Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 38701/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(1705/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 320/CO
Ședința publică din data de 10.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
GREFIER: V.-V. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 346/02.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-condamnat C. V., personal, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu D. R., în baza delegației nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, la data de 19.05.2015, respectiv 22.05.2015 intimatul-inculpat C. V. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, note de ședință și un memoriu.
Curtea acordă cuvântul cu privire la cereri prealabile.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că se prefigurează posibilitatea retragerii contestației, dar și procedura retragerii contestației, reglementată de prevederile art. 415 Noul Cod de procedură penală, precum și data când s-a motivat contestația, respectiv 11.05.2015, solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată în vederea informării parchetului și pentru a se putea proceda în consecință.
Apărătorul din oficiu al intimatului-condamnat învederează faptul că se opune amânării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public, apreciind că nu se impune amânarea cauzei pentru acest motiv.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere decizia de îndrumare nr. 3/16.02.2015, publicată în Monitorul Oficial la data de 02.06.2015, ulterior motivării contestației și potrivit căreia se statuează că, în aplicarea art. 6 Cod penal, stabilirea pedepsei în baza legii noi în cazul pluralității de infracțiuni, potrivit Codului penal din 1969, presupunând reținerea stării de recidivă postcondamnatorii cu revocarea suspendării condiționate, iar potrivit Codului penal condițiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen dacă nu mai sunt întrunite se determină conform art. 44 rap. la art. 39 Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediară, contrar celor susținute în motivarea contestației că s-ar realiza potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 așa cum au fost statuate prin decizia nr. 13/06.05.2015. La data formulării contestației, aceasta era întemeiată.
Apărătorul din oficiu al intimatului-condamnat C. V. pune concluzii de respingere a contestației, învederând faptul că sentința penală atacată este legală și temeinică. În mod corect s-a calculat, potrivit prevederilor legale în vigoare, pedeapsa de 7 ani închisoare. Prin contestație se încearcă îngreunarea situației intimatului. Solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul-condamnat C. V., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 346 din 02.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat C. V..
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, rămasă definitivă la data de 18.03.2013, prin nerecurare, fiind repuse pedepsele componente în individualitatea lor:
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 320/1 al. 7 din C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 244 al. 1, 2 N.C.pen);
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 13.06.2011, prin nerecurare, cu privire la care s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei, prin sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, rămasă definitivă la data de 18.03.2013, prin nerecurare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani, a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b N.C.pen., aplicate prin sentința penală nr. 203/09.02.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 24.02.2015, prin necontestare și repuse pedepsele componente în individualitatea lor:
- pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani, a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b N.C.pen. (ce au corespondent în art. 64 lit. a teza a-II-a, lit.b C.pen. din 1969), aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969, art. 320/1 C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 244 al. 1, 2 N.C.pen.), ca urmare a incidenței art. 6 din C.pen. cu privire la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară, pe o durată de 10 ani, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b C.p. din 1969, stabilite prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 13.06.2011, prin nerecurare, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei prin sentința penală nr. nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare compusă din: pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 al. 1 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969, art. 320/1 C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 320 al. 1 N.C.pen.), aplicată prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 13.06.2011, prin nerecurare, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei, prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare compusă din: pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 al. 1 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969, art. 320/1 C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 318 N.C.pen.), aplicată prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 13.06.2011, prin nerecurare, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare compusă din: pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969, art. 320/1 C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 323 N.C.pen.), aplicată prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 13.06.2011, prin nerecurare, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a luat act că infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 320/1 al. 7 din C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 244 al. 1, 2 N.C.pen), pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, se află în concurs real cu infracțiunile prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969, art. 320/1 C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 244 al. 1, 2 N.C.pen.), art. 288 al. 1 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969, art. 320/1 C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 320 al. 1 N.C.pen.), art. 287 al. 1 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969, art. 320/1 C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 318 N.C.pen.), art. 291 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969, art. 320/1 C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 323 N.C.pen.), pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 40 N. C.pen. în referire la art. 39 al. 1 lit. b) N. C.pen., art. 38 al. 1 N. C.pen., art. 45 al. 1 N.C.pen., și ținând seama de decizia nr.3/16.02.2015 a Î.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 320/1 al. 7 din C.pr.pen. din 1968 (ce are corespondent în art. 244 al. 1, 2 N.C.pen), prin sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, rămasă definitivă la data de 18.03.2013, prin nerecurare, cu trei pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și o pedeapsă de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 203/09.02.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 24.02.2015, urmând ca petentul condamnat C. V. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an și 8 luni, în total să execute pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani, a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b N.C.pen. (ce au corespondent în art. 64 lit. a teza a-II-a, lit.b C.pen. din 1969).
În baza art. 44 al. 2 N. C.pen. raportat la art. 38 al. 1 N. C.pen., art. 45 al. 1 N. C.pen., și ținând seama de decizia nr.3/16.02.2015 a Î.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a contopit pedeapsa rezultantă de mai sus, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 13.06.2011, prin nerecurare, condamnatul C. V. urmând să execute pedeapsa cea mai severă de 6 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 2 luni, în total să execute pedeapsa de 6 ani și 10 luni închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani, a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b N.C.pen. (ce au corespondent în art. 64 lit. a teza a II-a, lit.b C.pen. din 1969).
A fost menținută cu autoritate de lucru judecat anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, rămasă definitivă la data de 18.03.2013, prin nerecurare, precum și revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 286/F/11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 45 al. 5 N. C.pen. a fost menținută pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 și s-a constatat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 din Noul Cod penal.
În baza art. 40 al. 3 N. C.pen. în referire la art.72 din N. C.pen., s-a dedus din durata pedepsei principale rezultante aplicate mai sus: reținerea din data de 27.05.2010 și perioada executată, de la 18.01.2013 la zi.
Au fost anulate mandatele emise în baza sentințelor penale nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea și nr. 203/09.02.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispozițiilor prezentei sentințe.
În baza 82 al. 3 din Legea nr. 51/1995 a fost admisă cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu, av.M. E., și s-a dispus majorarea onorariului apărătorului din oficiu, la suma de 200 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Tribunalul a reținut următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._/233/2010, s-a dispus, în baza art. 208 al. 1 – art. 209 al. 1 lit. I și al. 2 lit. b C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 320/1 al. 7 C.pr.pen. din 1968, cu aplic. art. 74 al. 1 lit. c din C.pen. din 1969, în referire la art. 76 al. 1 lit. d din C.pen. din 1969, condamnarea inculpatului C. V., la o pedeapsă de 6 luni închisoare (faptă din data de 26.05.2010).
În temeiul art. 81 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen. din 1969.
În temeiul art. 88 din C.pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii din data de 27.05.2010.
În temeiul art. 71 al. 2 C.pen. din 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. din 1969, iar în temeiul art. 71 al. 5 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Potrivit adresei emise de Judecătoria G., Secția Penală – Biroul Executări Penale, sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G. a rămas definitivă la data de 15.06.2011, prin nerecurare.
II. Prin sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, s-a dispus între altele, în baza art. 215 al. 1, 2 și 3 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 320/1 al. 7 C.pr.pen. din 1968, condamnarea inculpatului C. V., la o pedeapsă de 2 ani închisoare (faptă din data de 08.10.2009).
În baza art. 85 al. 1 C.pen. din 1969, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.06.2011.
În baza art. 85 al. 1 C.pen. din 1969, cu referire la art. 34 al. 1 lit. b C.pen. din 1969, pedeapsa de 2 ani închisoare a fost contopită cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.06.2011, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2 C.pen. din 1969 i s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și b C.pen. din 1969.
În baza art. 357 al. 2 lit. a C.pr.pen. din 1968 raportat la art. 88 C.pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata măsurii preventive dispuse față de acesta în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr.1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.06.2011, respective reținerea din data de 27.05.2010.
Potrivit mențiunilor de la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, a rămas definitivă prin nerecurare la data de 18.03.2013.
La data de 18.03.2013 s-a emis M.E.P.Î. nr. 375/2013 de către Judecătoria Oradea, Secția Penală, Biroul Executări Penale.
III. Prin sentința penală nr.286/F din 11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, în baza art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969 și 320 ind. 1 C.pr.pen. din 1968 a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal pe 10 ani.
În baza art. 83 C.pen. din 1969 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la 10.06.2011, fiind adăugat la prezenta, în final 8 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 288 al. 1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, 40 al. 1 C.pen. din 1969 și 320 ind. 1 C.pr.pen. din 1968 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C.pen. din 1969 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la 10.06.2011, ce a fost adăugat la prezenta, în final 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 287 al. 1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969 și 320 ind. 1 C.pr.pen. din 1968 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C.pen. din 1969 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la 10.06.2011, pe care a adăugat-o la prezenta, în final 1 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969, art. 40 al. 1 C.pen. din 1969 și 320 ind. 1 C.pr.pen. din 1968, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C.pen. din 1969 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la 10.06.2011, pe care a adăugat-o la prezenta, în final 1 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 35, 33, 34 lit. a C.pen. din 1969 i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b C.pen. din 1969 pe 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a și b C.pen. din 1969.
În baza art. 350 al. 1 C.pr.pen. din 1968 s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. V..
În baza art. 88 C.pen. din 1969 s-a dispus deducerea prevenției de la 18.01.2013 la zi.
Potrivit mențiunilor de la Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, sentința penală nr.286/F din 11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, fără modificări.
Ulterior, prin sentința penală nr. 291/18.02.2014 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 374/C/17.06.2014 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-au dispus următoarele:
A fost admisă contestația la executare formulată de petentul C. V..
În baza art. 6 alin. 1 Cod penal reduce pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a, b Cod penal din 1968, aplicată condamnatului pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1968, având corespondent în art. 244 al. 1, 2 Cod penal din 1968, la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b C.p.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 286/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011, cu privire la care s-a dispus să fie cumulată cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 5 C.p. din 1968, urmare a reducerii rezultând 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 lit. b C.p. a fost contopită pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare cu celelalte pedepse aplicate prin sentința penală nr. 286/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, respective 3 pedepse de câte 1 an și 6 luni aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 288 al.1, art. 287 al.1 și art. 291 C.p. din 1968, având corespondent în art. 320 al. 1, art. 318 și art. 323 C.p., și pentru care cuantumul pedepsei nu depășește maximul din legea nouă, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse respective 1 an și 6 luni închisoare, urmând să execute în final 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b C.p.
În baza art. 40 al. 3 C.p.p. s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 18.01.2013 la zi.
A fost anulat M.E.P.I. nr. 541/02.10.2013 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.I.
Ca atare, s-a emis M.E.P.Î.nr. 546/20.06.2014 de către Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, prin sentința penală nr. 533/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_, rămasă definitivă prin decizia nr. 469/C/10.04.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, s-au dispus următoarele:
A fost admisă sesizarea Comisiei nr.1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București - R., formulată în condițiile H.G. nr. 836/2013, privind pe condamnatul C. V..
În baza art. 23 din Ordonanța de urgență nr. 116/2013 s-a constatat incidența dispozițiilor art. 6 alin. 6 Cod penal cu privire la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a, b Cod penal, pe o durată de 10 ani, aplicată pe lângă pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,2, 3 și 5 Cod penal prin sentința penală nr. 286/11.04.2013 a Tribunalului București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care o reduce, urmând ca persoana condamnată să execute în continuare pe lângă pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a, b Cod penal, pe o durată de 5 ani.
A fost menținută pedeapsa rezultantă inițială.
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza hotărârii de condamnare (M.E.P.I. nr. 541/2013 din data de 02.10.2013 emis în dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București - Secția I Penală) și emiterea unui nou mandat potrivit dispozițiilor prezentei sentințe.
S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 18.01.2013 la zi.
Astfel, s-a M.E.P.Î. nr. 933/15.07.2014 de către Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr._ .
În final, prin sentința penală nr. 203/09.02.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 24.02.2015, prin necontestare, s-a admis, în baza art. 462 al. 1 C.pr.pen., cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat C. V. cu privire la sentința penală nr. 291/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_, definitivă prin decizia penală nr. 374/C/17 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală și la sentința penală nr. 533/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_, definitivă prin decizia penală nr. 469/10 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
În temeiul art. 453 alin. 1 lit. e C. pr. pen. rap la art. 462 alin. 1 C. pr. pen. s-a dispus anularea sentinței penale nr. 291/18.02.2014 pronunțate de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_ și a sentinței penale nr. 533/04.03.2014 pronunțate de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_ ) și rejudecând:
În baza disp. art. 23 al Legii nr. 255/2013 rap. la art. 6 alin. (1) C.pen. s-a dispus reducerea pedepsei de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. 1968 aplicată condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal 1968, având corespondent în art. 244 al. 1,2 Cod penal, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b C.p.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 286/11.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011, cu privire la care s-a dispus să fie cumulată cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal 1968, rezultând o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare cu celelalte pedepse aplicate prin sentința penală nr. 286/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, respectiv trei pedepse de câte 1 an și 6 luni aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 288 al.1 art. 287 al.1 și art. 291 C.p., 1968, având corespondent în art. 320 al. 1, art. 318 și art. 323 Cod penal, și pentru care cuantumul pedepsei nu depășește maximul din legea nouă, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse respectiv 1 an și 6 luni închisoare, urmând să execute în final 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a,b C.p.
În baza art. 40 al. 3 C.p.p. s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 18.01.2013 la zi.
S-a dispus anularea MEPI nr.541/02.10.2013 emis de Tribunalul București – Secția I Penală, a formelor de executare emise în executarea sentinței penale nr. 291/18.02.2014 pronunțate de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_ și a sentinței penale nr. 533/04.03.2014 pronunțate de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_ și s-a dispus emiterea unui nou MEPI, conform dispozițiilor prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Tribunalul a reținut că, de la 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod de procedură penală, iar conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 585 al. 1 din N.C.pr.pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitate intermediară; d) acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Raportat la cele expuse la punctele I, II și III, tribunalul a constatat că infracțiunea (faptă din data de 26.05.2010) pentru care a fost condamnat petentul C. V. prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 15.06.2011, se află în concurs real cu infracțiunea (faptă din data de 08.10.2009) pentru care același petent a fost condamnat prin sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18.03.2013, iar aceasta din urmă se află în concurs realcu infracțiunile (fapte din februarie 2012 – decembrie 2012) pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr.286/F din 11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, însă aceste infracțiuni au fost săvârșite în stare de pluralitate intermediară în raport de prima infracțiune pentru care a fost condamnat același petent prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 15.06.2011, prin nerecurare.
S-a observat că prin sentințele penale nr. 291/18.02.2014, respectiv nr. 533/04.03.2014 ale Tribunalului București, Secția I Penală, s-a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la aceeași cauză, respectiv după judecarea definitivă a sentinței penale nr. 286/F din 11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, cu privire la pedepsele aplicate prin hotărârea de condamnare.
În acest condiții, prin sentința penală nr. 203/09.02.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 24.02.2015, prin necontestare, s-a admis, în baza art. 462 al. 1 C.pr.pen., cererea de revizuirea formulată de revizuientul condamnat C. V. cu privire la cele două hotărâri penale ce vizau aplicarea legii penale mai favorabile, conform dispozițiilor art. 6 N.C.pen., după care s-a procedat în rejudecare la aplicarea legii penale mai favorabile în privința pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 286/F din 11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013.
În ceea ce privește legea aplicată la soluționarea cererii de contopire formulată de petent, tribunalul a apreciat că trebuie aplicat Noul Cod penal.
De menționat că prin sentința penală nr. 203/09.02.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 24.02.2015, prin necontestare, s-a făcut aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 6 din Noul Cod penal, privitor la pedepsele aplicate petentului C. V. prin sentința penală nr. 286/F din 11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală. Totodată, au fost avute în vedere deciziile de îndrumare nr. 1/14.04.2014, 7/26.05.2014, 14/16.06.2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind dezlegarea unor chestiuni de drept.
Pe cale de consecință, din moment ce s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 N.C.pen. pentru una dintre pedepsele componente supuse contopirii, contopirea acestora cu alte pedepse pronunțate pentru infracțiuni concurente nu poate avea loc decât în temeiul art. 39 C.pen., deoarece dacă s-ar realiza conform art. 34 din C.pen. din 1969, s-ar crea o lex tertia, fiind inadmisibil, întrucât ar însemna ca judecătorul să exercite un atribut care nu îi revine, și anume acela de legiuitor, venind totodată în contradicție și cu decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
De subliniat și faptul că procedură prevăzută de art. 585 N.C.pr.pen. reprezintă o judecată distinctă de fiecare dintre cauzele în care au fost aplicate pedepsele supuse contopirii, iar în cursul acestei judecăți distincte, aplicarea globală a legii penale mai favorabile are în vedere soluționarea tuturor problemelor decurgând din constatarea uneia dintre situațiile prevăzute de art. 585 al. 1 N. C.pr.pen., urmând a se aplica dispozițiile unei singure legi, fiind identificată ca fiind mai favorabilă legea nouă raportat în concret la situația condamnatului.
În acest context, s-a amintit decizia de îndrumare nr. 3/16.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care deși nu avea forță obligatorie la acel moment procesual, câtă vreme nu fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Tribunalul a considerat că nu se poate face abstracție de aceasta, având-o în vedere în soluționarea contopirii pedepselor, în condițiile în care era doar o chestiune de timp pentru ca aceasta să devină obligatorie.
Or, prin decizia mai sus menționată, s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, stabilirea pedepsei în baza legii noi, în cazul pluralității de infracțiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reținerea stării de recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării condiționate, iar potrivit Codului penal, condițiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen nu mai sunt întrunite, se determină conform art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal, referitoare la pluralitate intermediară.
Pe de altă parte, tribunalul a mai reținut că, în aplicarea corectă a dispozițiilor legii penale mai favorabile în cauze definitiv judecate, privitor la orice instituție a dreptului substanțial incidentă în această fază, deci inclusiv în cazul concursului de infracțiuni ori al pluralității intermediare trebuie să se pornească de la specificul reglementării cuprinse în art. 6 din Codul penal, stabilind în raport cu acesta modul în care litera și rațiunea acestei reglementări se transpun în fiecare caz particular.
S-a remarcat faptul că scopul reglementării art. 6 din Codul penal este de a oferi suport legal unei pedepse definitive în raport cu noua lege, care este mai favorabilă, pe timpul executării acestei pedepse și până la încetarea oricăror efecte ale condamnării ce vor interveni prin reabilitare și, totodată, de a asigura egalitatea de tratament juridic și legalitatea în aplicarea pedepselor.
Principiul legalității pedepselor impune ca pedeapsa aplicată în baza legii vechi să aibă susținere și în legea nouă, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea aplicabilă potrivit legii noi mai favorabile.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul București, criticând-o din perspectiva greșitei aplicări a legii penale mai favorabile în contextul cererii de contopire formulate, cu consecința pronunțării unei pedepse rezultante nelegale, în sensul că, în aplicarea art. 6 Cod penal, conform principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile statuat prin decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art. 41 alin.1 din noul cod penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin.1 din vechiul cod penal, și nu conform dispozițiilor art.96 alin.5 raportat la art. 44 alin.2 din codul penal în vigoare, referitoare la pluralitatea intermediară.
Analizând actele și lucrările dosarului ce i-a fost prezentat, Curtea reține că, în speță, contestația cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Verificând datele săvârșirii faptelor, precum și datele rămânerii definitive a sentințelor penale, în mod just tribunalul a constatat că infracțiunea (faptă din data de 26.05.2010) pentru care a fost condamnat intimatul C. V. prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 15.06.2011, se află în concurs real cu infracțiunea (faptă din data de 08.10.2009) pentru care intimatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 264/27.02.2013 a Judecătoriei Oradea, Secția Penală, pronunțată în dosarul nr._/271/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 18.03.2013, iar aceasta din urmă se află în concurs realcu infracțiunile (fapte din februarie 2012 – decembrie 2012) pentru care intimatul a fost condamnat prin sentința penală nr.286/F din 11.04.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2937/01.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, însă aceste infracțiuni au fost săvârșite în stare de pluralitate intermediară în raport de prima infracțiune pentru care a fost condamnat același intimat prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 15.06.2011, prin nerecurare.
În acord cu opinia primei instanțe, Curtea consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile prevăzute de noul Cod penal, procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen. reprezentând o judecată distinctă de fiecare dintre cauzele în care au fost aplicate pedepsele supuse contopirii.
Critica formulată de P. este vădit neîntemeiată, având în vedere că prin decizia de îndrumare nr. 3/16.02.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._ /HP/P, s-a statuat în sensul că, în aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, stabilirea pedepsei în baza legii noi, în cazul pluralității de infracțiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reținerea stării de recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării condiționate, iar, potrivit Codului penal, condițiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen nu mai sunt întrunite, se determină conform art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediară. Această decizie a devenit obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I nr. 380 din _ .
Prin urmare,, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația, iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 346/02.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
PREȘEDINTE,
L. C. C.
GREFIER,
S. V. V.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 2 ex.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 947/2015.... | Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 893/2015. Curtea... → |
|---|
