Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 893/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 893/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 18876/4/2014

Dosar nr._

1481/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-a PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 893/A

Ședința publică din data de 24 iunie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR: V. B.

GREFIER: L. A. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..

Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelantul-inculpat B. F. R., apelantul-parte civilă C. V. și de apelantul-asigurator S.C. asigurare R. Asirom împotriva Sentinței penale nr.697/18.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București, din Dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această hotărâre penală, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 24 iunie 2015, când în aceeași compunere,

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.697/18.03.2015, Judecătoria Sectorului 4 București, din Dosarul nr._, în baza art. 386 alin.1 C.pr.pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei B. (fostă S.) F. R. din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1, 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 5 din Cod penal.

În baza art. 178 alin. 1, 2 din vechiul C. pen, cu aplic. art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata B. (fostă S.) F. R., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (faptă săvârșită la data de 24.09.2008).

În baza art. 71 alin. 1 din Vechiul C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din vechiul C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.

În baza art. 81 din Vechiul C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei, pe o durată de 4 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din vechiul C.pen., care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. 5 din Vechiul C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit.b vechiul C. p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 din Vechiul C.pen., referitoare la situația care atrage revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.

În baza art. 25 C.pr.pen. și art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 998 – 999, art. 1000 alin. 3 din vechiul C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. și a obligat pe inculpata B. (fostă S.) F. R. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. DE URGENȚĂ PENTRU COPII "M. SKLODOWSKA CURIE" la plata către partea civilă a următoarelor sume:

- 5.000 lei, reprezentând daune materiale;

- 30.000 de euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. la data plății efective), reprezentând daune morale.

A luat act că persoana vătămată I. (fostă C.) C. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 C.pr.pen., art. 397 C.pr.pen. și art. 657 alin. 1 și art. 246 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a constatat că pentru inculpată, despăgubirile dispuse vor fi plătite de către . VIENNA INSURANCE GROUP SA în calitate de asigurător de răspundere civilă profesională obligatorie, în limita stabilită prin contractul de asigurare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională . nr._ din data de 21.12.2007.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.pen., a obligat pe inculpata B. (fostă S.) F. R. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. DE URGENȚĂ PENTRU COPII "M. SKLODOWSKA CURIE" să plătească în favoarea statului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 8963/P/2008 din data de 25.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la această instanță sub nr._ din data de 25.06.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatei:

- B. (fostă S.) F. cercetată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 și 2 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 24.09.2008, în calitate de asistentă medicală în cadrul Spitalului C. de Urgență pentru Copii "M. Sklodowska Curie", inculpata B. (fostă S.) F. R. a administrat pacientului C. V. S. F., în vârstă de 2 ani și 11 luni, analgezic Fortral (Prntazocină) cu o concentrație toxică de 0,5 µm/ml. ser în sânge, fapt care a adus la decesul acestuia.

În dovedirea situației de fapt reținute în actul de sesizare s-au invocat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal privind efectuarea actelor premergătoare din data de 25.01.2010; declarațiile părții civile C. V.; declarațiile suspectei/inculpatei, declarațiile martorilor: C. T., T. T. Pulcheria, T. I., D. I., D. A.; foaie de observație clinică și actele medicale privind pe minorul C. V. S. F.; raportul medico-legal de necropsie nr. A_ întocmit de INML "M. Minovici"; suplimentul de expertiză la raportul medico-legal de necropsie nr. A_ întocmit de INML "M. Minovici"; raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A_ întocmit de INML "M. MInovici"; avizul Comisiei de Avizare și Control nr. E_ de aprobare al raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A_ întocmit de INML "M. MInovici"; avizul Comisiei Superioare Medico - Legale nr. E_ ; adresa emisă de S. C. de Urgență pentru Copii "M. Sklodowska Curie".

Sub aspectul laturii civile, în faza de urmărire penală, C. V., tatăl minorului decedat, a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatei B. (fostă S.) F. R. și a reprezentanților Spitalului M. Curie cu o sumă pe care o va preciza în cursul judecății.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 19.08.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecăți cauzei privind pe inculpata B. (fostă S.) F. R..

La termenul de judecată 07.10.2014, instanța a luat act că numitul C. V., tatăl minorului decedat, a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune materiale, și suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale.

De asemenea, față de faptul că la momentul producerii prejudiciului inculpata deținea poliță asigurare la . SA, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de asigurător a acestei societăți de asigurare.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatei dispozițiile art. 374 alin 4 C. pr. pen. raportat la art. 396 alin 10 C. pr. pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri, iar inculpata a arătat că nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa și că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate.

În cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpatei și a părții civile C. V., a fost readministrată proba cu martorii de la urmărirea penală, respectiv au fost reaudiați martorii: D. A., C. T. și D. I., T. T. Pulcheria M. și T. I., declarațiile acestora fiind consemnate și anexate la dosar ((f. 88-92, f. 100-101).

De asemenea, au fost administrate probe noi, respectiv proba cu martorii: P. M. (f. 89), G. A., R. V. și I. L. (f. 141-143), precum și înscrisuri în circumstanțiere. Totodată, instanța a dispus comunicarea unor înscrisuri suplimentare de către unitatea spitalicească și a unor noi informații în vederea lămuririi situației de fapt (filele nr. 77 – 78, 80-81, 102 – 118, 132 – 140)

Nefiind contestate de părți, probele constând în: raport medico-legal de necropsie nr. A_ întocmit de INML "M. MInovici", supliment de expertiză la raportul medico-legal de necropsie nr. A_ întocmit de INML "M. MInovici", raport de nouă expertiză medico-legală nr. A_ întocmit de INML "M. MInovici", aviz al Comisie de Avizare și Control nr. E_ de aprobare al raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A_ întocmit de INML "M. Minovici", opinia expertală dr. M. C., expert parte, aviz al Comisiei Superioare Medico-Legale nr. E_, adresa Spitalului C. de Urgență pentru Copii "M. Sklodowska Curie", nu au fost readministrate, dar au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților, conform art. 374 alin 7 C. pr. pen, astfel încât vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reține următoarele:

În fapt, în cursul anului 2008, inculpata B. (S.) F. R. își desfășura activitatea în calitate de asistentă medicală în cadrul Spitalului C. de Copii "M. Sklodowska Curie".

În data de 22.09.2008, minorul C. V. S. F., în vârstă de 2 ani și 11 luni, diagnosticat la naștere cu „cheilognapalatoschis biltaeral” („buză de iepure”), a fost internat la S. C. de Copii "M. Sklodowska Curie" în vederea continuării tratamentului medical necesar refacerii șanțului vestibular (pacientul fiind supus anterior, respectiv în cursul anilor 2006 și 2007, unor alte două operații, tot în legătură cu acest diagnostic).

Astfel, în data de 24.09.2008, în intervalul orar 11.30 – 13.30, pacientul minor C. V. S. F. a fost operat de martorul T. T. Pulcheria M. (medic chirurg), asistată de medicul anestezist, respectiv martorul T. I.. Intervenția chirurgicală a decurs fără probleme, evoluția pacientului postoperatorie fiind favorabilă ( a se vedea declarațiile celor doi martori, coroborate cu mențiunile din rapoartele de expertiză medico-legală).

După efectuarea intervenției chirurgicale, minorul a fost transferat în secția A.T.I., moment din care a fost sub supravegherea martorei D. A., medic specialist Anestezie - medic de gardă, și a inculpatei B. (S.) F. R., asistent medical în cadrul Spitalului C. de Copii "M. Sklodowska Curie", angajata în baza contractului individual de muncă nr. 3275/2007 (f. 55).

La momentul transferării victimei pe secția A.T.I., aceasta a fost însoțită de fișa de trezire și fișa de anestezie (filele nr. 51- 55 dosar de urmărire penală), înscrisuri din care reiese medicamentația prescrisă de medici, medicamentație în care însă nu se regăsește și pentazocina (substanță constată în corpul victimei după deces).

Pe perioada când se afla în salonul de trezire al Secției A.T.I., victimei C. V. S. F. i-au fost administrate de către inculpata B. (S.) F. R. mai multe soluții perfuzabile cu glucoză, împreună cu medicația stabilită pe foaia de observație, minorul fiind treaz, respirând normal, bând lichide și răspunzând la stimuli, aspecte care indicau o evoluție favorabilă postoperatorii ( a se vedea în acest sens declarațiile martorului D. A. coroborate cu susținerile martorului C. T.).

În jurul orelor 18.30, inculpata B. (S.) F. R. i-a administrat, victimei C. V. S. F., prin branula deja aplicată, două unități injectabile, care conțineau pentazocină în concentrație de 0,5 µm/ml (substanță activă a medicamentului denumit „Fortral”). Urmare a acestui tratament ultim menționat, administrat din greșeală de către inculpată, după aproximativ 2 minute, minorul C. V. S. F. a intrat în stop cardio - respirator și, în pofida manevrelor de resuscitare efectuate de către personalul medical, în jurul orelor 19.30 a fost declara decesul acestuia.

Că decesul victimei s-a datorat acțiunii culpabile a inculpatei care i-a administrat din greșeală pentazocină acesteia, reiese dincolo de orice îndoială rezonabilă din probatoriul administrat în cauză.

Astfel, din fișa de observație clinică chirurghicală pediatrică coroborat cu declarația martorei T. T. Pulcheria M. - f. 100 și a martorului T. I. - f. 101, rezultă că minorului nu i-a fost prescris și administrat în timpul intervenției chirurgicale sau imediat după acesta analgezicul numit Pentazocină, iar la ora 14:00, minorul prezenta o evoluție postoperatorie imediată favorabilă, era conștient, răspundea la stimuli și nu sângera (f. 48 d.u.p, f. 100 -101).

Conform fișei de trezire, postoperator, victimei i-a fost prescris agocalmin, perfalgan, ceftrifaxonă, adenolină, netromicină și glucoză (f. 54 d.u.p), nefiindu-i prescrisa Pentazocină (Fortral).

Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico-legală de necropsie nr. A_ efectuat de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici" rezultă că decesul minorului s-a produs la circa 5 ore postoperator, moartea a fost violentă și s-a produs prin stop cardio-respirator brusc, consecința unei intoxicații acute cu Pentazocină (Fortral), pe fondul statusului postoperator și prezența unei bronhopneumonii incipiente. Examenul toxicologic general a evidențiat în ser și urină prezența Pentazocinei (Fortral), substanță a cărei administrare nu este documentată în foaia de observație clinică și A.T.I, iar concentrația decelată în sânge a fost de 0,5 µm/ml. ser, valoare ridicată corespunzătoare unei intoxicații toxice, atât la cazul de față, cât și la un adult.

De asemenea, se concluzionează că între deces și prezența Pentazocinei în sânge există o legătură de cauzalitate directă, posibil condiționată de statusul postoperator și prezența unei bronhopneumonii incipiente, iar din documentele analizate nu s-au constatat deficiențe la tehnica chirurgicală (f. 65 d.u.p.).

Potrivit raportului medico-legal de necropsie supliment de expertiză, Pentazocina (Fortral) a fost administrată cu puțin timp înaintea decesului, pentru aceasta pledând neidentificarea metaboliților și absența substanței în organe, decesul neputându-se produce în 5 ore de la data administrării Pentazocinei (f. 67 d. u.p). De asemenea, timpul de înjumătățire al substanței (2, 1-3, 5 ore) care în intervalul ipotetic de 5 ore menționat ar fi condus la scăderea cu 50-75% a concentrației inițiale a substanței în organism, nu justifică posibilitatea ca decesul să fi survenit la 5 ore ulterior administrării, fiind mult mai plauzibil ca decesul să fi apărut la scurt timp după administrare, când concentrația substanței ar fi fost maximală și cu potențialul toxic major (f. 68 d.u.p).

Conform raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A._ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici" moartea minorului s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecință a unei intoxicații acute cu Pentazocină (Fortral), cu o concentrație de 0,5 µm/ml. ser. Decesul s-a produs la scurt timp după administrarea Pentazocinei (Fortral), perioada de 2-5 minute între administrarea parenterală de Pentazocină și deces fiind în concordanță cu datele farmacocinetice privind viteza de distribuție a acestui medicament în organismul uman. Prezența Pentazocinei în ser și urină corelată cu absența acestuia și a metaboliților pentazocinei în organe se datorează intervalului de timp foarte scurt între administrarea medicamentului și deces, nefiind exclus ca doza de Pentazocină administrată să fi fost mai mare decât cea necesară pentru a determina o concentrație de 0,5 µm/ml. ser. De asemenea, ipoteza administrării de Pentazocină cu circa 5 ore anterior decesului (în timpul intervenției chirurghicale sau imediat după aceasta) este foarte puțin probabilă. Totodată, s-a apreciat că doza administrată în cazul concret a fost de cel puțin două ori mai mare decât doza terapeutică maximă admisă, cu mențiunea că administrarea de Pentazocină la copii sub 10 ani este contraindicată. În plus, în documentația medicală nu este consemnată indicația administrării de Pentazocină (f. 108 d. u. p).

Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ întocmit de de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici" a fost avizat de Comisia Superioară Medico-Legală, concluzionându-se pentazocina în concentrația decelată în sânge putea produce decesul în condițiile date, iar dacă pentazocina a produs decesul, cel mai probabil ea a fost administrată intravenos cu puțin timp (minute) inaintea decesului (f. 144).

Potrivit declarației martorei D. A., medic specialist anestezie, în cazul în care s-ar administra (Pentazocină) Fortral unei persoane, din greșeală, fără a exista prescripție în acest sens, simptomele apar imediat, în sensul că deprimă respirația și scade tensiunea, ducând la stop cardiac (f. 91)

În consecință, prin raportare la probele menționate anterior, judecătoria a reținut că moartea minorului s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unei intoxicații acute cu Pentazocină (Fortral), aceasta fiind administrată intravenos la un interval de timp scurt înaintea decesului, iar nu cu 5 ore înaintea decesului, doar moartea copilului producându-se la 5 ore după efectuarea intervenției chirurgicale.

Instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei concluziile expertului parte M. C. care a opinat că moartea minorului s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute, consecința cel mai probabil a șocului anafilatic apărut la administrarea de antibiotice la un copil aflat în status postoperator, întrucât aceste concluzii nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză, iar potrivit Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A._ întocmit de de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici", avizat de Comisia Superioară Medico-legală, nu există niciun semn clinic de șoc anafilactic descris în documentația pusă la dispoziție (f. 144).

În drept, instanța de fond a constatat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata a fost săvârșită la data de 24.08.2008, moment la care erau în vigoare dispozițiile Codului penal de la 1969, însă la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul Codul penal. Potrivit art. 5 din noul Cod penal în cazul în care de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Față de această situație tranzitorie, la ultimul termen de judecată, instanța de fond a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpata din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penl, cu aplic. art. 5 noul Cod penal în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 187 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, rămânând în pronunțare asupra acestui aspect.

Instanța de fond a reținut că deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de ucidere din culpă sunt aceleași în ambele reglementări legale, prin raportarea posibilitățile concrete de individualizare și de executare a pedepsei, instanța apreciază că legea mai favorabilă în ansamblu este legea veche, respectiv dispozițiile Codului penal de la 1969.

Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin administrarea minorului C. V. S. F. de analgezic Fortral (Pentazocină) cu o concentrație toxică de 0,5 µm/ml. ser. Urmarea imediată o reprezintă decesul persoanei vătămate C. V. S. F.. Cu privire la legătura de cauzalitate, din in concluziile raportului de expertiză medico-legală de necropsie nr. A_ efectuat de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici" rezultă că între deces și prezența Pentazocinei în sânge există o legătură de cauzalitate directă.

Cu privire la latura subiectivă, instanța de fond a reținut că fapta a fost comisă din culpă fără prevedere, aceasta nu a prevăzut rezultatul faptei sale, cu toate că ar fi putut și ar fi trebuit să îl prevadă, având în vedere pregătirea sa de specialitate.

Prin raportare la dispozițiile art. 396 alin.2 C.pr.pen. instanța de fond a reținut că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpată cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Raportat la modalitatea concretă de individualizare a pedepsei, judecătoria a avut în vedere prevederile art. 52 vechiul C. pen., precum și criteriile generale de individualizare reglementate de art.72 alin.1 vechiul C.pen, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specilă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, în legătură cu împrejurările comiterii infracțiunii, fapta inculpatei s-a produs în cursul exercitării atribuțiilor de serviciu ca asistent medical pe secția A.T.I. a Spitalului C. de Urgență pentru Copii "M. Sklodowska Curie". Judecătoria a avut în vedere că inculpata a beneficiat de pregătire de specialitate pentru a putea accede în acea funcție, astfel încât cunoștea care ar putea fi consecințele unei eventuale greșeli la locul de muncă. În plus, compartimentul în care își desfășura activitatea inculpata se ocupa cu îngrijirea și trezirea pacienților copii care au fost supuși unei intervenții chirurgicale, ocazie cu care unora le era prescris și administrat medicamentul Pentazocină (Fortral), care are consecințe deosebit de grave, letale, în ipoteza administrării din neglijență unui alt pacient, căruia nu i-a fost prescris, fapt care ar trebui să fie de natură să responsabilizeze suplimentar orice cadru medical care lucrează într-un astfel de compartiment.

Mai mult, instanța de fond a reținut că la momentul săvârșirii infracțiunii, la locul de muncă al inculpatei se constată unele nereguli. În primul rând, se pot identifica nereguli cu privire la condițiile de păstrarea a medicamentului Fortral în secția A.T.I. Cu toate că potrivit relațiilor date de S. C. de Urgență pentru Copii "M. Sklodowska Curie" (f. 77) această substanță are un regim special de circulație la nivelul unităților medicale, fiind păstrat în farmacia spitalului și distribuit pe baza unei condici de medicamente, la nivelul secției A.T.I. acesta era păstrat în masa de tratament, fără ca accesul la acest medicament să fi fost supravegheat (în sensul împiedicării accesului la aceste substanțe a altor persoane în afara medicilor și asistentelor din secția A.T.I, a împiedicării utilizării acestor substanțe în scop recreațional sau a împiedicării înstrăinării acestor substanțe).

În al doilea rând, judecătoria a constatat insuficienta monitorizare a asistenților de către medici, cu toate că în același răspuns al Spitalului, se arată că responsabili să gestioneze Fortralul pe secție sunt medicul șef de secie, asistenta șefă și medicul de gardă, asistentele de serviciu având datoria să utilizeze medicamentele conform prescripțiilor medicale, să descarce medicamentele astfel utilizate în condicile de medicamente și să scrie în foia de evoluție și tratament medicamentația efectuată, la momentul săvârșirii faptei asistentele nu erau monitorizate în concret de către un medic. În plus, judecătoria a constatat că inculpata nu și-a îndeplinit obligația de a scrie în foia de evoluție și tratament medicamentația efectuată nici pentru persoana vătămată C. și nici pentru numitul C. A., astfel cum rezultă din relațiile comunicate instanței de S. C. de Urgență pentru Copii "M. Sklodowska Curie" (f. 148).

În al treilea rând, instanța a constatat că săvârșirea faptei a avut loc în condițiile unui volum excesiv de muncă, de trezirea a aproximativ 30 de pacienți ocupându-se doar două asistente.

Fără a pierde din vedere că acestea sunt aspecte care relevă existența unor deficiențe la nivel de unitate medicală, care în mod cert nu sunt imputabile exclusiv inculpatei, judecătoria a considerat că tocmai asemenea aspecte ar fi trebuit să fie de natură să crească atenția și responsabilitatea cu care inculpata își îndeplinea îndatoririle de serviciu astfel încât riscul producerii de erori să fie redus la minim.

În ceea ce privește urmarea infracțiunii deduse judecății, judecătoria a considerat că aceasta este deosebit de gravă, având în vedere valoarea socială lezată, și anume viața unui om, urmarea imediată a acțiunii inculpatei concretizându-se în suprimarea unei vieți omenești. Astfel, ca urmare a administrării unui medicament care nu era documentat în fișa de tratament, a avut loc decesul unui copil de 2 ani și 11 luni, fapt care a avut urmări și la nivelul psihic al familiei victimei, urmări care s-au resimțit puternic la acel moment, dar continuă să subziste și astăzi.

Instanța de fond a mai reținut că la momentul săvârșirii faptei inculpata se afla într-un moment incipient al carierei sale, însă apreciază că aceste chestiuni nu sunt de natură să justifice neîndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu, în contextul în care inculpata era conștientă de proporțiile unei eventuale erori comise și de felul în care aceasta ar putea afecta pacienții implicați în actul medical.

În legătură cu circumstanțele personale ale inculpatei, instanța a avut în vedere că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, are o caracterizare favorabilă de la locul de muncă, este integrată în societate, este absolventă de studii post liceale și are un copil minor în întreținere.

Cu privire solicitarea apărătorului părții civile privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 64 alin. 1 lit c) vechiul Cod penal, judecătoria a apreciat că aplicarea acesteia este inoportună la acest moment. Aceasta întrucât de la momentul săvârșirii faptei, respectiv 24.09.2008, și până în prezent, respectiv pe o perioadă de circa 6 ani ulterior momentului săvârșirii faptei, inculpata a continuat să exercite profesia de asistent medical în cadrul S. C. de Urgență pentru Copii "M. Sklodowska Curie" și nu a mai fost implicată în săvârșirea unor fapte de acest tip, dând dovadă de atenție sporită și responsabilitate maximă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Raportat la modalitatea de executare a pedepsei, judecătoria a apreciat că simpla condamnare a inculpatei este suficientă pentru a se asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei, constrângerea și reeducarea inculpatei putând fi asigurată fără executarea pedepsei în regim de detenție. Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatei care se află la o vârstă care îi permite reintegrarea cu ușurință în societate, judecătoria a apreciat că executarea pedepsei în regim de detenție ar avea efectul contrar celui urmărit, înlăturând orice posibilitate de reinserție socială a inculpatei.

Sub aspectul laturii civile, judecătoria a constatat la termenul de judecată 07.10.2014, C. V., tatăl persoanei vătămate, a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune materiale, și suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale (f. 47). Instanța de fond a constatat că, în raport cu partea civilă, în prezenta cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpată (respectiv infracțiunea de ucidere din culpă), existența unui prejudiciu determinabil și nereparat produs părții civile, existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu (rezultand din probele administrate), precum și vinovăția inculpatei ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia (sub forma culpei).

Raportat la daunele materiale, judecătoria a reținut că în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea pentru fapta ilicită este integrală, trebuind să fie acoperit integral prejudiciul efectiv produs, iar spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Instanța de fond a ținut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimisă în judecată inculpata.

Instanța de fond a avut în vedere că deși nu s-au prezentat bonuri fiscale pentru daunele materiale, efectuarea cheltuielilor de înmormântare, precum și a cheltuielilor ulterioare necesare datinilor creștinești (parastas, pomelnic) rezultă din declarația martorei C. T.. În ceea ce privește problema dovedirii cuantumului daunelor materiale, judecătoria a apreciat că în contextul decesului intempestiv al unei persoane, ale cărui consecințe sunt de natură să afecteze grav rudele celui implicat în eveniment, este excesiv a se cere acestora să păstreze acte doveditoare și să contabilizeze fiecare cheltuială efectuată pentru înhumarea și cinstirea memoriei persoanelor decedate, mai ales că, la momentul plății efective a acestor sume, partea civilă nu a avut în vedere procesul penal ce se va desfășura și nici exigențele de probațiune specifice acestei materii. D. urmare, ar fi contrar unor minime reguli de echitate ca în condițiile în care certitudinea prejudiciului este clar stabilită și singurele probleme sunt legate de cuantumul efectiv al acestuia, acțiunea civilă privind daunele materiale să fie respinsă, urmând ca valoarea lor să fie avută în vedere în raport de costurile medii ale unor astfel de investigații la data respectivă.

În ceea ce privește daunele morale, judecătoria a reținut că potrivit art. 998-999 vechiul C.civ. (legea în vigoare la data săvârșirii faptei), orice faptă a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obligă pe aceia din a carui greșeala s-a ocazionat, a-l repara. Totodată, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Instanța de fond a avut în vedere că în acest moment cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudența în sistemul juridic român nu este izvor de drept, cu excepția deciziilor Inaltei Curți de Casație și Justiție și a hotararilor CEDO și CJUE. În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poata realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale acestea urmează a fi stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima infracțiunii, importanța valorilor lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsura i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind acela al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta inculpatului.

Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Instanța apreciază este o prezumție aproape absolută că decesul unui copil la o vârstă fragedă, în condițiile în care nu suferea de nicio boală care să-i pună viața în pericol, este un eveniment de natură a provoca o durere deosebită tatălui rămas în viață. În speța de față instanța reține că nu există elemente de natură a contrazice această prezumție, decesul fiului părții civile producându-i acesteia suferințe psihice de o intensiate deosebită.

Instanța consideră că legăturile puternice de afecțiune între părinți și copii și suferința constantă și de lungă durată determinată de pierderea unei rude apropiate, în mod violent și intempestiv, sunt suficiente pentru a justifica acordarea daunelor morale.

În aprecierea daunelor morale, judecătoria aavut în vedere vârsta victimei, respectiv 2 ani și 11 luni la momentul săvârșirii faptei, precum și gradul de rudenie și atașamentul părții civile față de fiul său, decesul intempestiv al unui copil având consecințe negative la nivel psihic pentru orice părinte. În plus, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viață, valoare socială fundamentală.

Instanța de fond a mai avut în vedere faptul că acordarea daunelor morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză a părții civile, motiv pentru care apreciază că pretențiile bănești ale părții civile sunt întemeiate doar în parte, fiind menite să compenseze în măsura posibilului alterarea cadrului familial prin decesul victimei. Instanța de fond a mai apreciat că valoarea despăgubirilor solicitate de partea civilă, respectiv 100.000 euro, este vădit exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este, în principiu, acela de a oferi celor vătămați prin decesul unei persoane față de care nutreau o mare afecțiune posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.

Mai mult, trebuie luat în calcul și faptul că la producerea acestui deces a existat o culpă concurentă a inculpatei și a Spitalului C. de Copii "M. Sklodowska Curie", modalitatea de organizare și supraveghere a muncii fiind determinante la rândul lor pentru producerea rezultatului decesului victimei.

La data săvârșirii faptei, inculpata era angajată cu contract de muncă în cadrul Spitalului C. de Copii "M. Sklodowska Curie" astfel că este indiscutabilă relația de prepușenie a inculpatei cu unitatea spitalicească, iar față de situația de fapt mai sus expusă (fapta inculpatei fiind comisă în realizarea atribuțiilor de service), sunt întrunite și condițiile art. 1000 alin. 3 din Vechiul C. civ.

În lumina acestor considerente, în temeiul art. 25 C.pr.pen. și art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 998 – 999, art. 1000 alin. 3 din Vechiul C. civ., judecătoria a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. și a obligat pe inculpata B. (fostă S.) F. R. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. DE URGENȚĂ PENTRU COPII "M. SKLODOWSKA CURIE" la plata către partea civilă a sumei de 5.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 30.000 de euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. la data plății efective), reprezentând daune morale.

Totodată, față de principiul disponibilității acțiunii civile, judecătoria a luat act că persoana vătămată I. (fostă C.) C. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța a constatat că la momentul săvârșirii infracțiunii, respectiv 24.09.2008, inculpata B. (fostă S.) F. R. avea încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă profesională . nr._ din data de 21.12.2007, valabil din data de 01.01.2008 până la data de 31.12.2008.

Potrivit art. 657 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane care se constată că au fost supuse unui act de malpraxis medical, precum și pentru cheltuielile de judecată ale persoanei prejudiciate prin actul medical, iar conform art. art. 658 alin.1 din același act normativ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanei sau persoanelor păgubite prin aplicarea unei asistențe medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporală ori decesul.

În aceste condiții, în baza art. 19 din Cod proc. pen., art. 397 C.pr.pen. și art. 657 alin. 1 și art. 246 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se constata că pentru inculpată, despăgubirile dispuse vor fi plătite de către . VIENNA INSURANCE GROUP SA în calitate de asigurător de răspundere civilă profesională obligatorie, în limita stabilită prin contractul de asigurare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională . nr._ din data de 21.12.2007.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apelinculpataS. F. R. (fostă B.),de partea civilă C. V. și de asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA.

În motivele de apel, inculpata S. (B.) F. R. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:

În fapt, inculpata S. (B.) F. R., în calitate de asistentă medicală cu o vechime în practica meseriei în cadrul Spitalului de Urgență pentru Copii "M. SKLODOWSKA CURIE", a administrat pacientului minor în vârstă de 2 ani și 11 luni, tratamentul clasic cu analgezicul Fortral (Pentazocina), care se administrează celor operați sub anestezie (operați sub narcoză), pentru a le facilita trezirea. În cazul pacientului C. V., operat de "buză de iepure", substanța respectivă a avut efecte adverse foarte grave, conducând în final la decesul victimei.

Teza probatorie a nevinovăției inculpatei va fi susținută printr-o nouă cerere de probatoriu: înscrisuri noi, precum schema de organizare a instituției spitalicești, fișa postului unui doctor de la spitalul de urgență copii comparativ cu atribuțiile unui asistent medical, audieri de martori noi, precum cadre medicale care aveau răspunderi concrete legat de prescrierea medicamentației, audierea conducerii spitalului etc., probe care vor dovedi fără putință de tăgadă că nu inculpata era cea care prescria medicamentația și, oricum nu avea pregătirea sau posibilitatea să calculeze doza optimă de Pentazocina sau daca era indicată administrarea acestuia în cazul victimei.

Aceasta a aplicat tratamentul de după trezire pe care îl aplicase la mii de pacienți înainte, fără nici un incident mortal, bazându-se pe datele puse la dispoziție de medicul de garda pe secție, care și acesta apela la indicațiile aflate in fișa de internare a unui pacient întocmită cand este primit într-o unitate spitalicească, în plus si cu profil de spital de urgență și pentru copii.

Ori dintr-o greșeală, ori dintr-o proastă organizare, acest P.V. care ar fi arătat fara dubii, doar din analiza grupei sanguine, oportunitatea aplicării tratamentului cu Fortral, a lipsit cadrului medical ia indicarea tratamentului de urmat. La fel de vinovat se face si administratorul spitalului care nu a prevăzut un sistem redundant în măsură să facă imposibilă producerea de astfel de evenimente tragice.

Pe bună dreptate afirma inculpata în declarația dată la instanța fondului, aflata la dosar, că de fapt se urmărește mușamalizare afacerii aruncându-se tot blamul social asupra executorului final, asistenta care a introdus în branulă medicamentul. Nu a existat nici un averisment scris lăsat de doctorul curant, care și lipsea în acel moment ca să poată fi eventual concultat, asupra aplicării tratamentul amintit in terapia de după anestezie.

Prin urmare, s-au formulat concluzii de admitere a apelului și de achitare conform art. 16 lit. lit. c - nu există probe că persoana a săvârșit fapta.

Asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA a arătat că, potrivit dispozițiilor Cap.III pct.7 lit.r din Condițiile de asigurare, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pretențiile formulate prima oară în scris, împotriva asiguratului, după expirarea perioadei de valabilitate a contractului de asigurare, chiar dacă actele de malpraxis au fost săvârșite după data retroactivă sau în timpul perioadei de asigurare.

Se mai arată căîn Cap.II pct.4 din condițiile de asigurare, se stabilește că se acordă despăgubiri de către asigurător numai dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții:

Pretenția de despăgubire a pacientului sau familiei acestuia să fie formulată în scris, împotriva asiguratului, în timpul perioadei de asigurare;
actul de malpraxis sa fi fost comis in perioada de asigurare sau dupa data retroactiva menționata in specificația la contractul de asigurare;
pretențiile de despăgubire formulate de pacienți sau familiile pacienților sa fie notificate către Asigurat Asigurătorului in perioada de asigurare sau in perioada extinsa de raportare.

Apelanta A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA arată că nu au fost îndeplinite cumulativ cele trei condițiile expus mai sus, respectiv pretențiile de despăgubire au fost formulate, pentru prima oara, în scris după expirarea perioadei de valabilitate a contractului de asigurare. In concluzie asigurătorul nu acorda despăgubiri.

Potrivit art. 969 C.civ. "Conventile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante. Atâta vreme cat clauzele contractuale sunt clare si nu lasa loc de interpretare ele trebuie aplicat ad literam.

Totodată se arată că nu s-au stabilit cu certitudine culpa asiguratei noastre in producerea decesului minorului C. V. S. F.. In acest sens se arată ca potrivit Hotărârii nr. 11/03.09.2009 emisa de Ordinul Asistenților Medicali Generalisti, Moașelor si Asistenților medicali di România "Nu se poate stabili o legătura de cauzalitate intre conduita profesionala a doamnei S. F. R., asistent medical generalist si decesul pacientului C. V. S. F.. Tratamentul intravenos administrat pacientului a fost in conformitate cu prescripțiile medicale, așa cum reiese din foaia de observații a pacientului."

In concluzie se impune admiterea apelului, desființarea sentinței pe latura civila si rejudecând să se înlăture obligarea subscrisei de la plata.

In drept, s-au invocat dispozițiile art.408, 421 si urm. C.pr.pen, art. 969 C.civ., precum si pe Condițiile de asigurare.

În apelul declarat, partea civilă C. V. a criticat sentința sub aspectul daunelor morale acordate.

Partea civilă consideră că la stabilirea despăgubirii de 30.000 euro nu s-a ținut seama de faptul că acțiunea inculpatei a condus la decesul singurului său copil, nici de destabilizarea emoțională și schimbarea dramatică a modului de viață, inclusiv prin divorțul dintre partea civilă și mama victimei.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept, conform art.417 al.2 C.pr.pen., Curtea constată nefondate apelurile, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect stabilite de prima instanță pe baza tuturor probelor legal administrate în cursul urmăririi penale și nemijlocit de judecătorie, analizate pe larg de către instanța de fond, motivarea fiind însușită în totalitate de către Curte.

Astfel, Curtea reține că, în cursul anului 2008, inculpata B. (S.) F. R. își desfășura activitatea în calitate de asistentă medicală în cadrul Spitalului C. de Copii "M. Sklodowska Curie", angajata în baza contractului individual de muncă nr. 3275/2007

În data de 24.09.2008, în intervalul orar 11.30 – 13.30, pacientul minor C. V. S. F. a fost operat de martorul T. T. Pulcheria M. (medic chirurg), asistată de medicul anestezist, respectiv martorul T. I.. Intervenția chirurgicală a decurs fără probleme, evoluția pacientului postoperatorie fiind favorabilă, așa cum rezultă din declarațiile celor doi martori.

După efectuarea intervenției chirurgicale, minorul a fost transferat în secția Anestezie și Terapie Intensivă (A.T.I.), moment din care a fost sub supravegherea martorei D. A., medic specialist Anestezie - medic de gardă, și a inculpatei B. (S.) F. R..

Urmare a acestui tratament ultim menționat, administrat din greșeală de către inculpată, după aproximativ 2 minute, minorul C. V. S. F. a intrat în stop cardio - respirator și, în pofida manevrelor de resuscitare efectuate de către personalul medical, în jurul orelor 19.30 a fost declara decesul acestuia.

Curtea reține că inculpata B. (S.) F. R. este autorul culpabil al faptei ilicite, care a dus la decesul victimei minore C. V. S. F., probele fiind copleșitoare în acest sens.

Astfel, din fișa de observație clinică chirurgicală pediatrică coroborat cu declarațiile martorilor T. T. Pulcheria M. și T. I., rezultă că minorului nu i-a fost prescris și administrat în timpul intervenției chirurgicale sau imediat după acesta analgezicul numit Pentazocină, iar la ora 14:00, minorul prezenta o evoluție postoperatorie imediată favorabilă, era conștient, răspundea la stimuli și nu sângera (f. 47, 48 d.u.p., f. 100 -101 dosarul judecătoriei).

Din fișa de trezire, postoperator, victimei i-a fost prescris agocalmin, perfalgan, ceftrifaxonă, adenolină, netromicină și glucoză (f. 54 d.u.p), nefiindu-i prescrisa Pentazocină (Fortral).

Curtea reține că din concluziile raportului de expertiză medico-legală de necropsie nr. A_ efectuat de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici" rezultă că decesul minorului s-a produs la circa 5 ore postoperator, moartea a fost violentă și s-a produs prin stop cardio-respirator brusc, consecința unei intoxicații acute cu Pentazocină (Fortral), pe fondul statusului postoperator și prezența unei bronhopneumonii incipiente. Examenul toxicologic general a evidențiat în ser și urină prezența Pentazocinei (Fortral), substanță a cărei administrare nu este documentată în foaia de observație clinică și A.T.I, iar concentrația decelată în sânge a fost de 0,5 µm/ml. ser, valoare ridicată corespunzătoare unei intoxicații toxice, atât la cazul de față, cât și la un adult. Se concluzionează că între deces și prezența Pentazocinei în sânge există o legătură de cauzalitate directă, posibil condiționată de statusul postoperator și prezența unei bronhopneumonii incipiente, iar din documentele analizate nu s-au constatat deficiențe la tehnica chirurgicală (f. 65 d.u.p.).

În același sens este și raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici", din care rezultă că moartea minorului s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecință a unei intoxicații acute cu Pentazocină (Fortral), cu o concentrație de 0,5 µm/ml. ser. Decesul s-a produs la scurt timp după administrarea Pentazocinei (Fortral), perioada de 2-5 minute între administrarea parenterală de Pentazocină și deces fiind în concordanță cu datele farmaco-cinetice privind viteza de distribuție a acestui medicament în organismul uman. Prezența Pentazocinei în ser și urină corelată cu absența acestuia și a metaboliților pentazocinei în organe se datorează intervalului de timp foarte scurt între administrarea medicamentului și deces, nefiind exclus ca doza de Pentazocină administrată să fi fost mai mare decât cea necesară pentru a determina o concentrație de 0,5 µm/ml. ser. De asemenea, ipoteza administrării de Pentazocină cu circa 5 ore anterior decesului (în timpul intervenției chirurghicale sau imediat după aceasta) este foarte puțin probabilă. Totodată, s-a apreciat că doza administrată în cazul concret a fost de cel puțin două ori mai mare decât doza terapeutică maximă admisă, cu mențiunea că administrarea de Pentazocină la copii sub 10 ani este contraindicată. În plus, în documentația medicală nu este consemnată indicația administrării de Pentazocină (f. 108 d. u. p).

Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ întocmit de de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici" a fost avizat de Comisia Superioară Medico-Legală, concluzionându-se că pentazocina în concentrația decelată în sânge putea produce decesul în condițiile date, iar dacă pentazocina a produs decesul, cel mai probabil ea a fost administrată intravenos cu puțin timp (minute) inaintea decesului (f. 144).

În același sens sunt declarațiile martorei C. T., bunica victimei, date în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă că la aducerea victimei din sala de operație aceasta era trează, a recunoscut-o și a vorbit cu ea. În perioada 14.00 – 18.00 nu i-au ost administrate alte medicamente, cu excepția a două perfuzii. În jurul orei 17.30, martora arată că a cerut inculpatei să îi permită să urce cu minorul C. V. S. F., întrucât acesta se simțea bine, în sensul că era treaz, era ascultător, dar nu putea vorbi de la operație. Martora arată că inculpata i-a cerut să aștepte până ce le dă voie doamna director. La un moment dat, în salon a fost adus un adolescent și au venit mai mulți medici și asistente. Martora arată că, în jurul orei 18.00, că a observat pe un dulăpior, ce se afla în spatele său și în partea dreaptă a ușii de acces, două seringi, iar la un moment dat inculpata a deschis ușa la acel dulăpior. Imediat după terminarea perfuziei, martora arată că inculpata a luat cele două seringi pline pe jumătate cu o soluție vineție și le-a administrat una după alta minorului prin branulă. Imediat după ce inculpata a administrat cele două injecții, copilul s-a învinețit, nu a mai respirat și nu a mai mișcat. Martora arată că a întrebat-o pe inculpată ce a făcut copilului că l-a omorul, după care aceasta a ieșit din salon, imediat făcându-și apariția mai mulți medici și asistente, care au încercat să resusciteze pe minor. Martora mai învederează că în acel moment a văzut-o pe inculpată aruncând la coșul de gunoi cele două seringi.

Din declarația martorei rezultă fără nicio umbră de îndoială că decesul victimei a fost cauzat de acțiunea culpabilă a inculpatei, care a administrat victimei un medicament ce nu îi fusese prescris de medici.

Curtea reține că declarațiile martorei C. T. sunt pe deplin concordante cu expertizele de specialitate efectuate în cauză, care au reținut și temeinic au argumentat cauza ce a condus la decesul victimei.

Curtea nu poate lua în considerare apărarea inculpatei potrivit căreia a administrat pacientului minor în vârstă de 2 ani și 11 luni, tratamentul clasic cu analgezicul Fortral (Pentazocina), care se administrează celor operați sub anestezie (operați sub narcoză), pentru a le facilita trezirea și că substanța respectivă a avut efecte adverse foarte grave, care au decesul victimei.

A lua în considerare apărarea inculpatei înseamnă a lăsa viața și sănătatea oamenilor în grija unor persoane fără competențe profesionale, care își arogă dreptul de a administra medicamente contrar prescripțiilor medicilor curanți.

Lipsa din fișa de trezire a pacientului minor a analgezicul Fortral (Pentazocina) nu putea fi apreciată de inculpată ca o greșeală a echipei medicale, care a operat pe minor.

Dimpotrivă, așa cum corect a reținut judecătorul fondului, insuficienta monitorizare a asistenților de către medici și volumul excesiv de muncă impus inculpatei și celeilalte asistente au creat condițiile erorii medicale ce a dus la decesul pacientului minor.

Curtea reține că, în data de 24.09.2015, în jurul orei 18.30, în secția A.T.I., unde se afla victima C. V. S. F., a fost adus și minorul C. A., căruia medicii i-au prescris administrarea medicamentului Fortral (fila 150 dosarul judecătoriei și fila 183 d.u.p.).

Curtea constată că, la data faptei deduse judecății, minorul C. A. era în vârstă de 12 ani și 3 luni, fiind născut la 23.06.1996, conform codului numeric personal indicat în adresa de la fila 182 d.u.p.

În acest context, este evident că doza de Fortral, prescrisă minorul C. A. și administrată intravenos minorului C. V. S. F., a fost foarte mare, în raport de vârsta victimei de 2 ani și 11 luni, fapt care i-a provocat o insuficiență cardio-respiratorie acută în urma intoxicației acute cu Pentazocină (Fortral). Dovadă în acest sens este și raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici" în care se menționează că administrarea de Pentazocină la copii sub 10 ani este contraindicată (f. 108 d. u. p).

În condițiile în care nu a făcut minime verificări cu privire la persoana căreia i s-a prescris substanța Pentazocină (Fortral), este evident că inculpata a acționat din culpă și se face vinovată de uciderea din culpă a minorului C. V. S. F..

Curtea consideră că, indiferent de sarcinile și atribuțiile asistentelor medicale comparativ cu cele ale medicilor, inculpata era obligată să respecte întocmai prescripțiile medicului care a completat fișa de trezire, fapt ce nu s-a întâmplat și care a determinat decesul unui minor aflat în stare postoperatorie bună.

Tocmai pentru că nu avea competența necesară să dozeze medicamentele administrate pacienților, așa cum corect se arată prin notele scrise depuse la dosarul curții, inculpata trebuia să manifeste o deosebită atenție, astfel încât să se excludă cu desăvârșire posibilitatea producerii unor tragedii.

Nici faptul că anterior inculpata a administrata la ”mii de pacienți” tratamentul de după trezire - substanța Pentazocină (Fortral) -, cum susține apărarea, nu poate justifica și nici scuza încălcarea sarcinilor de serviciu constând în administrarea medicamentației conform prescripțiilor medicilor.

Faptul că această substanță are un regim special de circulație la nivelul unităților medicale, așa cum rezultă din relațiile furnizate de S. C. de Urgență pentru Copii "M. Sklodowska Curie", impune concluzia că acest medicament trebuia administrat cu maximă prudență și doar cu respectarea strictă a prescripțiilor medicilor.

Curtea reține că o parte din culpă revine și Spitalului de Urgență pentru Copii "M. SKLODOWSKA CURIE", însă această culpă nu o exclude pe cea a inculpatei, care din neglijență a administrat victimei o substanță într-o doză ce s-a dovedit a fi letală.

De asemenea, Curtea reține că nu era nevoie ca medicul curant să o avertizeze în scris pe inculpată, câtă vreme nu există o asemenea obligație legală, iar tratamentele medicale se administrează în strictă concordanță cu prescripțiile medicale scrise.

Prin urmare, în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, întrucât între decesul victimei C. V. S. F. și administrarea analgezicului Fortral (Pentazocină) a existat o legătura de cauzalitate directă, fapta fiind comisă de inculpată prin nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pentru exercițiul activității pe care o desfășura inculpata.

Curtea observă că instanța de fond a ales cu grijă pedeapsa aplicată inculpatei, luând în considerare toate circumstanțele reale ale cauzei, între care gravitatea concretă a faptei reținute în sarcina inculpatei, persoana inculpatei, volumul mare de activitate existent la data comiterii faptei la locul de muncă al inculpatei.

În aceste condiții, reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond nu este în niciun fel justificată, întrucât nu ar fi de natură a asigura nevoia reală de reeducare a inculpatei și nici prevenția generală.

În ceea ce privește apelul părții civile C. V., Curtea consideră că instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul daunelor morale la suma de 30.000 euro.

Deși este adevărat că partea civilă a încercat o suferință psihică teribilă și un dezechilibru familial sever, în urma decesului singurului său copil minor, la fel de adevărat este că daunele morale acordate nu trebuie să ducă la o îmbogățire fără justă cauză, întrucât daunele morale reprezintă o sancțiune civilă aplicată persoanei vinovate de săvârșirea unei fapte penale.

Curtea reține că pierderea unui copil, nepot sau a oricărei persoane apropiate nu poate niciodată să fie evaluată pecuniar, dovadă faptul că mama și bunica victimei nu au înțeles să formuleze pretenții civile împotriva inculpatei.

Prin urmare, suma acordată părții civile cu titlu de daune morale este menită să îi aducă acesteia alinarea pentru pierderea unei ființe dragi și apropiate, care, sănătoasă fiind, a încetat prematur din viață, în urma neglijenței evidente a inculpatei.

În aceste condiții, este nefiresc ca satisfacția materială dată părții civile să o depășească pe cea constând în condamnarea la închisoare, chiar și cu suspendare, a inculpatei, condamnare care este de esența dreptului penal.

Față de aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, apelul părții civile C. V..

În ceea ce privește apelul asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA, Curtea îl consideră vădit nefondat.

Astfel, după cum cu ușurință se poate constata potrivit dispozițiilor Cap.III pct.7 lit.r din Condițiile de asigurare, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pretențiile formulate prima oară în scris, împotriva asiguratului, după expirarea perioadei de valabilitate a contractului de asigurare, chiar dacă actele de malpraxis au fost săvârșite după data retroactivă sau în timpul perioadei de asigurare.

Se poate observa că această clauză contractuală a stabilită în mod abuziv în beneficiul exclusiv al asigurătorului, scopul său fiind acela de a exclude cu orice preț chiar și despăgubirile produse de acte de malpraxis indubitabile comise în perioada de valabilitate a asigurării, pentru care, în mod normal și firesc, asigurătorul trebuie să răspundă, în limitele sumei asigurate.

Ceea ce se mai constată este că această clauză contractuală este absurdă, întrucât, în cazul realizării evenimentului asigurat la sfârșitul perioadei de valabilitate a asigurării, atât persoanele asigurate cât și victimele actelor de malpraxis sunt puse în imposibilitate de a beneficia de efectele asigurării, doar pentru faptul că, de exemplu, victima aflată în comă profundă nu a putut să formuleze pretenții împotriva asigurătorului înainte de expirarea valabilității poliței de asigurare.

Curtea reține că încheierea și executarea cu bună-credință a clauzelor unei convenții este de esența dreptului civil român.

Or, în condițiile în care asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA a acționat cu rea-credință, vizând doar obținerea primei de asigurare, nu și asumarea firească a riscurilor asigurate, este evident că este lovită de nulitate absolută clauza inserată la Cap.III pct.7 lit.r din Condițiile de asigurare (fila 46 dosarul curții).

Că este vorba de o clauză abuzivă rezultă și din dispozițiile art.667 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în care se arată că asigurații sau reprezentanții acestora sunt obligați să înștiințeze în scris asigurătorul sau, dacă este cazul, asigurătorii despre existența unei acțiuni în despăgubire, în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care au luat la cunoștință despre această acțiune.

Cum nu se menționează că nu se acordă despăgubiri în caz de încălcare a acestei obligații, este evident că legiuitorul nu a înțeles să instituie o asemenea sancțiune, care ar fi fost exclusiv în detrimentul pacienților.

În final, Curtea reține că momentul până la care o persoană se poate constitui parte civilă în procesul penal și până la care se poate introduce în cauză asigurătorul de răspundere civilă este până la începerea cercetării judecătorești, așa cum expres prevăd dispozițiile art.20 și 21 C.pr.pen.

Cum în cauza de față, acest moment nu a fost depășit, obligarea asigurătorului . VIENNA INSURANCE GROUP SA la plata de despăgubiri civile către partea civilă, în limitele sumei asigurate, este legală și temeinică.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, și apelul formulat de asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA.

Fiind în culpă procesuală, în baza art.275 alin.2 C.pr.pen., Curtea va obliga pe inculpata S. F. R. (fostă B.), pe partea civilă C. V. și pe asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA, la plata a câte 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata S. F. R. (fostă B.), de partea civilă C. V. și de asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței penale nr.697/18.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă pe fiecare apelant la câte 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

F. P. V. B.

GREFIER

A. L. P.

Red. P.F.

Dact.G.P.

8 ex.

Red. F.M. P. – Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală

← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 836/2015.... →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 893/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 893/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI