Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 301/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 23584/3/2014
Dosar Nr._
(1866/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 301/C
Ședința publică din data de 29 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat prin procuror L. C..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de condamnatul K. A. împotriva sentinței penale nr.763/11.05.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această hotărâre penală, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 29 iunie 2015, când în aceeași compunere, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 763/11.05.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 585 alin. 1 lit. a C.pr.pen. a admis cererea de contopire formulată de condamnatul K. A. și în consecință:
În baza art.. 33 lit. a C.p. din 1969 a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1400/09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 818/24.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, prin sentința penală nr. 819/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 863/04.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, sentința penală nr. 920/15.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2011, definitivă prin decizia penală nr. 863/04.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală și prin sentința penală nr. 1177/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 1598/22.12.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală sunt concurente, faptele fiind săvârșite de condamnat (petent) înainte de a fi sancționat definitiv pentru vreuna dintre ele.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b și c C.p., ca pedeapsă complementară aplicată petentului condamnat K. A. prin decizia penală nr. 863/04.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și 2 C.p.
- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de rambursare ilegală de TVA în forma complicității prev. de art.26 CP rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 CP și art. 13 CP.
- 6 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de rambursare ilegală de TVA în formă continuată prev. de art.26 CP rap. la art.36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art.41 alin.2 CP și art. 13 CP.
- 7 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de spălare de bani, în formă continuată prev. de art.26 CP rap. la art.23 pct.1 lit. a, c din Legea nr.656/2002, cu aplic. art.41 alin.2 CP și art.13 CP.
- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă complicității prev. de art.26 CP rap. la art.23 pct.1 lit. a, c din Legea nr.656/2002, cu aplic. art.41 alin.2 CP și art.13 CP
- 6 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la evaziune fiscală prev. de art.26 CP rap. la art.9 lit. f din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.13 CP .
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.P (dreptul de a ocupa o funcție de conducere sau de asociat într-o societate comercială) pe o perioadă de 5 ani (în temeiul disp. art. 65 alin. 2 CP rap. la art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005).
- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 9 alin.1 lit. b, c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin 2 C.pen. și art.13 C.pen.
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. pe o durată de 5 ani (în temeiul disp. art. 65 C.p.).
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1 CP.
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. pe o durată de 5 ani (în temeiul disp. art. 65 C.p.).
- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 pct. 1 lit. a și c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art. 13 C.pen.
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. pe o durată de 5 ani (în temeiul disp. art. 65 C.p.).
- sporul de 6 luni închisoare
În baza art. 36 alin. 2 C.p. cu referire la disp. art. 33 alin. 1 lit. a C.p., art. 34 alin. 1 lit. b C.p. și art. 35 C.p. din 1969 a contopit pedepsele anterior menționate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa principală de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. ca pedeapsă complementară, aplicate prin sentința penală nr. 1400/09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 818/24.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu reținerea art. 5 C.p.) și cu pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. ca pedeapsă complementară aplicate prin sentința penală 1177/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 1598/22.12.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 32 C.p., rap. la art. 244 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 5 C.p.), urmând ca petentul condamnat K. A. să execute pedeapsa principală de 8 ani și 6 luni (menținându-se sporul de 6 luni aplicat prin decizia penală nr. 863/04.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală) pe care o sporește cu 1 an și 6 luni închisoare, în final petentul condamnat având de executat o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b și c C.p. din 1969; totodată, avându-se în vedere dispozitivul sentinței penale nr. 1400/09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 818/24.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. c C.p. (dreptul de a se afla pe teritoriul României), menține această pedeapsă complementară cu corespondent în prevederile art. 117 C.p. din 1969 (ca măsură de siguranță), executarea pedepsei complementare începând conform prevederilor art. 66 C.p. din 1969, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
A menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin sentința penală nr. 819/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 863/04.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală.
Conform art. 72 C.p. (art. 88 C.p. din 1969) din durata pedepsei ce o are de executat condamnatul, se compută următoarele perioade: perioada reținerii pentru 24 de ore de la 17.07.2008 (conform sentinței penale nr. 1177/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 1598/22.12.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală), durata arestului preventiv de la 15.03.2003 la 11.04.2003 (conform deciziei penale nr. 863/04.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală) și de la 26.11.2013 la zi (conform sentinței penale nr. 1400/09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 818/24.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală a fost emis MEPI nr. 2760/26.06.2014).
A anulat MEPI nr. 2760/26.06.2014 emis în baza sentinței penale nr. 1400/09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 818/24.06.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală; MEPI nr. 1530/04.07.2014 emis în baza 819/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 863/04.07.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală; MEPI nr. 2256/26.12.2014 emis în baza sentinței penale nr. 1177/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 1598/22.12.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei rezultante aplicate în urma contopirii prin prezenta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-sectia I Penală sub nr._, condamnatul A. K. a solicitat contopirea pedepselor aplicate acestuia prin sentința penală nr. 1400/09.05.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală 818/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București si respectiv sentința penală 819/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Sectia a-II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 863/04.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel București-Sectia I Penală.
Ulterior, la termenul din data de 30.03.2015 condamnatul, prin apărător ales, a învederat faptul că înțelege să-și completeze cererea în sensul că solicită contopirea și a pedepsei aplicate acestuia prin sentința penală nr. 1177/14.04.2014, pronunțată de Tribunalul București-Sectia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1598/22.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București-Sectia a-II-a Penală, argumentul în fapt al cererii formulate ( în integralitatea sa) constituindu-l împrejurarea că faptele pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin hotărârile anterior menționate au fost comise de acesta înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
Analizând cererea petentului-condamnat în raport de înscrisurile aflate la dosar și dispozițiunile legale incidente în cauză Tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 1400/09.05. 2014 pronunțată de Tribunalul București-Sectia I Penală, în dosarul nr._/3/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului K. A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal ( art. 257 alin.1 C.p. din 1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 si cu reținerea art. 5Cod penal; în baza art. 66 Cod penal, ca pedeapsă complementară, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de alin. 1 lit.a,b si c ale aceluiași articol și s-a procedat la deducerea din pedeapsa principală aplicată inculpatului a duratei arestării preventive din 26.11.2013 la zi (data pronunțării hotărîrii) fiind menținută starea de arest preventiv.
Susmenționata hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 818/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București-Sectia I Penală; a fost emis MEPI nr. 2760/26.06. 2014.
Prin sentința penală nr. 819/12 nov. 2013 pronunțată de Tribunalul București-Sectia a-II-a Penală, inculpatul K. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani si 6 luni si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza II, lit. b si ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 alin. 1 si 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap la art. 36 din Legea 345/2002, art. 26 raportat la art. 345/2002, art. 26 Cod penal rap. la art. 23 pct. 1 lit.a,c din Legea nr. 656/2002, art. 26 C.p rap. la art. 23 pct. 1 lit.a, c din Legea nr. 656/2002, art. 26 Cod penal rap. la art. 9 lit.f din Legea nr. 241/2005 (faptele fiind comise de inculpat în intervalul 2001-2002).
Prin sentința penală nr. 920/15.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Sectia I Penală s-a dispus condamnarea inculpatului K. A. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit.b si c Cod penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale rezultante pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit.b,c din Legea nr. 241/2005, art. 323 alin.1 Cod penal, art. 23 pct. 1 lit.a si c din Legea nr. 656/2002, (faptele fiind comise de inculpat în intervalul 2001-2003).
Prin decizia penală nr. 863/04.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel București-sectia I Penală în dosarul nr._/3/2008 a fost desființată în parte, atât sentința penală nr. 819/12.11.2013 a Tribunalului București-Sectia a-II-a Penală cât si sentința penală nr. 920/15.11.2013 a Tribunalului București-sectia I Penală și rejudecând s-a dispus condamnarea inculpatului K. A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, acesta având de executat o pedeapsă de 8 ani si 6 luni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b si c ca pedeapsă complementară; în baza art. 88 C.p. s-a dedus prevenția de la data de 15.03.2003 la 11.04.2003.
Prin sentința penală nr. 1177/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul București-Sectia I Penală în dosarul nr._/3/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului K. A. la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a si b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune; s-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pentru 24 de ore la data de 17.07.2008 ( faptele fiind săvârșite de inculpat în luna noiembrie a anului 2007), hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 1598/22.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București- Sectia a-II-a Penală sub nr. 28._ .
Tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 38 Cod penal ( art. 33 Cod penal din 1969) există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Având în vedere datele comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului K. A. prin cele patru hotărâri anterior menționate (intervalul 2001-2002; 2001-2003; noiembrie 2007, octombrie 2013), data condamnării inculpatului și data rămânerii definitive a hotărârilor de condamnare, tribunalul a constatat incidența în cauză a prevederilor legale referitoare la concursul de infracțiuni argumente în raport de care privește ca întemeiată cererea condamnatului.
Relativ la aplicarea legii mai favorabile în prezenta cauză (art. 6 Cod penal) tribunalul a constatat că potrivit art. 10 din Legea 187/2012, tratament sancționator al concursului de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi care este mai favorabilă.
Interpretând logic (folosind argumentul per a contrario) dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 se degajă concluzia potrivit căreia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se poate aplica potrivit Codului penal din 1969 sau noului Cod penal, atunci când toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969 (situație ce se regăsește în prezenta cauză), stabilindu-se, după caz, legea penală mai favorabilă.
Cum aplicând prevederile art. 40 C.pen. comb. cu art. 39 C.pen. (aplicarea pedepsei cea mai grea sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse) în cauză s-ar ajunge la o pedeapsă principală de 27 ani și 4 luni închisoare iar prin aplicarea prevederilor art. 36 C.pen. rap. la art. 33 lit.a, 34 lit.b C.pen. din 1969 s-ar ajunge la aplicarea pedepsei cea mai grea de 8 ani si 6 luni închisoare la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani, prin urmare 13 ani este evident faptul că lege penală mai favorabilă în prezenta cauză o constituie Codul penal din 1969.
D. fiind numărul mare de infracțiuni comise de condamnatul-petent pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin cele patru hotărâri vizate prin cererea de contopire, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei celei mai grele fără un spor de pedeapsă ar putea crea condamnatului impresia de impunitate pentru unele din infracțiunile săvârșite ceea ce ar contraveni evident scopului educativ si preventiv al sancțiunilor penale; astfel, apreciind că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă pe lângă pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, dintre cele care se contopesc, instanța a menținut sporul de 6 luni închisoare aplicat prin decizia penală nr. 863/4.07.2014 a Curții de Apel București-Sectia I Penală pe care l-a majorat cu 1 an și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul K. A. solicitând înlăturarea sporului ce i-a fost aplicat în urma contopirii.
Examinând contestația declarată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este fondată, în parte, pentru următoarele considerente:
Verificând datele săvârșirii faptelor, precum și datele rămânerii definitive a hotărârilor penale, Curtea reține că, în mod corect, prima instanță a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul au fost săvârșite în concurs real, întrucât toate aceste infracțiuni au fost comise înainte ca pentru vreuna dintre ele să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, fiind concurente atât potrivit Codului penal de la 1969, cât și potrivit noului Cod penal.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, Curtea constată că în mod corect s-a reținut că vechiul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, dat fiind faptul că acesta prevede, pe lângă pedeapsa cea mai grea, un spor facultativ de maxim 5 ani închisoare, spre deosebire de noul Cod penal, care prevede un spor obligatoriu de o treime din restul pedepselor.
În raport de ansamblul infracțional supus contopirii, este evident că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal.
Curtea apreciază că, în raport de multitudinea faptelor, este obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsă pe lângă pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, însă față de toate circumstanțele personale ale condamnatului, reținute prin hotărârile de condamnate, un spor de 1 an închisoare (6 luni sporul intrat în puterea lucrului judecat plus un spor de încă 6 luni) este absolut justificat, pentru a nu se lăsa impresia condamnatului că pedepsele aplicate pentru celelalte fapte sunt absorbite de pedeapsa cea mai grea.
Prin urmare, Curtea va admite contestația formulată de condamnatul K. A. împotriva sentinței penale nr.763/11.05.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală, va desființează, în parte, sentința contestată și rejudecând cauza, pe fond, va reduce sporul suplimentar de la 1 an și 6 luni închisoare la 6 luni închisoare, condamnatul K. A. urmând să execute în final 9 ani închisoare.
Curtea reține că pedeapsa de 9 ani închisoare este suficientă pentru reeducarea condamnatului și pentru asigurarea tuturor funcțiilor pedepsei, între care și cea de prevenție generală.
Sentința fiind legală și temeinică sub toate celelalte aspecte, va fi menținută în mod corespunzător.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu de 35 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
De asemenea, onorariul interpretului de limbă turcă se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul K. A. împotriva sentinței penale nr.763/11.05.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală.
Desființează, în parte, sentința contestată și rejudecând cauza pe fond:
Reduce sporul suplimentar de la 1 an și 6 luni închisoare la 6 luni închisoare, condamnatul K. A. urmând să execute în final 9 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului, din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu de 35 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă turcă se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.06.2015.
PREȘEDINTE
F. P.
GREFIER
A. L. P.
Red. P.F.
Dact.G.P.
2 ex.
Red.M. M. G. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... | Traficul de minori (art.211 NCP). Decizia nr. 948/2015. Curtea... → |
|---|
