Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP). Decizia nr. 309/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 183/93/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1697/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
Decizia Penală Nr. 309/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte C. B.
Grefier C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror L. P..
Pe rol soluționarea contestației declarate de contestatorul inculpat G. M. I., împotriva sentinței penale nr. 70 din data de 30.04.2015 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește contestatorul inculpat, pentru acesta prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat C. G. care depune delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 7886/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că inculpatul a depus prin serviciul escortă al Penitenciarului București Jilava, o cerere prin care solicită soluționarea prezentei cauză în lipsa acestuia.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul contestatorului inculpat solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și întreruperea executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației față de concluziile raportului de medicină legală, conform căruia maladiile de care suferă contestatorul pot fi tratate și în sistemul de spitale al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.70 din 03.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art. 592 și urm. C.p.p. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea condamnatului G. M. I. de întrerupere executare pedeapsă.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei, a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Instanța de fond a constatat că prin cererea formulată, petentul - condamnat G. M. I., a solicitat întreruperea executării pedepsei din motive medicale.
S-a reținut că prin sentința penală nr. 4305 din data de 15.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, Secția penală, în dosarul nr._/4/2014, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată la data de 21.01.2015, sub nr._ .
Prin cererea formulată, petentul – condamnat G. M. I., aflat în prezent la Penitenciarul București Jilava, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare în a cărei executare se află, pe motive medicale.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că are probleme de sănătate.
Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii, iar în susținerea cererii nu au fost depuse acte medicale.
Prin încheierea din data de 23.01.2015, în baza art. 593 al. 1 C.p.p. s-a constatat că Tribunalul Ilfov este instanța competentă să soluționeze cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de petentul condamnat G. M. I..
În baza art. 592 al. 2 C.p.p. rap. la art. 591 al 2 C.p.p. și art. 589 al. 1 lit. a) C.p.p. s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale prin care să se constate dacă petentul condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei și dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
S-a dispus înaintarea dosarului în vederea repartizării aleatorii grefierului desemnat cu repartizarea cauzelor.
S-a dispus emiterea unei adrese la I.N.M.L. în vederea efectuării expertizei medico-legale și la Penitenciarul București Jilava în vederea prezentării condamnatului la I.N.M.L. împreună cu actele medicale pe care le deține la sediul I.N.M.L.
La data de 18.03.2015 Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” a comunicat instanței raportul de primă expertiză medico-legală privind pe petentul G. M. I. .
Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul a reținut că petentul G. M. I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare prin sentința penală nr. 898/21.12.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3645/18.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap.la art.174, 175 alin.1 lit.a și i C. pen. cu aplicarea art.320 ind.1 C. pr. pen..
Prin sentința penală nr. 163/06.03.2014, pronunțată in dosarul_, s-a admis sesizarea Comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul Jilava și s-a descontopit pedeapsa rezultanta de 9 ani închisoare aplicată condamnatului G. M. I. în pedepsele componente:
- 8 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap.la art.174-175 alin.1 lit.a, i VCP.
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 VCP.
In baza art. 38 alin.1 – 39 alin.1 lit.b NCP s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 8 ani și 4 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de 8 luni închisoare.
In final, condamnatul executa pedeapsa rezultanta de 8 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 592 al. 1 C.p.p. rap. la art. 589 al. 1 lit. a C.p.p., executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, una de natură medicală, reprezentat de punctul de vedere a unor medici specialiști exprimat printr-un raport de expertiză medico-legală și cealaltă condiție, de natură juridică, reprezentat de analizarea de către instanță a pericolului pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Examinând incidența acestor dispoziții imperative în cauza de față, Tribunalul constată că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G. M. I. este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr. A1/946/ 2015 efectuat de INML M. Minovici, petentul G. M. I. prezintă diagnosticul „microlitiază renală drapată, scolioză toraco- lombară dextroconvexă. Cu indicație de tratament conservator și tulburare de personalitate de tip instabil - emoțional”.
Concluziile raportului de primă expertiză medico-legală sunt în sensul că „patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate (psihiatrică), periodică sau la nevoie. Se apreciază că numitul G. M. I. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical”.
Față de diagnosticul pus de INML și având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, instanța a apreciat că petentul poate fi tratat în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În aceste condiții, Tribunalul a constatat că nu se mai impune analizarea îndeplinirii/ neîndeplinirii condiției privind pericolul pentru ordinea publică creat prin punerea în libertate a condamnatului G. M. I. prin întreruperea executării pedepsei atâta timp cât prima condiție, dezbătută în cele ce preced nu este îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul G. M. I..
Inculpatul nefiind prezent la termenul de judecată, reprezentat de apărător din oficiu, care a solicitat admiterea contestației și întreruperea executării pedepsei, pe motive medicale.
Examinând contestația formulată de contestatorul G. M. I., Curtea, în baza art.4251 alin.7 lit.b C. pr. pen., o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele motive:
În mod corect judecătorul fondului, după ce a dispus emiterea unei adrese la I.N.M.L. în vederea efectuării expertizei medico-legale și la Penitenciarul București Jilava în vederea prezentării condamnatului la I.N.M.L. împreună cu actele medicale pe care le deține la sediul I.N.M.L, analizând probele administrate în cauză, a reținut că petentul G. M. I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare prin sentința penală nr. 898/21.12.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3645/18.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap.la art.174, 175 alin.1 lit.a și i C. pen. cu aplicarea art.320 ind.1 C. pr. pen..
Prin sentința penală nr. 163/06.03.2014, pronunțată in dosarul_, s-a admis sesizarea Comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul Jilava și s-a descontopit pedeapsa rezultanta de 9 ani închisoare aplicată condamnatului G. M. I. în pedepsele componente:
- 8 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap.la art.174-175 alin.1 lit.a, i VCP.
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 VCP.
In baza art. 38 alin.1 – 39 alin.1 lit.b NCP s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 8 ani și 4 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de 8 luni închisoare.
In final, condamnatul executa pedeapsa rezultanta de 8 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare.
În acord cu judecătorul fondului, judecătorul de la Curte ia act că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute a fi întrunite cumulativ de dispozițiile cuprinse în art. 592 al. 1 C.p.p. rap. la art. 589 al. 1 lit. a C.p.p., potrivit cu care executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată.
În cauza de față, Tribunalul constată că în mod corect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G. M. I. a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr. A1/946/ 2015 efectuat de INML M. Minovici, petentul G. M. I. prezintă diagnosticul „microlitiază renală drapată, scolioză toraco- lombară dextroconvexă. Cu indicație de tratament conservator și tulburare de personalitate de tip instabil - emoțional”, iar concluziile raportului de primă expertiză medico-legală sunt în sensul că „patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate (psihiatrică), periodică sau la nevoie. Se apreciază că numitul G. M. I. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical”.
Față de diagnosticul pus de INML și având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, în mod corect instanța de fond a apreciat că petentul poate fi tratat în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În aceste condiții, Tribunalul a constatat pe cale de consecință că nu se mai impune analizarea îndeplinirii/ neîndeplinirii condiției privind pericolul pentru ordinea publică creat prin punerea în libertate a condamnatului G. M. I. prin întreruperea executării pedepsei atâta timp cât prima condiție, dezbătută în cele ce preced nu este îndeplinite.
În raport cu cele ce preced, Curtea în baza art.4251 alin.7 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul G. M. I..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425/1 alin.7 lit.b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul G. M. I. împotriva sentinței penale nr.90/3.04.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărător din oficiu, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 4.06.2015 în ședință publică.
PREȘEDINTE,
C. B.
GREFIER,
C. B.
Red. C.B.
Dact. A.L. 2 ex.
T. Ilfov– R. A.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 836/2015.... | Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
