Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 292/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 14852/300/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(273/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 292 / A
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: Camelia Bogdan
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 785 din 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat S. M. I., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea,în baza art. 420 alin. 4 rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință intimatului-inculpat faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu da nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul-inculpat, având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul,solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, desființarea sentinței penale nr. 785 din 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._, și, rejudecând, să se constate greșita apreciere a instanței de fond în sensul că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, să se dispună condamnarea inculpatului în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat, potrivit art. 81 din Codul penal din 1969. Apreciază că legea penală mai favorabilă este reprezentată de vechiul Cod penal.
Intimatul-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că regretă săvârșirea faptei.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 785/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 396 alin. 3 C.pr.pen. rap. la art. 80 C.pen., s-a renunat la aplicarea pedepsei față de inculpatul S. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului un avertisment, care se va executa conform art. 81 alin. 2 C.pen. și art. 575 alin. 2 C.pr.pen.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat; s-a dispus ca onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, să rămână în sarcina statului.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis în data de 07.07.2014 în dosarul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare a instanței s-au reținut, în fapt, următoarele:
În data de 14.08.2013, în jurul orei 0130, agenți de poliție din cadrul Secției 9 Poliție, aflați în timpul serviciului de patrulare, au efectuat semnalul regulamentar de oprire autoturismului marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare_, care circula pe Bld. Chișinău, București, sector 2, către Bld. Basarabia. Întrucât conducătorul auto și-a continuat deplasarea, refuzând să oprească, organele de poliție au urmărit autoturismul pe . acestuia la intersecția cu . de conducător auto a fost identificat inculpatul S. M.-I., iar pe scaunul dreapta față, în calitate de pasager, martorul Didei Nicușor. În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar autoturismul condus de acesta aparține S.C. Di Lauro S.R.L.
Actul de sesizare a fost întemeiat pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare constatare a infracțiunii; extras din baza de date D.E.P.A.B.D. privind verificarea inculpatului în evidența auto a posesorilor de permise de conducere; extras din baza de date D.E.P.A.B.D. privind verificarea în evidența auto a autoturismului marca VW Caddy cu numărul de înmatriculare AB 05 XA; declarațiile lui D. S. D., ale martorului Didei Nicușor și ale inculpatului.
Prin încheierea de cameră preliminară din 08.09.2014, în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.
Judecarea cauzei s-a desfășurat conform art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 377 C.pr.pen., administrându-se proba cu înscrisuri și fiind audiat inculpatul, care a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 14.08.2013, în jurul orei 01:30, inculpatul a condus autoturismul marca VW Caddy de culoare albă cu numărul de înmatriculare_ pe Bld. Chișinău, București, sector 2, către Bld. Basarabia, fără a deține permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
Pentru a reține această stare de fapt, prima instanță a avut în vedere coroborarea declarațiilor date de inculpat în faza cercetării judecătorești și în faza urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea faptei în modul descris, cu toate celelalte probe administrate în cauză.
În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. 1 C.pen.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și a apreciat că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Astfel, inculpatul este cetățean român, nu este școlarizat, nu este căsătorit, nu are copii, iar ocupația sa este de muncitor necalificat. La data faptei inculpatul avea 19 ani, iar în prezent are 20 de ani. Pe parcursul procesului penal, inculpatul a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut săvârșirea faptei, manifestând o atitudine de regret cu privire la activitatea infracțională desfășurată. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat. Totodată, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului sau a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. d C.pen.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 C.pen.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 25.11.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, prin adresa nr. 9626/III-2/2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 4-7 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 22.01.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi 273/2015).
Motivele de apel
P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a criticat sentința penală apelată numai sub aspectul netemeiniciei, privind modalitatea de individualizare a pedepsei.
Astfel, s-a precizat că în mod greșit instanța a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpat. Astfel, s-a apreciat că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un pericol social deosebit de ridicat, având în vedere însemnătatea relațiilor sociale ocrotite, și anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului. Totodată, față de modalitatea de săvârșire a faptei de către inculpat, și anume în cursul nopții, fără a opri la semnalul agenților de poliție, ușurința cu care a luat hotărârea de a săvârși fapta fără a se gândi la consecințele acesteia, s-a apreciat că renunțarea la stabilirea și aplicarea pedepsei închisorii și aplicarea unui avertisment nu sunt întemeiate.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea, iar ca modalitate de executare a pedepsei, s-a apreciat că se impune amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani.
În drept, au fost invocate prevederile art. 408, art. 409 alin. 1 lit. a, art. 413 alin. 1, art. 417 alin. 2 și art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din 15.10.2014, intimatul-inculpat a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a comiterii faptei pentru care a fost cercetat, astfel că s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând faptele în modalitatea în care acestea au fost reținute în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale, nesolicitând administrarea altor mijloace de probă.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de verificare în evidența conducătorilor auto și declarațiile martorului Didei Nicușor, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de apelantul-inculpat în sensul recunoașterii faptei.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.
În drept
Curtea constată că fapta reținută în sarcina intimatului-inculpat întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, infracțiune prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, corespunzătoare infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (noul Cod penal), motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza incidenței în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 alin. 1 C.pen.
Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, respectiv Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin. 1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Din punct de vedere al pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune, Curtea constată că limitele minime și maxime de pedeapsă din noua reglementare – de la 1 la 5 ani închisoare – sunt identice cu limitele minime și maxime de pedeapsă din vechea reglementare.
În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.
Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel, deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de un inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice cum ar fi individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și a modalității sale de executare, termenul de prescripție a răspunderii penale sau termenul de reabilitare judecătorească.
Prin urmare, analizând situația juridică concretă a intimatului-inculpat, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt și de drept în care a fost comisă infracțiunea, Curtea constată că legea penală mai favorabilă pentru intimatul-inculpat este Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.
Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest context, Curtea constată că prin deciziile nr. 1470/08.11.2011 și 1483/08.11.2011, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 853/02.12.2011, Curtea Constituțională a statuat în sensul că determinarea caracterului "mai favorabil" al legii are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a avut în vedere prima instanță dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pe care le-a aplicat în mod global, unitar.
Analiza motivelor de apel
Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale ale faptei, în sensul că intimatul-inculpat a comis fapta prin aceea că a condus un autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, respectiv fără a deține cunoștințele necesare care se dobândesc ca urmare a absolvirii unor cursuri specializate în acest scop, că inculpatul a dovedit un pericol social concret scăzut, analizat mai ales din perspectiva atât a consecințelor pe care le-ar fi putut produce prin fapta sa, cât și a împrejurărilor concrete de comitere a faptei, constând în aceea că inculpatul a condus autoturismul în timpul nopții, când traficul rutier este redus, reținând și motivul lipsit de importanță pentru care a condus autoturismul, acela de a se deplasa, pe o distanță scurtă, la un magazin din apropiere, pentru a face cumpărături.
Totodată, referitor la circumstanțele personale ale intimatului-inculpat, din fișa de cazier judiciar a acestuia (aflată la fila 9 din dosarul nr._ /2013 al Judecătoriei Sectorului 2 - Secția Penală), Curtea reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. În același context, Curtea remarcă vârsta inculpatului, precum și împrejurarea că acesta integrat în societate, fiind angajat la o societate comercială. Relevant este și faptul că inculpatul a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a faptei comise, colaborând cu organele judiciare, fără a zădărnici în vreun fel aflarea adevărului și ori tragerea sa la răspundere penală.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune aplicarea unei pedepse inculpatului, chiar și cu suspendarea condiționată a executarea acesteia, așa cum s-a solicitat de către P. de pe lângă Curtea de Apel București, și, cu atât mai mult, nu se impune amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere, așa cum s-a solicitat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. a și b și alin. 2 C.pen. interpretat per a contrario, condiții referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei.
Prin urmare, Curtea apreciază că renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, în condițiile art. 81 alin. 2 C.pen. și art. 575 alin. 2 C.pr.pen., soluție dispusă în mod just de către Judecătorie, corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret redus prezentat de intimatul-inculpat și, în același timp, creează convingerea instanței că, în viitor, intimatul-inculpat nu va mai comite fapte de natură penală, fapta din prezenta cauză reprezentând un eveniment singular în viața acestuia.
Totodată, Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea prevederilor 274 alin. 1 C.pr.pen., în sensul obligării intimatului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. bC.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 785/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. bC.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 785/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
21.02.2015 / 2 ex.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală
Dosar nr._
Judecător Fond: M. M.
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 261/2015. Curtea de Apel... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 288/2015. Curtea de... → |
|---|
