să se analizeze posibilitatea suspendării executării pedepsei până la pronunțarea unei hotărâri definitive; de asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că se află de aprox. 19 luni în detenție, iar în aprox. 6 luni va îndeplini deja condițiile de liberare condiționată.
Curtea pune în discuție noua cerere de suspendare a executării pedepsei formulată de către revizuient.
Reprezentantul Ministerului P., având în vedere că a solicitat respingerea cererii de revizuire, în mod evident că nu poate să fie de acord cu suspendarea executării pedepsei; prin urmare, pune concluzii de respingere a acestei cereri.
Apărătorul din oficiu al petentului – condamnat – revizuient pune concluzii de admitere a cererii, astfel cum a fost formulată și susținută de către revizuient.
Apărătorul ales al intimatei – părți civile solicită respingerea cererii formulată de către revizuient ca fiind nefondată.
Petentul – condamnat – revizuient, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de revizuire, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre legală și temeinică, în sensul celor mai solicitate.
CURTEA
Deliberând asupra cererii penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19.08.2014 pe rolul acestei instanțe petentul B. D. C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 497/02.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, modificată prin decizia penală nr. 104/A din 18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
Motivându-și cererea, petentul – revizuient a arătat că în cauză a fost judecat pentru infracțiunea de înșelăciune în baza dispozițiilor noului Cod penal, iar pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în baza prevederilor vechiului Cod penal, încălcându-se astfel Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014. Conform Deciziei Curții Constituționale care s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a art. 5 din noului Cod penal, legea mai favorabilă intervenită în timpul procesului penal trebuie aplicată global și nu pe instituții sau articole, deoarece s-ar crea astfel o lex tertia, modificând voința legiutorului. A mai solicitat, de asemenea, să se constate faptul că prevederile vechiului Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune au fost modificate radical prin . noului Cod penal, legiuitorul schimbând nu numai limitele pedepselor aplicate, dar și substanțial, modalitatea de încadrare a faptei în funcție de natura sau circumstanțele infracțiunii fiind introdusă posibilitatea împăcării părților până la citirea actului de sesizare cu consecința înlăturării răspunderii penale.
În consecință, a solicitat admiterea prezentei cereri de revizuire, anularea deciziei penale nr. 104/A din 18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală și rejudecarea în condiții de legalitate a dosarului nr._, aplicându-se în mod global prevederile codului penal și a codului de procedură penală considerate mai favorabile de instanță.
Prin sentința penală nr. 346/16.11.2014, Curtea de Apel București – Secția I Penală, în baza art. 459 alin 5 Cod procedură penală a respins ca inadmisibilă în principiu cererea formulată de revizuientul B. D. C..
Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că prin sentința penală nr. 497/02.10.2013, Curtea de Apel București – Secția I Penală în temeiul art. 334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv de art.291 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.
1. În temeiul art.215 alin.1, 2, 3 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul B. D. C. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, cu privire la partea vătămată B. C. M..
În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din Codul penal.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din Codul penal.
2. În temeiul art.288 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată.
În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din Codul penal.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din Codul penal.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului, în vederea executării, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.
În temeiul art.35 alin.3 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, constând în interzicerea, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din Codul penal.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din Codul penal.
În temeiul art.346 alin.1 rap. la art.14 alin.3 lit.b din Codul de procedură penală, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. C. M. (constituită parte civilă) și a obligat pe inculpat să plătească acesteia, drept despăgubiri civile, suma de 21.359,7 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art.348 din Codul de procedură penală, a dispus desființarea următoarelor înscrisuri oficiale false:
- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._ din data de 10 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria Sectorului 3 București (fila 83, d.u.p.);
- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._ din data de 10 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria Sectorului 3 București (fila 80, d.u.p.);
- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._ din data de 13 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria Sectorului 3 București (fila 81, d.u.p.);
- înscrisul denumit „Sentința civilă nr._ din data de 04 august 2009 a Judecătoriei Timișoara” (filele 18-19, d.u.p.).
În temeiul art.191 alin.1 și art.189 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.
De asemenea, s-a mai reținut că prin decizia penală nr. 109/A/18.04.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a admis apelurile declarate de inculpatul B. D. C. și de partea civilă B. C. M., a desființat în parte sentința penală nr.497/F din 2 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală și rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A făcut în cauză aplicarea art. 5 Cod penal și a dispus condamnarea inculpatului B. D. C. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 35 Cod penal la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 și art. 35 din Codul penal anterior, a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentință, cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit a teza a II-a, lit. b și lit. c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din Codul penal anterior, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din Codul penal anterior.
A menținut celelalte dispoziții.
Curtea a mai constatat că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală a fost pronunțată anterior intervenirii Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, interpretarea dată art. 5 Ncp fiind în sensul că trebuie aplicată legea penală mai favorabilă pe instituții.
Curtea a mai reținut că, după intervenirea Deciziei Curții Constituționale care impune o aplicare globală a legii penale mai favorabile, o cerere de revizuire poate fi promovată, potrivit art. 453 alin. 3 lit. f Cod procedură penală, doar dacă este în favoarea condamnatului.
Cum în cauză, o aplicare globală ar agrava situația condamnatului, Curtea în baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă cererea de față.
Prin decizia penală nr. 79/A din 06.03.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, a admis apelul declaratde revizuentul B. D. C. împotriva sentinței penale nr.346/16.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
A desființat în totalitate sentința mai sus menționată și rejudecând:
A admis în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul B. D. C..
A trimis cauza la Curtea de Apel București în vederea judecării cererii de revizuire formulată de revizuentul B. D. C. împotriva sentinței penale nr. 497/02.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 104/A din 18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a constatat că revizuire, ca și cale extraordinară de atac, este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul revizuirii, putând fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.
Prin urmare, pentru a decide asupra admisibilității în principiu a cererii, instanța de judecată examinează mai întâi dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege, adică dacă aceasta corespunde cerințelor prevăzute de art. 456 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, dacă a fost formulată în termen și de persoana îndreptățită să o folosească, precum și pentru unul dintre temeiurile prevăzute în art. 453 Cod procedură penală, dacă se referă la o hotărâre penală definitivă care a soluționat fondul cauzei, dacă faptele și mijloacele de probă nu au fost deja învederate într-o cerere anterioară de revizuire și care a fost judecată definitiv și dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care permit revizuirea.
Înalta Curte a constatat că, în cauză, nu au fost analizate de către instanța de fond condițiile de admisibilitate în principiu impuse de lege ce reglementează o procedură specială în raport cu calea de atac exercitată, și anume aceea a revizuirii.
Astfel, s-a constatat că, eludându-se verificarea condițiile de formalism, instanța de fond a examinat oportunitatea introducerii de către revizuent a unei asemenea cereri, în raport de dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. f și alin. 3 Cod procedură penală care pot fi invocate când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate, iar acest motiv poate fi solicitat numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
Or, Înalta Curte a apreciat că o analiză a fondului cauzei nu poate avea loc fără a se încheia prima etapă a procedurii căii extraordinare de atac a revizuirii, respectiv aceea a admisibilității în principiu.
Verificând cererea de revizuire formulată de condamnat, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că a fost formulată în termenul prevăzut de lege, de către o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea de atac, respectiv condamnatul, respectă dispozițiile art. 456 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cererea anterioară de revizuire care să fie judecată definitiv și conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Examinând, așadar, condițiile de formalism impuse de lege, Înalta Curte a constatat că acestea sunt îndeplinite, cererea formulată de apelantul revizuent fiind admisibilă în principiu.
Referitor la fondul cererii de revizuire, Înalta Curte a constatat că instanța de fond, fără a face o analiză a situației concrete prin prisma condițiile prevăzute de lege în art. 453 alin. 1 lit. f și alin. 3 Cod procedură penală, s-a limitat să constate că o aplicare globală a legii penale mai favorabile ar agrava situația condamnatului.
Ca urmare a pronunțării deciziei penale nr. 79/A din 06.03.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală sub nr._ .
Analizând cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat B. D. C., instanța constată că aceasta nu este fondată.
În acest sens, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, invocate de petentul - condamnat, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. De asemenea, potrivit art. 453 alin. 3 Cod procedură penală, cazul prevăzut la alin. 1 lit. f poate fi invocat numai în favoarea persoanei condamnate.
Este adevărat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și că petentul – condamnat, în această cauză, a fost condamnat în apel de către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru înșelăciune, conform dispozițiilor noului Cod penal și pentru fals în înscrisuri oficiale, conform dispozițiilor vechiului Cod penal, iar cu privire la concursul de infracțiuni s-a dispus conform dispozițiilor vechiului Cod penal, în interpretarea dată art. 5 noul Cod penal, până la decizia Curții Constituționale - în sensul că trebuie interpretată legea penală mai favorabilă pe instituții, însă este evident că orice aplicare globală a noul sau vechiului Cod penal ar agrava situația petentului condamnat, fiind încălcat în această situație art. 453 alin. 3 Cod procedură penală care prevede că acest caz de revizuire prevăzut de alin.1 lit.f poate constitui un temei al reformării hotărârii doar dacă este în favoarea inculpatului.
În atare condiții, cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat B. D. C., apare ca nefondată.
La prezentul termen de judcată petentul – condamnat B. D. C. a reiterat, pentru aceleași motive invocate pe parcursul soluționării cererii de revizuire, cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 497/F din data de 02.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 104/A din 18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție – Secția Penală.
În condițiile în care se invocă aceleași motive ca și în precedentele ceeri de suspendare a executării, Curtea constată că se impune respingerea acestei cereri, menținându-se în totalitate considerentele avute în vedere la momentul respingerii celorlalte cereri de suspendare a executării.
Fațã de aceste considerente, în baza art. 462 alin. 4 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat B. D. C., împotriva sentinței penale nr. 497/F din data de 02.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 104/A din 18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
În baza art. 460 alin, 1,2 Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul – condamnat B. D. C. prin care solicită suspendarea executării sentinței penale nr. 497/F din data de 02.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 104/A din 18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție – Secția Penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga revizuentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 alin. 1,2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 462 alin. 4 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat B. D. C., împotriva sentinței penale nr. 497/F din data de 02.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 104/A din 18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
În baza art. 460 alin, 1,2 Cod procedură penală respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul – condamnat B. D. C. prin care solicită suspendarea executării sentinței penale nr. 497/F din data de 02.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 104/A din 18.04.2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție – Secția Penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 alin. 1,2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, este avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare și definitivă în ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii supuse revizuirii.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2015
Președinte
A. B. R.
Grefier
A. P.
Red. R.A.B.
Dact.G.P.
2 ex./15.01.2016
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1504/2015. Curtea de... | Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... → |
|---|
