Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 65/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 5384/3/2014*
Dosar nr._
27/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.65/C
Ședința publică din data de 2.II.2015
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Grefier: L.-A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structură Centrală este reprezentat prin procuror L. E.-S..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de contestatorul-condamnat P. I. împotriva Sentinței penale nr.1.704/11.VI.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-condamnat, personal, în stare de arest în executare, asistat juridic de apărător din oficiu Teris-Pîrsoaga M., în baza delegației avocațiale nr._/27.I.2015, depusă la fila 10 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de ridicat, contestatorul-condamnat, prin apărătorul din oficiu, formulează proba cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Curtea, apreciind ca utilă, încuviințează proba cu înscrisuri, formulată de contestatorul-condamnat.
Contestatorul-condamnat, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar M.E.P.Î. nr.54/18.II.2014, emis de Tribunalul V., în Dosarul nr._, Decizia penală nr.149/4.VI.2014 a Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, din Dosarul nr._, fișe de evaluare din datele de 15.I.2014 și 16.I.2014.
Nemaifiind alte probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Contestatorul-condamnat, prin apărătorul din oficiu, susține că aplicarea legii penale mai favorabile presupune reducerea pedepsei de 11 ani închisoare, în conformitate cu disp. art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală, astfel că solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale și, rejudecând pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public arată că petentul-condamnat a beneficiat de dispozițiile art.320/1, alin.1 și alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, cu atât mai mult cu cât, prin Decizia nr.1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că, în cazul pedepselor definitive, nu se vor lua în calcul limitele speciale reduse cu o treime, potrivit art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, actualul art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală, însă contestația este fondată pentru a se dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Contestatorul-condamnat, personal, lasă soluția la aprecierea Curții. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.704/11.VI.2014, din Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I-a penală:
în temeiul art.595, Cod de procedură penală, raportat la art.23 din Legea nr.255/2013, a admis sesizarea Comisiei nr.2 din Penitenciarul București – Rahova, de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile privind pe condamnatul P. I., aflat în executarea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal, aplicate prin Sentința penală nr.176/10.III.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.750/15.III.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
a constatat că legea penală mai favorabilă are incidență doar asupra pedepsei complementare a interzicerii drepturilor,
a constatat că pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor este compusă din pedepsele complementare de:
- 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal și art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală,
- 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal și art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală,
în temeiul art.6, alin.5 din noul Cod penal, a redus de la 6 ani la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal (art.66, alin.1, literele a, b și d din noul Cod penal), aplicată prin Sentința penală nr.176/10.III.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.750/15.III.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe lângă pedeapsa de 11 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal și art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală,
a redus de la 6 ani la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal (art.66, alin.1, literele a, b și d din noul Cod penal), aplicată prin Sentința penală nr.176/10.III.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.750/15.III.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe lângă pedeapsa de 11 ani închisoare stabilită ca urmare a contopirii pedepselor închisorii menționate,
a dispus modificarea M.E.P.Î. nr.295/2012 din data de 16.III.2002, emis de Tribunalul București – Secția a II-a penală, doar cu privire la cuantumul pedepsei complementare, la rămânerea definitivă a sentinței penale.
Instanța de fond a reținut, mai întâi, că, prin Sentința penală nr.648/11.III.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._, a fost admisă, în temeiul art.23 din Legea nr.255/2013, raportat la art.6, alin.6 din noul Cod penal, sesizarea Comisiei nr.2, de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului București – Rahova, privind pe condamnatul P. I., și, în consecință, în temeiul art.6, alin.6 din noul Cod penal, raportat la art.66, alin.1 din noul Cod penal, a fost redusă de la 6 ani la 5 ani pedeapsa complementară, aplicată prin Sentința penală nr.176/10.III.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.750/15.III.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a interzicerii drepturilor prev. de art.64, literele a și b din vechiul Cod penal, care are corespondent în dispozițiilor art.66, alin.1, literele a, b și d din noul Codul penal, a fost dedusă durata executată de la data de 16.II.2009 la zi, s-a dispus anularea M.E.P.Î. nr.295/16.III.2012, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. A reținut că, prin Decizia penală nr.85/C/L.P.F. a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ (950/2014), s-a admis contestația formulată de contestatorul-condamnat P. I. împotriva Sentinței penale nr.648/11.III.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._, care a fost desființată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată.
Pe fond, a reținut că, prin Sentința penală nr.176/10.III.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, modificată prin Decizia penală nr.125/21.IV.2011 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, precum și prin Decizia penală nr.750/15.III.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea la:
- pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.a din vechiul Cod penal, art.61 din vechiul Cod penal și art.320/1 din vechiul Cod de procedură penală,
- pedeapsa de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 din vechiul Cod penal, raportat la art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.a din vechiul Cod penal, art.61 din vechiul Cod penal și art.320/1 din vechiul Cod procedură penală, iar,
în temeiul art.33, lit.a din vechiul Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b din vechiul Cod penal, și al art.35, alin.3 din vechiul Cod penal, a fost stabilită pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal.
În motivare, a arătat că, din punctul de vedere al pedepsei principale a închisorii, noua lege penală nu este mai favorabilă. A arătat că cele două pedepse ale închisorii aplicate în baza vechii legi penale, de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.a din vechiul Cod penal, art.61 din vechiul Cod penal și art.320/1 din vechiul Cod de procedură penală, și de 11 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.26 din vechiul Cod penal, raportat la art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.a din vechiul Cod penal, art.61 din vechiul Cod penal și art.320/1 din vechiul Cod procedură penală, se încadrează în noile limite speciale prevăzute de legea penală actuală, astfel că nu se impune modificarea cuantumului acestora, deoarece pentru infracțiunea prev. de art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000 limitele speciale cuprinse între 10 ani închisoare și 20 ani închisoare, cu interzicerea unor drepturi, au fost reduse la pedeapsa închisorii de la 5 ani la 12 ani, cu interzicerea unor drepturi, iar pentru infracțiunea prev. de art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000 limitele speciale cuprinse între 15 ani închisoare și 25 ani închisoare, cu interzicerea unor drepturi, au fost reduse la pedeapsa închisorii de la 7 ani la 15 ani, cu interzicerea unor drepturi. De asemenea, modalitatea în care s-a realizat concursul de infracțiuni, prin folosirea instituției cumulului juridic, este mai favorabilă condamnatului, față de modalitatea în care pedeapsa rezultantă a închisorii s-ar aplica conform noilor reglementări, în care la pedeapsa închisorii cea mai grea, adică la pedeapsa de 11 ani închisoare, ar trebui aplicat un spor obligatoriu de o treime din celelalte pedepse ale închisorii, respectiv un spor de 2 ani și 4 luni închisoare.
Referitor la pedeapsa complementară, compusă din cele două pedepse complementare, a avut în vedere că, potrivit art.53, pct.2, lit.a din vechiul Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se putea aplica pe o durată între 1 an și 10 ani, iar, conform art.66, alin.1 din noul Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor se poate aplica pentru o perioadă de la 1 an la 5 ani, astfel că se impune reducerea de la 6 ani la 5 ani, noul maxim special, a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal, actualul art.66, alin.1, literele a, b și d din noul Cod penal, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal și art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, cu efectul reducerii de la 6 ani la 5 ani a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64, lit.a și lit.b din vechiul Cod penal, actualul art.66, alin.1, literele a, b și d din noul Cod penal, aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
În termen legal, condamnatul a formulat contestație, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a contestației, a susținut că aplicarea legii penale mai favorabile presupune reducerea pedepsei de 11 ani închisoare, în conformitate cu disp. art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală.
A solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale și, rejudecând pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile.
În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar M.E.P.Î. nr.54/18.II.2014, emis de Tribunalul V., în Dosarul nr._, Decizia penală nr.149/4.VI.2014 a Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, din Dosarul nr._, fișe de evaluare din datele de 15.I.2014 și 16.I.2014.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală contestată, atât din punctul de vedere a motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că este fondată contestația, însă din motive de nelegalitate și de netemeinicie constatate din oficiu.
Mai întâi, constată că în dispozitivul sentinței penale contestate s-au strecurat o . erori materiale, care nu prezintă relevanță juridică pe fondul acestei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile, dar care vor trebui înlăturate de către aceeași instanță de fond, atâta timp cât se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza noii hotărâri judecătorești din această cauză.
Prin urmare, Curtea constată că, prin Sentința penală nr.176/10.III.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/3/2009, modificată prin Decizia penală nr.125/21.IV.2011 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2009 (961/2010), precum și prin Decizia penală nr.750/15.III.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2009, în baza căreia a fost emis M.E.P.Î. nr.295/16.III.2012, s-a dispus condamnarea contestatorului la:
- pedeapsa de 7 ani închisoare, cu 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.a din vechiul Cod penal și art.320/1 din vechiul Cod de procedură penală,
- pedeapsa de 11 ani închisoare, cu 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 din vechiul Cod penal, raportat la art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.a din vechiul Cod penal și art.320/1 din vechiul Cod procedură penală,
astfel că, în mod greșit, prima instanță a reținut inclusiv starea de recidivă postexecutorie, prev. de art.37, litera b din vechiul Cod penal, în raport cu ambele infracțiuni, și, de asemenea, autoratul, în loc de complicitate, cum era corect, la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc.
În ceea ce privește pedeapsa principală a închisorii, în mod legal și temeinic, instanța de fond a arătat că nici una dintre cele două pedepse cu închisoarea aplicate nu depășește noua limită maximă specială, iar legea penală în vigoare este în defavoarea condamnatului, prin modalitatea în care reglementează regimul sancționator pentru concursul de infracțiuni și, în plus, constată Curtea, pentru starea de recidivă după condamnare. Astfel, potrivit noilor reguli de la art.39, alin.1, litera din Cod penal actual, se aplică pedeapsa închisorii cea mai grea, în acest caz pedeapsa de 11 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 2 ani și 4 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 7 ani închisoare, ceea ce înseamnă pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, la care se mai adaugă, conform art.43, alin.1, litera a din noul Cod penal, restul de 1.109 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare anterioară. În aceste condiții, legea penală veche, care prevede cumulul juridic, atât în cazul revocări liberării condiționate, cât și în cazul concursului de infracțiuni, este mai favorabilă.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului-condamnat de a fi făcută aplicarea disp. art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală, Curtea constată că, pe fond, s-a făcut deja aplicarea disp. art.320/1, alin.1 și alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, actualul art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală. Aplicarea art.6, alin.1 din noul Cod penal nu înseamnă reindividualizarea pedepsei închisorii, prin reducerea cu o treime a noilor limite speciale, așa după cum a înțeles contestatorul-condamnat, ci, astfel după cum se prevede în mod expres, presupune reducerea pedepsei închisorii aplicată definitiv, în baza vechii legi penale, la noul maxim special. Ori, în acest caz, nici una dintre cele două pedepse cu închisoarea nu depășește noul maxim special.
Cât privește pedeapsa complementară, Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a redus perioada de la 6 ani la 5 ani, noul maxim special prevăzut de art.66, alin.1 din noul Cod penal, pentru interdicția exercițiului drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal, însă trebuia să facă, în mod clar și neechivoc, aplicarea art.35, aln.3 din vechiul Cod penal, privind aplicarea pedepsei complementare în cazul concursului de infracțiuni.
De asemenea, constată că instanța de fond a dispus modificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii, instituție care nici nu este reglementată și nici nu poate fi pusă în practică, astfel că, deși nu a fost modificată decât pedeapsa complementară, este necesară emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisori, în baza noii măsuri dispusă prin această hotărâre judecătorească.
Ca atare, fiind emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, este obligatoriu ca, potrivit art.88, alin.1 din vechiul Cod penal, să fie dedusă durata reținerii și arestării preventive și să fie scăzută perioada executată începând cu data de 16.II.2009 la zi.
În consecință, Curtea, în temeiul art.425/1, alin.7, punctul 2, litera a din noul Cod de procedură penală, va admite contestația formulată de contestatorul-condamnat P. I. împotriva Sentinței penale nr.1.704/11.VI.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, și, rejudecând pe fond:
în temeiul art.35, alin.3 din vechiul Cod penal, va aplica, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal, evident pe o perioadă de 5 ani,
în temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal, va deduce durata reținerii și arestării preventive și va scădea perioada executată începând cu data de 16.II.2009 la zi,
va dispune anularea M.E.P.Î. nr.295/16.III.2012, emis de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în Dosarul nr._/3/2009, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza acestei hotărâri judecătorești,
va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, iar,
în temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, va constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, în timp ce suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.425/1, alin.7, punctul 2, litera a din noul Cod de procedură penală, admite contestația formulată de contestatorul-condamnat P. I. împotriva Sentinței penale nr.1.704/11.VI.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:
În temeiul art.35, alin.3 din vechiul Cod penal, aplică, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal.
În temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal, deduce durata reținerii și arestării preventive și scade perioada executată începând cu data de 16.II.2009 la zi.
Dispune anularea M.E.P.Î. nr.295/16.III.2012, emis de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în Dosarul nr._/3/2009, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza acestei hotărâri judecătorești.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.II.2015.
Președinte,
D. P. Grefier,
L.-A. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
Tribunalul București – Secția I-a penală: R.-N. O..
2 ex.
| ← Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Decizia nr. 341/2015. Curtea... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 261/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
