Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 862/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 862/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 28726./3/2006

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (1332/2015)

DECIZIA PENALĂ NR.862/A

Ședința publică din data de 08 iunie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: Median Anca-Mihaela

Judecător: G. T.

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală a fost reprezentat de procuror C. C..

Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de către P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală, inculpații G. T., I. A.-M., T. O.-L., D. C., B. M., S. B. și B. K.-M., părțile civile A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, . partea responsabilă civilmente . SRL împotriva sentinței penale nr. 2858 din data de 16 decembrie 2014, a Tribunalului București -Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08 iunie 2015 și a decis următoarele:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

P. sentința penală nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._, s-au dispus următoarele: „În baza art.386 Cod penal dispune schimbarea încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare, după cum urmează:

P. inculpatul T. O. L.:

- din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal din 1969, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.2 Cod penal;

- din infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată și continuată prevăzută de art.25 Cod penal din 1969 raportat la art.246 rap. la art.248 ind.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, în infracțiunea de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată prevăzută de art.47 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal;

- din infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, prevăzută de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003, în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.2 Cod penal;

- din două infracțiuni de spălare de bani prevăzute de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 și respectiv art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014), în două infracțiuni de spălare de bani prevăzute de art.29 alin.1 lit.a și respectiv art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

P. inculpatul I. A. M.:

- din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal din 1969, in infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.244 alin.2 Cod penal;

- din două infracțiuni de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată și continuată prevăzute de art.25 Cod penal raportat la art.246 rap. la art.248 ind.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, într-o infracțiune de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată, prevăzute de art.47 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (persoana vătămată fiind S.C. CAROM S.A.), și respectiv o infracțiune de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată prevăzută de art.47 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (persoana vătămată fiind S.C. R. S.A.);

- din două infracțiuni de inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, prevăzute de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003, într-o infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.2 Cod penal (persoana vătămată fiind S.C. CAROM S.A.) și respectiv o infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal (persoana vătămată fiind S.C. R. S.A.);

- din două infracțiuni de spălare de bani prevăzute de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014), în două infracțiuni de spălare de bani prevăzute de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

P. inculpatul GAUREANU T.:

- din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată și continuată prevăzută de art.246 rap. la art.248 ind.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, în infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată prevăzută de art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003, în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal;

- din infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014), în infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

4. P. inculpata D. C.:

- din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal din 1969, în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.244 alin.2 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003, în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.2 Cod penal,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

5. P. inculpatul B. M.:

- din infracțiunea prevăzută de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003, în infracțiunea de de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.2 Cod penal,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

6. P. inculpatul SALAJAN B.:

- din complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată și continuată prevăzută de art.26 raportat la art.246 cu ref. la art.248 ind.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, în complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată prevăzută de art.48 Cod penal rap. la art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003, în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

7. P. B. KHADRI M.:

- din infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificată și continuată prevăzută de art.26 raportat la art.246 cu ref. la art.248 ind.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, in infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată prevăzută de art.48 Cod penal rap. la art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal;

toate cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

Constată că în ce privește infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul T. O. L., respectiv infracțiunile de complicitate la înșelăciune prevăzute de art.48 Cod penal raportat la art.244 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată inculpații I. M. A. și D. C., nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

I.1. În baza art.244 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul T. O. L. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

2. În baza art.47 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

3. În baza art.367 alin.2 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

4. În baza de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

5. În baza de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.38 alin.1 Cod penal, art.39 alin.1 lit.b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 6 ani și 4 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 11 ani și 4 luni închisoare.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 03.03.2006 la 29.08.2006.

II. În baza art.396 alin.6 C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.f C.pr.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal (persoana vătămata fiind S.C. R. S.A.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

1. În baza art.48 Cod penal raportat la art.244 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul I. M. A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

3. În baza art.47 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

4. În baza art.367 alin.2 Cod penal condamna același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsa complementara dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comerciala, pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

5. În baza art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

6. În baza art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.38 alin.1 Cod penal, art.39 alin.1 lit.b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 7 ani si 8 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 13 ani si 8 luni închisoare.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestării preventive de la 04.04.2006 până 14.04.2006 inclusiv, si de la 16.05.2006 până la 03.06.2006 inclusiv.

III. În baza art.396 alin.6 C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.f C.pr.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului GAUREANU T. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal (persoana vătămată fiind S.C. R. S.A.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

1. În baza art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpatul GAUREANU T. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi director sau administrator de societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

2. În baza art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi director sau administrator de societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.38 alin.1 Cod penal, art.39 alin.1 lit.b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite – respectiv 1 an si 8 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 6 ani si 8 luni închisoare.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi director sau administrator de societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

IV. 1. În baza art.48 Cod penal raportat la art.244 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpata D. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatei ca pedeapsă complementară dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi membru al consiliului de administrație, respectiv director al unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.297 Cod penal cu ref. la art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpata D. C. la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatei ca pedeapsă complementară dreptul de a fi aleasa în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi membru al consiliului de administrație, respectiv director al unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatei ca pedeapsa accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

2. În baza art.367 alin.2 Cod penal condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.38 alin.1 Cod penal, art.39 alin.1 lit.b Cod penal aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 2 ani si 2 luni închisoare – inculpata urmând sa execute în total 5 ani si 8 luni închisoare.

Interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

V. 1. În baza art.297 Cod penal cu ref. la art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal condamna pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi administrator de societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

2. În baza art.367 alin.2 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi administrator de societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi administrator de societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

VI. În baza art.396 alin.6 C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.f C.pr.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S. B. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal (persoana vătămată fiind S.C. R. S.A.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

1. În baza art.48 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpatul S. B. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi director de societate comercială, pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

VII. În baza art.396 alin.6 C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.f C.pr.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B. K. M. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal (persoana vătămata fiind S.C. R. S.A.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

1. În baza art.48 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal condamna pe inculpatul B. K. M. (fiul lui M. O. si Sevgican, născut la data de 19.02.1961 in Ankara-Turcia, înregistrat la evidența persoanelor Raion B., Provincia Osmangazi, vol.64, rând familial 386, poziția 17, cu ultimul domiciliu cunoscut în Ortakoy Mahallesi Mandira sok.no.26, Besiktas, Istanbul, Republica Turcia, CNP_), la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a fi administrator de societate comercială, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b si c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C. CAROM S.A. O. prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L.

În baza art.397 alin.1 C.pr.pen., art.19 C.pr.pen. obligă în solidar pe inculpații T. O. L. (acesta în solidar si cu partea responsabilă civilmente S.C. T. S.A.), I. M. A. (acesta în solidar si cu părțile responsabile civilmente S.C. B. T. IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas si B. T. INVEST S.R.L. prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL), D. C. si B. M., să plătească părții civile S.C. CAROM S.A. O. prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L. suma de 1._.715 ROL (_,6 lei RON), la care se adaugă majorările si penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului si până la data executării integrale a plății.

Ia act ca persoana vătămată S.C. R. S.A. O. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Ia act că A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului) a renunțat la acțiunea civilă în procesul penal (dosar nr._.3/2006).

Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă promovată de A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului) împotriva inculpatului B. K. M. si a părților responsabile civilmente S.C. T. S.A. si S.C. B. T. IMPEX S.R.L. (dosar conexat nr._/3/2011 al Tribunalului București – Secția I Penala).

Respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată de S.C. B. PAM S.R.L. Timișoara.

În baza art.112 alin.1 lit.e Cod penal confiscă de la fiecare dintre inculpații GAUREANU T., I. M. A., SALAJAN B. si B. K. M. suma de 34.360.644,175 lei RON (în total_,7 lei RON), dobândită prin săvârșirea infracțiunilor si care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate S.C. R. S.A. O..

Menține sechestrul asigurator instituit prin ordonanțele procurorului din datele de 12.01.2005 (dosar nr.171/P/2003 – filele 43-55, vol.24 D.u.p.), 15.12.2005 (dosar nr.692/D/P/2005, filele 222-225, vol.24 D.u.p.), 19.01.2006 (filele 192-203, vol.24 D.u.p.), 17.04.2006 (filele 283-300, vol.24 D.u.p.), 18.04.2006 (filele 264-282, vol.24, D.u.p.), 23.06.2006 (filele 368-386, vol.24, D.u.p.) si 04.07.2006 (filele 310-330, vol.24 D.u.p. – cu mențiunea ca suma de 15.224.450 lei asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferată din contul RO950TPV_RO01 aparținând B. T. Invest S.R.L. în contul deschis de administratorul judiciar Best Invest IPURL la ING Bank – Sucursala Kiseleff), asupra bunurilor aparținând inculpaților I. A. M., T. O. L., GAUREANU T. si parților responsabile civilmente S.C. VGB IMPEX BUCUREȘTI (actualmente S.C. B. T. IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) si S.C. T. S.A.

În baza art.274 alin.2 C.pr.pen. obliga pe fiecare dintre inculpații T. O. L. (acesta în solidar si cu partea responsabilă civilmente S.C. T. S.A.), I. M. A. (acesta în solidar si cu părțile responsabile civilmente S.C. B. T. IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas si B. T. INVEST S.R.L. prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL), D. C., B. M., SALAJAN B. si B. K. M. la plata sumei de 100.000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (în care se includ si cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale)”.

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.692/P/2005 din 24.08.2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția I Penala sub nr._, s-au dispus următoarele:

1. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului T. O. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune, prev. de art.215 al.1, 2, 3, 5 C.p.,

- instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prev. de art.25 rap. la art.246 cu aplic. art.248¹ și art.41 al.2 C.p. ;

- inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, prev. de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003;

- spălare de bani, prev. de art.23 lit.a și b din Legea nr.656/2002 (două infracțiuni),

cu aplic. art.33 lit.a C.p.

2. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la înșelăciune, prev. de art.26 rap. la art.215 al.1, 2, 3, 5 C.p.,

- instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prev. de art.25 rap. la art.246 cu aplic. art.248¹ și art.41 al.2 C.p. (două infracțiuni) ;

- inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, prev. de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003 (două infracțiuni);

- spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 (două infracțiuni),

cu aplic. art.33 lit.a C.p.

3. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului GAUREANU T. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prev. de art.246 cu aplic. art.248¹ și art.41 al.2 C.p.;

- inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, prev. de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003;

- spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002,

cu aplic. art.33 lit.a C.p.

4. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la înșelăciune, prev. de art.26 rap. la art.215 al.1, 2, 3, 5 C.p.,

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prev. de art.246 cu aplic. art.248¹ și art.41 al.2 C.p.;

- inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, prev. de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003;

cu aplic. art.33 lit.a C.p.

5. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prev. de art.246 cu aplic. art.248¹ și art.41 al.2 C.p.;

- inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, prev. de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003;

cu aplic. art.33 lit.a C.p.

6.Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prev. de art.26 rap. la art.246 cu aplic. art.248¹ și art.41 al.2 C.p.;

- inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, prev. de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003;

cu aplic. art.33 lit.a C.p.

P. a dispune astfel, procurorul a reținut, în esență, următoarele:

A. În raport cu . vizând nelegala încheiere a contractului de cesiune de creanță nr.260bis din 5.09.2003 și a contractului de garanție reală mobiliară nr.329 din 25.11.2003:

În perioada 2002-2004 inculpații T. O. L. și I. A. M. și inculpații D. C., B. M. și C. M., în calitate de asociați, administratori de fapt, respectiv de drept și directori sau angajați ai ., . București, . București și ., s-au asociat pentru a desfășura o intensă activitate infracțională în urma căreia . a suferit un prejudiciu de 1._.083 lei.

Cu referire la inculpatul I. A. M. s-a arătat ca acesta este administratorul de fapt și persoana de decizie pentru . București și . București, fiind în același timp și directorul general și unicul reprezentant al BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, societate la care acționar cu 50% acțiuni este . București.

De asemenea, inculpatul este directorul general al FABER INVEST & TRADE INC SUA Delawere, societate care de asemenea, a desfășurat relații comerciale cu ., fiind societatea care importa în numele . țiței de pe piața internațională a petrolului și exporta în numele acesteia produsele petroliere finite.

S-a constatat că cele 3 societăți comerciale, . București, . București și . București fac parte din „grupul de firme VGB”, controlat și administrat de inc.I. A. M., grup la care sunt afiliate și firmele FABER INVEST & TRADE INC SUA Delawere și BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, societate care din iulie 2003 a devenit acționar cu aprox. 49% acțiuni la ., iar din septembrie 2004 a devenit acționar și la . cu 51% acțiuni.

La rândul său, inculpatul T. O. L. este acționar cu 90% și președinte al Consiliului de Administrație al ., fiind persoana de decizie pentru această societate, care hotăra relațiile comerciale și financiare pe care aceasta urma să le desfășoare, și a fost în același timp persoana care a susținut . a BALKAN PETROLEUM LTD căreia i-a cesionat în anul 2004 fără a încasa prețul cesiunii, pachetul de acțiuni de 51%, deținut la ..

De asemenea, inc.T. O. L. prin intermediul părții responsabile civilmente ., care era acționar majoritar la . ., a reușit să controleze cele două societăți și să le confere acestora un rol premergător și pregătitor, pentru derularea „în bune condiții” a activității infracționale preconizate împreună cu inc.I. A. M., în sensul că datorită specificului de servicii pe care aceste societăți le ofereau SNP PETROM SA, prin intermediul lor a reușit „să convingă” această societate să încheie o . contracte comerciale și acte aferente acestora, care să-i ofere posibilitatea de a impune realizarea anumitor activități care, în final, au convers spre concretizarea scopului infracțional urmărit.

S-a arătat ca legătura dintre societățile controlate de inculpați nu a vizat doar simple relații comerciale de vânzare-cumpărare produse petroliere (. București livrând . diverse produse, existând relația creditor-debitor), ci această relație este una mult mai complexă, care este alcătuită din mai multe segmente de relaționare, respectiv: - relații comerciale de cesiune de creanță; relații de reprezentare a . de către inc.I. A. M., în raport cu anumite autorități sau societăți comerciale; relații ce presupuneau plata unor datorii, la ordinul celeilalte societăți, respectiv . București la ordinul . și vice-versa, etc.

S-a constatat că cei doi inculpați T. O. L. și I. A. M. au constituit „o asociație de societăți comerciale” cu rolul de a conferi din punct de vedere financiar și comercial o aparență de legalitate unor relații ilicite derulate de acestea, relații în care a fost atrasă . și care au avut drept scop obținerea nelegală a disponibilităților financiare pe care aceasta le deținea față de una din „societățile din grup”, respectiv . București.

In speța, arata procurorul, a existat o activitate concertată, premeditată și gândită de cei doi inculpați, încă din anul 2002 care a avut drept scop, pe de o parte, crearea posibilității obținerii unei distribuții exclusive de carburanți de la . și implicit crearea posibilității de acumulare a unor datorii față de această societate, datorită neplății produselor primite, iar pe de altă parte, exonerarea de la o viitoare achitare a acesteia prin încheierea unor contracte de cesiune de creanță transferabile de debit.

Inculpatul I. A. M. profitând de faptul că era recunoscut de către angajații și membrii Consiliului de Administrație al . ca fiind „patronul . București și reprezentantul .” în societate, și implicit persoană de decizie pentru acestea, a impus desfășurarea unor ședințe ale Consiliului de Administrație al . la sediul „grupului de firme VGB” din București, ocazie cu care îi erau prezentate situațiile vizând producția, relațiile comerciale derulate de . cu alte societăți comerciale, fiind consultat inclusiv în probleme de finanțare.

Situații similare de informare cu privire la această societate, îi erau transmise și inculpatului T. O. L. la Timișoara de către inculpata D. C., președinta Consiliului de Administrație și directorul general al ..

Dar cei doi inculpați nu puteau desfășura singuri întreaga activitate infracțională „prognozată”, datorită faptului că aceasta era una laborioasă ce presupunea încheierea a numeroase acte ce trebuiau să confere aparență de legalitate tranzacțiilor comerciale nelegale, și ca atare trebuiau atrase și controlate noi societăți comerciale, astfel că au fost implicate și alte persoane, intre care inculpata D. C. care a ocupat în anul 2002 funcția de director comercial la ., iar în perioada 01.01._05 funcția de președinte al Consiliului de Administrație și director general al acestei societăți, fiind totodată persoana de legătură dintre această societate și inculpații I. A. M. și T. O. L..

Mai mult decât atât, inculpata a fost la nivelul . persoana care independent de normele, procedurile și regulile interne aplicabile în materia încheierii și derulării contractelor, „a dat viață inițiativelor de afaceri” ale celor doi inculpați, încălcându-și cu bună știință atribuțiile de serviciu, prin încheierea unor contracte comerciale vădit defavorabile ., care s-au finalizat cu o pierdere de 1._.083 lei în patrimoniul acestei societăți.

Conform organigramei și standardelor ISO 901 aplicabile la nivelul ., inculpata D. C., în calitate de președintă a Consiliului de Administrație și director general al societății era obligată să respecte autoritatea și relațiile reglementate pentru întreg personalul, conform fișelor postului și fișelor normelor de muncă, lucru pe care însă nu l-a făcut, încălcând aceste reguli cu bună știință.

Inculpatul B. M. este un alt participant important la realizarea activității infracționale ce face obiect de cercetare în prezenta cauză, activitatea sa infracțională debutând încă din 20.05.2002 când prin ordinul nr.92 al ministrului Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a fost numit de către APAPS administrator special la ..

În această calitate inculpatul avea obligația de a desfășura activități de redresare economică a ., de a iniția toate demersurile necesare pentru ca această societate să nu cadă sub incidența legii reorganizării judiciare și a falimentului și de a urmări și impune o disciplină economico-financiară cu privire la graficul de reeșalonare a obligațiilor restante către furnizorii de servicii.

Dar contribuția acestui inculpat nu s-a limitat doar la activitatea infracțională derulată în perioada în care a deținut calitatea de administrator special la ., ci a avut o continuitate în acest sens, prin ocuparea în continuare a funcției de membru în Consiliul de Administrație ., menținându-și aceeași poziție de favorizare în mod nelegal, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, a societăților controlate de către inculpații I. A. M. si T. O. L..

S-a constatat astfel ca inculpații cercetați în prezenta cauză, dețineau pozițiile cheie în cadrul . și în cadrul societăților comerciale implicate în activitatea infracțională, astfel încât pe de o parte să poată impune acestei societăți încheierea unor contracte comerciale vădit dezavantajoase pentru ea, concretizate într-o pierdere de 1._.083 lei, iar pe de altă parte să poată negocia în numele său încheierea unor acte opozabile societății și terților, fără ca vreo altă persoană din cadrul . sau din afara acesteia să poată cenzura în vreun fel actele încheiate.

Practic, folosindu-se de aceste calități, inculpații I. A. M., T. O. L., D. C. și B. M., prin actele frauduloase încheiate cu încălcarea directă și cu știință a dispozițiilor legale și a normelor interne de încheiere și derulare a contractelor, și implicit a atribuțiilor de serviciu, au instigat, respectiv inițiat și încheiat mai multe contracte (de vânzare-cumpărare cu clauză de distribuție exclusivă, de cesiune de creanță și de garanție reală mobiliară) cu societăți atrase în activitatea infracțională, prin care s-a cauzat un prejudiciu la nivelul patrimoniului . în valoare de 1._.083 lei.

De asemenea, în scopul de a crea o aparență de legalitate contractelor încheiate, inculpata D. C. a dispus înregistrarea acestora în contabilitatea ., din declarațiile martorilor audiați în acest sens, rezultând faptul că deși s-a încercat obținerea unor răspunsuri de la conducerea societății în legătură cu aspectele de nelegalitate constatate în contracte, nu au putut discuta cu aceasta pentru lămurirea lor, ajungându-se în final să se mențină înregistrarea contractelor în contabilitate, în forma nelegal constatată.

Urmare acestor înregistrări, când deja erau produse consecințele juridice și financiare la nivelul ., în data de 18.02.2005, auditorul financiar . SRL Onești a constatat că între valorile contabile inițiale, conferite pachetului de acțiuni de 90% aparținând ., ce a fost preluat de . urmare a executării contractului de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003 încheiat cu . și valorile reale ale acestor acțiuni, existau diferențe semnificative în defavoarea societății, motiv pentru care a recomandat conducerii acesteia, mai precis inculpatei D. C. să procedeze la o nouă evaluare a acestor acțiuni, evaluare care să fie realizată printr-un raport al unei societăți de specialitate.

Mai mult decât atât, urmare a concluziilor noului raport de evaluare cum că valoarea acordată acțiunilor . prin contractul încheiat cu . a fost „supraevaluată”, auditorul financiar . SRL Onești a recomandat . să anunțe Adunarea Generală a Acționarilor, conform art.158 din Legea nr.31/1990 cu privire la pierderile suferite și să constituie „pentru trecut” un provizion de pierdere.

Totodată, s-a constatat că în realizarea scopului infracțional, inculpații au creat un circuit al documentelor în societățile implicate, inclusiv în cadrul ., altul decât cel prevăzut de normele în vigoare, menit să confere, pe de o parte o aparență de legalitate operațiunilor comerciale nelegal efectuate, iar pe de altă parte, să justifice celorlalți acționari ai . și autorităților, pierderea financiară înregistrată de această societate.

În acest sens, s-a constatat ca inculpații au acționat în următoarele calități:

- inc.T. O. L. a acționat în calitate de acționar și președinte al Consiliului de Administrație al ., societate care deținea calitatea de creditor și acționar majoritar al ., și care de asemenea, în relația cu . București era debitorul acesteia pană la data de 5.09.2003 cu suma de_.194 lei; . a mai fost și societatea prin care inc.T. O. L. i-a cedat inc.I. A. M. pachetul de 51% acțiuni de la . prin intermediul BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie;

- inc.I. A. M. a acționat în calitate de persoană de decizie și administrator de fapt al . București, acționar semnificativ cu 43% acțiuni la . și al . București, societate ce deținea calitatea de debitor al . cu suma de 1._.083 lei; în același timp, . București a fost pană la data de 5.09.2003 creditorul ., urmare a livrărilor de produse petroliere pe care le realizase către această societate;

- inc.D. C. a acționat în calitate de reprezentantă a inc.I. A. M. în Consiliul de Administrație la . și în calitate de director general al acestei societăți, fiind persoana de legătură între societățile, învinuiții și inculpații cercetați în prezenta cauză;

- inc.B. M. a acționat, pe de o parte, în calitate de administrator special numit de către APAPS la ., iar pe de altă parte, în calitate de reprezentant al . București, în cadrul Consiliului de Administrație al ..

În toată această ecuație, rolul de a iniția, a de întocmi și de a înregistra în cadrul . contractele nelegal încheiate, cu încălcarea dispozițiilor legale și practic cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, l-au avut inculpații D. C., B. M. și numitul C. M., care „au dat viață” inițiativelor infracționale ale inc.I. A. M. și T. O. L..

S-a constatat astfel că in speța este vorba despre un grup infracțional bine definit, în care fiecare persoană are un rol structurat și determinat, urmărind îndeplinirea unor activități punctual stabilite de către inițiatorii grupului, inc.I. A. M. și T. O. L., iar pentru a facilita înțelegerea modului în care grupul infracțional și-a adus la îndeplinire rezoluția infracțională, s-a precizat faptul că au existat mai multe etape în derularea activității:

- o primă etapă a constituit-o „pregătirea” viitoarelor contracte comerciale care permiteau . și . București să preia din patrimoniul . diverse resurse financiare, pe care această societate urma să le acumuleze în timp, sens în care inc.I. A. M. și T. O. L. au căutat să identifice modalitățile prin care . București putea să ajungă să dețină calitatea de distribuitor exclusiv de benzine și alte produse petroliere finite pentru ., iar pe de altă parte . să dețină calitatea de creditor al aceleiași societăți;

- a doua etapă a constituit-o acumularea voită a unor datorii de către . București față de ., prin neplata contravalorii livrărilor de produse petroliere ce au avut loc între cele două societăți în perioada iunie 2002-septembrie 2003, și care au dus la acumularea de către . a unei creanțe asupra . București de aproximativ 1400 miliarde lei;

- a treia etapă a constituit-o achiziționarea de către . București și . a pachetelor de acțiuni de 43%, respectiv 51% acțiuni la ., activitate care le-a permis acestora să dețină controlul asupra societății, în acest fel putând să numească în conducerea acesteia a persoanelor care să fie de acord cu încheierea contractelor vădit dezavantajoase pentru societate și astfel să-și impună voința cu privire la semnarea viitorului contract de cesiune de creanță nr.260 bis;

- a patra etapă a constituit-o încheierea nelegală și în defavoarea intereselor . a contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/2003, secondat de încheierea contractului de garanție reală mobiliară nr.329/2003 ce garanta preluarea unei creanțe certe, lichide și exigibile de către . cu un pachet de acțiuni supraevaluate, aparținând ..

II. Referitor la situația de fapt ce vizează relațiile comerciale nelegale derulate de partea responsabilă civilmente . București prin inc.I. A. M., ajutat fiind de inculpații G. T., S. B. și B. K. M., în raport cu ., s-au arătat in esența următoarele:

În ceea ce privește . București, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că aceasta face parte din „grupul de firme VGB”, grup în care se regăsește și . București, întregul conglomerat de societăți fiind controlat de inc.I. A. M..

În același timp, inculpatul este și președintele BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, societate care din iulie 2003 a devenit, acționar cu aprox. 49% acțiuni la ., în condițiile în care „acționar la acționarul strategic” era . București.

Din septembrie 2003 BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, acționarul strategic al . a dobândit pachetul de 90% acțiuni la această societate.

La rândul său inculpatul G. T. a fost administrator unic la ., inițial fiind ales de Adunarea Generală a Acționarilor la data de 21.07.2000, iar ulterior a fost reconfirmat în această funcție de Adunarea Generală a Acționarilor din data de 10.01.2001.

Cu ocazia Adunării Generale a Acționarilor din data de 2.02.2002 inculpatului i-au fost conferite de către acționarii societății puteri lărgite conform art.114 din Legea nr.131/1990, reconfirmându-se cu această ocazie calitatea sa de „administrator unic”.

În conformitate cu art.114 din Legea nr.31/1990, folosindu-se de noile atribuții conferite, inc.G. T. s-a substituit Adunării Generale a Acționarilor având dreptul de a aproba Regulamentul de organizare și funcționare al ., precum și Regulamentul de ordine interioară, Normele de structură și conducere executivă, politica de personal, încheierea sau rezilierea contractelor potrivit dispozițiilor legale, pe care le-a corelat cu Normele de procedură TUV, impuse de auditorul de calitate la ., norme recunoscute și aplicate de toate departamentele din cadrul rafinăriei.

Toate aceste atribute și această funcție de administrator unic au fost deținute de inculpatul G. T. pana la data de 6.10.2003.

Un alt aspect important care trebuie avut în vedere este acela conform căruia odată cu dobândirea calității de acționar strategic la . a societății BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie și schimbarea manageriatului reprezentat prin inc.G. T. cu societatea comercială . COMPANY SRL București, reprezentată de martorul P. I., drept „recompensă” pentru serviciile aduse, inculpatului G. T. i-a fost acordat postul de director general la FABER INVEST & TRADE INC SUA DELAWERE, societate al cărei președinte și persoană de decizie în România era tot inc.I. A. M..

In relația cu inc.I. A. M., inculpatul G. T. a acordat numeroase facilități societăților reprezentate de acesta și pentru care inculpatul avea drept de decizie, respectiv . București și FABER INVEST & TRADE INC SUA DELAWERE, în legătură cu încheierea, negocierea și derularea contractelor comerciale de livrare de combustibil.

În acest sens, din analiza contractelor încheiate de aceste societăți rezultă că în mod nelegal inc.I. A. M. și inc.G. T. au stabilit condiții vădit dezavantajoase pentru ., cu privire la termenele scadente pentru achitarea cantităților de combustibil livrate, în condițiile în care aferent acestor tranzacții rafinăria era obligată, conform dispozițiilor legale să achite accize și TVA în termene strict stabilite.

Sancțiunea neachitării acestor datorii la bugetul de stat de către . a constat în calcularea, pentru aceasta, de penalități și dobânzi care, în final, au condus la o datorie a rafinăriei către bugetul de stat în valoare de aprox. 8.000 miliarde lei.

Legat de modul de încheiere a contractelor comerciale de către inculpatul G. T., a fost identificat un modus operandi ce se regaseste la nivelul manierei de manageriat al . practicată de acest inculpat, care pe relațiile cu o . societăți comerciale asimilate unor „grupuri de interese” încheia cu acestea diverse înțelegeri, materializate formal în contracte comerciale, înțelegeri în urma cărora . a înregistrat pierderi în patrimoniu și implicit a acumulat, datorii către bugetul de stat.

Inculpatul S. B. este directorul comercial de la . București și persoana de încredere a inculpatului I. A. M., cel care transpunea în contracte inițiativele infracționale ale acestuia, contracte care ulterior produceau efecte și deveneau opozabile părților.

La rândul său, învinuitul B. K. M. a fost în perioada 18.12._04 administratorul de drept al . București, fiind numit în această funcție de inc.I. A. M., persoana care la nivelul acestei societăți impunea atât politica de personal, cat și relațiile comerciale în care urma să se angreneze . București.

Folosindu-se de aceste calități, inculpații I. A. M., G. T., S. B. și B. K. M., prin acte frauduloase, cu încălcarea directă și cu știință a normelor interne de încheiere și derulare a contractelor și implicit atribuțiilor de serviciu, au inițiat și încheiat mai multe contracte comerciale de vânzare-cumpărare și acte adiționale la acestea, prin care s-a cauzat un prejudiciu la nivelul . în valoare de aprox. 1._.776 lei.

De asemenea, în scopul de a crea o aparență de legalitate a contractelor încheiate, inculpații G. T. si I. A. M. au dispus înregistrarea acestora în contabilitatea . și . București, din declarațiile martorilor audiați în acest sens rezultând faptul că deși s-a încercat obținerea unor răspunsuri de la inc.G. T. în legătură cu aspectele de nelegalitate constatate pe contracte, nu s-au putut discuta cu acesta problemele respective, ajungandu-se în final să se mențină înregistrarea lor în contabilitate, în forma nelegal constatată.

Încercând a găsi o modalitate de a obține benzină și motorină de la ., societate pe care o controla prin intermediul inc.G. T., fără însă a achita efectiv produsele respective, inc.I. A. M. a conceput „o strategie” care să facă posibil acest lucru, folosindu-se în acest sens de influența pe care o avea în relația cu inc.G. T. și în raport cu ., din punct de vedere al societății agreate și favorizate de acționarul ce deținea aproximativ 90% din acțiunile rafinăriei, "Consorțiul CANYON SERVICOS LDA și .".

Sub acest aspect s-a precizat că la sfîrșitul lunii septembrie 2003 între BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, reprezentată de inc.I. A. M. și "Consorțiul CANYON SERVICOS LDA și .", reprezentată de martorul IACOBOV C. a avut loc încheierea actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.7/2001, vizând pachetul de acțiuni de la ., ocazie cu care cu acordul A. s-a realizat delegația imperfectă, prin care BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie a devenit acționar cu aprox.45% acțiuni, iar ulterior în cursul anului 2004 cu 90% acțiuni.

Cu toate acestea trebuie precizat faptul că inc.I. A. M. avea control asupra . și cunoștea situația economică a acesteia deoarece încă din luna februarie 2003 . COMPANY SRL București – viitor administrator al rafinăriei, a avut acces în societate, fiind împuternicită de inculpat să efectueze auditarea . în vederea preluării ulterioare a pachetului de acțiuni de către BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie.

Astfel, de comun acord cu inc.G. T., inc.I. A. M. a stabilit un plan infracțional prin care urmare a derulării unor relații financiare și comerciale nelegale, timp de aproximativ un an de zile, . București urma să achiziționeze pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare cu clauză de exclusivitate, produse petroliere constând în benzină și motorină de la ., pentru care însă urma să nu achite prețul.

În acest sens, pentru a se acorda o aparență de legalitate tranzacției, cele două părți, . și . București, urmau să încheie mai multe contracte de vânzare-cumpărare prin care prima societate urma să-i vândă celei de-a doua produse petroliere, contracte care trebuiau încheiate cu respectarea tuturor normelor de legalitate ca formă și fond, astfel încât să nu ridice semne de întrebare din partea conducerii executive a rafinăriei, a terțelor persoane și a micilor acționari cu privire la legalitatea lor.

Ca atare, după ce în prealabil s-au înțeles cu privire la modalitatea în care se poate ajunge la rezultatul infracțional mai sus menționat, inc.I. A. M. și inc.G. T., au elaborat o „schemă infracțională financiar-contabilă” care s-a derulat în următoarele etape:

- într-o primă fază inc.G. T. a inițiat și semnat cu . București două contracte de vânzare-cumpărare produse petroliere nr.C/R./M/169 din 14.02.2003 și C/R./M/467 din 23.05.2003, contracte față de care s-a respectat procedura de încheiere instituită la nivelul ., acestea fiind semnate și cunoscute de toți factorii de decizie ai rafinăriei și care au constituit pentru . București baza legală pentru a scoate produsele petroliere din rafinărie;

- al doilea pas l-a constituit semnarea „într-un cadru privat”, de către inc.G. T. numai cu reprezentantul . București, după ce în prealabil s-a înțeles cu privire la acest lucru cu inc.I. A. M., a două acte adiționale, fără număr, aferente acestor contracte, prin care le modifica substanțial conținutul.

Actele adiționale in cauza au fost încheiate cu încălcarea normelor interne ale . vizând inițierea și derularea contractelor, deoarece în situația în care s-ar fi aflat de existența lor, ceilalți membrii ai conducerii executive ai rafinăriei și acționarii minoritari ar fi putut formula obiecțiuni, ceea ce ar fi împiedicat realizarea scopului infracțional preconizat de inc.I. A. M., respectiv de obținere a unor produse petroliere, fără a le achita prețul.

Aceste acte adiționale s-au dovedit a fi fundamentale pentru realizarea activității infracționale a inc.I. A. M. și inc.G. T., deoarece prin intermediul lor s-a modificat scadența de plată a facturilor de livrare emise către . București, de la termenul de 30 de zile de la data emiterii facturii la data de 31.12.2003, astfel încât ceea ce inc.I. A. M. dorea a se întâmpla, s-a realizat, respectiv . București a putut achiziționa produse petroliere, fără achitarea;

- următorul pas în obținerea rezultatului dorit a aparținut inc.I. A. M. și a constat în găsirea modalității prin care la nivelul . să se constituie o datorie către . București, într-o sumă echivalentă cu suma datorată de societatea sa pentru produsele primite, timp de un an de zile aproximativ, cuantificată la nivelul sumei de 1300 miliarde lei.

În acest sens inc.I. A. M. a negociat și transferat prîntr-o . societăți comerciale, ai căror administratori îi erau cunoscuți, urmare a mai multor „afaceri” încheiate, o . utilaje a căror valoare a fost supraevaluată progresiv, ajungându-se la o sumă de aproximativ 600 de miliarde rol, în condițiile în care aceste bunuri au fost vândute inițial de la Combinatul Archim A., aflat în lichidare, ca utilaje scoase din funcțiune, pentru suma de aprox. 3,5 miliarde rol.

Deoarece suma nu era suficientă ea a fost completată cu o . terenuri distribuite la nivelul întregii țări, vândute de . București către ., la prețuri de asemenea supraevaluate, nejustificate din punct de vedere al prețului zonei și lipsite de interes economic pentru rafinărie.

Numai că nici cu aceste bunuri nu se ajungea la echivalentul datoriei de aprox. 1300 miliarde lei, astfel că „a mai fost necesară introducerea a celei de-a treia categorii de bunuri” constând în stații de distribuție carburanți, vândute de . București, după o prealabilă achiziționare de la ., societate la care . București deținea 50% din acțiuni.

Urmare a acestor „tranzacții” inculpatul I. A. M. cu ajutorul unilateral dat de inculpatul G. T., a reușit să creeze pentru . București o creanță față de . în valoare de aprox. 1300 de miliarde lei, astfel ca produsele achiziționate în decursul unui an nu au mai trebuit a fi plătite.

S-a precizat că utilajele cu care cei doi inculpați „au modernizat” ., conform declarațiilor martorilor audiați în cauză dar și a documentelor atașate la dosar, nu au fost folosite niciodată, nefiind recepționate de . decât la sfârșitul anului 2004, urmare a demersurilor realizate de noua echipă managerială, la data întocmirii rechizitoriului fiind depozitate în aer liber, în curtea rafinăriei. Nici terenurile cu „mare valoare economică” achiziționate de rafinărie, în mare parte terenuri agricole, nu au putut primi eficiență.

P. rechizitoriul nr.380/D/P/2006 din 30.05.2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția I Penala sub nr._/3/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. K. M. (fiul lui M. O. si Sevgican, născut la data de 19.02.1961 în Ankara-Turcia, înregistrat la evidența persoanelor Raion B., Provincia Osmangazi, vol.64, rând familial 386, poziția 17, cu ultimul domiciliu cunoscut in Ortakoy Mahallesi Mandira sok.no.26, Besiktas, Istanbul, Republica Turcia, CNP_), pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prev. de art.26 rap. la art.246 cu aplic. art.248¹ și art.41 al.2 C.p. ;

- constituirea si apartenenta la un grup de crimă organizată, prev. de art.7 lit.a din Legea nr.39/2003;

Ca situație de fapt s-au reținut, în esență, următoarele:

În calitate de administrator de drept-director general al . București, inculpatul B. K. M. l-a ajutat pe inculpatul GAUREANU T., administrator unic si director general la . încheie în mod nelegal si cu încălcarea atribuțiilor de serviciu contractele de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă nr.C/R./M/169/14.02.2003 și C/R./M/467/23.05.2003 împreună cu actele adiționale încheiate la 28.02.2003 și 2.06.2003 prin care . a fost vădit defavorizată deoarece, în acest mod s-a permis în mod nelegal . București să achiziționeze produse petroliere în perioada februarie-noiembrie 2003, fără a le achita prețul, acumulându-se în acest mod o datorie față de . în sumă de 1._.776 ROL și de asemenea l-a ajutat pe inculpatul GAUREANU T. să accepte la data de 30.09.2003 achiziționarea de către rafinărie a unor utilaje, terenuri și stații de distribuție carburanți de la . București la prețuri supraevaluate pentru a se compensa datoria acesteia menționată mai sus.

De asemenea, s-a arătat ca întreaga activitate infracțională derulată în 2003 de către inculpatul B. K. M., împreună cu inculpații I. A. M., GAUREANU T. si SALAJAN B. a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, a căror sursă ilicită a fost disimulată, prin încheierea cu încălcarea atribuțiilor de serviciu de către acesta a unor contracte comerciale nelegale, constatându-se că fiecare inculpat a avut un rol bine determinat în realizarea scopului urmărit, fiecare în activitatea infracțională uzând de calitățile pe care le dețineau în cadrul societăților, fiind posibilă decapitalizarea . cu suma de 1._.776 rol.

S-a mai subliniat faptul că activitățile efectuate de inculpatul B. KHADRI M. sunt imposibil de descris în afara activităților efectuate de ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, respectiv I. M. A., GAUREANU T. si SALAJAN B., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.692/D/P/2005 din 24.08.2006, activitatea sa infracțională raportându-se totalmente la activitățile celorlalți inculpați, in sarcina sa reținându-se complicitatea la infracțiunea de abuz în serviciu si apartenența la un grup infracțional organizat, sens în care procurorul a detaliat situația de fapt expusă deja în rechizitoriul menționat.

În cadrul cercetării judecătorești, la data de 01.09.2006, partea vătămată S.C. CAROM S.A. prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1._.083 ROL (fila 93, vol.1, dos._ ).

P. cererea scrisă depusă la data de 19.09.2006 (filele 12, filele 134-135, vol.I), S.C. B. PAM S.R.L. a învederat că se constituie parte civilă în cauză împotriva părții responsabile S.C. T. S.A. reprezentată de inculpatul T. O. L. dar si a altor eventuale părți responsabile civilmente, pentru suma de 60._ rol reprezentând prejudicii materiale si morale.

În susținerea cererii de constituire parte civilă s-au depus un set de înscrisuri (filele 136-164, vol.1).

În ședința publică din 01.11.2006 instanța a constatat cererea formulată de S.C. B. PAM S.R.L., de introducere în cauză si de citare în calitate de parte civilă, nu are legătură cu prezenta cauză si urmează a o respinge ca atare (filele142-145, vol.II).

La același termen de judecată, partea vătămată/civilă S.C. CAROM S.A. prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L. a depus precizări scrise cu privire la acțiunea civilă formulată, atașând o . acte (filele 1-141, vol.II).

P. cererea depusa in ședința publica din data de 23.02.2007 (filele 233-234 vol.3), A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a comunicat următoarele: „Având în vedere că raportul de expertiză contabilă întocmit la solicitarea Parchetului General NU a stabilit vreun prejudiciu creat A. de către inculpați si că A. NU deține documente care să ateste efectuarea de către societatea privatizata . investițiilor asumate de cumpărătorul . contract, A. nu se constituie parte civilă în procesul penal – urmând ca în situația în care din cercetarea judecătorească se va constata neîndeplinirea de către cumpărător a obligațiilor asumate prin contract, A. sa solicite instanței judecătorești competente, pe calea unei acțiuni civile, obligarea acestuia la repararea prejudiciului creat prin neexecutarea contractului”.

P. sentința penala nr.1563/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penala în dosarul nr._, s-a dispus în baza art.300 alin.2 C.pr.pen. anterior restituirea cauzei la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - D.I.I.C.O.T. in vederea refacerii rechizitoriului nr.692/D/P/2005 din data de 24.08.2006.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - D.I.I.C.O.T., inculpatul T. O. L. si partea responsabilă civilmente . au fost admise prin decizia penală nr.741/05.06.2008 a Curții de Apel București Secția I Penală, dispunându-se casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății.

Urmare a dispoziției instanței de control judiciar, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I Penala sub nr._ /3006.

În cursul rejudecării cauzei după casarea cu trimitere, prin încheierea de ședință din data de 05.05.2009, instanța a dispus, printre altele, respingerea ca neîntemeiată a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a disp.art.215 alin.5 Cod penal din 1969 si art.248/1 prin raportare la art.146 din același Cod – ridicată de inculpatul T. O. L. -, pentru motivele arătate prin încheierea de ședință de la acea dată (filele 119-121, vol.I).

P. decizia penală nr.1028/03.07.2009 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală a admis recursurile formulate împotriva încheierii de mai sus de inculpatul T. O. L. si partea responsabilă civilmente S.C. B. T. INVEST S.R.L., a casat în parte încheierea de ședință din 05.05.2009 si, rejudecând, în baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a disp.art.215 alin.5 Cod penal din 1969, art.248/1 prin raportare la art.146 din același Cod si art.7 din Legea nr.39/2003.

P. aceeași decizie instanța a dispus suspendarea judecării cauzei (inclusiv recursul vizând contestarea măsurilor asigurătorii) până la soluționarea excepțiilor, conform art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 în vigoare la acea dată.

P. decizia nr.383/13.04.2010 pronunțată în dosarul nr.6227/D/2009 de Curtea Constituțională, decizie definitivă si general obligatorie, au fost respinse toate excepțiile de neconstituționalitate ridicate de inculpatul T. O. L., dosarul cauzei fiind restituit la Tribunalul București – Secția I Penală la data de 05.05.2010 (filele 188-194 vol.I).

P. încheierea din data de 31.01.2011 (403-410, vol.I), instanța a respins excepția nulității rechizitoriului si a urmăririi penale (invocata de inculpatul T. O. L. prin cererea scrisa depusa la filele 372-376 vol.I dosar), precum si cererea privind declasificarea si depunerea la dosar a transcrierilor convorbirilor telefonice interceptate si înregistrate în baza art.13 din Legea nr.51/1991 si în baza Legii nr.535/2004 începând din data de 11.03.2005.

La termenul de judecată din data de 11.02.2011 s-a procedat la ascultarea inculpaților T. O. L. si B. M., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar (filele 249-255, vol.II).

La același termen de judecată inculpatul T. O. L. a depus o . acte (filele 20-248, vol.II).

În ședința publică din 08.04.2011 a fost ascultat inculpatul I. A. M., declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar (filele 337-340, vol.II).

La termenul din data de 05.05.2011 s-a procedat la ascultarea inculpaților GAUREANU T. si SALAJAN B., declarațiile acestora fiind consemnate la dosar (filele 1-4, vol.3). La același termen de judecata inculpatul GAUREANU T. a depus note scrise si un de acte (filele 6-158, vol.3).

P. încheierea de ședința din 05.05.2011 (filele 160-171, vol.3), s-a admis în baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 cererea inculpatului T. O. L. si s-a dispus sesizarea Curții Constituționale in vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a disp.art. 30 alin.3 C.pr.pen. anterior, a prevederilor art.13 din Legea nr.51/1991, a prevederilor Legii nr.508/2004, a prevederilor O.U.G. nr.131/2006, precum si a prevederilor cuprinse in secțiunea V ind.1 a Titlului III, Capitolul II din Codul de procedura penala, invocate de inculpatul T. O. L. (cereri scrise filele 356-360, 369-371, 381-401, vol.I).

P. cererea depusă la data de 25.07.2011 (fila 218, vo.3), OTP BANK ROMANIA S.A. a comunicat faptul că la data de 07.07.2011 a transferat suma de 15.213.169,09 lei asupra căreia a fost instituită măsura sechestrului asigurator prin ordonanța emisă la data de 04.07.2006 in dosarul nr.692/P/2005 la care au fost calculate dobânzi, din contul S.C. B. T. INVEST S.R.L. nr.RO95OTPV_RO01 deschis în evidențele OTP Bank Romania S.A – Sucursala București în contul deschis de către administratorul judiciar BEST INSOLVENCY IPURL, Sucursala Kiseleff –, sens în care au fost atașate acte doveditoare (filele 219-222, vol.3).

P. încheierea de ședința din 27.10.2011 (filele 260-261, vol.III), instanța a dispus conexarea dosarului nr._/3/2011 (dosar în care a fost trimis în judecată inculpatul B. K. M.) la dosarul nr._ /_, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați următorii martori: Brinzaniuc A. E., P. A., S. M. I., M. V. (filele 245-248, vol.3), Dubovoi G., R. S. (filele 300-301, vol.3), T. T., L. L., R. C., M. S. V., Frigura C. N., T. C., T. P., Biota P., Guramba G. (filele 73-81, vol.4), Paller (fosta G.) S. (fila 222, vol.4), Ciuca C., P. C. A., Ivascu P., P. N., P. I., G. M. P., O. L. (filele 227-236 D.u.p.), V. V. Avramoiu P., P. F., Bohalteanu I., P. M. M., A. V., M. G. (filele1-12, vol.5), C. G., Tarziu R., Iacobov C., Blaer P., Mironovici R., Uta T., B. D., L. N. C., Ivascu C. (filele 74-82, vol.5), Tirziu V., F. G., Mantoiu I. Meletie, B. N., D. B. I., O. D. F., D. S., P. M., Butnarus E., P. L., D. I., I. O., R. T., I. G., M. C. (filele 169-183, vol.5), Bocioaga D., D. M. D., N. I. V., S. M. C., Huluta N. I., S. V., C. M. I., C. M. (filele 231-238, vol.5), C. E. (prin comisie rogatorie – filele 317-318 vol.5), M. M., Startone D. S., Aretu M., C. N. C., T. L., L. I., B. A., I. Carmilia, D. L., L. V., Potarca C. Ninel (filele 73-83, vol.6), C. G., A. D., L. A. Crisanda, Zanescu D., M. C., P. A., C. C., Tarziu D., Mozos G., V. Atila, D. F., L. L. M. (filele 217-228, vol.6), Secuan C. S., Carceie M. R., I. M., A. D. M., Goj L. G., U. M., Hategan E., Musliu G., Maitan V., S. L. R., Ticula I. (filele 47-57, vol.VII), N. Marghiolita, Marchis I., C. G., Paval G., S. N. (filele 92-97, vol.VII), E. F., S. N., D. F. V. (filele 230-232, vol.VII), D. (T.) G. G., B. A., Paval F., I. M., B. C., B. Caludia (filele 264-269, vol.7), N. O., Onesim M. L., R. N., U. C., V. (S.) I. (filele 171-175, vol.8), P. A., N. Nicolita, S. I. E. (filele 219-222, vol.8), L. G. (fila 263, vol.8), R. V., Brinzaniuc A. E., P. A., Startulat M. I., M. V., Ferecus D. (filele 95-106, vol.9).

La data de 01.02.2012 inculpatul T. O. L. a depus o cerere în probațiune, precum si o notă de probatorii la care a atașat un set de înscrisuri cu privire la expertul contabil B. C. (filele 153-194, vol.4).

La data de 09.05.2012 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – DIICOT – Structura Centrala a înaintat lucrarea nr.VI/3/4694/15.03.2012 transmisa de B.N.R. – Direcția Supraveghere, împreună cu documentele anexate (filele 1-60, vol.6).

P. încheierea din data de 05.07.2012 instanța a respins proba cu expertiza contabilă solicitată de inculpații T. O. L., I. A. M., GAUREANU T. si SALAJN B., pentru considerentele expuse în considerentele respectivei încheieri (filele 324-330, vol.VI).

P. cererea depusă în ședința publică din 25.10.2012 (filele 98-100, vol.VII), inculpatul GAUREANU T. a solicitat instanței să dispună încetarea procesului penal cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată în cadrul prezentului dosar, arătând că este incident cazul prevăzut de art.10 lit.j C.pr.pen. referitor la existența autorității de lucru judecat deoarece pentru aceleași fapte a fost condamnat prin sentința penală nr.585/F/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2307/28.06.2012 a ICCJ, solicitare la care însa inculpatul a renunțat la termenul din data de 26.09.2013 (fila 234, vol.8).

A fost atașată sentința penala nr.585/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2005 cu referat privind modalitatea rămânerii definitive, minuta deciziei penale nr.245/2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, încheierea de amânare a pronunțării și decizia penală nr.245/2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală cu referat privind modalitatea rămânerii definitive, încheiere de amânare a pronunțării si decizia nr.2307/28.06.2012 a ICCJ (filele 1-164, vol.VII).

P. încheierea de ședința din 05.07.2013 (fila 183, vol.VIII), instanța a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului T. O. L. privind suplimentarea probatoriului cu administrarea unei expertize contabile, având obiectivul indicat prin cererea depusa in scris la filele 136-140 vol.VII (reiterata în ședința publică din data de 04.07.2013), pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.

În ședința publică din 26.09.2013 inculpatul SALAJAN B. a depus precizări scrise si un set de acte (filele 209-213, vol.8).

La termenul din data de 24.10.2013 s-a procedat la luarea unui supliment de declarație inculpatului I. M. A., aceasta fiind consemnată si atașată la dosar (fila 262, vol.8). Totodată, au fost depuse un set de înscrisuri (filele 264-269, vol.8).

P. încheierea din data de 04.11.2013 instanța a respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații I. M. A. si SALAJAN B. privind administrarea probei cu expertiză contabilă, respectiv expertiză tehnică, pentru motivele arătate în considerentele respectivei încheieri (filele 282-283, vol.8).

La data de 19.11.2013 inculpata D. C. a depus un set de acte (filele 292-300, vol.8).

La termenul din data de 27.02.2014 instanța, în raport de . noului Cod penal, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpaților, în modalitatea descrisă prin încheierea de ședință de la acea dată (filele 60-63, vol.9).

În ședința publică din 28.10.2014 s-a procedat la luarea unor suplimente de declarație inculpaților GAUREANU T. si SALAJAN B., acestea fiind consemnate si atașate la dosar (filele 117-121, vol.10).

La același termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a solicitat în baza art.386 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, astfel cum s-a consemnat în considerentele încheierii de ședință de la acea dată (filele 130-135, vol.10).

La termenul din data de 05.11.2014, Tribunalul a respins mai multe solicitări formulate de inculpatul T. O. L. (de reaudiere a unora dintre martorii ascultați pe parcursul cercetării judecătorești, suplimentarea probatoriului cu un martor pe situația de fapt, respectiv declasificarea si depunerea la dosar a unor documente), pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.

La același termen de judecată instanța a acordat părților cuvântul în dezbateri, inclusiv cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, astfel cum a fost pusă în discuție anterior.

P. a dispune soluția ce a fost menționată anterior, Tribunalul a reținut că situația de fapt expusă în actul de sesizare al instanței este probată de mijloacele de probă ce au fost depuse la dosarul cauzei și acțiunile pe care le-au desfășurat inculpații întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel:

Inculpații I. A. M. și T. O. L. au conceput si pus în aplicare un plan infracțional al cărui scop era acela ca societățile ai căror administratori de fapt sau de drept erau, respectiv . București, . București și ., să dobândească poziții cheie în relațiile cu această societate, care să le permită însușirea resurselor financiare pe care aceasta urma să le acumuleze. Între SNP PETROM – Sucursala Arpechim, în calitate de cedent și ., prin inculpatul T. O. L., în calitate de cesionar (în solidar cu . ., în calitate de fidejusori) s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr.402/4.06.2002, prin care creanța în valoare de_.239 rol (10.307.954 USD), deținută asupra . a fost preluată de către . care, în acest fel, a devenit creditorul acestei societăți (vol.15, filele 323-331, vol.17, filele 98-108, vol.38, filele 46-56 D.u.p.).

P. urmare, dat fiind faptul că . a dobândit calitatea de creditor la ., inculpatul T. O. L. a emis la datele de 5.06 și 6.06.2002 împuternicirile nr.2409 și nr.265 (vol.46, fila 166, vol.44, fila 236, D.u.p.), prin care îi dădea dreptul inculpatului I. A. M., ca în numele ., să semneze orice documente necesare, în vederea recuperării creanței pe care această societate o deținea asupra ., a participării în numele acesteia la administrarea specială a societății și la implicarea sa în privatizarea acesteia.

În continuare, partea responsabilă civilmente ., prin adresa nr.266/5.06.2002 (vol.46, fila 165 D.u.p.), semnată de inculpatul T. O. L., i-a comunicat . că este creditorul său cu suma de bani mai sus menționată, preluată prin contractul de cesiune de creanță nr.402/2002, solicitându-i acesteia să își achite datoria, deoarece în caz contrar vor fi percepute penalități și dobânzi

În acest moment, un rol activ în activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați a început să dețină inculpata D. C., care trebuind să asigure intrarea . și . București în relațiile cu ., la data de 20.06.2002, în calitate de director al Direcției Economice, a întocmit un referat în atenția Consiliului de Administrație, în care preciza că între . și . s-a purtat o corespondență vizând solicitarea acestei societăți de a-i fi plătită datoria, în sumă de_.239 ROL.

P. încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de distribuție exclusivă inculpații I. A. M. și T. O. L. au creat cea de-a doua condiție necesară pentru continuarea activității infracționale, în sensul că au reușit să relaționeze . București în cadrul relațiilor comerciale de vânzare-cumpărare de produse petroliere cu ., determinând această societate să fie dependentă de modalitatea de distribuție și plată hotărâtă de . București

Contractul de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă nr.240/05.07.2002 a fost avizat și de către administratorul special de la acea dată al ., inculpatul B. M., așa cum s-a reținut și în expertiza financiar contabilă dispusă în cauză, acestea fiind semnate și negociate de inculpații D. C. și I. A. M..

Tribunalul a reținut că urmare a încheierii tuturor acestor contracte . a dobândit o dependență financiară și comercială, pe de o parte față de . în calitate de debitor al acesteia, iar pe de altă parte față de . București, în calitate de distribuitor exclusiv al său.

Cei doi inculpați I. A. M. și T. O. L. prin . București și . au dobândit două noi poziții de decizie cu privire la ., prin care puteau să-și impună voința în legătură cu această societate, nu numai în calitate de creditori sau distribuitori exclusivi ai acesteia, ci și în calitate de acționari ce împreună dețineau 95% din acțiuni. Inculpații au beneficiat din interiorul societății de largul sprijin al inculpaților B. M. în calitate de administrator special, care împreună cu D. C. au determinat încheierea contractelor de distribuție exclusivă de produse petroliere dintre . și . București, contracte care au permis acumularea unei creanțe de aproximativ 1400 miliarde ROL, care în final a ajuns să fie transferată în patrimoniul ..

Cu referire la contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, încheiat între ., în calitate de cedent, prin inculpata D. C., ., în calitate de cesionar, prin inculpatul T. O. L. și . București, în calitate de debitor cedat, prin inculpatul B. K. M., se reține că obiectul acestui contract consta in predarea de către . a creanței în valoare de 1._.083 ROL către ., consolidată în valută în cuantum de 43.081.384 USD, sumă ce reprezenta datoria restantă a debitorului cedat . București față de .. Deși în cadrul art.4 din contract, părțile prevăzuseră că suma mai sus menționată, ce reprezenta valoarea totală a creanței cedate, trebuia să fie achitată de către . urmare a recuperării ei de la . București, referitor la termenul de plată, inculpații nu au prevăzut un interval de timp în interiorul căruia să se realizeze acest lucru. Această situație a fost posibilă datorită faptului ca inculpata D. C. nu a reprezentat interesele . cu ocazia negocierii acestui contract, ci voința celor doi acționari, motiv pentru care a consimțit la această situație. Referitor la condițiile premergătoare încheierii acestui contract, se constata ca la dispoziția inculpatei D. C., Serviciul Financiar al . prin martora M. C., la data de 11.08.2003 a întocmit nota cu nr.2627 (vol.50, fila 193 D.u.p.) prin care se aducea la cunoștința Consiliului Director că între . și . București s-au derulat operațiuni comerciale de vânzare cu distribuție exclusivă carburanți, urmare cărora la 04.08.2003 . București avea o datorie față de . în sumă de 1._.083 ROL. În plus, prin aceeași informare s-a propus spre aprobare Consiliului Director încheierea unui contract de cesiune de creanță între ., ca cesionar, ., ca cedent și . București, ca debitor cedat, ce urma să aibă ca obiect cedarea sumei de 1._.083 rol. Practic prin această informare, inculpata D. C. a declanșat ultima etapă din planul de activitate infracțională preconizat de inculpații I. A. M. și T. O. L. încă din anul 2002, confirmându-se premeditarea cu care cei doi acționari ai ., . București și ., au înțeles să acționeze și care de-a lungul timpului, prin intermediul inculpaților D. C. și B. M., au reușit să impună adoptarea la nivelul societății a unor contracte și a altor documente care în final au avut menirea de a justifica necesitatea predării acestei sume.

Tribunalul a arătat că se poate constata că încheierea contractului de cesiune de creanță nr.260 bis a fost impusă de acționarii majoritari ai ., care independent de dezavantajele și pierderile pe care le-a avut de suferit această societate, au dispus încheierea acestui contract, după cum de altfel a afirmat si inculpata D. C. cu prilejul audierii.

Astfel, în actele contabile și în evidențele . a fost consemnat ca fiind încheiat la data de 05.09.2003 contractul de cesiune de creanță între ., în calitate de cesionar, ., în calitate de cedent și . București, în calitate de debitor cedat, având ca obiect datoria de 1._.083 ROL, așa cum au dorit și solicitat inculpații I. A. M. și T. O. L..

Cu referire la contractul de garanție reală mobiliară nr.329 din 25.11.2003 încheiat între ., prin inculpata D. C. și . prin inculpatul T. O. L., având ca obiect garantarea executării contractului de cesiune de creanță nr.260bis din 5.09.2003 în valoare de 1._.083 ROL (43.081.384 USD), Tribunalul a reținut că valoarea acordată de raport unei acțiuni aparținând . de 1.987.000 ROL/acțiune, prin contractul de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003, din analiza acestuia precum și din celelalte probe administrate în cauză, a rezultat că această valoare a fost supraevaluată, în mod voit de către inculpatul T. O. L. și partea responsabilă civilmente ., ajutați fiind de inculpatul B. M., care au indus în eroare experții evaluatori cu privire la întocmirea raportului și scopul pentru care acesta urmează să fie folosit.

Conform planului și înțelegerii pe care inculpații I. A. M. și T. O. L. o aveau de a găsi garanțiile necesare, pentru contrabalansarea datoriei pe care . București o avea față de ., acest pachet de acțiuni trebuia să ajungă în posesia . la data de 1.10.2003 între . București, reprezentată de inculpatul B. K. M. și ., reprezentată de inculpatul T. O. L. s-a semnat contractul de cesiune de creanță nr.306 în baza căruia prima societate îi cesiona celei de-a doua creanța în valoare de 26._ ROL pe care o avea asupra debitorului cedat . SA, vizând pachetul de acțiuni de 43% deținute la ., unde o acțiune avea o valoare de 75.608 ROL. Tribunalul a reținut că în economia activității infracționale, acest contract de cesiune de creanță nu este altceva decât o liberalitate pe care . București a făcut-o către ., ca parte integrantă a înțelegerii preexistente între inculpații I. A. M. și T. O. L., ca împreună să acționeze în vederea obținerii resurselor financiare aparținând de drept ..

După ce au încheiat cele două contracte de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003 și de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003 inculpații I. A. M., T. O. L. și părțile responsabile civilmente . București și . au constatat că s-a realizat cadrul necesar pentru ca datoria de 1.400 miliarde ROL pe care . o avea de încasat de la . București să intre în patrimoniul ..

În aceste condiții, deși contractul de cesiune de creanță nr.260 bis nu prevedea un termen în interiorul căruia . ar fi trebuit să înceapă să achite creanța către . în valoare de 1._.083 lei, la datele de 26.11.2003 și 04.12.2003 ., prin inc.D. C. a emis două notificări către inc.T. O. L., prin care îl informa pe acesta că în termen de 6 zile de la primirea lor să achite către . suma de 3.590.115 USD reprezentând contravaloarea primei plăți din prețul cesiunii, conform contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003 și a contractului de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003.

P. adresa nr.7/15.01.2004, inculpatul T. O. L. în numele . a comunicat inculpatei D. C. faptul că nu poate onora angajamentele asumate prin contractul de cesiune de creanță nr.260 bis și „invita” . să execute contractul de garanție reală mobiliară pentru recuperarea creanței. Aceeași „invitație” o învedera . și cu privire la . SA Dărmănești

Urmarea infracțională a tuturor acestor activități desfășurate de inculpații T. O. L. și I. A. M. a reprezentat-o încheierea notei de stingere a datoriei dintre . București și ., conform căreia între aceste două societăți nu mai exista niciun fel de creanță sau debit, urmare a încheierii contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003.

P. Nota ce justifica înregistrarea în contabilitatea . a contractului de cesiune de creanță nr.260 bis și a sentinței civile nr.214/2.02.2004, în conformitate cu art.44 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr.1753/2004 privind aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv, privind evaluarea titlurilor de valoare, s-a constatat că acțiunile . ce au fost înregistrate la o valoare de 1.987.000 ROL au fost supraevaluate și că o acțiune a acestei societăți valorează în realitate 145.012 lei, motiv pentru care s-a constituit un provizion de pierdere aferent tranzacțiilor mai sus menționate, în sumă de 1._.235 ROL.

Odată încheiat contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, . a devenit astfel creditorul . București cu suma de 1._.083 ROL.

La rândul său, urmare a unor relații comerciale de vânzare-cumpărare produse petroliere, derulate anterior intrării în vigoare a contractului mai sus menționat, . era debitoare față de . București cu suma de_.194 ROL.

De asemenea, la datele de 19.01.2005 și 6.10.2005 cele două societăți . București și . au mai încheiat procese-verbale de punctaj vizând datorii reciproce existente între ele (vol.15, filele 303-304, vol.44, filele 24-25).

Mai mult decât atât, din situația vizând facturile emise de . București către . și care au făcut obiectul compensării prin contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003 (puse la dispoziția organului de urmărire penală) se confirmă faptul că urmare a compensării . a devenit creditorul . București cu suma de_.889 ROL, aspect care confirmă intenția inculpaților I. A. M. și T. O. L. de a găsi surse financiare care să le permită continuarea activității propriilor societăți, având drept scop lipsirea de resurse financiare a ..

S-a mai reținut că, pentru a disimula sursa ilicită a banilor, inc.T. O. L. a încheiat, la data de 31.12.2003, un contract de cesiune de acțiuni cu martorul V. L., conform căruia . urma să achiziționeze pachetul de 85,6% acțiuni de la . Hunedoara, stabilindu-se un preț de cesiune de 220 miliarde ROL.

Urmare a încheierii acestui contract, practic partea responsabilă civilmente . a consemnat scriptic în actele contabile, că deține 85,6% din acțiunile aparținând . Hunedoara, achiziționate la prețul de 220 miliarde lei, preț ce a fost plătit de către inc. T. O. L. (cu titlu de creditare societate) și partea responsabilă civilmente ., acesta urmând să-și recupereze de la societate creditarea făcută. Din probele administrate a rezultat faptul că la 31.12.2003 în contabilitatea . s-a înregistrat stingerea obligației de plată de_.000 ROL față de V. L. pentru contravaloarea titlurilor de participare achiziționate de . de la acesta, și implicit se confirmă obligația societății față de inc.T. O. L. pentru restituirea sumei mai sus menționate.

În concluzie, se constată faptul că pentru a putea retrage și a folosi în scop personal suma rezultată din contractul de cesiune de creanță nr. 260bis/2003, primită în mod nelegal de la . București, inc.T. O. a încheiat un contract de cesiune de acțiuni cu martorul V. L., vizând . prin care s-a fixat un preț supraevaluat a acțiunilor achiziționate, de aprox._.000 ROL. Practic, inculpatul a conceput această activitate infracțională deoarece a dorit să disimuleze și să ascundă sursa ilicită de proveniență a sumelor de bani, pentru ca ulterior să o poată folosi în interes personal și pentru a crea o aparență de legalitate pentru sumele de bani nelegal obținute

În raport cu . vizând inducerea în eroare a APAPS cu privire la realizarea investițiilor asumate prin contractul de privatizare nr.18/9.06.2003, Tribunalul a reținut că planul infracțional conceput de inculpații T. O. L. și I. A. M. a fost acela de a reuși să determine auditorul autorizat, . SRL Onești, să constate fizic virarea sumei de_.075 lei către . (reprezentând cuantumul total al investițiilor tehnologice, de mediu și de capital de lucru asumate prin contract), prin ascunderea față de acesta a sursei de proveniență a sumei de bani mai sus menționată.

Astfel, în aparență se constata că . și-a realizat obligațiile investiționale asumate prin contractul de privatizare nr.18/19.06.2003, când în realitate sursa acestor sume virate nu corespundea nici clauzelor asumate prin contract de această societate și nici dispozițiilor legale enunțate mai sus

. prin martorul P. N., la datele de 11.03.2004, 12.03.2004, 15.03.2004 și 17.09.2004 a emis către . București, în atenția inculpatului I. A. M., mai multe adrese prin care dispunea ca această societate să vireze următoarele sume de bani, către ., având drept justificare contractul de cesiune de creanță nr.260 bis: 62._ ROL, 61._ ROL, 60._ ROL, 6._ ROL, 90.188 USD, totalizând suma de_.075 ROL (vol.15, filele 259-260, 215-216, 218-220, 222, 224, 226, 228, 315, vol.17, filele 59, 60, 62, 64, 68, vol.44, filele 47, 49, 51, 52, 54).

Urmare a acestor ordonări, la rândul său . București a emis ordinele de plată nr.393 și 394/11.03.2004, 400/12.03.2004, 450 și 452/15.03.2004 prin care a virat către . sumele care i-au fost dispuse, în cuantum de_.075 ROL cu justificarea „plată la ordinul . pentru contravaloare investiții mediu, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.18/9.06.2003 încheiat cu APAPS” (vol.15, filele 219,221, 223, 225, 227, 230, vol.17, filele 61, 63, 69, vol.44, filele 48, 50, 53, 55, 56).

Odată virate sumele de bani mai sus menționate, prin adresa nr.3494/30.03.2004 . prin inculpata D. C. a confirmat . București plata făcută la ordinul ., prin ordinele de plată nr.393 și 394/11.03.2004, 400/12.03.2004, 450 și 452/15.03.2004, sume de bani ce au reprezentat contravaloarea investițiilor de natură tehnologică și tehnică, de mediu și capital de lucru, asumate de ., prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003, conform clauzelor contractuale prevăzute de art.9.13, 14.1, 12.5 și 13.1 (vol.15, filele 213-214, 272-273).

Deși aceste sume au fost virate în considerarea obligației rezultate din contractul de cesiune de creanță nr.260bis/5.09.2003, pentru a crea posibilitatea justificării realizării obligațiilor investiționale asumate de . prin contractul de vânzare-cumpărare nr.18/9.06.2003 încheiat cu A., în fapt . București, prin inculpatul I. A. M. a dispus virarea acestor bani direct într-un cont aparținând ., despre care avea cunoștință că este gajat în favoarea FABER INVEST & TRADE INC, în sensul că toate încasările prezente și viitoare de pe acest cont reveneau exclusiv acestei societăți, fără ca . să poată face opoziție în vreun fel (societate de asemenea controlată de inc. I. A. M. care era recunoscut drept unicul reprezentant al acesteia în România).

P. urmare analizând documentele care au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către . București, rezultă că unicul temei în baza căruia această societate a acceptat ordonările de plată ale ., mai sus menționate, a fost contractul de cesiune de creanță nr.260 bis, deoarece odată cu . acestuia toate celelalte debite și creanțe existe între cele două societăți au fost compensate, rămânând o datorie a . București față de . în sumă de_.889 ROL.

Urmare a celor menționate mai sus la datele de 14.01.2004 și 16.03.2004 auditorul . SRL Onești, prin martora M. V., a emis certificatele prin care se atesta că în conformitate cu OG nr.25/2002, . și-a achitat obligația investițiilor de mediu, de natură tehnică și tehnologică și infuzie de capital, asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003 la punctele 14.1, 13.1 și 12.5.

Ca atare, se poate constata că inculpata D. C., prin modalitatea în care a prezentat documentele financiar contabile auditorului . SRL Onești, a reușit să convingă această societate să emită documente ce nu atestau o stare de fapt reală, inducând astfel APAPS în eroare, în sensul că așa cum rezultă din adresa nr.6912/11.08.2004, această instituție în baza certificatelor emise de auditor a constatat realizate în totalitate obligațiile investiționale asumate de ., prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003.

Față de cele expuse, Tribunalul a constatat că inculpații T. O. L. împreună cu inculpații I. A. M. și D. C. au reușit să inducă în eroare APAPS – Departamentul Postprivatizare în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de investiții asumată de . prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/09.06.2003, în sensul că suma de bani achitată de . București la ordinul . nu a provenit din sursa proprie sau atrasă a acestei societăți, ci a avut ca bază de justificare juridică contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/2003, sens în care așa-zisele investiții au reprezentat în realitate banii ..

Cu referire la situația de fapt ce vizează relațiile comerciale nelegale derulate de partea responsabilă civilmente . București prin inculpatul I. A. M., ajutat fiind de inculpatul G. T., S. B. și B. K. M., în raport cu ., Tribunalul a reținut că în relația cu inculpatul I. A. M., inculpatul G. T. a acordat numeroase facilități societăților reprezentate de acesta și pentru care inculpatul avea drept de decizie, respectiv . București și FABER INVEST & TRADE INC SUA DELAWERE, în legătură cu încheierea, negocierea și derularea contractelor comerciale de livrare de combustibil. În acest sens, din analiza contractelor încheiate de aceste societăți rezultă că în mod nelegal inculpații I. A. M. si G. T. au stabilit condiții vădit dezavantajoase pentru . cu privire la termenele scadente pentru achitarea cantităților de combustibil livrate, în condițiile în care aferent acestor tranzacții rafinăria era obligată, conform dispozițiilor legale să achite accize și TVA în termene strict stabilite. Inculpatul S. B. a fost în perioada care interesează cauza directorul comercial de la . București și persoana de încredere a inculpatului I. A. M., cel care transpunea în contracte inițiativele infracționale ale acestuia, contracte care ulterior produceau efecte și deveneau opozabile părților.

La rândul său, inculpatul B. K. M., a fost în perioada 18.12._04 administratorul de drept al . București, fiind numit în această funcție de inculpatul I. A. M., persoana care la nivelul acestei societăți impunea atât politica de personal, cât și relațiile comerciale în care urma să se angreneze . București.

De asemenea, în scopul de a crea o aparență de legalitate a contractelor încheiate, inculpații G. T. si I. A. M. au dispus înregistrarea acestora în contabilitatea . și . București.

Încercând a găsi o modalitate de a obține benzină și motorină de la ., societate pe care o controla prin intermediul inculpatul G. T., fără însă a achita efectiv produsele respective, inculpatul I. A. M. a conceput „o strategie” care să facă posibil acest lucru, folosindu-se în acest sens de influența pe care o avea în relația cu inculpatul G. T. și în raport cu ., din punct de vedere al societății agreate și favorizate de acționarul ce deținea aproximativ 90% din acțiunile rafinăriei, "Consorțiul CANYON SERVICOS LDA și .".

De comun acord cu inculpatul G. T., inculpatul I. A. M. a stabilit un plan infracțional prin care urmare a derulării unor relații financiare și comerciale nelegale, timp de aproximativ un an de zile, . București urma să achiziționeze pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare cu clauză de exclusivitate, produse petroliere constând în benzină și motorină de la ., pentru care însă urma să nu achite prețul.

Tribunalul a reținut că inculpații I. A. M. și G. T. au elaborat un plan infracțional care s-a derulat în următoarele etape:

- într-o primă fază inculpatul G. T. a inițiat și semnat cu . București două contracte de vânzare-cumpărare produse petroliere nr.C/R./M/169 din 14.02.2003 și C/R./M/467 din 23.05.2003, contracte față de care s-a respectat procedura de încheiere instituită la nivelul ., acestea fiind semnate și cunoscute de toți factorii de decizie ai rafinăriei și care au constituit pentru . București baza legală pentru a scoate produsele petroliere din rafinărie (vol.77, filele 13-16, 19-22, 301-304, 306-310, vol.156, filele 27-30, 39-42 D.u.p.);

- al doilea pas l-a constituit semnarea într-un cadru privat, de către inculpatul G. T. numai cu reprezentantul . București, după ce în prealabil s-a înțeles cu privire la acest lucru cu inculpatul I. A. M., a două acte adiționale, fără număr, aferente acestor contracte, prin care le modifica substanțial conținutul.

- următorul pas în obținerea rezultatului urmărit a aparținut inculpatul I. A. M. și a constat în găsirea modalității prin care la nivelul . să se constituie o datorie către . București, într-o sumă echivalentă cu suma datorată de societatea sa pentru produsele primite, timp de un an de zile aproximativ, cuantificată la nivelul sumei de 1300 miliarde ROL.

Se constata astfel ca, în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare produse petroliere cu clauză exclusivă, . București a achiziționat de la ., în martie – octombrie 2003 produse petroliere în valoare de 1._.776 ROL, pe care nu le-a achitat, deoarece conform planului infracțional stabilit de inculpații G. si I. și în baza poziției privilegiate acordate, aceștia au reușit să creeze cadrul cu aparență de legalitate necesar prin încheierea nelegală a celor două acte adiționale ce prorogau termenul de plată pentru data de 31.12.2003.

În paralel cu această activitate infracțională derulată de inculpatul G. T., la rândul său inculpatul I. A. M. a constituit premisele necesare realizării celei de-a doua părți a activității infracționale, respectiv crearea artificială a unei datorii a . față de . București care să contrabalanseze datoria acestei societăți față de rafinărie, realizată în baza contractelor de vânzare-cumpărare mai sus menționate.

Din toate documentele care au fost avute în vedere la administrarea acestei probe s-a constatat că . a achiziționat de la . București utilaje tehnologice, terenuri fără construcție și terenuri cu construcții, în sumă de 1._.000 ROL (echivalentul a 36.822.498 Euro) în condițiile în care prețul real de achiziție al acestora era de_.000 ROL (echivalentul a 4.554.785 Euro).

Cu referire la schimbarea încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare, inclusiv prin prisma aplicării legii mai favorabile Tribunalul a reținut că inculpații au fost trimiși in judecata pentru comiterea mai multor infracțiuni in concurs iar tratamentul sancționator reglementat de disp.art.39 alin.1 Cod penal impune aplicarea unui spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite la pedeapsa cea mai grea ce va fi aplicată (spre deosebire de legea veche in care sporul era facultativ), legea nouă urmează a fi considerată mai favorabilă deoarece per ansamblu permite aplicarea unei pedepse rezultante mai reduse.

Tribunalul a reținut că activitatea de instigare la încălcarea atribuțiilor de serviciu desfășurată de inculpatul T. O. L. a vizat două persoane care, la data de 05.07.2002 (când s-au semnat contractele de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă nr.239 și 240) aveau calitatea de „funcționari publici”, astfel încât încadrarea juridica a faptei este cea prevăzută de art.47 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal. Împrejurarea că la momentul încheierii contractului de cesiune de creanță nr.260bis/2003 din 05.09.2003 și de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003 inculpații B. M. si D. C. au pierdut calitatea menționată (deoarece pachetul majoritar de acțiuni al statului fusese preluat de S.C. T. S.A. în luna iunie 2003) nu este de natură să conducă la scindarea infracțiunii continuate de instigare la abuz în serviciu, având în vedere că încheierea acestor contracte a fost preconizată de inculpați încă din anul 2002 când s-au pus de acord să acționeze concertat împotriva intereselor CAROM, luarea hotărârii infracționale privind modalitatea de acțiune care a fost planificată până în cel mai mic detaliu (ce a vizat si perfectarea convențiilor la care s-a făcut referire mai sus) situându-se ca timp înainte de transferul de proprietate a pachetului de 51% acțiuni deținut de APAPS în favoarea .>

Tribunalul a reținut că infracțiunea de înșelăciune/complicitate la înșelăciune pentru săvârșirea căreia inculpații T. O. L., I. M. A. si D. C. au fost trimiși în judecată s-a consumat la data de 11.08.2004, când APAPS a constatat în mod oficial realizarea obligațiilor investiționale asumate de . în baza contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/09.06.2003 (situație nereală, după cum se va detalia ulterior), dată de la care a început să curgă termenul de prescripție specială al răspunderii penale calculat conform art.155 alin.4 Cod penal cu ref. la art.154 alin.1 lit.d din același cod (în speță, 10 ani). În mod normal, termenul de prescripție urma a se considera împlinit pe data de 11.08.2014, însă la această dată menționată trebuie să fie adăugată perioada de aproximativ 10 luni în care dosarul cauzei a fost înaintat și s-a aflat pe rolul Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate pentru care s-a dispus sesizarea instanței de contencios constituțional în vederea soluționării acesteia (mai exact, 9 luni si 28 de zile), situație în care se poate observa cu ușurință că prescripția specială este departe de a se fi împlinit până la data pronunțării sentinței apelate.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere limitele speciale prevăzute de normele de incriminare, dimensiunile și amploarea activității infracționale ce rezultă din modalitatea de săvârșire, atitudinea inculpaților care au negat în mod constant săvârșirea infracțiunilor in pofida numeroaselor probe care le atestau fără dubiu vinovăția, conduita procesuală adoptată de aceștia care au contribuit semnificativ la trenarea soluționării dosarului pentru o perioada îndelungată de timp.

Instanța a constatat că acțiunea civilă formulată de lichidatorul . fondată numai în parte, întrucât așa cum rezultă din probele administrate în cauză, prejudiciul cauzat acestei părți se compune din suma de_.075 ROL ce reprezintă obligațiile investiționale asumate de . prin contractul de privatizare nr.18/09.06.2003 (suma care în realitate aparținea de drept . suma de 1._.735 lei ce reprezintă creanța nelegal trecută din patrimoniul . patrimoniul . prin contractul de cesiune de creanță nr.260bis/05.09.2003.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, apelanții inculpații G. T., I. A. M., T. O. L., D. C., B. M., S. B. și B. K. M. și părțile responsabile civilmente S.C. T. S.A. și S.C. B. T. IMPEX S.R.L. și părțile civile S.C. CAROM S.A. ONEȘTI, prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L., și partea civilă A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului).

În ceea ce privește apelul declarat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, acesta a privit modalitatea de individualizare a pedepselor, considerându-se că prima instanță a aplicat pedepse al căror cuantum este prea redus față de amploarea activității infracționale și valoarea ridicată a prejudiciului cauzat. De asemenea, s-a arătat că în mod greșit s-a soluționat acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C. CAROM S.A. ONEȘTI, prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L, prin admiterea acesteia, chiar și în parte, deoarece beneficiarul real al produsului infracțional devine astfel inculpatul I. A. M.. În mod greșit instanța de fond, deși a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de spălare de bani, nu a dispus confiscarea produsului infracțional în conformitate cu dispozițiile art.112 C.pen.

S-a mai invocat faptul că în cauză nu au fost luate măsuri asiguratorii, deși în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin.1 din Legea nr.656/2002, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, aceste măsuri trebuind a fi luate cu privire la fiecare inculpat până la concurența sumelor de bani provenite din săvârșirea de infracțiuni, respectiv decapitalizarea . asemenea, s-a mai invocat netemeinicia hotărârii judecătorești sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 100.000 lei RON și a modalității de plată a acestora.

Ca ultim motiv de apel s-a arătat că în mod greșit au fost aplicate inculpaților, cetățeni români, pedeapsa complementară și accesorie, prev. de art. 66 alin. 1 lit. c C.pen. „dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României”. În mod legal inculpaților trebuie să li se aplice pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. g C.pen., respectiv dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În expunerea motivelor de apel, apelantul-inculpat B. M. a considerat că soluția primei instanțe este eronată sub aspectul reținerii existenței infracțiunilor pe care le-ar fi comis inculpatul. Apelantul inculpat a arătat că solicită desființarea sentinței si rejudecând cauza să se reanalizeze în mod obiectiv probatoriul administrat, să se dispună completarea acestuia și în final să se dispună achitarea apelantului conform prevederilor art. 16 lit. a și e C.p.p. pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată de Structura Centrală a D.I.I.C.O.T prin rechizitoriul din 24.08.2006. Tribunalul București a reținut, pentru a dispune condamnarea sa pentru abuz în serviciu calitatea de funcționar public pe care ar fi avut-o la momentul săvârșirii faptei în sensul prevederilor art. 175 din Codul penal. Această calitate, condiție esențială pentru infracțiunea menționată nu a fost explicitată în considerentele sentinței și nici decelată pe etapele activității considerate infracționale. Nu se explică dacă a avut această calitate doar pe perioada cât a exercitat activitatea de administrator special la . numit de APAPS sau și ulterior, cât a fost membru trimis de . în Consiliul de Administrație al CAROM. În mod greșit s-a reținut ca element al conduitei abuzive a inculpatului ascunderea calității de societate deschisă a . câtă vreme această informație era publică, respectiv la îndemâna oricărei persoane interesate. Tot eronat s-a reținut faptul că inculpatul avea ca atribuție de serviciu încheierea doar de contracte cu alte societăți care avantajau . vreme el nu avea această atribuție. Este evident că raporturile patrimoniale dintre societăți pe care prima intanță le consideră ca fiind rezultatul unor fapte penale nu pot fi elucidate fără efectuarea unei expertize tehnico-judiciare pe care instanța de fond, în mod nejustificat nu a admis-o.

Apelantul a arătat că în ceea ce îl privește nu avea calitatea de funcționar public la data încheierii contractelor nr. 239 și 240, respectiv 05.07.2002 întrucât exercita atribuții de administrare și gestionare a . baza unui contract civil de mandat acordat de către instituția APAPS dar însărcinarea sa era în serviciul societății comerciale CAROM SA (conform obiectului mandatului prevăzut la art. 2 din contract) și era remunerat de această din urmă societate, (conform art. 4). Dacă la momentul săvârșirii faptei de care este acuzat funcția sa nu realiza condițiile subiectului activ calificat al infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 și art. 248¹ Cod penal din 1968 - funcționar public - este evident că aplicarea criteriilor noului Cod penal pentru această calitate nu este posibilă deoarece ar încălca principiul constituțional potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. Așa fiind, acționând în baza unui Contract de mandat, a avut calitatea de "funcționar" în sensul art. 147 alin. 2 Cod penal din 1968 iar în acest caz, sub imperiul Codului penal din 1968 erau incidente prevederile art. 258 alin 1 si 2 și era necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere care nu există în dosar.

Apelantul arată că este evident că atribuțiile de administrator special ale acestuia vizau exclusiv procedurile privind privatizarea societății. Deci încheierea contractelor cu clauză de distribuție exclusivă nu a avut nicio legătură cu vreo procedură de privatizare și nici cu activitatea inculpatului.

Analiza probelor administrate în cauză și a modului în care procurorul de caz și judecătorul fondului le-au interpretat relevă o inversare a prezumției de nevinovăție consacrată de art. 4 și art. 103 Cod de procedură penală, respectiv toate activitățile comerciale, toate raporturile comerciale derulate între . grupul de firme VGB și, respectiv, . interpretate ca având conținut fraudulos, ca fiind realizate cu scopul fraudării primei societăți. Culmea interpretării acuzatoriale (fără temei, fără logică) a probațiunii o constituie aprecierea că în lanțul infracțional se înscrie și obținerea unei hotărâri judecătorești definitive: Decizia nr. 214/02.02.2014 a Tribunalului Bacău. Această hotărâre a fost emisă în condiții de deplină legalitate, cu respectarea principiului contradictorialității, al publicității și al accesului la căile legale de atac.

Cu referire la săvârșirea infracțiunii de constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat arată că l-a cunoscut pe inculpatul O. T. abia în cursul urmăririi penale, iar cu ceilalți inculpați nu a avut nicio înțelegere infracțională, nici înainte și nici după ce a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003. Această lege a intrat în vigoare la 01.03.2003. Infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/_ este incriminată în patru modalități alternative. În cazul constituirii - variantă reținută în sarcina subsemnatului prin Sentința penală nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului București - momentul consumării infracțiunii este momentul realizării structurii grupului. Este evident că pentru membrii fondatori (în viziunea instanței de fond: inculpatul, T. O. L., I. M. A. și D. C.) momentul consumării infracțiunii este momentul constituirii grupului, adică luna iunie 2002 iar incriminarea realizată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este specifică unei infracțiuni continue (legea nu incriminează „apartenența” la un grup infracțional organizat - faptă care ar putea fi caracterizată drept infracțiune continuă). Apreciază că toate cele 4 variante ale incriminării analizate sunt infracțiuni instantanee, cu consumare imediată. La momentul la care, în viziunea judecătorului fondului cauzei, grupul s-a constituit fapta nu era incriminată. În aceste condiții reținerea infracțiunii prevăzute de art. 367 Cod penal reprezintă, cu evidență o încălcare a principiului neretroactivității legii penale. Din probațiunea administrată în dosar rezultă însă neechivoc lipsa oricărei structuri de crimă organizată la care inculpatul să fi participat, ca membru fondator sau ca aderent ulterior.

Apelanta inculpată D. C. a considerat că soluția primei instanțe este eronată sub aspectul existenței infracțiunilor pe care le-ar fi comis inculpata, motivele de apel cuprinzând o expunere a rațiunilor pentru care faptele nu există, nu constituie infracțiuni și nu puteau fi săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege. În expunerea motivelor de apel, apelanta inculpată a menționat că solicită admiterea apelului, desființarea Sentinței nr. 2858/2014 a Tribunalului București - Secția penală și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatei D. C. pentru faptele pentru care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) C.proc.pen, iar în subsidiar, încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f) C.proc.pen. De asemenea s-a solicitat respingerea acțiunii civile și respingerea apelului declarat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - DIICOT - Structura centrală, cu excepția dispoziția potrivit căreia, în mod greșit s-au aplicat inculpaților, cetățeni români, pedeapsa complementară si accesorie prevăzută de art.66 alin.l lit.c Cod penal, respectiv „dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României”.

Conform motivelor de apel, prima instanță a pronunțat o sentință de condamnare cu încălcarea unor principii fundamentale ale procesului penal: principiul nemijlocirii și principiul aflării adevărului care garantează respectarea dreptului la un proces echitabil. De la momentul schimbării compunerii completului de judecată în cauză a fost administrată proba cu audierea martorilor din rechizitoriu. Martorii audiați începând cu acel moment au dat însă lămuriri cu privire la împrejurări de fapt necesare soluționării cauzei în raport de învinuirile aduse celorlalți inculpați în cauză, iar nu și a celor aduse inculpatului T. O.-L.. Atât timp cât președintele completului care a pronunțat sentința nu a audiat niciun martor în raport de faptele imputate inculpatului T. O.-L., aceasta nu a avut posibilitatea să ia contact direct cu materialul probator din cauză. P. urmare, prima instanță a dispus condamnarea inculpatei D. C. fără să efectueze efectiv cercetare judecătorească față de aceasta în condițiile în care aceasta nici nu a fost audiată nemijlocit. La primul termen de judecată la care urma să fie audiată inculpata, aceasta a solicitat să fie audiată după ce vor fi audiați martorii din cauză, fapt pe care prima instanță însă nu l-a mai dispus.

Se mai arată că inculpata D. C. nu a avut anterior privatizării, dar nici ulterior, calitatea de funcționar public, astfel cum aceasta este definită în cuprinsul art. 147 C. pen. din 1969 raportat la art. 145 C. pen. din 1969 sau în cuprinsul art. 175-176 C.pen.

Nu se poate susține din punct de vedere teoretic faptul că infracțiunea de abuz în serviciu imputată inculpatei C. D. în raport de coinculpații T. O.-L. și B. M. poate intră în scopul pretinsului grup infracțional. Aceasta deoarece elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 367 C.pen. ca de altfel și cele ale art. 7 din Legea 39/2003 presupun, per se, ca membrii grupului infracțional să acționeze în același scop. P. urmare infracțiunea de abuz în serviciu nu poate constitui scopul unui grup infracțional organizat.

A fost solicitat instanței de fond să constate că în raport de fapta de înșelăciune imputată inculpatului T. O.-L., cu consecințe majore asupra infracțiunii de complicitate la înșelăciune ce ar fi fost săvârșită de inculpata D. C., a intervenit o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, respectiv prescripția specială a răspunderii penale, aspect pe care prima instanță l-a înlăturat în mod nefondat.

Apelantul inculpat GAUREANU T.a arătat că soluția primei instanțe este eronată sub aspectul existenței infracțiunilor pe care le-ar fi comis inculpații, motivele de apel cuprinzând o expunere a rațiunilor pentru care faptele nu există, nu constituie infracțiuni și nu puteau fi săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege. De asemenea, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea Sentinței nr. 2858/2014 a Tribunalului București - Secția penală si rejudecarea de către prima instanță, raportat la existența cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 354 alin 2 cu referire la art. 281 alin 1 lit. a rap la art. 281 alin 3 C.p.p., și anume faptul că completul de judecată nu a rămas același în cursul judecării cauzei în fața instanței de fond, nu s-a făcut dovada motivului pentru care acest fapt nu a fost posibil, iar judecătorul care a pronunțat hotărârea atacată nu a administrat nicio probă pentru a-și forma propria convingere.

De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) C.procpen. solicitându-se totodată continuarea judecării cauzei pentru infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. 2 C.pen. si pentru care instanța a constatat intervenită prescripția răspunderii penale, achitarea inculpatului pentru toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) C.procpen., achitarea inculpatului pentru toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. i) C.procpen, și constatarea incidenței principiului NE BIS IN IDEM prevăzut de art. 6 C.p.p., apelantul fiind cercetat si condamnat definitiv în dosarul_/3/2005 al Tribunalului București - Secția I Penală, pentru săvârșirea faptelor penale de abuz în serviciu si spălare de bani.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, în infracțiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor prev. de art. 239 C.pen. și din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în forma continuată, prev. de art.297 Cod penal cu ref. la art.308 si art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal în infracțiunea de complicitate la infracțiunea conflict de interese prevăzută de art. 48 rap. la 301, 308 C.pen., autorul infracțiunii de conflict de interese fiind inculpatul M. I..

De asemenea, s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător si să se constate netemeinicia menținerii acesteia, măsură dispusă prin hotărârea primei instanțe, fără a-i justifica interesul în condițiile în care părțile presupus a fi vătămate nu s-au constituit parte civilă.

De asemenea, se mai solicită să se constate netemeinicia obligării inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul dispus de prima instanță, suma de 100.000 RON pentru fiecare inculpat fiind nejustificat de mare. De asemenea, a mai solicitat să se constate netemeinicia dispoziției instanței ca, în baza art. 112 alin.1 lit.e Cod penal, să se confiște de la fiecare dintre inculpații GAUREANU T., I. M. A., SALAJAN B. si B. K. M. suma de 34.360.644,175 lei RON (în total_,7 lei RON), „dobândită prin săvârșirea infracțiunilor si care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate S.C. R. S.A. ONEȘTI, în condițiile în care instanța nu a administrat probe din care să rezulte suma dobândită de fiecare inculpat în urma pretinsei activități infracționale" în condițiile în care nu exista încuviințată nicio probă din care să rezulte obținerea sumei de 34.360.644,175 lei RON (în total_,7 lei RON) ca produs al infracțiunilor.

De asemenea, a arătat că prima instanță a greșit prin neadministrarea, în faza de cercetare judecătorească, în condițiile în care persoana vătămată S.C. R. S.A. ONEȘTI nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului) a renunțat la acțiunea civilă în procesul penal (dosar nr._.3/2006) de probe pertinente și utile (expertize) din care să rezulte existența „consecințelor deosebit de grave" urmare a presupuselor activități infracționale și a unor circuite financiare.

Apelantul inculpat I. A. M. a arătat că soluția primei instanțe este eronată sub aspectul existenței infracțiunilor pe care le-ar fi comis inculpații, motivele de apel cuprinzând o expunere a rațiunilor pentru care faptele nu există, nu constituie infracțiuni și nu puteau fi săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege. De asemenea, s-a arătat că în rechizitoriu, nu argumentează sub nici o formă cum s-a născut grupul infracțional, în ce împrejurări, în ce condiții si modul în care s-au înțeles între ei membrii fondatori ai grupului, cât și cei care au aderat la acesta, să decapitalizeze S.C. CAROM S.A. Onești cu suma de 1._.083 lei. Deși în opinia parchetului a existat un grup infracțional organizat, membrii grupului au săvârșit infracțiuni distincte, ceea ce este în contradicție cu logica organizării grupului. Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 39/2003 (art.367 C.p.) în sensul că grupul infracțional organizat trebuie să fie format din 3 sau mai multe persoane. Dacă momentul semnării primului contract, considerat de parchet ca nelegal, îl putem considera ca moment inițial al aderării la grupul infracțional organizat de către inculpații D. C. și B. M., atunci putem constata că inculpații au aderat la un grup care nu era deja constituit din 3 persoane cum cere legea, ci numai din două persoane, I. A. M. și T. O. L.. Nu există voința comună a inculpaților D. C. si B. M. de a adera sau sprijini un grup infracțional, organizat si structurat compus din inculpații I. A. M. si T. O. L.. În acest sens, nu rezultă din materialul probator existent la dosar că între inculpații I. A. M. și T. O. L. ar fi avut loc vreo înțelegere cu inculpații D. C. și B. M., în vederea decapitalizării S.C. CAROM S.A. Onești, afacere în care să fie atrași și ei. Dimpotrivă, contactul celor doi inculpați (D. C. și B. M.) a avut loc întâmplător și numai cu ocazia încheierii contractelor considerate de parchet ca fiind nelegale, iar semnarea lor nu s-a făcut în urma unei înțelegeri infracționale ca membrii ai grupului infracțional, ci ca urmare a competenței pe care cei doi o aveau în virtutea funcțiilor deținute, de a semna astfel de contracte comerciale.

Inculpații D. C. si B. M. nu cunoșteau că inculpații I. A. M. si T. O. L. se constituiseră într-un grup infracțional organizat, cunoscându-i doar ca oameni de afaceri. În momentul semnării contractelor, apreciate ca nelegale de către parchet, inculpații D. C. și B. M. nu știau de existența unui grup infracțional organizat care avea un program stabilit, în baza căruia inculpații I. A. M. și T. O. L. urmăreau să săvârșească o anumită infracțiune determinată, program în baza căruia să acționeze și ei și, prin aceasta, să decapitalizeze S.C.CAROM S.A. Onești în mod fraudulos. În acele momente (ale semnării contractelor menționate de parchet ca fiind nelegale) inculpații D. C. și B. M. nu cunoșteau faptul că "gruparea" I. - T. avea o anumită organizare, o structură ierarhică și o conducere care să asigure coeziunea și stabilitatea grupului.

În speță, nu se poate pune problema existentei unui grup infracțional organizat structurat în vederea comiterii de infracțiuni într-o anumită perioadă de timp.

Din situația mai sus descrisă rezultă că grupul de 4 persoane pe care-l nominalizează parchetul (pag. 6-7 din rechizitoriu) nu s-a format de la început așa cum arată parchetul, ci cel mult ocazional datorită întâmplării că inculpații D. C. și B. M., datorită funcțiilor deținute, au semnat contractele considerate de parchet ca fiind nelegale și nu în calitate de membrii ai grupului infracțional organizat. Sub acest aspect, în art. 2 lit. a teza a II-a din Legea nr.39/2003, se precizează că „nu constituie grup infracțional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni, care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”.

În cauză se comite o gravă eroare confundând participația penală cu un grup infracțional organizat prevăzut de Legea nr. 39/2003 (art.367 C.p.). Din încadrările juridice făcute de către parchet rezultă că inculpatul T. O. L. este instigator la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată comisă de inculpații D. C. și B. M., în calitate de autori; inculpatul I. A. M. este complice la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune săvârșită de inculpatul T. O. L. și instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată comisă de inculpații D. C. și B. M., în calitate de autori; inculpata D. C. este complice la infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpatul T. O. L. și autor al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată; inculpatul B. M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, iar inculpații I. A. M. și T. O. L. se mai fac vinovați și de săvârșirea infracțiunii de spălare de bani pe care nu o regăsim ca fiind reținută și în sarcina învinuiților D. C. și B. M. puse în sarcina lor, fie în calitate de autori, fie în participație penală și niciodată în apartenența la un grup infracțional organizat.

Dacă 4 persoane hotărăsc să constituie un grup infracțional organizat care își propune să săvârșească anumite infracțiuni, este inacceptabil ca pentru săvârșirea unei infracțiuni doi membri ai grupului să-i instige pe ceilalți doi să o săvârșească din moment ce toți au venit în grup, motivați individual să săvârșească infracțiuni.

În consecință, în cauză, în mod greșit a fost reținută infracțiunea prevăzută în art.367 C.p. pentru inculpații T. O. L., I. A. M., D. C. și B. M., soluția corectă fiind achitarea inculpatului I. A. M. în baza art.396 alin 5 C.p.p., pentru existența cazului prevăzut de art. 16 lit.c C.p.p.

Apelantul inculpat SALAJAN B.-L.a considerat că soluția primei instanțe este eronată sub aspectul existenței infracțiunilor pe care le-ar fi comis inculpații, motivele de apel cuprinzând o expunere a rațiunilor pentru care faptele nu există, nu constituie infracțiuni și nu puteau fi săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege. De asemenea, s-a arătat că ajutorul pretins a fi fost dat inculpatului Gaureanu T. în timpul încheierii celor două contracte, respectiv nr.C/R./M/169/14.02.2003 si C/R./M/467/23.05.2003, s-a realizat la o data ulterioară, 30.09.2003, la momentul la care pretinsa infracțiune de abuz în serviciu reținuta în sarcina inculpatului Gaureanu se consumase. P. a se putea reține în sarcina inculpatului Salajan L.-B. săvârșirea unor acte de complicitate, atât parchetul cât și instanța de judecată trebuiau sa se raporteze la momentul încheierii celor două acte si să dovedească ajutorul dat de către inculpat sub forma complicității la încheierea acestor contracte. În mod nejustificat se menționează că oferta ar fi fost impusă prin aceea că prețurile ar fi fost nenegociabile. Inculpatul Salajan B. a arătat în timpul judecații eroarea în care s-a aflat parchetul când a făcut aceste aprecieri în rechizitoriu, accentuând că în conținutul original al ofertei se stipulează că prețurile sunt negociabile, însă Tribunalul București a menținut aceeași afirmație pentru a argumenta că, prin semnarea de către inculpatul Salajan B. a acestei oferte, s-a dat o aparență de cadru legal între . VGB Impex SRL. Așa cum rezultă din actele dosarului factura a fost emisă la data de 30.09.2003, iar stornarea s-a făcut în anul 2005. Or, printr-un act din 2005 nu poate fi ajutat un inculpat la comiterea unei infracțiuni care s-ar fi consumat în anul 2003.

De asemenea, a fost criticată încadrarea juridică prin reținerea participației inc. Salajan B.-L., sub forma complicității, la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave de către inculpatul Gaureanu T., actul material constând în semnarea unei oferte la cererea R. la data de 30.09.2003, ulterior datelor de 28.02.2003 si 2.06.2003, în care se reține că inculpatul Gaurean T. ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prin încheierea contractelor nr, C/R./M/169/14.02.2003 si C/R./M/467/23.05.2003 respectiv, semnarea tot la cererea R., în primăvara anului 2005, a unei adrese prin care s-a răspuns pozitiv cererii de stornare a unei facturi din 2003 privind achiziționarea reactorului R 201.

De asemenea, a fost criticată greșita condamnare a inculpatului Salajan B. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu împotriva persoanei cu consecințe deosebit de grave, având în vedere că în intervalul 2008-1 februarie 2014, timp în care dosarul se afla în faza cercetării judecătorești, a existat o cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, situație în care Tribunalul București trebuia să citeze R. ONEȘTI SA ca persoană vătămată cu mențiunea expresă dacă înțelege să formuleze plângere penală împotriva inculpaților Gaureanu T. si Salajan B.-L..

Apelantul inculpat T. O.-L.a considerat că soluția primei instanțe este eronată sub aspectul existenței infracțiunilor pe care le-ar fi comis inculpații, motivele de apel cuprinzând o expunere a rațiunilor pentru care faptele nu există, nu constituie infracțiuni și nu puteau fi săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Apelul formulat conține o expunere pe larg a stării de fapt, a probatoriului administrat și a motivelor pentru care fiecare dintre acuzațiile aduse inculpatului T. nu sunt fondate. De asemenea este criticat modul în care prima instanță a înțeles să își motiveze sentința apelată.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea Sentinței penale nr. 2858/2014 a Tribunalului București - Secția penală și rejudecarea de către prima instanță, raportat la existența cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. e) C.proc.pen. - prezența suspectului sau inculpatului atunci când participarea sa este obligatorie. În temeiul art. 5 C.pen. raportat la art. 386 alin. 1 C.proc.pen., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969/art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 în infracțiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 241 C.pen. și din infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 248¹ și art. 42 alin. 2 C. pen. din 1969 (pentru care s-a dispus trimiterea în judecată) în infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată și continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 308, art. 309 și art. 35 alin. 1 C. pen. și din infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată prevăzută de art. 7 lit. a din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. 1 C. pen.

S-a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului pentru toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) C.proc.pen și, în subsidiar, încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f) C.proc.pen. în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen., încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f) C.proc.pen. în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C.pen., rejudecarea de către instanța de apel și aprecierea legii penale mai favorabile în temeiul art. 5 din Codul penal aplicând reducerea limitelor de pedeapsa conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, precum și respingerea acțiunii civile. Cu privire la acest ultim aspect s-a arătat că instanța de fond nu motivează, nu expune un raționament logico-juridic în considerentele sentinței apelate, nu argumentează sub nicio formă pentru care motive a obligat părțile în condiții de solidaritate la plata sumelor de bani pretins a fi prejudiciu, motiv de apel și de desființare a sentinței fiind nesocotite prevederile imperative ale art. 403 alin. 1 lit. c și d din Codul de procedură penală.

De asemenea, s-a arătat că încheierile prin care au fost respinse cererile de efectuare a unor expertize au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 65, art. 67 alin. 2 și 3, art. 287 alin. 1 și art. 302 alin. 1 C.proc.pen. 1968. Potrivit dispozițiilor legale anterior indicate instanța avea obligația să se pronunțe asupra tuturor cererilor pe care părțile înțeleg să le formuleze, admiterea sau respingerea cererilor în probațiune se face motivat și, mai mult, caracterul util și concludent al unei probe are drept consecință obligativitatea administrării acesteia. Contrar celor menționate anterior, instanța a ignorat cu desăvârșire obligațiile ce îi incumbă. S-a mai arătat că expertul contabil B. V. C. a procedat a realizarea raportului de expertiză cu încălcarea prevederilor art. 25 și urm. C. proc. civ. raportat la Norma Profesională 3511.2. Astfel, potrivit Normei Profesionale 3511.2, independența expertului contabil trebuie să fie absolută în cazul experților contabili numiți din oficiu de către organele în drept. Independența absolută a expertului contabil numit din oficiu de către organele în drept derivă din obligația acestuia de a ține seama de toate cazurile de incompatibilitate, abținere și recuzare prevăzute de codul de procedură civilă și alte reglementări procedurale speciale, care sunt aceleași cu cele privind judecătorii. Raportat la dispozițiile anterior enunțate a apreciat că expertul B. V. C. a fost incompatibil să efectueze expertiza, fiind incidente prevederile art. 27, pct. 7 și 9 C. proc. civ. Expertul B. s-a antepronunțat cu privire la rezultatul expertizei, iar acest fapt reiese cu evidență din actele dosarului 692/D/P/2005. Astfel, în adresa depusă la dosarul cauzei în data de 22 decembrie 2005, expertul apreciază că din datele expertizate rezulta importante nereguli comise în special la nivelul S.C. T. S.A. Timișoara, în condițiile în care printr-o altă adresă din data de 10 februarie 2006 admite că nu a scris foarte mult din expertiză întrucât este foarte mult de citit precum și faptul că până la acel moment avea făcute doar niște însemnări proprii la obiectivul 13 care nu reprezentau un răspuns propriu-zis, ci doar o înșiruire de operațiuni existente în înscrisuri aparținând S.C. T. S.A. Timișoara. Procedura de desemnare a experților respectivi pune sub semnul îndoielii obiectivitatea acestora, sens în care a solicitat refacerea procedurii (mențiuni ce au fost consemnate în procesul-verbal întocmit). Ulterior, prin ordonanța din data de 07.09.2005, dar comunicată la 31.11.2005 s-a respins solicitarea acestuia. Totodată, a apreciat că expertul B. se afla și în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 27, pct. 9 C.proc.civ., la momentul întocmirii raportului de expertiză, respectiv exista vrăjmășie între el și una dintre părți.

De asemenea a arătat că se poate observa în mod clar chiar de la acest moment că instanța de judecată a efectuat cercetare judecătorească cu toate că în prealabil a constatat lipsa de procedură - contrar dispozițiilor art. 291 alin. 1 rap. la art. 314 alin. 1 și 2 C.proc.pen. din 1968, în vigoare la momentul respectiv - dispoziții care sunt sancționate ca și caz de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. 1 lit. e) C.proc.pen. Toate normele imperative care se referă la prezența inculpatului arestat la judecată au în vedere, în mod evident, toată faza de judecată - reglementată ca atare de Codul de Procedură Penală și nu simpla etapă a dezbaterilor. În aceste condiții, este evident că instanța nu putea, în mod legal, să efectueze cercetare judecătorească. P. toate aceste considerente, este de observat că în cauză există un caz de nulitate absolută, fiind incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. e) C.proc.pen. referitoare la prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.

S-a mai arătat că prima instanță a pronunțat o sentință de condamnare cu încălcarea unor principii fundamentale ale procesului penal: principiul nemijlocirii și principiul aflării adevărului care garantează respectarea dreptului la un proces echitabil având în vedere că în cursul cercetării judecătorești efectuată în cauză, compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului a suferit mai multe modificări. P. urmare, completul de judecată în compunerea în care a dispus soluția de condamnare nu a efectuat acte de cercetare judecătorească, în mod nemijlocit, referitor la faptele ce fac obiectul acuzațiilor aduse împotriva acestui inculpat.

S-a mai arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit schimbarea încadrării juridice având în vedere că inculpata D. C. nu a avut anterior privatizării, dar nici ulterior privatizării calitatea de funcționar public astfel cum aceasta este definită în cuprinsul art. 147 C. pen. din 1969 raportat la art. 145 C. pen. din 1969 sau în cuprinsul art. 175-176 Cpen.

S-a mai arătat că în vederea stabilirii încadrării juridice prin raportare la dispozițiile art. 367 C. pen. nu trebuie avute în vedere limitele de pedeapsa ale celorlalte infracțiunii reținute în sarcina inculpatului T. O.-L., respectiv instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani și înșelăciune. Or, având în vedere faptul că nu se poate identifica o infracțiune scop a grupului care să fie pedepsită cu detențiune pe viață sau care să fie sancționată cu o pedeapsă cu închisoarea mâi mare de 10 ani, încadrarea juridică în raport de noile dispoziții legale nu este art. 367 alin. 2 C. pen., ci art. 367 alin. 1 C. pen. Nu se poate susține din punct de vedere teoretic faptul că infracțiunea de instigare la abuz în serviciu imputată inculpatului T. O. L. în raport de coinculpații C. D. și B. M. poate intra în scopul pretinsului grup infracțional. Aceasta deoarece elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 367 C.pen. ca de altfel și cele ale art. 7 din Legea nr.39/2003 presupun, per se, ca membrii grupului infracțional să acționeze în același scop. Având în vedere același raționament, nici infracțiunea de abuz în serviciu nu poate constitui scopul unui grup infracțional organizat. Mai exact, "atunci când un grup infracțional organizat se constituie în vederea comiterii unei sau mai multor infracțiuni precis determinate, nu se poate retine un concurs de infracțiuni ci un concurs de calificări incompatibile între infracțiunea de constituire a grupului si instigarea la infracțiunea în vederea comiterii căreia s-a constituit grupul, ducă getul de instigare este săvârșit asupra altui membru al aceluiași grup".

S-a mai invocat, cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, în infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 C.pen., greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 C.pen. de către Tribunal. Ceea ce este important de observat este faptul că starea de fapt descrisă în cele două ordonanțe date de procurorul de caz care a schimbat încadrarea juridică cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă este identică cu cea descrisă în rechizitoriu cu privire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b din Legea nr. 656/2002. Procurorul de caz A. B. a precizat în cuprinsul ordonanței de schimbare a încadrării juridice următoarele: "analizând starea de fapt reținută față de inc. T. O. L. cu privire la săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 282 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990 rep., constată faptul că dat fiind noile reglementări în materie prin care acestei infracțiuni i-a fost modificat conținutul alternativ, urmează a se analiza dacă starea de fapt aferentă acesteia se circumscrie unei stări de fapt ilicite care nu mai are corespondență în domeniul penal sau dacă aceasta îmbracă, în continuare aspectul penal, prin constatarea întrunirii elementelor constitutive ale unei alte infracțiuni, prevăzute de legea penală" (p. 7 ordonanță). Modificările în discuție se referă tocmai la definiția debitorului din Legea nr.85/2006, definiție care avea ca și consecință imposibilitatea reținerii în continuare a infracțiunii de bancrută frauduloasă. În acest context, se poate astfel observa că schimbarea de încadrare juridică este realizată la data de 25.07.2006, la 5 zile de la momentul abrogării - în fapt, o dezincriminare in concreto - a infracțiunii de bancrută frauduloasă - operațiune nelegală. Tot în acest context trebuie precizat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a art. 5 din Codul penal. Așa cum se poate observa, dispozițiile art. 241 C.pen. reprezintă o lege penală mai favorabilă atât în raport de dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cât și în raport de art. 282 din Legea nr. 31/1990 respectiv art. 143 din Legea nr.85/2006.

În ceea ce privește fapta de înșelăciune imputată inculpatului T. O.-L., a intervenit o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, respectiv prescripția specială a răspunderii penale, fapt ce impune încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f), art. 155 alin. 4 și art. 154 alin. 1 lit. d) C.proc.pen. Raportat la învinuirea reținută, infracțiunea de înșelăciune s-a consumat în momentul în care T. O.-L., împreună cu M. I. și D. C. au indus în eroare APAPS - Departamentul Postprivatizare în legătură cu îndeplinirea obligațiilor asumate de T. SA prin contractul de vânzare de acțiuni nr. 18/09.06.2003 de a efectua investiții tehnologice, de mediu și de capital de lucru la CAROM, în sensul că a comunicat acestei instituții prin intermediul auditorului . SRL realizarea lor din surse proprii sau atrase T. SA.

Partea responsabilă civilmente .> a arătat că potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1 lit. c și d C.p.p., care au caracter imperativ, prima instanță trebuia să motiveze în fapt și în drept sentința pronunțată în ce privește acțiunea civilă a . penală apelată nu conține o argumentație logico-juridică referitoare la modul în care a fost soluționată acțiunea civilă, ci prima instanță s-a limitat în a face simple afirmații care nu pot ține loc de motivare nici în drept și nici în fapt. Din conținutul sentinței rezultă că acestor contracte doar li s-a atribuit termenul „nelegal" fără să se facă o cercetare a elementelor esențiale ale acestora, ori a modului în care au fost încheiate și executate. Ba mai mult decât atât, deși instanța se limitează la simple afirmații de genul „contract nelegal", în conținutul sentinței acceptă ca valabil încheiate aceste convenții întrucât le analizează efectele și le consideră ca atare. S-a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor cereri inexistente, pronunțând o extra petita, în disprețul principiului disponibilității, ceea ce contravine dreptului de dispoziție al părților dintr-un proces civil. Acțiunea civilă a CAROM nu conține niciun un capăt de cerere care să aibă ca obiect obligarea vreunuia dintre inculpați sau a părților responsabile civilmente la plata sumei de_.075 ROL reprezentând obligații investiționale asumate de subscrisa prin contractul de privatizare nr. 18/09.06.2003 și neachitate, drept pentru care orice dispoziție a instanței referitoare la această sumă va trebui înlăturată de instanța de control judiciar, întrucât nesocotește de plano principiul dreptului de dispoziție al părților din procesul civil reglementat de art. 9 din Codul de procedură civilă.

O a doua critică pe care o aduce sentinței instanței de fond în ce privește modul în care a soluționat acțiunea civilă o constituie obligarea T. SA la plata de dobânzi și penalități aferente pretinsului debit, care ar trebui să fie calculate potrivit legislației fiscale pentru perioada de la data producerii prejudiciului până la data executării obligației de plată.
Apelul formulat conține o expunere pe larg a stării de fapt, a probatoriului administrat și a motivelor pentru care fiecare dintre acuzațiile aduse inculpatului T. nu sunt fondate dar și motivele pentru care operațiunile comerciale ce fac obiectul prezentei cauze sunt perfect legale fiind operațiuni comerciale încheiate în condițiile legii. De asemenea este criticat modul în care prima instanță a înțeles să își motiveze sentința apelată.
Se solicită instanței de control judiciar ca în raport de temeiurile de drept invocate, analizate în strânsă legătură cu criticile de nelegalitate și netemeinicie enunțate, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru administrarea de probe și dezbaterea fondului potrivit normelor atât din Codul de procedură penală cât și din Codul de procedură civilă, și în subsidiar, rejudecând acțiunea civilă, să o respingă ca neîntemeiată.
Partea civilă A. pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S.a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, prin pronunțarea unei noi hotărâri în sensul admiterii pretențiilor sale, în sensul obligării inculpaților la plata sumei care reprezintă prejudiciul total stabilit prin actul de sesizare și cauzat societății comerciale . și implicit Statului Român. Arată că în mod neîntemeiat i-a fost respinsă cererea de constituire ca parte civilă motivat de faptul că "...acțiunile inculpatului B. K. M. ce prezintă relevanță penală în cauză nu au niciun fel de legătură cu A. (instituție publică ce în iunie 2003 a cedat T. SA pachetul de 51% acțiunile pe care îl deținea la CAROM SA), inculpatul urmând a fi condamnat numai în raport cu faptele comise în dauna . instanță nu a luat în considerare ca . achiziționarea pachetului de acțiuni deținut de A. (actuala AAAS), în numele Statului Român la . avea cum să nu aibă calitate procesuală, fiind acționar la această societate (până la cesiunea acțiunilor către ..).
După înregistrarea apelurilor pe rolul Curții de Apel București, completul inițial a dispus extinderea unor măsuri asigurătorii dispuse anterior prin încheierea de ședință din data de 11.05.2015. În urma pronunțării acestei încheieri completul de judecată a fost recuzat de către apărătorii inculpatului T., cererea de recuzare fiind admisă de către un alt complet de judecată.
Dosarul a fost repartizat aleatoriu la completul C13 A care a dispus preschimbarea termenului de judecată de la data de 17.06.2015 la data de 03.06.2015.
În fața instanței de apel au fost reaudiați inculpații, cu excepția inculpatului B. K. M. – care s-a sustras de la judecată – și a fost administrată proba cu înscrisuri. De asemenea, la termenul de judecată din data de 03.06.2015 au fost respinse celelalte mijloace de probă a căror administrare a fost solicitată de părți pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Tribunalul a analizat în mod corect situația de fapt, prin raportare la ansamblul probatoriului administrat în ambele faze ale procesului penal.
Totodată, efectuând propriul demers analitic, cu privire la situația de fapt prin raportare la ansamblul probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, în fața Tribunalului și în prezenta cale de atac, Curtea reține în primul rând că inculpații au arătat în mod constant că nu neagă existența actelor juridice ce vor fi analizate în continuare, dar consideră că aceste acte juridice au reprezentat raporturi comerciale legale între societățile comerciale în activitatea cărora erau implicați. De asemenea, fiecare dintre inculpați a arătat că aceste raporturi juridice era necesare desfășurării activității societăților comerciale, fiind benefice pentru situația financiară a acestora. Cu alte cuvinte, în esență, inculpații nu contestă situația de fapt, ci doar interpretarea pe care i-au dat-o acesteia organele de urmărire penală și Tribunalul, în sensul că aceasta îmbracă haină penală.
Inculpatul I. A. M. este administratorul de fapt și persoana de decizie pentru . București și . București, fiind în același timp și directorul general și unicul reprezentant al BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, societate la care acționar cu 50% acțiuni era . București.
De asemenea, inculpatul este directorul general al FABER INVEST & TRADE INC SUA Delaware, societate care de asemenea, a desfășurat relații comerciale cu ., fiind societatea care importa în numele . țiței de pe piața internațională a petrolului și exporta în numele acesteia produsele petroliere finite.
Cele 3 societăți comerciale, . București, . București și . București fac parte din „grupul de firme VGB”, controlat și administrat de I. A. M., grup la care sunt afiliate și firmele FABER INVEST & TRADE INC SUA Delaware și BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, societate care din iulie 2003 a devenit acționar cu aprox. 49% acțiuni la ., iar din septembrie 2004 a devenit acționar și la . cu 51% acțiuni.
Inculpatul T. O. L. era acționar cu 90% și președinte al Consiliului de Administrație al ., fiind persoana de decizie pentru această societate, care hotăra relațiile comerciale și financiare pe care aceasta urma să le desfășoare, și a fost în același timp persoana care a susținut . a BALKAN PETROLEUM LTD căreia i-a cesionat în anul 2004 fără a încasa prețul cesiunii, pachetul de acțiuni de 51%, deținut la ..
De asemenea, T. O. L. prin intermediul părții responsabile civilmente ., era acționar majoritar la . ..
Inculpata D. C. a ocupat în anul 2002 funcția de director comercial la ., iar în perioada 1.01._05 - funcția de președinte al Consiliului de Administrație și director general al acestei societăți.
Inculpata B. M., era administrator special al CAROM SA numit prin Ordinul nr.92 al Ministrului Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.
În ceea ce privește ., această societate era o societate comercială înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J._, având ca obiect principal de activitate „fabricarea cauciucului sintetic”, cu un capital social subscris și vărsat în valoare de_.000 ROL, fiind o societate de tip deschis, cotată pe piața de capital.
În perioada iunie 2002-iunie 2003 societatea a fost condusă, printre alții, de un administrator special, în persoana inculpatului B. M., iar din luna iunie 2003 președinte al Consiliului de Administrație și directorul general al acesteia a fost aleasă inculpata D. C., inculpatul B. M. ocupând în continuare funcția de membru în Consiliul de Administrație.
Din adresa nr. 4939/25.06.2002 emisă de . . rezultă că, la data de 25.06.2002, acționarii ., cu 51% acțiuni; SIF M. SA, cu 43% acțiuni; și alți acționari cu diferența de acțiuni.
La acel moment . făcea parte din programul PSAL, ce era în atenția Băncii Mondiale și a instituțiilor financiare internaționale, iar APAPS, în calitate de acționar majoritar, a hotărât prin Ordinul nr.11/5.09.2002 ca în baza art.16 din Legea nr.137/2002 să instituie procedura de administrare specială cu privire la . și să pregătească această societate în vederea privatizării. În acest scop a fost emisă „oferta de vânzare acțiuni” ce cuprindea: condițiile pe care trebuia să le îndeplinească potențialul cumpărător pentru a participa la licitație; necesarul financiar pentru investițiile tehnologice ce trebuiau efectuate în societate, în valoare de 40.308.000 USD; necesarul pentru capitalul de lucru, în valoare de 8.200.000 USD.
De asemenea, dată fiind situația financiară dificilă în care se afla societatea și pentru a preîntâmpina o eventuală cădere a acesteia sub incidența Legii de reorganizare judiciară și a falimentului nr.64/1995, APAPS a hotărât ca administrator special să fie numit inculpatul B. M., sens în care a fost emis Ordinul nr.92/20.05.2002.
P. a exista o clară delimitare a atribuțiilor pe care administratorul special trebuia să le îndeplinească în legătură cu societatea, între inculpatul B. M., pe de o parte și APAPS pe de altă parte, s-a încheiat contractul de mandat nr.1014/DAP din 28.05.2002, modificat ulterior prin actele adiționale nr.1/24.06.2002 și nr.2/21.01.2003 din care rezultă faptul că inculpatul avea următoarele atribuții în cadrul mandatului ce-i fusese încredințat:
- să inițieze toate demersurile necesare pentru ca, pe perioada administrării speciale, societatea să fie supravegheată financiar și să se respecte disciplina economico-financiară vizând graficul de reeșalonare a obligațiilor restante către furnizorii de servicii;
- să vegheze ca societatea să nu cadă sub incidența Legii reorganizării judiciare și a falimentului nr.64/1995;
- să întreprindă acțiuni de supraveghere financiară asupra societății;
- să încheie acele contracte care avantajau . în relația cu alte societăți comerciale.
În legătură cu această obligație, inculpatul B. a arătat în mod constant că nu avea nici o atribuție expresă contractuală de a încheia doar acte juridice favorabile societății, așa cum se arată în rechizitoriu. Trebuie menționat că, indiferent de statutul administratorului, special sau normal, orice administrator are, în esență, o obligație principală; această obligație este aceea de a reprezenta cu bună credință interesul societății și de a întreprinde doar acele acțiuni care sunt în interesul societății. Din acest punct de vedere trebuie observat că susținerile inculpatului nu sunt relevante în ceea ce privește implicarea sa în activitatea .>
Conform raportului de auditare a conturilor anuale, precum și din certificarea bilanțului aferent anului 2001, anterior privatizării . a avut loc în anul 2003, . avea la 31.12.2001 o cifră de afaceri de_.000 lei, fără să fie constituite provizioane de pierdere sau de depreciere.
La acest moment Curtea consideră oportun a menționa cât de „benefice” au fost pentru situația acestei societăți actele juridice încheiate de către inculpați și constată că din certificatul de atestare fiscală nr.R.1182 din 2.09.2002 eliberat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău rezultă că . datora bugetului de stat la 30.06.2002, taxe și impozite în valoare de_.761 lei, datorie care s-a multiplicat exponențial urmare a înregistrărilor în contabilitatea . a tuturor contractelor încheiate cu . București și ., datoria acesteia la bugetul de stat fiind la data întocmirii actului de sesizare al instanței de 8._.630 lei ROL. Având în vedere starea financiară a societății anterior și ulterior încheierii contractelor ce au „salvat” . poate observa cu destulă ușurință că impactul acestor contracte și al administrării societății de către inculpații din cauza de față a fost unul devastator pentru starea societății.
De la bun început trebuie arătat că motivația inculpaților T. și I. pentru preluarea CAROM și R. a fost derivată din obiectul de activitate al acestor societăți și dorința inculpaților de a se asigura că societățile ai căror administratori de fapt sau de drept erau, respectiv . București, . București și ., dobândesc poziții cheie în relațiile cu CAROM și R., situație ce ulterior le-a permis inculpaților însușirea resurselor financiare și materiale pe care aceste societăți le aveau.
Motivul pentru care Curtea face referire atât la . R., este acela că modul de operare pe care l-au pus în practică inculpații I. și T. în cazul CAROM a fost folosit de aceștia și cu ocazia privatizării R., fapte pentru care însă, criticabil, s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată de către unul dintre procurorii de caz (A. B.), motivele probabile ce au stat la baza acestei soluții devenind „publice” abia în cursul anului 2014.
Revenind la situația CAROM, Curtea constată că dosarul de prezentare pentru privatizare al . prevedea două criterii de precalificare pe care trebuia să le îndeplinească potențialul cumpărător și pe care partea responsabilă civilmente . nu le îndeplinea, respectiv să aibă o experiență de minim 10 ani în domeniul principal de activitate al societății privatizate, acela de producere a cauciucului sintetic, și să dețină o cifră de afaceri mai mare de 50 milioane USD. Aceste două criterii de precalificare au fost introduse în dosarul de prezentare al . prin Nota de privatizare privind „propunerea de vânzare a acțiunilor gestionate de APAPS la .”, emisă de Departamentul de Privatizare din cadrul APAPS și aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al acestei instituții nr.32/22.08.2002.
. societățile controlate de inculpatul I. nu îndeplineau aceste criterii de precalificare.
Astfel, inculpații aveau nevoie fie să găsească o societate ce întrunea aceste condiții, fie să asigure transformarea . în creditorul ., urmată de forțarea modificării criteriilor enumerate anterior.
Între . și SNP PETROM SA București s-au derulat relații comerciale de vânzare-cumpărare, urmare cărora prima societate deținea calitatea de debitor față de cea de-a doua, având o datorie în valoare de_.239 ROL. . și . administrate în fapt de inculpatul T., erau singurele societăți din România care puteau acorda asistență în materie de prospecțiuni geologice către SNP PETROM SA București. Profitând de această situație, inculpatul T. a emis adresa nr.233/10.04.2002 prin care comunica SNP PETROM SA faptul că . era interesată în a prelua creanța pe care aceasta o deținea asupra . și îi solicita să fie de acord cu încheierea unui contract de cesiune de creanță în acest sens. SNP PETROM SA București, prin adresa nr.594/19.04.2002, i-a comunicat părții responsabile civilmente ., faptul că este de acord cu încheierea unui astfel de contract de cesiune de creanță, în situația în care termenul de eșalonare la plată a creanței ce va fi preluată va fi de maxim 1 an, și nu de 5 ani, cum i se propusese. Inculpatul T. O. L. a propus SNP PETROM SA, prin adresa nr.241/2002, intervenția . și . calitate de fidejusori în viitorul contract ce urma a fi încheiat, cu menținerea clauzelor propuse inițial.
Ca atare, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor angajați ai SNP PETROM SA București, Consiliul de Administrație al acestei societăți a fost de acord, la data de 21.05.2002, cu solicitarea ., privind cesionarea creanței deținute asupra ., deoarece, pe de o parte, inițiativa de realizare a contractului i-a aparținut acestei societăți, prin T. O. L., care a insistat în încheierea lui, iar pe de altă parte, SNP PETROM SA București a considerat oportună menținerea relațiilor comerciale cu . și . că s-a considerat că aceste argumente sunt suficiente pentru încheierea contractului și garantarea executării lui.
La data de 30.05.2002, între SNP PETROM – Sucursala Arpechim, în calitate de cedent, și ., prin inculpatul T. O. L., în calitate de cesionar, în solidar cu . ., în calitate de fidejusori, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr.402/4.06.2002, prin care creanța în valoare de_.239 ROL deținută asupra . a fost preluată de către . care, în acest fel, a devenit creditorul ..
La datele de 5.06.2002 și 6.06.2002 T. O. L. emite împuternicirile nr.2409 și nr.265, prin care îi dădea dreptul inculpatului I. A. M. ca, în numele ., să semneze orice documente necesare, în vederea recuperării creanței pe care această societate o deținea asupra ., a participării în numele acesteia la administrarea specială a societății și la implicarea sa în privatizarea acesteia. Explicația dată de inculpatul T. privind faptul că l-a ales pe inculpatul I. să reprezinte interesele . fost aceea că era mai oportun ca inculpatul I. să participe la activitatea CAROM, fiind mai bine informat decât inculpatul T. despre situația și activitatea acestei societăți, realitatea fiind de fapt aceea că cei doi acționau în comun pentru preluarea CAROM.
Partea responsabilă civilmente ., prin adresa nr.266/5.06.2002, semnată de inculpatul T. O. L., i-a comunicat . că este creditorul său cu suma de bani mai sus menționată, preluată prin contractul de cesiune de creanță nr.402/2002, solicitându-i acesteia să își achite datoria, deoarece în caz contrar vor fi percepute penalități și dobânzi. . a mai emis către . notificările nr.125/N din 14.06.2002 și 286/2.07.2002, prin care reînvedera acestei societăți că a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr.402/2002 și că este creditorul său, motiv pentru care solicita acordarea dreptului de a participa la administrarea specială instituită.
Inculpata D. C. a întocmit, la data de 20.06.2002, în calitate de director al Direcției Economice, un referat în atenția Consiliului de Administrație, în care preciza că între . și . s-a purtat o corespondență vizând solicitarea acestei societăți de a-i fi plătită datoria, în sumă de_.239 lei. Conform declarațiilor date de către inculpată, în urma acestei corespondențe, . a fost de acord să amâne plata creanței de către ., dacă această societate va încheia un contract ferm de exclusivitate în comerțul cu benzine auto, rezultate din procesul de producție, cu singura societate agreată de ., respectiv cu . București, societate a cărei persoană de decizie și administrator de fapt era inculpatul I. A. M.. Același lucru l-a impus ., prin același inculpat și societate, și cu privire la celelalte categorii de produse pe care . le distribuia pe piața din România.
Mai mult decât atât, tot la data de 20.06.2002, inculpata D. C., a mai întocmit o informare adresată aceluiași for de conducere, în care relua faptul că noul creditor al societății T. SA Timișoara, prin adresa nr.265 l-a desemnat pe inculpatul I. A. M. drept împuternicit al său, conferindu-i acestuia dreptul de a semna orice documente în numele societății.
Urmare a acestor două demersuri realizate de inculpata D. C. și profitând de sprijinul ce i-a fost acordat în cadrul Consiliului de Administrație de către inculpatul B. M., în calitate de administrator special, la data de 5.07.2002 între ., reprezentată de inculpata D. C., și . București, reprezentată de martorul I. O., s-au încheiat contractele nr. 239 și 240 de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă, de uleiuri minerale, carburanți și alte produse realizate de către .. Odată cu încheierea acestor două contracte de vânzare-cumpărare cu clauză de exclusivitate pentru . București s-a limitat legătura . piața comercială din România, în sensul că accesul său la piață se putea realiza doar prin intermediul și în condițiile dorite de . București. Referitor la persoana care a negociat și încheiat contractul, în discuție, pentru . București, deși acesta apare încheiat în numele martorului I. O., din declarația dată de martora P. L. și inculpata D. rezultă că a fost negociat în fapt și semnat de inculpatul I. A. M..
Un alt aspect important care trebuie avut în vedere este acela că aceste contracte au fost avizate și de către administratorul special de la acea dată al ., inculpatul B. M., așa cum s-a reținut și în expertiza financiar-contabilă dispusă în cauză. Cum în mod corect s-a reținut în actul de sesizare a instanței, semnătura inculpatului B. M. era obligatorie deoarece dreptul de avizare i-a fost acordat de către APAPS urmare a raportului preliminar privind situația economico-financiară și juridică a ., întocmit de către inculpat în calitate de administrator special, la 10.06.2002, prin care acesta solicita APAPS „pentru evitarea creării unei situații explozive, extinderea contractului său de mandat, în sensul acordării unor puteri decizionale sporite și a obligativității avizării tuturor actelor economico-financiare legate de situația patrimonială creanțe, debite, încasări, plăți și altele”, lucru care s-a și întâmplat.
Analizându-se clauzele contractuale stabilite de cele două părți se poate constata că referitor la termenul de plată al produselor nu s-a prevăzut nicio dispoziție, din contractul astfel „negociat”, rezultând că . București putea să achite oricând dorește produsele petroliere primite de la ., termenul de plată al acestora putând fi prorogat sine die. Această „eroare” nu s-a constatat însă și în cazul contractului de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă nr.239/5.07.2002 încheiat între aceleași părți, având ca obiect vânzarea altor produse decât uleiurile minerale (carburanți), realizate de ., unde legal s-a prevăzut că termenul de plată va fi de 5 zile de la emiterea facturii. Ulterior s-a dispus emiterea unei adrese de către ., în atenția inculpatului I., prin care i se solicita acestuia să fie de acord cu inserarea în contract a unei clauze care să prevadă termenul de plată pentru . București față de facturile emise, contractul fiind rectificat și aprobat prin hotărârea nr.11/3.08.2002 a Consiliului de Administrație al ., în procesul-verbal întocmit în acest sens consemnându-se faptul că „analizându-se relațiile comerciale dintre ., . București și . s-a ratificat încheierea contractelor de distribuție exclusivă nr.239/5.07.2002 și 240/5.07.2002”
În ceea ce privește aceste contracte de distribuție exclusivă, inculpații au arătat în mod constant că acestea nu au fost respectate, în sensul că . în continuare relații comerciale și cu alte societăți. Aceste susțineri, care de altfel nu sunt probate conform înscrisurilor și expertizelor aflate la dosarul cauzei, nu sunt oricum relevante având în vedere că potrivit declarațiilor date de către inculpata D. și de către martorii audiați, marea majoritate a raporturilor comerciale pe care le avea CAROM erau cele de distribuție cu fosta . București. Astfel, chiar dacă am accepta veridicitatea susținerilor inculpaților în sensul că aceste clauze de exclusivitate nu au fost respectate întocmai, acest aspect nu are relevanță din moment ce covârșitoarea majoritate a veniturilor pe care le realiza CAROM proveneau din raporturile comerciale cu societatea condusă de inculpatul I..
De altfel, pentru a garanta caracterul de exclusivitate al raporturilor comerciale dintre cele două societăți inculpații au mai încheiat prin intermediul . București încă 4 acorduri de finanțare cu ., acorduri negociate ca parte integrantă în contractul de distribuție exclusivă nr.240/5.07.2002, prin care se prevedea că . București va finanța activitatea de producție a . în vederea obținerii benzinelor auto, cu achitarea integrală a tuturor datoriilor ce implicau producerea și distribuirea acestora, prevăzând însă în același timp obligația pentru ., în calitate de finanțat, să pună la dispoziția . București, în calitate de finanțator, întreaga producție de benzine auto obținută pentru realizarea contractului cu distribuție exclusivă nr.240/5.07.2002.
Astfel, indiferent de respectarea sau nerespectarea clauzei de exclusivitate, deși intenția inculpaților de a crea aceste raporturi de exclusivitate este una foarte clară, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a reușit crearea unei dependențe financiare a CAROM față de ., în condițiile în care modalitatea de distribuție și plată era practic hotărâtă de . București. Această situație a fost determinată în esență de acțiunile inculpatului T. față de ., în sensul că acesta a impus încheierea contractelor mai sus menționate, indicându-le ca și soluție pentru amânarea plății creanței pe care o deținea în calitate de creditor, precizând că singura societate pe care o agreează în acest sens este . București și a faptului că inculpatul I., administratorul de fapt al . București era în același timp și împuternicitul . în relația cu ., comunicând în mod direct Consiliului de Administrație doleanțele acesteia. Bineînțeles, acțiunile celor doi inculpați menționați anterior au fost sprijinite din interiorul . chiar de persoanele de decizie ale acestei societăți, care ar fi trebuit să-i apere interesele, respectiv inculpații D. și B..
Relațiile comerciale dintre . si . București desfășurate în baza contractelor de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă au fost următoarele:
- în perioada în care S.C. CAROM S.A. Onești s-a aflat sub administrare specială, în baza contractelor mai sus menționate, valoarea totală a facturilor fiscale emise de . către . București a fost de 3._.749 ROL, iar încasările primite (direct sau prin compensări cu produse petroliere) de la . București au fost de 2._.694 ROL, rezultând la data de 4.09.2003 un debit al . București față de . în sumă de 1._.055 ROL, reprezentând facturi neachitate aferente acestui contract emise în perioada 22.10.2002-6.06.2003.
- din analiza facturilor fiscale emise de . către . București rezultă că datoria acesteia a crescut, în aceeași perioadă, cu suma de 50._ ROL, reprezentând facturi fiscale emise pentru alte mărfuri achiziționate, în baza celuilalt contract de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă nr.239 din 5.07.2002.
- VGB IMPEX SRL București a achitat din produsele primite în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de distribuție exclusivă nr.240/5.07.2002 suma de 2._.694 ROL, rămânând restantă la plată față de . cu suma totală de 1._.083 ROL.
Se constata astfel că în perioada 22.10.2002-6.06.2003 . București a primit de la . produse petroliere purtătoare de accize și taxe către bugetul de stat, pe care însă nu le-a plătit în totalitate, fără a-i fi calculate penalități sau dobânzi așa cum prevedeau dispozițiile legale, tocmai datorită poziției privilegiate pe care o avea prin inculpatul I. în relația cu ..
Referitor la debitele și penalitățile datorate bugetului de stat de către . ca urmare a neachitării la timp a datoriilor înregistrate în urma livrărilor de mărfuri către diverși clienți, inclusiv . București, s-au constatat următoarele:
- la data de 30.04.2002 . datora bugetului de stat suma de_.741 ROL, din care accize în sumă de 67._ ROL, ca debit principal +_.802 ROL majorări + 2._ ROL penalități;
- la data de 30.06.2003, . datora bugetului de stat suma de 4._.467 ROL din care 2._.395 ROL accize +_.769 ROL TVA + diferența constând în penalități;
- la 31.12.2003 . datora bugetului de stat, suma de 5._.039 ROL;
- la 31.12.2004 . datora bugetului de stat suma de 8._.992 ROL.
În legătură cu această situație, expertiza financiar contabilă dispusă în cauză a constatat că înregistrarea acestor datorii a fost posibilă datorită faptului că gama de produse obținute de . în procesul de producție era restrânsă în principal, la uleiuri minerale și cauciuc sintetic și ca atare resursele financiare ale acestei societăți proveneau în principal din încasarea contravalorii produselor finite, și în secundar din finanțările făcute inițial de . București, atunci când s-a pornit producția.
Însă, uleiurile minerale care au fost produse și care ar fi trebuit să ofere în principal sursa financiară pentru existența societății, au fost livrate în principal către . București, conform contractului de exclusivitate, iar urmare a neplății acestora s-au acumulat în parte datoriile mai sus menționate.
Analizând fluxul financiar de care dispunea . situația datoriilor acumulate de către societate față de statul român, Curtea nu poate achiesa la susținerile inculpaților privind oportunitatea încheierii acestor contracte de vânzare-cumpărare dintre CAROM și .. Inculpații au arătat că la acel moment CAROM avea nevoie de aceste contracte și că încheierea unor astfel de contracte de distribuție exclusivă era un procedeu des întâlnit la acel moment în piață, aspecte ce ar fi putut fi reale în ipoteza în care scopul acestor contracte nu ar fi fost de la bun început prejudicierea acestei societăți. În condiții normale aceste contracte puteau fi un real ajutor din punct de vedere pentru CAROM, dar inculpații nu au avut niciodată intenția de îmbunătăți situația financiară a acestei societăți ci, dimpotrivă, de a o devaliza și de a profita de pe urma resurselor ei. Or, în aceste condiții, încheierea acestor contracte nu putea conduce decât la un singur rezultat, respectiv prejudicierea .>
În urma încheierii tuturor acestor contracte, . a dobândit o dependență financiară și comercială totală, pe de o parte față de ., în calitate de debitor al acesteia, iar pe de altă parte față de . București, în calitate de distribuitor exclusiv al său.
Mai mult, inculpații au considerat oportun ca . să încheie cu . București un contract care să aibă ca obiect deschiderea unui punct de lucru la Timișoara, în cadrul . a cărei incintă alcătuită din rezervoare și instalații se afla sub controlul . București, în baza unui contract de închiriere.
Revenind la modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpaților, Curtea constată că inculpatul B., în calitate de administrator special, a întocmit o anexă la Nota de fundamentare înaintată APAPS, prin care informa această instituție că urmare a încheierii contractului de cesiune de creanță nr.402/4.06.2002 între SNP PETROM – Sucursala Arpechim și ., ultima societate a dobândit asupra . o creanță în valoare de aproximativ 343 miliarde lei, și a împuternicit . București să o reprezinte în recuperarea acesteia. Se mai preciza că la data de 20.07.2002 . București a început să finanțeze producția de benzine auto a ., motiv pentru care aprecia oportună deschiderea unui punct de lucru la Timișoara, în . acolo dispune de toată logistica și dotările necesare, deși, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar și din analiza fluxului financiar dintre cele două societăți, finanțarea promisă de . a fost de scurtă durată și a constat nu în resurse financiare propriu zise, ci în livrări de materie primă.
La data de 16.10.2002 inculpatul T., prin partea responsabilă civilmente ., a emis o adresă către ., în atenția inculpatului B., prin care îi solicita acestuia să emită în numele . o adresă către APAPS în care să precizeze că . deține o creanță asupra societății de aproximativ 13 milioane USD, despre care potențialii investitori ar trebui să ia la cunoștință, situație urmare căreia ar trebui să se propună alte condiții de precalificare decât cele inițiale. Se mai solicita ca . să propună APAPS drept criteriu de precalificare necesitatea ca potențialul cumpărător să aibă aptitudinea de a achita creanța față de . și să ofere garanții în acest sens și, de asemenea, ca acesta să dețină o cifră de afaceri de peste 50 milioane USD, indicându-se totodată că în situația în care . nu va agrea această propunere și nu va notifica APAPS, se va apela la dispozițiile Legii nr.64/1995 (privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului).
P. adresa nr.8979/22.10.2002 inculpații D. și B. au notificat APAPS în legătură cu faptul că . a preluat creanța de_.239 ROL de la SNP PETROM – Sucursala Arpechim asupra . și au solicitat conducerii APAPS instituirea unor alte criterii de precalificare, în sensul celor solicitate de către inculpatul T.. Cu aceeași ocazie a fost făcut cunoscută și poziția ., care arătase că în cazul în care cerințele sale nu sunt îndeplinite întocmai, va declanșa procedura de reorganizare judiciară și faliment, prevăzută de Legea nr.64/1995.
Contrar susținerilor inculpatului T., Curtea constată că programul PSAL 1 reprezenta un acord încheiat de Guvernul României și acceptat de board-ul Băncii Mondiale care avea ca obiective îndeplinirea unor reforme structurale, îmbunătățirea cadrului macroeconomic, restructurarea, reformare și privatizarea întreprinderilor mari de stat. Faptul că . în cadrul acestui program nu împiedica . a acestei societăți, acest rezultat fiind posibil în condițiile în care putea intra în faliment orice societate comercială. În contra afirmațiilor inculpatului T. este și faptul că potrivit contractului de administrare specială pe care această instituție îl încheiase cu inculpatul B. rezulta faptul că principala obligație pe care acesta o avea față de acționarul majoritar era inițierea tuturor demersurilor necesare pentru ca pe perioada administrării speciale să se evite . Legii reorganizării judiciare și a falimentului. P. urmare, susținerile inculpatului T., în sensul că APAPS nu putea fi supusă unei presiuni din partea . privire la situația CAROM, nu sunt reale.
Rezultatul atitudinii . a inculpatului T. a fost acela că prin Hotărârea nr.8/20.02.2003 a Colegiului de Conducere al APAPS s-a hotărât înlocuirea criteriilor de precalificare existente inițial, pe care . nu le îndeplinea, cu unicul criteriu solicitat și anume „dacă potențialul investitor are capabilitatea de a achita creanța deținută de . asupra . și își asumă în scris un angajament odată cu oferta depusă la APAPS pentru cumpărarea pachetului de acțiuni”, atunci acesta poate oferta achiziționarea pachetului de 51% acțiuni deținut de APAPS la ..
De menționat faptul că . declanșase procedura de ofertă publică pentru achiziționarea pachetului de acțiuni de 43% deținut de SIF M. SA, în timp ce . București era deja unicul distribuitor de produse petroliere al CAROM.
Unul dintre elementele principale care atestă înțelegerea prealabilă existentă între inculpații I. și T. referitor la acțiunile ce se derulau în legătură cu . este faptul că banii pe care i-a utilizat . pentru achiziționarea dosarului de prezentare al . proveneau din conturile . București. Din nota de constatare tehnico-științifică nr.692/D/P/2005 din 07.08.2006 întocmită de specialiștii din cadrul DIICOT a rezultat, ca urmare a verificării debitărilor și creditărilor efectuate pe conturile bancare ale . București, . și APAPS, că la data de 24.02.2003 între aceste societăți comerciale s-a derulat o tranzacție financiară din dispoziția inculpatului I., care a dispus ca fratele său, I. O., care era administrator și împuternicit pe conturile . București, să efectueze transferul sumei de 240 milioane lei, cu explicația „contravaloare cesiune de creanță”, către .. La rândul său, în aceeași zi, această societate, din dispoziția inculpatului T., a transferat suma de 236 milioane ROL către APAPS, cu explicația „contravaloare dosar de prezentare a .”.
Însă, determinant în susținerea ideii că inculpații I. și T. au acționat în mod concertat împotriva intereselor ., este acordul autentificat sub nr.3396/3.11.2003 încheiat de . București, prin martorul I. O., și inculpatul T. O. L., în calitate de reprezentant al părții responsabile civilmente ., prin care cele două părți au convenit să acționeze în mod concertat pentru înfăptuirea unei politici comune, hotărându-se să se procedeze după cum urmează:
- fiecare parte va participa la toate Adunările Generale ale Acționarilor convocate la . de cealaltă parte;
- nici una dintre părți nu va vota în A./AGEA împotriva intereselor celeilalte părți;
- fiecare parte va accepta propunerea celeilalte părți de a alege membrii în Consiliul de Administrație sau a administratorului unic;
- ambele părți vor participa cu propuneri pentru gestionarea . în interesul tuturor acționarilor;
- părțile vor acționa și în alte direcții pentru a-și promova interesele comune.
Practic, prin semnarea acestui acord, se recunoaște, în mod public, pentru prima dată, de către inculpații I. și T., respectiv de către societățile controlate de către aceștia, că au promovat, împreună, o politică conformă propriilor interese, îndreptată împotriva ..
Explicația efectuării plăților menționate anterior din fondurile inculpatului I., iar nu din cele ale inculpatului T., nu este aceea că inculpatul T. nu ar fi dispus de disponibilități financiare, ci este aceea că inculpații știau foarte bine de la acel moment că . ajunge în final sub controlul exclusiv al inculpatului I., inculpatul T. nefiind probabil dispus să plătească sume de bani din propriile resurse pentru achiziționarea dosarului de prezentare, din moment ce societatea nu urma să ajungă sub controlul său.
Această concluzie este confirmată și de modul în care inculpații au acționat cu privire la suma de bani ce urma să fie depusă cu titlu de garanție pentru participarea . privatizarea CAROM. Astfel, I. O., din dispoziția lui I. M., a dispus virarea din contul . București în conturile ., la datele de 13.03 și, respectiv, 14.03.2003, a sumelor de 8,6 miliarde lei și 13,4 miliarde lei, cu explicația „contravaloare creanțe SNP”. La data de 17.03.2003, din dispoziția inculpatului T., a fost transferată suma de 21,813 miliarde lei către APAPS, cu explicația „garanție participare licitație CAROM SA Onești”, acest lucru realizându-se prin ordinul de plată nr. 229 emis de . către APAPS București.
Rațiunea pentru care inculpații au depus eforturi pentru a masca modalitatea în care doreau achiziționarea pachetului majoritar al . aceea ca acțiunea concertată pe care o derulau în legătură cu achiziționarea . să nu fie descoperită, această necesitate fiind impusă în primul rând de faptul că societatea era cotată pe piața de capital, iar legislația în vigoare interzicea acțiunile concertate a unor persoane, de preluare a unor astfel de societăți, iar în al doilea rând pentru a crea aparența de legalitate cu privire la contractele comerciale deja încheiate și cele ce urmau să finalizeze activitatea infracțională și, implicit, realizarea scopului pentru care au acționat.
Singura societate care s-a prezentat pentru achiziționarea pachetului de 51% acțiuni deținute de APAPS la . a fost ., iar negocierile de vânzare au fost demarate cu această societate.
. a fost reprezentantă la aceste negocieri de inculpatul B., iar partea responsabilă civilmente . a fost reprezentată de către martorii C., M. și P., care, în perioada 20.03._03, au negociat cu comisia anume desemnată diversele clauze pe care urma să le conțină contractul de privatizare.
În aceste condiții, prin Hotărârea nr. 28/05.06.2003, Colegiul de Conducere al APAPS a hotărât aprobarea încheierii procedurii de privatizare a acestei societăți și întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni ale ..
Astfel, prin semnarea de către inculpatul T. a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003, pachetul de acțiuni de 51% deținut de APAPS la . a trecut în proprietatea ., care a devenit acționar majoritar la această societate, fiind în același timp și creditor al ..
În acest timp, ca urmare a ofertei publice de cumpărare a acțiunilor declanșată de inculpatul I. M., cel ce conducea în fapt grupul de firme VGB, prin ., CNVM prin decizia nr.1294/6.08.2002 a admis autorizarea în vederea achiziționării pachetului de 43,1% acțiuni ale ., astfel că . București a cumpărat pachetul de 43,1% acțiuni ale ., la prețul de 10.000 ROL/acțiune, devenind acționar semnificativ la această societate cu drept de a numi persoane în Consiliul de Administrație, așa cum prevedea OUG nr.28/2002.
Martorul I., directorul comercial al ., a declarat că după ce . București a devenit acționar la ., inculpatul I. s-a prezentat la sediul acestei societăți, ca reprezentant al noului acționar, comunicând în același timp că este și reprezentantul .. Martorul a mai declarat că inculpatul, cu această ocazie, le-a precizat că . va negocia cu APAPS achiziționarea pachetului de 51% acțiuni deținut de această instituție la ., argumentul nr.1 pentru finalizarea acestei operațiuni fiind preluarea creanței pe care SNP PETROM o are asupra ., motivând că în aceste condiții niciun alt potențial cumpărător nu va dori să achiziționeze o societate ce are datorii de aprox. 300 miliarde lei față de ..
În concluzie, la data de 4.09.2003, situația financiară și conducerea . după cum urmează: . era acționarul majoritar și creditorul . cu suma de aprox. 450 miliarde lei; . București era finanțatorul și distribuitorul exclusiv al ., societate ce înregistra față de ., la data sus-menționată, o datorie în valoare de aprox. 1400 miliarde lei; . București era acționarul semnificativ al . deținând 43% acțiuni; inculpatul T. era persoana de decizie pentru . în relația cu . și în raport cu celelalte societăți comerciale cu care partea responsabilă civilmente era angrenată în relații comerciale; inculpatul I. era împuternicitul inculpatului T. și implicit al . în relația cu . și cu celelalte autorități, fiind în același timp și persoană de decizie și administratorul de fapt al . București și . București; inculpații D. și B. erau persoanele de conducere din cadrul ..
De menționat faptul că motivul pentru care inculpatul T. a acordat inculpatului I. dreptul de a îl reprezenta în relațiile cu . este cel prezentat de inculpatul T., ci același pe care Curtea l-a menționat anterior, respectiv inculpații știau foarte bine de la acel moment că . ajunge în final sub controlul exclusiv al inculpatului I., inculpatul T. nefiind preocupat decât de stingerea datoriilor pe care . le avea față de . folosindu-se în acest scop sumele de bani ce ar fi trebuit să aparțină .>
În ceea ce îl privește pe inculpatul B., Curtea constată că implicarea sa în această schemă infracțională pusă la cale de inculpații T. și I. nu a fost una gratuită, inculpatul fiind plătit pentru a acționa în contra intereselor ., din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că în perioada 3.03-17.03.2003 au fost virate sumele de 19._ lei din conturile . către I. O.. De asemenea, I. O. a virat în perioada 3.03-17.03.2003 suma de 12._ lei către inculpatul B. M., cu explicația „plată la ordinul lui O. T.”.
După ce inculpații au reușit să dobândească controlul integral asupra . început derularea operațiunilor prin care au prejudiciat efectiv această societate comercială.
Astfel, se încheie contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, încheiat între ., în calitate de cedent, reprezentată de inculpata D., ., în calitate de cesionar, reprezentată de inculpatul T. O. și . București, în calitate de debitor cedat, reprezentată de inculpatul B..
Conform obiectului acestui contract, . preda către . creanța în valoare de 1._.083 lei, consolidată în valută în cuantum de 43.081.384 USD, sumă ce reprezenta datoria restantă a debitorului cedat . București față de ..
În cadrul art. 4 din contract, părțile prevăzuseră că suma mai sus menționată, ce reprezenta valoarea totală a creanței cedate, trebuia să fie achitată de către . urmare a recuperării ei de la . București, referitor la termenul de plată, nu au fost prevăzute intervale de timp în interiorul cărora să se realizeze acest lucru.
Un alt aspect important, care trebuie avut în vedere la analiza acestui contract, este acela conform căruia în privința creanței CAROM SA Onești garanta față de . că aceasta este reală, actuală, valabilă și are la bază operațiuni efective, iar debitorul cedat, respectiv . București, recunoaște debitul, în condițiile în care nu mai erau prevăzute alte clauze contractuale care să permită acestei societăți vreo reacție în situația în care . nu respecta obligația de plată asumată prin contract.
Din dispoziția inculpatei D., Serviciul Financiar al ., prin martora M. C., la data de 11.08.2003, a întocmit nota cu nr.2627, prin care se aducea la cunoștința Consiliului Director că între . și . București s-au derulat operațiuni comerciale de vânzare cu distribuție exclusivă carburanți, urmare cărora la 4.08.2003 . București avea o datorie față de . în sumă de 1._.083 lei. P. aceeași informare, se propunea spre aprobare Consiliului Director încheierea unui contract de cesiune de creanță între ., ca cesionar, ., ca cedent, și . București, ca debitor cedat, ce urma să aibă ca obiect cedarea sumei de 1._.083 lei.
Martora M. a arătat că acest act a fost realizat ca urmare a dispoziției primite din partea inculpatei D., dispoziție care i-a fost transmisă prin intermediul martorei C. M.. Aceasta a mai precizat că în acel referat se făceau referiri cu privire la oportunitatea încheierii unui contract de cesiune de creanță, fără însă a se învedera și argumentele care din punct de vedere financiar ar fi justificat o asemenea decizie, deoarece nu a putut identifica și reliefa asemenea împrejurări. Martora a mai declarat că acumularea datoriei VGB IMPEX către Carom a fost posibilă datorită neachitării la timp a facturilor emise de . în baza livrărilor de produse petroliere, realizate conform contractului de vânzare-cumpărare nr.240/2002 și că nu s-a procedat la notificarea . București, așa cum se întâmpla în mod obișnuit și așa cum prevedeau regulamentele și normele interne, deoarece această societate era cel mai important client al ..
În legătură cu aceeași situație, martorul I., director comercial al ., a declarat că în cadrul organigramei societății fusese creat un birou special denumit „birou relații VGB” și că, deși au existat discuții la nivelul . cu privire la cuantumul ridicat al datoriei pe care . București o înregistra, conducerea executivă atrăgând atenția, în mod repetat atât Consiliului de Administrație, cât și administratorului special, inculpatul B., în legătură cu această situație, totuși aceștia au hotărât păstrarea și onorarea contractelor, deoarece „datoriile către stat urmau a fi șterse și chiar dacă se acumulau în continuare datorii la bugetul de stat, ca urmare a neplății taxelor și impozitelor, aceste contracte trebuiau păstrate, supraviețuirea societății realizându-se din banii luați de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, deoarece datoria . București era aproximativ egală cu datoria . către bugetul de stat”.
Martora C. M. a confirmat faptul că martora M. a fost cea care a întocmit referatul menționat mai sus, din dispoziția inculpatei D., fără ca aceasta să dețină vreo poziție de decizie în cadrul societății, rezumându-se doar la a aduce la îndeplinire cele dispuse de inculpată. Martora a mai declarat că față de . București nu s-au calculat penalități pentru facturile neachitate în termenul prevăzut în contractul nr.240/2002, deoarece conducerea societății nu a solicitat acest lucru, aspect nefiresc comparativ cu situația altor societăți debitoare.
Aceeași situație este confirmată și de martora B. M., care la rândul său a învederat că față de această societate nu s-a respectat procedura aplicabilă altor clienți, deoarece . București avea un statut aparte dat de faptul că „grupul de firme VGB” era unul dintre acționarii societății.
Referitor la discuțiile purtate pentru încheierea contractului de cesiune de creanță nr.260 bis, inculpata D. a recunoscut că acesta a fost încheiat la o dată ulterioară datei de 05.09.2003 înscrisă în cuprinsul său, fiind realizat ca urmare a unei întâlniri care a avut loc în luna august 2003 la sediul „grupului de firme VGB” din București, întâlnire la care au participat, alături de ea, inculpații B. și I., ocazie cu care s-a hotărât încheierea contractului. Aceasta a mai declarat că, în opinia sa, preluarea creanței de aprox. 1400 miliarde lei de către . a fost o acțiune concertată a celor doi acționari ai ., respectiv . și . București, care în mod premeditat au conceput și realizat activitatea de acumulare a datoriilor pentru ca, în final, acestea să fie transferate în patrimoniul altei societăți.
Inculpata D. a declarat că a dat curs solicitărilor inculpaților de întocmire a contractelor ce fac obiect de cercetare în prezenta cauză, deoarece dorea să-și păstreze funcția de director general la . și a fost amenințată de inculpatul I. că dacă nu este de acord cu încheierea actelor, familia sa va suferi anumite prejudicii. Aceasta a mai dorit să precizeze faptul că în permanență au existat discuții și presiuni din partea acționarilor pentru întocmirea și semnarea contractelor în forme prejudiciabile pentru ..
În ceea ce privește susținerea inculpatei D. cu privire la motivele pentru care a acceptat să execute ordinele date de către inculpații T. și I., Curtea nu poate accepta ideea unei constrângeri morale la care ar fi fost supusă inculpata din moment ce această susținere nu este bazată pe niciun mijloc de probă. În ceea ce privește faptul că inculpata ar fi dorit să își păstreze locul de muncă, Curtea consideră că dorința normală pe care ar fi trebuit să o aibă inculpata este aceea de a-și îndeplini corespunzător atribuțiile pe care le avea în virtutea funcției sale. Mai presus de interesul său personal ar fi trebuit să se afle interesele societății pe care o conducea și de care, astfel cum a arătat inculpata în fața Curții, este atât de legată, inclusiv afectiv. Inculpata însă, uitând de aceste „sentimente” pentru o perioadă destul de lungă de timp, a ales să execute ordinele celorlalți inculpați, în condițiile în care era perfect conștientă că este prejudiciată .>
Inculpatul T. a precizat că din inițiativa sa și lui I. M. s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, deoarece la acel moment . avea o datorie față de . București de aprox. 1000 miliarde lei rezultată din furnizări de produse petroliere anterioare, și pentru că era somat de inculpatul I. să achite debitul restant, a preluat creanța de la . pentru a câștiga timp, precizând că și încheierea ulterioară a contractului de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003 s-a realizat tot ca urmare a inițiativei sale și a discuțiilor purtate cu inculpatul I. M..
În ceea ce privește faptul că inculpații nu au participat în mod direct la voturile din cadrul Consiliului de Administrație al . și că nu ar fi putut influența acest proces, Curtea nu poate considera decât ca fiind ilară această susținere. Din moment ce inculpații controlau 95% dintre acțiunile societății, „destinul” acesteia se stabilea cu ocazia întâlnirilor dintre inculpați ținute la sediul . București, iar inculpații controlau practic conducerea executivă a societății; modul în care au participat sau nu inculpații I. și T. la ședințele C.A. nu prezintă nicio relevanță. În realitate, de la momentul preluării celor două pachete de acțiuni ale CAROM fiecare acțiune ce a privit această societate a fost rezultatul voinței inculpaților I. și T., de regulă materializată prin intermediul inculpaților D. și B..
În legătură cu numărul acordat contractului de cesiune de creanță, de „260 bis”, martora B. a declarat că acest număr poartă titulatura „bis” din cauza faptului că acesta trebuia să primească o dată anterioară datei la care a fost încheiat efectiv și, pentru că nu mai exista număr de înregistrare în registru, s-a procedat de această manieră.
Legat de această situație, vizând numărul de înregistrare acordat contractului de cesiune de creanță nr.260 bis, martorul C., cel care a procedat la înregistrarea contractului în registrul de intrări al Oficiului Juridic, a confirmat antedatarea actului mai sus menționat.
Mai mult decât atât, verificându-se copia efectuată după registru, s-a constatat că în mod normal unui contract îi era alocată o căsuță din formatul tipizat, însă raportat la contractul de cesiune de creanță nr.260 bis se poate constata că o astfel de căsuță a fost divizată în trei părți, în care au fost înregistrate trei contracte, dintre care două contracte au primit număr cu „bis”, deoarece celelalte căsuțe erau deja completate. Cele două numere de contract cu „bis” au fost acordate unor contracte de cesiune de creanță încheiate de ., în calitate de cedent, cu ., în calitate de cesionar, un contract vizându-l pe debitorul cedat . București, iar un contract vizându-l pe debitorul cedat ..
Consiliului Director al . a luat act de încheierea unui contract de cesiune de creanță între ., ca cesionar, ., ca cedent și . București, ca debitor cedat, având ca obiect datoria acumulată de ultima societate față de cedent, urmare a produselor petroliere primite și neachitate, în sumă de 1._.083 lei.
În continuare, inculpata D. a supus spre aprobare hotărârea nr.63/11.08.2003, Consiliului de Administrație al ., din documentele prezentate rezultând că acest for de conducere a luat la rândul său la cunoștință de încheierea contractului de cesiune de creanță în discuție, așa cum rezultă din Hotărârea nr.10/1.09.2003.
În legătură cu această hotărâre a Consiliului de Administrație și a datei la care ea a fost ținută, din analiza copiei efectuate de pe registrul în care erau consemnate documentele la nivelul ., rezultă că hotărârea nr.10/1.09.2003 a fost înregistrată în acest registru abia la data de 28.11.2003, respectiv la aproape două luni de la data când se presupune că ar fi fost ținută întrunirea, dată la care contractele nelegale păgubitoare pentru . fuseseră deja încheiate, semnate și transmise către părți.
Astfel, în actele contabile și în evidențele . a fost consemnat ca fiind încheiat la data de 05.09.2003 contractul de cesiune de creanță între ., în calitate de cesionar, ., în calitate de cedent, și . București, în calitate de debitor cedat, având ca obiect datoria de 1._.083 lei, așa cum au dorit și solicitat inculpații I. și T..
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, din actele depuse la dosar și declarațiile date de martorii I., B., D. M. și G. N., acest contract s-a realizat cu încălcarea normelor și standardelor ISO 901 ce au fost implementate la nivelul . de către societatea de auditare BRITISH STANDARD INTERNATIONAL în domeniul calității. Astfel, conform acestora, pentru încheierea, derularea și executarea contractelor comerciale trebuia respectată o procedură, în sensul că exista un departament specializat care propunea încheierea unor astfel de contracte, se desemna un responsabil cu executarea contractului și se întocmea o fișă a contractului în care erau consemnate punctele de vedere ale tuturor departamentelor implicate. Comparativ cu aceste proceduri ce trebuiau respectate cu privire la încheierea oricărui contract în care . era parte implicată, analizându-se modul de negociere, încheiere și derulare se poate constata că nu au fost respectate normele interne aplicabile la care s-a făcut referire mai sus, contractul de cesiune de creanță nr.260 bis fiind încheiat ca urmare a voinței acționarilor majoritari (. București și .), în legătură cu care . a avut doar rolul de a-l semna astfel încât efectele juridice vizând transferul sumei de bani să se producă.
Având în vedere că . nu trebuia să rămână debitoarea . și să poată fi executată silit pentru datoria preluată, inculpata D., la solicitarea inculpaților I. și T., a procedat la inițierea încheierii unui al doilea contract subsecvent contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/05.09.2003, respectiv a unui contract de garanție reală mobiliară ce permitea inculpatului T. să refuze plata datoriei preluate și să solicite . executarea garanțiilor prevăzute în acesta.
Astfel, conform contractului de garanție reală mobiliară nr.329 din 25.11.2003, subsecvent contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, debitorul . prin inculpatul T. a garantat executarea creanței în valoare de 1._.083 lei (43.081.384 USD) prin următoarele bunuri:
- acțiunile deținute la ., în nume personal de către acționarul persoană fizică, inculpatul T., în valoare de 9._ ROL (la o valoare de 26.000 lei/acțiune) reprezentând un procent de 47% din capitalul social al .;
- creanța pe care . o deținea prin contractul de cesiune de creanțe încheiat la data de 03.06.2003, asupra acțiunilor deținute de . SA la .; practic dreptul de a dispune de aceste acțiuni îi revenea . în calitate de cesionar, la o valoare totală de 26._ ROL, așa cum era prevăzut în obiectul contractului de cesiune de creanță pe care l-a încheiat cu . București la o valoare de 75.601 ROL/acțiune.
În conformitate cu art.4.3 din acest contract de garanție reală mobiliară, acțiunile mai sus menționate, aduse drept garanție de inculpatul T. și partea responsabilă civilmente ., au fost evaluate prin raportul de evaluare elaborat de . la 30.09.2003, stabilindu-se pentru o acțiune o valoare de 1.987.000 ROL, sens în care garanției i-a fost acordată valoarea de 1._.000 ROL.
Conform dispozițiilor art.7 din contract ., prin inculpatul T. își lua angajamentul de a depune toate diligențele pentru a executa, cat mai curând posibil, prin toate mijloacele legale, creanța rezultată din contractul nr.260 bis, motiv pentru care se angaja să efectueze plăți față de . de cel puțin 3.590.115 USD/lună.
Deși conform capitolului 3 pct.6 din contract, . era îndreptățită să solicite oricând opinia unui expert independent, pentru a determina valoarea bunurilor afectate garanției, inculpata D. nu a dat curs acestui drept, deoarece s-ar fi constatat cu ușurință că pachetul de acțiuni aparținând . avea o valoare mult mai mică decât cea care i-a fost atribuită prin raportul de evaluare mai sus menționat.
Referitor la valoarea acordată de raport unei acțiuni aparținând . de 1.987.000 ROL/acțiune, prin contractul de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003, din analiza acestuia precum și din celelalte probe administrate în cauză, a rezultat că această valoare a fost supraevaluată în mod voit de către inculpatul T. și de partea responsabilă civilmente ., ajutați fiind de inculpatul B., care au indus în eroare experții evaluatori cu privire la întocmirea raportului și scopul pentru care acesta urmează să fie folosit.
Inculpații au precizat în mod constant că valoarea pachetului de acțiuni ale . fost cea menționată în raportul de evaluare al . în vedere că UTON era o societatea care practic construise întregul complex industrial, iar activitatea acestei societăți era absolut necesară funcționării CAROM sau R..
Însă, contrar acestor susțineri ale inculpaților, supraevaluarea acestor acțiuni era ușor de constatat chiar din cuprinsul raportului de garanție reală mobiliară, deoarece în partea introductivă a acestuia inculpatul T. și partea responsabilă civilmente . au consemnat prețurile la care au fost achiziționate acțiunile, acestea variind între 26.000 lei – 76.000 lei/acțiune, pentru ca în final să se consemneze că aceleași acțiuni au ajuns să valoreze 1.987.000 lei/acțiune
Din cuprinsul raportului de evaluare nr.3477/27.11.2003, privind ., întocmit de către . întocmit de martorii I. Măntoiu, D. O. și N. B., rezultă că scopul și obiectul utilizării acestuia, conform solicitării ., era stabilirea valorii de piață a . în vederea achiziționării unui pachet de acțiuni, evaluarea fiind întocmită în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.
Audiați fiind în legătură cu modalitatea de întocmire a acestei lucrări, martorii I. Măntoiu, D. O. și N. B. au precizat că au realizat raportul de evaluare al . pe baza informațiilor puse la dispoziție de inculpatul B. M., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație de la ., care însă a omis să le precizeze un lucru important în legătură cu această societate, și anume că era cotată pe piața de capital, fiind o societate deschisă. Martorii sus-arătați au învederat că acest lucru era esențial, deoarece în situația în care s-ar fi cunoscut că . era cotată pe piața de capital, atunci nu mai era necesar să se facă un raport de evaluare, deoarece acțiunile respective se achiziționau de pe piață conform normelor aplicabile pieței de capital.

Inculpatul B. a arătat că nu avea nicio obligație de a face aceste mențiuni către evaluatori pentru că aceste informații erau publice, însă astfel cum se va detalia ulterior, inculpatul B. a fost implicat în mod direct în efectuarea acestei evaluări, ceea ce înseamnă că acesta, deși știa că nu mai era necesar să se facă un raport de evaluare, a făcut totuși acest lucru pentru a crea premisele dorite de inculpatul T.. De asemenea, inducerea în eroare a evaluatorilor nu s-a rezumat la ascunderea faptului că . era cotată pe piața de capital, ci s-a extins și la motivul pentru care se efectua această evaluare. Implicarea inculpatului B. în efectuarea acestui raport de evaluare rezultă din aceea că după efectuarea raportului de evaluare în discuție, martorii Măntoiu I. și O. D., precum și inculpatul B. M. au solicitat SGET SA plata pentru raportul de evaluare al . aferent convenției nr.3477/2003, iar urmare a acestei solicitări, prin ordinul de plată nr.1861/5.12.2003, .> Timișoara a achitat către SGET SA contravaloarea expertizei de evaluare realizată de cei trei. Primind contravaloarea lucrării efectuate, inculpatul B. a emis către SGET chitanța cu . nr._/8.01.2004 prin care confirmă că a încasat de la societate contravaloarea expertizei de evaluare a ..

În legătură cu implicarea inculpatului B. M. la întocmirea acestui raport, martorul F. G., expert evaluator al SGET SA, a declarat că în opinia sa inculpatul a participat la realizarea acestei lucrări, deoarece de pe vremea când își desfășura activitatea la această societate avea formată o echipă de experți evaluatori, alcătuită exact din martorii care au întocmit raportul de evaluare al .. Martorul a mai declarat că în cursul anului 2003, SGET SA a fost angajată de către inculpatul B. M. să întocmească un raport de evaluare al ., acesta alegând ca experți evaluatori exact experții din echipa sa, precizând totodată că SGET SA nu a fost contactată niciodată de . cu privire la întocmirea acestei lucrări, ci acest lucru s-a realizat în mod direct cu inculpatul B. M..

Inculpata D. a arătat la urmărirea penală că, în prezența sa, inculpatul I., după ce i-a anunțat în legătură cu necesitatea încheierii contractului de cesiune de creanță, l-a desemnat pe inculpatul B. să se ocupe de evaluarea acțiunilor de la ., astfel încât acestea să fie suficiente pentru a se garanta creanța de 1400 miliarde ROL deținută de . București la ..

Inculpatul T. a recunoscut că a împuternicit-o pe inculpata D. C. să se ocupe de evaluarea acțiunilor deținute de el și . la ., precizând că la momentul încheierii contractului de cesiune de creanță nr.260 bis el cunoștea deja rezultatul evaluării. Această precizare a inculpatului T. O. L. este încă o dovadă în susținerea existenței unei înțelegeri prealabile dintre cei doi inculpați, deoarece în condițiile în care raportul de evaluare al SGET a fost finalizat în 30.09.2003, iar contractul de cesiune de creanță nr.260 bis a fost încheiat la 05.09.2003, în mod normal inculpatul nu ar fi avut cum să cunoască la data încheierii contractului valoarea acțiunilor . decât dacă contractul nr.260 bis a fost încheiat ulterior lunii septembrie 2003.

Totodată, trebuie menționat că în aceeași perioadă în care a fost întocmit raportul SGET SA pentru acțiunile de la ., la solicitarea martorului P. I., o altă societate de evaluare a întocmit un raport de evaluare al acțiunilor acestei societăți, ocazie cu care s-a constatat că valoarea unei acțiuni este de 73.462 ROL).

P. expertiza financiar contabilă efectuată în cauză nr.4866/25.07.2006 în legătură cu cele două rapoarte de evaluare întocmite de SGET SA și . același pachet de acțiuni al ., s-au constatat următoarele:

- raportul de evaluare al SGET SA a avut ca scop declarat al evaluării estimarea valorii de piață a ., în vederea cumpărării unui pachet de acțiuni de către .;

- raportul de evaluare al . avut ca scop declarat al evaluării determinarea prețului acțiunii ce va sta la baza prețului de ofertă propus de ofertant pe piața de capital;

- raportul întocmit de SGET s-a bazat pe definiția dată de către standardele internaționale de evaluare a noțiunii de „valoare de piață”, în funcție de aceasta fiind alese metodele utilizate pentru evaluare;

- raportul întocmit de .-a bazat pe metodologia și legislația aplicabilă pieței de capital prevăzută în OUG nr.165/2002, OUG nr.28/2002 și Decizia nr.875/17.03.2003 a CNVM, în care se prevedea că „prețul de ofertă publică de preluare propus de inițiator este egal cu media aritmetică a prețurilor determinate”, motiv pentru care față de prețurile obținute prin diversele metode utilizate, media aritmetică a acestora a fost de 73.882 lei/acțiune;

- ambele rapoarte au fost realizate în aceeași perioadă, respectiv septembrie 2003, însă scopurile pentru care acestea au fost solicitate sunt fundamental diferite, motiv pentru care și rezultatele prevăzute în acestea se circumscriu aceleași direcții. Din acest motiv raportul de evaluare al SGET SA a stabilit o valoare de piață a . 1._.000 lei, în timp ce raportul de evaluare al . prețul unei acțiuni al . la valoarea de 73.882 lei/acțiune (vol.14, filele 72-89).

Referitor la modalitatea în care se întocmește un raport de evaluare, martorii audiați au precizat că în funcție de scopul declarat de către solicitant se aleg metodele de evaluare de către experți, raportul neputând fi utilizat într-un alt scop, contrar celui declarat.

Or, în prezenta cauză partea responsabilă civilmente . i-a indus în eroare pe experți cu privire la scopul pentru care trebuia întocmita lucrarea, necomunicându-le faptul că în realitate acesta era necesar pentru garantarea unei garanții într-un contract de garanție reală mobiliară.

Audiat fiind, martorul Măntoiu I., unul dintre experți, a declarat că dacă s-ar fi cunoscut adevăratul scop pentru care s-a solicitat lucrarea, atunci metodele alese ar fi fost altele și valoarea acordată acțiunilor societății ar fi fost cu mult mai mică.

Martorul R. T., directorul de producție de la ., a declarat că întreaga conducere executivă a ., mai puțin inculpata D., și-a manifestat dezacordul cu privire la această valoare, deoarece era evident că valoarea . nu era de 1400 miliarde ROL.

La rândul său, martorul I. G., directorul comercial de la ., a declarat, în legătură cu aceeași situație, că la nivelul societății se cunoștea că valoarea . era de 30 miliarde ROL.

Și martora B. M., angajata ., a declarat că în momentul în care s-a înregistrat în contabilitate valoarea creanței prevăzută în contractul de garanție reală mobiliară nr.329 s-a constatat că există o foarte mare contradicție între valoarea de piață a acțiunilor stabilită de Rasdaq, care era de aprox. 20 de ori mai mică decât cea stabilită prin raportul de evaluare al SGET, motiv pentru care s-a informat Consiliul de Administrație deoarece era o pierdere foarte mare.

Aceeași situație rezultă și din declarațiile martorilor Blaer P., Mironovici R. și Z. D. care, de asemenea, audiați fiind au precizat că aceste contracte au fost încheiate ca urmare a voinței celor doi acționari, respectiv . și . București, iar referitor la posibilitatea ca . să refuze cedarea sumei de aprox. 1400 miliarde ROL pe care o avea de recuperat de la . București, au arătat că acest lucru nu se putea realiza deoarece patronii nu doreau acest lucru.

Aceștia au mai declarat că la una dintre ședințele la care au participat la sediul . București din București s-a discutat despre ce urmau să facă inculpații I. A. M. și T. O. L. cu privire la creanța de 1400 miliarde lei, în sensul că se va utiliza un mecanism de cedare de creanță către ., ce va fi garantat cu acțiunile de la . care urmau să fie reevaluate de la aprox. 18 miliarde ROL la 1.400 miliarde ROL, această hotărâre fiind luată de cei doi inculpați, care erau factorii de decizie.

Martorii au mai declarat că despre această situație s-a discutat la aproximativ 7-8 ședințe ale Consiliului de Administrație al ., în care s-a atras atenția asupra inoportunității și pericolului acestei operațiuni, deși subiectul nu era pe ordinea de zi, inculpata D. C. întâlnindu-se cu inculpatul I. A. M. căruia i-a precizat poziția membrilor Consiliului de Administrație de a nu fi de acord cu aceste contracte, însă acesta a refuzat să revină asupra hotărârii, pe motiv că a discutat telefonic cu inculpatul T. O. L., care a avut aceeași opinie. Referitor la raportul de evaluare, aceștia au arătat că a fost efectuat de o societate unde inculpatul B. M. era factor de decizie.

Referitor la achiziționarea pachetului de acțiuni aparținând . de către inculpatul T., . era o societate legal înmatriculată, cu nr. de înmatriculare J._, având un capital social subscris și vărsat în valoare de 20._ ROL, fiind o societate cotată pe Rasdaq și deci aflată sub incidența legislației speciale aplicabile pieței de capital și implicit sub autoritatea CNVM.

Inculpatul T. a emis anunțul publicitar pentru lansarea unei oferte publice de cumpărare a acțiunilor ., ofertă semnată în numele acestuia de inculpatul I.. Și prospectul de ofertă publică de cumpărare a acțiunilor emise de . a fost semnat în numele inculpatului T. tot de inculpatul I., în calitate de mandatar, aspect care vine, odată în plus, să confirme împrejurarea că cei doi inculpați au acționat în mod concertat, premeditând toate activitățile ce fac obiect de cercetare în prezenta cauză și care au avut drept scop preluarea resurselor financiare ce reveneau de drept ..

Implicarea inculpatului I. A. M. în ceea ce privește activitatea de achiziționare a acțiunilor . este confirmată în primul rând de împuternicirea autentificată sub nr.361/7.02.2003, pe care acesta a acordat-o fratelui său, I. O., prin care îi permitea acestuia ca în numele său și pentru sine să efectueze plata către SSIF ACTIVE INTERNAȚIONAL SA pentru contravaloarea pachetului de acțiuni aparținând ..

Referitor la resursele financiare utilizate de inculpatul T. O. L. pentru plata contravalorii acțiunilor aparținând ., ce se doreau a fi achiziționate, se constată că această plată nu a fost efectuată de inculpat, ci de numitul I. O., care prin ordinul de plată nr.1/5.02.2003 a virat către SSIF ACTIVE INTERNAȚIONAL SA suma de 9._ lei, reprezentând „contravaloare acțiuni .” la ordinul inculpatul T. O. L..

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de către specialiștii DIICOT cu privire la aceste tranzacții așa cum sunt prevăzute în debitările și creditările conturilor aparținând lui I. O. și inculpatului T. O. L., rezulta următoarele:

- la data de 5.02.2003 numitul I. O. a depus în numerar, în contul său personal, suma de 300.000 USD ce a făcut obiectul unui schimb valutar, în aceeași zi fiind transformată în suma de 9._ lei;

- la aceeași dată, de 5.02.2003, numitul I. O. a dispus transferul, din contul său personal, în contul SSIF ACTIVE INTERNAȚIONAL SA a sumei de 9._ lei cu explicația „contravaloare achiziție acțiuni UTON SA la ordinul lui T. O.”.

Aceeași situație a constatat-o și Oficiul Național de Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor care, prin informarea nr.S/III/270/DI din 20.03.2003, a învederat că în legătură cu această tranzacție există suspiciuni cu privire la circuitele financiare realizate de numitul I. O. și de inculpatul T. O. L., cu privire la modalitatea de achiziționare a pachetului de acțiuni al ., considerându-se că aceasta este doar o modalitate facilă de reciclare a fondurilor provenite din activități ilicite, vizând ascunderea și disimularea naturii reale a provenienței și dispoziției banilor.

Deși CNVM nu a fost de acord cu realizarea acestei tranzacții, prin adresa emisă în data de 03.03.2003, inculpatul T. O. L. a încunoștințat SSIF ACTIVE INTERNAȚIONAL SA că a luat la cunoștință de neautorizarea de către CNVM a ofertei publice de cumpărare a acțiunilor emise de ., însă a notificat această societate de investiții financiare să cumpere totuși acțiunile respective, lucru care s-a și întâmplat.

Se constata astfel ca acțiunile . au fost achiziționate pe numele inculpatului T. cu fondurile financiare puse la dispoziție de către inculpatul I. M. prin fratele său, numitul I. O..

De altfel, prin informările Oficiului P. Combaterea Spălării Banilor, s-au adus la cunoștința organelor de urmărire penală următoarele aspecte:

- din informarea nr.S/III/270/DI din 20.03.2003 a Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, rezultă că există suspiciuni de tranzacții financiare suspecte cu privire la circuitele financiare realizate de numitul I. O. si inculpatul T. O. L., cu privire la modalitatea de achiziționare a pachetului de acțiuni la . din care rezultă următoarele aspecte:

- numitul I. O. este fratele inculpatului I. A. M., și împuternicit pe conturile . București, societate a cărei persoană de decizie este inculpatul;

- la data de 5.02.2003 în contul deschis la ROBANK pe numele numitului I. O. a fost depusă suma de 300.000 USD care a fost convertită în ROL și transferată în contul deschis la ABN AMRO BANK România SA aparținând ., scopul plății fiind declarat „contravaloare ofertă publică de cumpărare acțiuni . la ordinul dl.T. O.”;

- în informare se apreciază că deși au fost menționate sursele de finanțare, faptul că avem de-a face cu o acțiune de cumpărare a acțiunilor aparținând ., în realitate avem de-a face doar cu o modalitate facilă de reciclare a fondurilor provenite din activități ilicite, existând indicii temeinice cu privire la ascunderea și disimularea naturii reale a provenienței și dispoziției banilor;

- din informarea nr.S/IV/270/DI din 20.03.2003 a Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (vol.26, filele 1-31 D.u.p.)., rezultă că există suspiciuni de tranzacții financiare suspecte cu privire la circuitele financiare realizate de inculpații T. O. L. si D. C., martorii T. T., T. V. prin intermediul ., ., . București. S-a arătat, astfel, că, în cadrul sucursalelor C., Timișoara, C. și București ale ROBANK, specialiștii Băncii Naționale Române au constatat suspiciuni de spălare a banilor cu privire la numeroase operațiuni financiare derulate prin intermediul conturilor bancare ale . București, . București, ., ., . și FABER INVEST & TRADE INC., suspiciunile constând în aceea că viramentele efectuate nu au o justificare economică reală, vizează transferuri financiare interbancare foarte mari, urmate imediat de ridicare, cumpărarea cu sume a căror proveniență pare îndoielnică, de acțiuni la societăți comerciale, precum și participarea cu sume foarte mari, prezentate drept „aport la majorare capital social” la companiile achiziționate, acordarea de credite de către ROBANK și utilizarea acestora în alte scopuri decât cele pentru care au fost declarate, efectuarea între aceste societăți comerciale de plăți și încasări, în sistem încrucișat, astfel încât suma plătită de debitor se întoarce la acesta, fapt ce naște întrebarea „ce scop economic real poate avea o asemenea operațiune”.

De asemenea, la data de 3.06.2003, între . București, reprezentată de inculpatul I. A. M., în calitate de vânzător, și . SA, reprezentată de martora ȚIGANCEA C., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare produse petroliere în valoare de 26._ ROL.

În aceeași zi, între cele două societăți, reprezentante de aceleași persoane, s-a încheiat și contractul de garanție reală mobiliară nr.401, prin care . SA garanta către . București cu pachetul de acțiuni de 43,8% pe care-l deținea, printr-un gaj cu deposedare de rang I, plata produselor achiziționate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.400.

Conform fișei furnizor pusă la dispoziție de . București aferentă clientului . SA rezultă că, în perioada 1.11._03, acestei societăți i-au fost livrate mai multe cantități de benzină și motorină care, însă în mare parte exced perioadei de valabilitate a contractului nr.400, fiind anterioare încheierii acestuia.

Acest pachet de acțiuni trebuia să ajungă în posesia ., pentru a servi scopului comun al inculpaților I. și T., motiv pentru care, la data de 1.10.2003, între . București, reprezentată de inculpatul B. K. M., și ., reprezentată de inculpatul T. O. L., s-a semnat contractul de cesiune de creanță nr.306, în baza căruia prima societate îi cesiona celei de-a doua creanța în valoare de 26._ ROL pe care o avea asupra debitorului cedat . SA, vizând pachetul de acțiuni de 43% deținute la ., unde o acțiune avea o valoare de 75.608 ROL.

Din examinarea clauzelor contractului de cesiune de creanțe mai sus menționat, se observă că între clauzele acestuia nu se regăsește modalitatea prin care . va achita către . București prețul creanței cesionate și nici termenul de plată în care acesta trebuie achitat, cele două părți neputând indica nici măcar dreptul pentru care se cesionează creanța, precizând doar că într-o anexă viitoare la acest contract se vor stabili toate aceste aspecte, lucru care însă nu s-a întâmplat până în prezent. În realitate, acest contract de cesiune de creanță nu este altceva decât o liberalitate pe care . București a făcut-o către ., ca parte integrantă a înțelegerii preexistente între inculpații I. și T., urmând ca aceste acțiuni și cele deținute deja de inculpatul T. să servească la prejudicierea .>

Un alt aspect care confirmă înțelegerea preexistentă între cei doi inculpați este dat de adresa nr.2333 din 11.12.2003, prin care . SA a încunoștințat . cum că dorește să convoace AGEA la nivelul societății, deoarece intenționează să aducă la cunoștința celorlalți acționari vânzarea pachetului de acțiuni pe care societatea îl deține la . către . București, societate administrată de inculpatul T. O. L., fiind evident că aceștia nu puteau face distincția între inculpatul I. A. M. și inculpatul T. O. L., pe care deopotrivă îi asimilau cu . București.

Referitor la valoarea pe care o aveau acțiunile aparținând . aduse drept garanție la contractul de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003 de către inculpatul T. O. L. și partea responsabilă civilmente ., trebuie precizat că în permanență părțile care au intrat în contact direct sau indirect cu aceste garanții le-au apreciat la valoarea reală consemnată în contract, respectiv de 26._ ROL și 9._ ROL.

Acest aspect reiese din adresa nr.129/15.01.2004 . SA comunica . referitoare la executarea contractului de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003, prin care societatea recunoaște valoarea creanței în sumă de 26._ ROL, precum și contractele de cesiune de creanță încheiate între . București, . și ., precizând că este în imposibilitate de a onora creanța și indica faptul că este de acord cu executarea contractului de garanție reală mobiliară nr.401 din 03.06.2003.

Or, dacă valoarea pachetului de acțiuni de 43,8% deținut de . SA la . era de 800 miliarde lei, așa cum în mod nelegal s-a consemnat în contractul de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003 (respectiv 1.987.000 ROL/acțiune înmulțită cu numărul de acțiuni ce alcătuiau 43,8% din capitalul social al .), atunci această societate ar fi comunicat . că este de acord cu executarea acelei valori și nu a sumei de 26._ ROL și, firesc, s-ar fi întors cu acțiune în regres către . București pentru restituirea diferenței de sumă, deoarece livrările acestei societăți către . SA nu au fost în valoare de aprox. 800 miliarde ROL, ci în valoare de 26._ ROL.

În conformitate cu art.43 din OUG nr.28/2002 în legătură cu societățile cotate pe piața Rasdaq sau pe bursă, orice operațiune de vânzare, cumpărare, schimb, precum și orice altă operațiune translativă de proprietate, orice conversie sau exercitare a unui drept având ca obiect valori mobiliare sau alte instrumente financiare create în legătură cu valorile mobiliare emise de o societate deținută public se vor desfășura doar pe piețe reglementate și prin intermediul societăților de servicii de investiții financiare sau al altor intermediari autorizați de C.N.V.M.

Raportat la această situație, din probele existente la dosar rezultă că . SA a acționat, atunci când a achiziționat pachetul de acțiuni de la ., în limitele stabilite de CNVM și OUG nr.28/2002, respectiv a devenit proprietara lor urmare a ofertei publice nr.255/12.11.2002, prin care CNVM a autorizat achiziționarea pachetului de 43,8% acțiuni ale . la o valoare de aprox. 80.000 lei/acțiune.

Practic, din această împrejurare rezultă că la data de 12.03.2003 când a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni, acestea aveau o valoare reală de achiziție, stabilită în condiții concrete și reglementate de piața de capital, de 28._ ROL.

La aproximativ 2 luni de la data la care au fost achiziționate aceste acțiuni, respectiv la data de 19.05.2003, acestea au fost gajate în favoarea . București ca urmare a contractului semnat de . SA cu această societate, reprezentată de inculpatul I. A. M., valoarea lor fiind stabilită la suma de 26._ ROL, sumă care a fost transferată mai departe ca și creanță în contractul de cesiune de creanțe încheiat de . București cu . la data de 01.10.2003.

După ce au încheiat cele două contracte de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003 și de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003, inculpații I. A. M., T. O. L. și părțile responsabile civilmente . București și . au constatat că s-a realizat cadrul necesar pentru ca datoria de 1.400 miliarde ROL pe care . o avea de încasat de la . București să intre în patrimoniul ..

În aceste condiții, la datele de 26.11.2003 și 04.12.2003 ., prin inculpata D., a emis două notificări către inculpatul T., prin care îl informa pe acesta că în termen de 6 zile de la primirea lor să achite către . suma de 3.590.115 USD reprezentând contravaloarea primei plăți din prețul cesiunii, conform contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003 și a contractului de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003.

Practic, la o zi de la data la care s-a semnat contractul de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003, inculpata D. C. „îi oferă” inculpatului T. O. L. posibilitatea legală de a refuza executarea contractului nr.260 bis și implicit preluarea garanției supraevaluate consemnate în contractul nr.329.

P. adresa nr.7/15.01.2004, inculpatul T. O. L. în numele ., a comunicat inculpatei D. C. faptul că nu poate onora angajamentele asumate prin contractul de cesiune de creanță nr.260 bis și „invita” . să execute contractul de garanție reală mobiliară pentru recuperarea creanței. Aceeași „invitație” o învedera . și cu privire la . SA Dărmănești.

La rândul său, inculpatul T. O. L. a înaintat inculpatei D. C., în calitate de director general al ., o adresă similară în care preciza că nu poate onora angajamentele asumate prin contractul de cesiune de creanță nr.260 bis și că în aceeași situație se află și . SA Dărmănești.

O adresă similară, nr.127/12.04.2004, a emis inculpata D. C., în numele ., și către . SA Dărmănești, în atenția martorului Chealfă G., prin care solicita ca această societate să achite în conturile . suma de 26._ ROL, dar practic, din eroare, inculpata D. C. recunoaște implicit că valoarea acordată acțiunilor ., aduse ca și garanție de . SA Dărmănești în contractul nr.329/2003, a fost supraevaluată, deoarece dacă . ar fi considerat că valoarea reală a unei acțiuni a . ar fi fost de 1.987.000 ROL, așa cum s-a consemnat în contract, atunci ar fi notificat . SA Dărmănești pentru plata numărului de acțiuni înmulțit cu valoarea de 1.987.000 ROL/acțiune, ceea ce echivala cu aprox. 700 miliarde ROL, și nu cu suma mai sus menționată.

Concomitent cu aceste adrese, inculpata D. C. a emis către CNVM adresele nr.125/12.01.2004 și nr._/22.12.2003 prin care aducea la cunoștința acestei instituții că . a fost de acord să încheie un contract de garanție reală mobiliară ce avea ca obiect acțiuni ale unei societăți cotate pe Rasdaq.

CNVM – Direcția Juridică prin adresa nr.865/14.01.2004 a comunicat ., în atenția inculpatei D. C., că în cazul societăților cotate, transferul de proprietate asupra acțiunilor aparținând acestora se poate realiza numai cu respectarea regimului juridic special instituit prin legislația pieței de capital, iar în conformitate cu art.51 al.2 din OUG nr.28/2002 nu se permite executarea contractelor de garanție reală mobiliară, ce au ca și gaj acțiuni ce fac parte din aceste categorii.

Urmare a acestei adrese primite, Oficiul Juridic al . prin martorul C. M. a întocmit un referat în atenția inculpatei D. C., în care îi preciza acesteia că s-a purtat o corespondență cu CNVM în legătură cu încheierea contractului de garanție reală mobiliară nr.329/2003 încheiat de . cu . și că această instituție nu agreează și nu admite înscrierea ca acționari a dobânditorilor de acțiuni care le-au achiziționat prin alte mijloace decât cele realizate în cadrul operațiunilor desfășurate pe piața reglementată și prin intermediul unei societăți de investiții financiare.

Mai mult decât atât, se prevedea în acel referat că OUG nr.28/2002 nu admite ca transferul dreptului de proprietate a unor acțiuni aparținând unei societăți cotate, să se realizeze prin punerea în executare a unor contracte de garanție reală mobiliară.

Deoarece încheierea celor două contracte a declanșat o . discuții la nivelul ., purtate atât de membrii Consiliului de Administrație, cat și de auditorul financiar al acesteia, . SRL Onești, inculpata D. C. a supus spre aprobare Adunării Generale Extraordinare și Ordinare a acționarilor ai . la data de 05.12.2003 cele două contracte.

Analizând procesul-verbal întocmit cu acea ocazie se poate constata că acționarii minoritari au votat împotriva încheierii acestor două contracte, deoarece s-a apreciat că ele sunt favorabile exclusiv acționarilor majoritari, singurele societăți care au votat pentru fiind . și . București.

La acest moment, pentru inculpați a apărut o problemă majoră în derularea planului lor infracțional, având în vedere că dispozițiile legale nu le permiteau transferul dreptului de proprietate vizând acțiunile de la . pentru . și că acționarii minoritari ai societății votaseră împotriva încheierii celor două contracte.

P. a-și duce la bun sfârșit planul inițial, soluția găsită de inculpați a fost înaintarea unei cereri de chemare în judecată din partea . față de . și . SA Dărmănești. P. cererea de chemare în judecată nr.390/16.01.2004, . a solicitat Tribunalului Bacău să se pronunțe cu privire la executarea contractului de garanție reală mobiliară nr.329 din 25.11.2003, precizând că în urma notificărilor pe care le-a efectuat față de . și . SA Dărmănești, aceste două societăți, prin adresele nr.7/15.01.2004 și 129/15.01.2004, i-au comunicat că recunosc cuantumul creanței și și-au arătat disponibilitatea cu privire la executarea gajului, motiv pentru care s-a solicitat transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Din analiza cererii de chemare în judecată se constată că inculpata D. C., cu intenție, a „omis” să comunice instanței că, în legătură cu aceste acțiuni ale ., CNVM, ca autoritate de control, a respins solicitarea de transfer a dreptului de proprietate formulată de ..

Inculpatul T. O. L. s-a prezentat personal la data pronunțării sentinței și a comunicat judecătorului că nu înțelege să o atace cu apel, renunțând astfel în mod expres la calea de atac prevăzută de lege și achiesând expres la soluția instanței motiv pentru care sentința a devenit irevocabilă. Practic prin recunoașterea datoriei, . și . SA Dărmănești au achiesat de asemenea la pretențiile CAROM, făcând ca judecata să fie o simplă formalitate.

Urmare a acestei cereri de chemare în judecată, la data de 02.02.2004 Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr.214, a admis solicitarea formulată de . și a dispus transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de . SA Dărmănești și inculpatul T. O. L. către ., ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de cesiune de creanță nr.260 bis.

Ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.214/2.02.2004 a Tribunalului Bacău, prin adresa nr._/6.04.2004, . comunicat ., în atenția inculpatei D., că la data de 5.04.2004 s-a efectuat transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute la . de inculpatul T. O. L. și . SA Dărmănești în contul ., care a devenit proprietara pachetului de 90,9% acțiuni.

Urmarea tuturor acestor activități desfășurate de inculpați a reprezentat-o încheierea notei de stingere a datoriei dintre . București și ., conform căreia între aceste două societăți nu mai exista niciun fel de creanță sau debit ca urmare a încheierii contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003.

La rândul său, inculpata D. C. a întocmit un referat privind situația executării contractului de garanție reală mobiliară nr.239 din care rezulta succesiunea evenimentelor ce au dus la situația de a se înregistra în patrimoniul . a unei pierderi de aprox. 1350 miliarde lei, arătându-se că în realitate capitalul social al . valorează 20._ ROL, iar participația care revine . este de 18._ ROL, în condițiile în care valoarea creanței cesionate de . către . este de 1._.083 lei, rezultând o diferență de 1._.083 ROL, situație în care se consideră că aceasta ar trebui înregistrată pe pierderi în bilanțul anului 2004.

Acest raport a fost semnat de către auditorul . SRL Onești cu obiecțiuni, acesta menținându-și considerația că valoarea acordată acțiunilor . prin raportul de evaluare al SGET din luna septembrie 2003 a fost supraevaluată.

P. urmare, prin Nota ce justifica înregistrarea în contabilitatea . a contractului de cesiune de creanță nr.260 bis și a sentinței civile nr.214/2.02.2004, în conformitate cu art.44 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr.1753/2004 privind aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv, privind evaluarea titlurilor de valoare, s-a constatat că acțiunile . ce au fost înregistrate la o valoare de 1.987.000 ROL au fost supraevaluate și că o acțiune a acestei societăți valorează în realitate 145.012 lei, motiv pentru care s-a constituit un provizion de pierdere aferent tranzacțiilor mai sus menționate, în sumă de 1._.235 ROL.

La rândul său, auditorul . SRL Onești, la data de 18.02.2005, a informat . că își menține punctul de vedere cum că raportul de evaluare întocmit de SGET la 30.09.2003 conferă acțiunilor de la . o valoare supraevaluată.

Audiate în legătură cu această situație, martorele M. V. și U. T. au declarat că au purtat discuții cu inculpata D. C. în repetate rânduri, căreia i-au precizat că aceste acțiuni nu valorează cât creanța de 1.400 miliarde ROL pe care . a cesionat-o către ..

Odată încheiat contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, . a devenit astfel creditorul . București cu suma de 1._.083 ROL.

P. urmare, în perioada imediat următoare intrării în vigoare a contractului de cesiune de creanță nr.260 bis, respectiv din data de 05.09.2003 până la data de 31.12.2004, . București a achitat și s-a compensat cu . cu următoarele sume de bani:

- conform procesului-verbal de punctaj încheiat la 27.03.2004 cele două societăți s-au compensat cu privire la suma de_.194 ROL, astfel că . București a rămas debitoare față de . cu suma de_.889 ROL;

- în continuare, din suma de_.889 ROL, . București a achitat cu ordine de plată prin virament bancar, direct sau la ordinul ., suma de_.582 ROL, folosind în acest scop diverse justificări, astfel că între cele două societăți a mai rămas un debit constând în diferența dintre cele două sume, menționate mai sus.

De asemenea, din situația vizând facturile emise de . București către . și care au făcut obiectul compensării prin contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, se confirmă faptul că, urmare a compensării, . a devenit creditorul . București cu suma de_.889 ROL, aspect care confirmă intenția inculpaților I. A. M. și T. O. L. de a găsi surse financiare care să le permită continuarea activității propriilor societăți, având drept scop lipsirea de resurse financiare a ..

Analizând temeiul de drept care a stat la baza achitării și compensării sumelor de bani, mai sus menționate, între ., reprezentată de inculpatul T. O. L., și . București, reprezentată de inculpatul I. A. M., se constată că acestea își au rădăcina în creanța cedată de . de aprox. 1.400 miliarde ROL, în baza contractului de cesiune de creanță nr.260 bis.

În prima parte a considerentelor prezentei decizii Curtea a analizat modalitatea în care pachetul majoritar de acțiuni al CAROM a ajuns în proprietatea .>

Astfel, urmare a discuțiilor purtate de comisia de negociere numită de APAPS cu reprezentanții ., s-a ajuns ca de la un preț de_.000 lei, cât valora pachetul de 51% acțiuni al ., conform raportului de evaluare întocmit cu ocazia ofertei de vânzare, (o acțiune valorând de 25.000 lei), acesta să fie achiziționat de . la un preț de 21._ lei (o acțiune valorând aprox. 1000 lei), exact suma pe care această societate a virat-o la data de 17.03.2003 cu titlu de garanție pentru participarea la licitație.

De asemenea, referitor la volumul investițiilor necesare pentru asigurarea profitabilității societății, care inițial a fost estimat în dosarul de prezentare al . la suma de 50.436.000 USD, urmare a negocierilor s-a ajuns a se accepta efectuarea de către . a unor investiții în sumă de 3.542.000 USD și 2.000.000 Euro din sursele proprii sau atrase de această societate.

În legătură cu modalitatea în care s-a negociat preluarea pachetului de acțiuni, care de altfel a prejudiciat în mod clar interesele statului roman, membrii comisiei de negociere din partea APAPS, au arătat că, dat fiind faptul că . a fost singurul ofertant pentru achiziționarea pachetului de acțiuni și dată fiind metoda negocierii directe aleasă de conducerea APAPS, s-a ajuns la valorile consemnate în contract.

P. contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003, . și-a asumat o . obligații investiționale, reflectate în art.12.5, 13.1 și 14.1, după cum urmează: 1. conform art.12 pct.5 ca . trebuia să efectueze în . din surse proprii sau atrase investiții de mediu și măsuri cuprinse în programul de conformare în sumă de 3.542.000 USD, în caz de neexecutare urmând să se calculeze penalități egale cu 55% din suma rămasă neinvestită, după data împlinirii fiecărei scadențe și cumulat până la realizarea integrală a investiției de mediu asumate, plata acestor penalități neexonerând . de neîndeplinirea obligațiilor asumate prin prezentul contract; 2. în baza art.13.1 . trebuia să susțină activitatea curentă a . prin infuzie de capital de lucru sau capital circulant, din surse proprii și/sau atrase în numele său, în sumă de 1.000.000 Euro plătibili în 5 ani, stabilindu-se ca sancțiune a neîndeplinirii a acestei clauze pactul comisoriu de grad IV și rezoluțiunea ope legis, fără notificare sau altă formalitate prealabilă, APAPS fiind îndreptățit să rețină de drept toate sumele pe care cumpărătorul le-a plătit în baza contractului până la desființarea acestuia, așa cum rezultă din art.13.3; 3. referitor la investițiile/aport de capital la art.14.1 s-a prevăzut că . va efectua în . din surse proprii și/sau atrase în numele său, pe o durată de 5 ani, o investiție în numerar aport la capitalul societății în sumă de 1.000.000 Euro, stabilindu-se conform art.14.4 că în cazul în care nu se va realiza această obligație, se vor plăti penalități pe zi întârziere din valoarea tranșei investiționale respective, aliniate la nivelul celor calculate pentru creanțele bugetare; 4. la art.14.3 din contract, s-a mai prevăzut că pentru certificarea investițiilor efectuate în numerar este necesar un certificat emis în acest scop de cenzorii . sau firma specializată de audit; 5. conform art.20 din contract în cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a oricăreia din obligațiile prevăzute în contract, . va plăti către APAPS o penalitate de 30% din prețul de cumpărare care nu exonerează societatea de executarea obligației, iar în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, APAPS va reține toate sumele achitate de către cumpărător în contul contractului (vol.17, filele 28-47, vol.22, filele 1-21, 22-42);

Referitor la modalitatea de efectuare a acestor investiții, în cadrul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003 se prevedea că în mod obligatoriu . trebuia să le efectueze din surse proprii sau atrase în numele său.

Potrivit OG nr.25/2002, vizând unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, așa cum a fost modificată ulterior prin Legea nr.198/2003 și Legea nr.340/2005, prin surse din care pot fi realizate investițiile, în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate de cumpărător prin contract, se înțeleg următoarele: sumele de bani virate direct de cumpărător, în numele și din contul său, în contul bancar al societății achiziționate; dividendele cuvenite cumpărătorului, asociatului și/sau afiliatului acestuia, în calitate de acționar al societății, lăsate cu titlu definitiv la dispoziția acesteia; aportul în natură realizat efectiv din sursele proprii ale societății cumpărătoare; partea de profit net repartizat din sursele proprii de finanțare; sumele de bani acordate inclusiv cu titlu de împrumut de către cumpărător, asociați și/sau afiliații acestuia ori de către societățile din cadrul grupului din care face parte cumpărătorul;sumele de bani acordate de către un terț societății, pe baza unei convenții cu cumpărătorul;alte surse care pot fi utilizate pentru realizarea de investiții prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.11 din același act normativ, legiuitorul a prevăzut că investiția se consideră realizată dacă certificatul emis de cenzori sau de firma de audit, prevede clar că până la îndeplinirea scadenței: investiția realizată de cumpărător corespunde valorii investiționale asumate prin contract; înregistrarea în contabilitate a investițiilor efectuate este realizată în conformitate cu legislația contabilă în vigoare;sursele de finanțare a investițiilor corespund prevederilor prezentei ordonanțe și/sau celor din contract, aspecte care confirmă încă o dată faptul că sumele de bani pe care . trebuia să le transfere în cadrul ., cu titlu de investiții, independent dacă se ia în discuție contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003 sau OG nr.25/2002 trebuiau în mod obligatoriu să aparțină fie lui T. O. în calitate de asociat al ., fie . sau societăților afiliate acesteia, fie societăților din cadrul grupului din care face parte ..

În aparență, . și-a realizat obligațiile investiționale asumate prin contractul de privatizare nr.18/19.06.2003, dar în realitate sursa acestor sume virate nu corespundea nici clauzelor asumate prin contract de această societate și nici dispozițiilor legale pe care le-am enunțat mai sus.

Anterior încheierii contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, . București era creditorul . cu suma de_.194 lei, creanță rezultată din livrările de produse petroliere realizate între cele două societăți.

După încheierea contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, . a devenit, din punct de vedere al acestui act, creditorul . București, cu suma de 1._.083 lei.

În perioada imediat următoare intrării în vigoare a acestui contract, cele două societăți s-au compensat reciproc una cu cealaltă, motiv pentru care la data de 27.03.2004 . București a rămas debitorul . cu suma de_.889 lei.

Aceeași situație rezultă și din fișa de cont beneficiar aferentă . București, din care rezultă că la data de 28.02.2004 datora . suma mai sus menționată, rezultată din compensarea datoriei anterioare a . de_.329 lei cu contractul de cesiune de creanță nr.260 bis, în valoare de 1._.083 lei.

Din probele administrate s-a mai constatat că . prin inculpatul T. O. L., după încheierea contractului de cesiune de creanță nr.260 bis, prin mai multe adrese, fără dată și fără număr, îi solicita . București să achite către diverse societăți comerciale mai multe sume de bani, indicându-se ca temei acest contract. Urmare a acestor adrese, la rândul său, . București s-a conformat și a achitat sumele de bani solicitate, în paralel acestea fiind operate în contabilitatea societății și scăzute din datoria pe care . București o avea față de ..

În continuare, . a emis către . București, în atenția inculpatului I., mai multe adrese prin care dispunea ca această societate să vireze următoarele sume de bani, către ., având drept justificare contractul de cesiune de creanță nr.260 bis: 62._ lei, 61._ lei, 60._ lei, 6._ lei, 90.188 USD, totalizând suma de_.075 lei. Audiat în legătură cu aceste adrese, martorul P. N., cel care le-a emis, a arătat că, în calitate de vicepreședinte al ., a semnat aceste adrese din dispoziția inculpatului T., indicând faptul că de fiecare dată când trebuia să semneze asemenea documente era anunțat de către inculpat în acest sens și că niciodată nu a semnat vreun act fără ca inculpatul T. să cunoască acest lucru. La rândul său, . București a emis ordinele de plată nr.393 și 394/11.03.2004, 400/12.03.2004, 450 și 452/15.03.2004, prin care a virat către . sumele care i-au fost dispuse, în cuantum de_.075 lei, cu justificarea „plată la ordinul . pentru contravaloare investiții mediu, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.18/9.06.2003 încheiat cu APAPS”.

Din documentele de evidență contabilă puse la dispoziția organului de urmărire penală de către ., vizând situația ., rezultă că suma de_.075 lei a fost achitată de către . București la ordinul său având unică justificare contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003. Aceeași situație o constată și expertiza financiar contabilă nr.4866 dispusă în cauză, întocmită în legătură cu stabilirea relațiilor comerciale și derularea contractelor dintre . București - . - . București - ., din care a rezultat faptul că achitarea celor_.075 lei către . s-a realizat de către . București la ordinul ., în baza contractului de cesiune de creanță nr.260bis.

Singurul temei juridic în baza căruia . putea să ordone aceste plăți era contractul de cesiune de creanță nr.260 bis, deoarece până la data intrării în vigoare a acestui contract, . era debitorul . București, acest raport schimbându-se odată cu încheierea contractului mai sus menționat, în sensul că . a devenit creditorul . București. În același sens, se situează și constatarea tehnico-științifică realizată de specialiștii DIICOT, în baza art.112-113 C.p.p., atunci când au analizat relațiile comerciale stabilite între societățile mai sus menționate și din care rezultă concluzia că dacă contractul de cesiune de creanță nr.260 bis nu s-ar fi încheiat, suma de_.075 lei nu ar mai fi trebuit plătită de . București deoarece . nu avea temei juridic în baza căruia să solicite această plată, fiind debitorul acestei societăți.

Ca atare, concluzia care rezultă din toate aceste tranzacții este aceea că cei_.075 lei era suma de bani ce aparținea de drept ., parte integrantă a creanței în valoare de 1._.083 lei, rezultată ca datorie a . București în baza facturilor emise conform contractului de distribuție cu clauză exclusivă nr.240/2002, preluată nelegal de către . prin contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/2003.

Practic, dacă contractul nelegal nr.260 bis nu s-ar fi încheiat, atunci acești bani ar fi aparținut de drept ..

P. a simplifica înțelegerea acestor operațiuni Curtea arată că, în esență, în urma înțelegerii infracționale dintre inculpații I. și T., pe de o parte, au fost stinse datorii reciproce dintre . București și ., folosindu-se în acest scop banii ce se cuveneau de drept . de altă parte, tot din acești bani, ai . ce îi erau datorați legal de către . București, inculpații I. și T. au plătit suma de_.075 lei ce era datorată de . . societate fiind practic plătită chiar din proprii săi bani.

Odată virate sumele de bani, mai sus menționate, prin adresa nr.3494/30.03.2004, ., prin inculpata D., a confirmat . București plata făcută la ordinul ., prin ordinele de plată nr.393 și 394/11.03.2004, 400/12.03.2004, 450 și 452/15.03.2004, sume de bani ce au reprezentat contravaloarea investițiilor de natură tehnologică și tehnică, de mediu și capital de lucru, asumate de . prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003, conform clauzelor contractuale prevăzute de art.9.13, 14.1, 12.5 și 13.1.

Deși aceste sume au fost virate în considerarea obligației rezultate din contractul de cesiune de creanță nr.260bis/5.09.2003, pentru a crea posibilitatea justificării realizării obligațiilor investiționale asumate de . prin contractul de vânzare-cumpărare nr.18/9.06.2003, încheiat cu A., în fapt, . București a dispus virarea acestor de ani direct într-un cont aparținând ., despre care avea cunoștință că este gajat în favoarea FABER INVEST & TRADE INC, în sensul că toate încasările prezente și viitoare de pe acest cont reveneau exclusiv acestei societăți, fără ca . să poată face opoziție în vreun fel.

P. a explica cinismul ieșit din comun cu care a acționat inculpatul I., trebuie arătat că inculpatul I. este directorul general al FABER INVEST & TRADE INC SUA Delaware, societate care, de asemenea, a desfășurat relații comerciale cu ., fiind societatea care importa în numele . țiței de pe piața internațională a petrolului și exporta în numele acesteia produsele petroliere finite.

. București și . București fac parte din „grupul de firme VGB”, controlat și administrat de inculpatul I. A. M., grup la care sunt afiliate și firmele FABER INVEST & TRADE INC SUA Delaware și BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, societate care din iulie 2003 a devenit acționar cu aprox. 49% acțiuni la ., iar din septembrie 2004 a devenit acționar și la . cu 51% acțiuni.

Practic, inculpatul I. nu s-a rezumat doar la a plăti . a . proprii bani ai CAROM, dar s-a asigurat că . putea sub nicio formă să încaseze această sumă de bani, sumă de bani ce a ajuns în mod direct tot sub controlul inculpatului I., în calitatea sa de administrator de fapt al FABER INVEST & TRADE INC. Având în vedere aceste motive, Curtea nu poate accepta sub nicio formă susținerea avocatului inculpatului I. în sensul că acesta ar fi fost într-o eroare de fapt cu privire la infracțiunea de înșelăciune.

În realitate, această sumă de bani ce era datorată . . baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 18/9.06.2003, încheiat cu APAPS, nu a ajuns niciodată în proprietatea .>

La datele de 14.01.2004 și 16.03.2004 auditorul . SRL Onești, prin martora M. V., a emis certificatele prin care se atesta că în conformitate cu OG nr.25/2002, . și-a achitat obligația investițiilor de mediu, de natură tehnică și tehnologică și infuzie de capital, asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003 la punctele 14.1, 13.1 și 12.5.

Audiată fiind în legătură cu modalitatea de emitere a acestor certificate, martora M. V. a declarat că documentele care au stat la baza emiterii acestor certificate i-au fost puse la dispoziție de inculpata D., direct sau prin martora B. M., fără însă a i se aduce la cunoștință că sursa banilor nu aparținea ., ci ea provenea din contractul de cesiune de creanță nr.260 bis. Martora a mai declarat că în momentul în care a descoperit în contabilitatea . înregistrat contractul de cesiune de creanță nr.260 bis, compensat cu acțiunile de la ., i-a precizat inculpatei D. că nu trebuie să accepte o atare operațiune deoarece va decapitaliza societatea și nu-și va mai putea continua activitatea.

La rândul său, martora U. T., celălalt reprezentant al auditorului, audiată fiind a confirmat cele precizate de martora M. V., a arătat că în mod greșit auditorul a acceptat fără o verificare prealabilă cele precizate de inculpata D., cum că sursa investițiilor aparține ., fără a verifica în realitate acest lucru.

P. adresa nr.10/18.11.2005, . SRL Onești, prin martorele M. V. și U. T., a comunicat care au fost documentele care au stat la baza emiterii certificatelor întocmite conform OG nr.25/2002 privind îndeplinirea de către . a obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr.18/19.06.2003, din aceasta rezultând faptul că acestea au fost emise nelegal deoarece cele două reprezentante ale auditorului nu au avut acces la toate informațiile necesare, necunoscând care a fost sursa de proveniență a banilor ce a stat la baza investițiilor afirmativ realizate de către ..

P. urmare, inculpata D., prin modalitatea în care a prezentat documentele financiar contabile auditorului . SRL Onești, a reușit să convingă această societate să emită documente ce nu atestau o stare de fapt reală, inducând astfel APAPS în eroare, în sensul că, așa cum rezultă din adresa nr.6912/11.08.2004, această instituție, în baza certificatelor emise de auditor, a constatat realizate în totalitate obligațiile investiționale asumate de ., prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003.

APAPS – Direcția de Secretariat a emis două adrese una către . – în atenția inculpatului T., cu nr.DCP/872/15.12.2005, prin care confirma realizarea investițiilor asumate prin contract și cea de-a doua emisă către Departamentul Postprivatizare prin care în conformitate cu hotărârea nr.16 din data de 2.04.2004 confirma realizarea angajamentului investițional pentru mediu, asumat de ., deși din declarațiile date de către angajații societății . fără dubiu că investițiile de mediu nu au fost realizate de . din resursele proprii ale .>

Curtea constată că inculpații au reușit să inducă în eroare APAPS – Departamentul Postprivatizare în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de investiții asumată de . prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003, în sensul că suma de bani achitată de . București la ordinul . nu a provenit din sursa proprie sau atrasă a acestei societăți, ci a avut ca bază de justificare juridică contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/2003, sens în care așa-zisele investiții au reprezentat în realitate banii ..

În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune de spălare de bani de care este acuzat inculpatul T., Curtea constată că partea responsabilă civilmente .> Timișoara se putea găsi, la un moment dat, în situația de a fi obligată să restituie creanța preluată prin contractul de cesiune de creanță nr.260 bis, în cazul în care cele două contracte ar fi fost desființate ca nelegal încheiate.

Ca atare, era necesar atât pentru . și pentru beneficiarul direct al acesteia, inculpatul T., a da o aparență de legalitate sumelor de bani ce urmau a fi primite și compensate cu . București în baza contractului de cesiune de creanță nr.260 bis.

În aceste condiții, pentru a disimula sursa ilicită a banilor, inculpatul T. a încheiat, la data de 31.12.2003, un contract de cesiune de acțiuni cu martorul V. L., conform căruia . urma să achiziționeze pachetul de 85,6% acțiuni de la . Hunedoara, stabilindu-se un preț de cesiune de 220 miliarde lei ROL.

Conform contractului martorul V. L., urma să primească de la . suma de 3._ lei, iar diferența de_.000 lei - direct de la inculpatul T., ca împrumut al acestuia către ..

Urmare a încheierii acestui contract, practic, partea responsabilă civilmente . a consemnat scriptic în actele contabile, că deține 85,6% din acțiunile aparținând . Hunedoara, achiziționate la prețul de 220 miliarde lei, preț ce a fost plătit de către inculpatul T., cu titlu de creditare societate și partea responsabilă civilmente ., inculpatul urmând să-și recupereze de la . făcută.

Analizându-se contractul încheiat și înregistrat în contabilitatea ., se poate constata că acesta nu poartă data semnării, nu are număr de înregistrare și nu prevede un termen de rambursare a sumei cu care inculpatul și-ar fi creditat societatea, partea responsabilă civilmente ..

La 31.12.2003, în contabilitatea . s-a înregistrat stingerea obligației de plată de_.000 lei față de V. L. pentru contravaloarea titlurilor de participare achiziționate de . de la acesta și, implicit, se confirmă obligația societății față de inculpat pentru restituirea sumei mai sus menționate. Aceeași situație a fost constatată și prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către specialiști în baza art.112-113 C.p.p., atașat la dosarul cauzei, unde se arată că referitor la modul de înregistrare în contabilitate a sumei de_.000 lei, reiese că este evidențiată doar obligația de restituire a acestei sume de către . către inculpat, acesta apărând ca fiind creditorul societății cu suma mai sus menționată.

De asemenea, se mai constată faptul că referitor la suma de_.000 lei, așa cum rezultă și din documentele atașate la dosarul cauzei, dar și din declarațiile inculpatului T. și ale martorului V. L., niciodată suma respectivă nu a fost înmânată acestuia, practic înregistrarea acreditării în actele societății realizându-se doar scriptic, aceeași fiind și concluzia raportului de expertiză financiar contabilă nr.4866/25.07.2006.

Capitalul social al . Hunedoara era de 7._ lei, împărțit într-un număr de 314.989 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei/acțiune. . era o societate tranzacționată pe Rasdaq, ceea ce însemna că avea un preț de cotație ce îi conferea valoarea maximă a unei acțiuni, din analiza documentelor ce au fost comunicate de către CNVM rezultând că valoarea maximă a prețului pe piață a fost de 31.000 lei/acțiune.

Referitor la valoarea efectivă pe care o avea . Hunedoara din bilanțul contabil aparținând acestei societăți, aferent anului 2002, a rezultat faptul că aceasta a prezentat o cifră de afaceri de 70._ lei, iar în anul 2003 o cifră de afaceri de 81._ lei, înregistrând un profit aferent anului 2002 de 24._ lei.

Conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. TM/20 din 17.07.2002 încheiat de martorul V. L. cu APAPS, referitor la achiziționarea pachetului de 85,6% acțiuni aparținând . Hunedoara, rezultă că prețul plătit pentru achiziționarea acestora a fost de 17._ lei, consolidat în USD la valoarea de 533.298 USD.

Prețul plătit de inculpatul T. pentru pachetul de acțiuni a fost de 815.603 lei/acțiune, adică de 32 de ori mai mare decât valoarea nominală a unei acțiuni și de 26 de ori mai mare decât valoarea maximă tranzacționată, fiind cu mult superior valorii efective a acțiunilor tranzacționate.

Referitor la modalitatea de plată a acestor acțiuni, din ordinele de plată comunicate de către . rezultă că în mod efectiv martorului V. L. i-a fost achitată suma de 1 miliard lei de către ., aceeași societate achitând aproximativ 2 miliarde lei la Trezoreria Timișoara în contul martorului, pentru plata datoriilor rezultate din încheierea contractului de cesiune acțiuni vizând . Hunedoara.

La câteva zile după ce martorul V. L. a fost audiat de procuror în legătură cu contractul de cesiune de acțiuni vizând . Hunedoara, martorul și-a amintit „brusc” că ar fi încheiat un protocol sub semnătură privată cu inculpatul, conform căruia acesta trebuia să-i achite suma de_.000 lei până în data de 19.10.2006, situație în care, dacă nu va realiza acest lucru, martorului îi vor reveni 15% din acțiunile .. P. a da o aparență de legitimitate acestor susțineri martorului V. L. i s-a cedat ulterior un număr de acțiuni ale .>

Din păcate pentru inculpatul T. însă, din probele administrate în cauză a rezultat că protocolul pe care martorul V. L. l-a semnat cu inculpatul T. O. L., prezentat de martorul V. L. la câteva zile de la audierea de la P., prezintă un alt conținut și a fost încheiat în formă autentică la data de 10.07.2003, prin acesta stabilindu-se transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni de 85,6% deținut de martor la . Hunedoara și încheierea unui contract de novație cu schimbare de debitor cu APAPS. De asemenea, se poate observa din declarațiile date de martorul V. L. că acesta are serioase probleme în a-și aminti locul unde a fost semnat acest protocol sau dacă inculpatul T. a fost prezent la semnarea acestuia, aspecte ce dovedesc că acest înscris a fost „constituit” în scopul de a justifica și de a oferi o aparență de legalitate tranzacțiilor comerciale nelegale consemnate în documentele ..

Mai mult decât atât, analizându-se rulajele conturilor martorului V. L. și ale martorilor T. D. V., M. G., Pauta M., T. R., T. T., V. Atila, C. C., Tirziu D., Ciuca S. și Pauta V., toți angajați la societăți din „grupul T. SA”, rezultă faptul că din conturile acestora au plecat mai multe sume de bani la datele de 18, 19 și 20.09.2002 către contul martorului V. L., bani cu care s-a achiziționat pachetul de acțiuni de 85,6% aparținând . Hunedoara și care la data de 31.12.2003 au făcut obiect de vânzare-cumpărare cu ..

Practic, aceste tranzacții nu fac altceva decât să dovedească faptul că, în realitate, inculpatul T. O. L. nu a cumpărat pachetul de acțiuni de la . Hunedoara deoarece îl deținea deja achiziționându-l prin persoane interpuse.

Mai mult decât atât, toate tranzacțiile financiare realizate între conturile bancare ale martorilor mai sus menționați și conturile bancare ale martorului V. L. s-au realizat în perioada 18-20.09.2002.

Audiați fiind, martorii T. D. V., M. G., Pauta M., T. R., T. T., V. Atila, C. C., Tirziu D., Ciuca S. și Pauta V. au declarat că sumele de bani ce apar transferate de pe conturile lor în conturile martorului V. L. în realitate i-au aparținut acestuia, care i-a înmânat pentru a fi depuși în numele său, în scopul evitării unor suspiciuni de tranzacții financiare suspecte.

Martorul T. T., vicepreședinte al Consiliului de Administrație al ., a declarat, în legătură cu suma de bani pe care a virat-o în contul martorului V. L. pentru ca acesta să achiziționeze acțiunile de la . Hunedoara, că nu-și aduce aminte să fi avut vreodată cont deschis la ROBANK, amintindu-și acest lucru abia când procurorul i-a prezentat extrasul său de cont din 20.02.2002, precizând în același timp că deși banii au plecat din contul său, ordinul de plată a fost semnat de numitul C. S., contabil șef la ..

De asemenea, V. L. a arătat, în legătură cu proveniența banilor pe care i-a utilizat să achiziționeze acțiunile de la . Hunedoara, că i-a procurat de la bunicul său, L. Ș., însă a considerat necesar ca să dea acești bani numiților T. D. V., T. T., Mozos G., T. R., T. D., V. Attilo, C. C., C. S., Păuță V. și Păuță M., toți angajați ai ., pentru ca aceștia să-i depună în contul său deschis la ROBANK – Sucursala Timișoara pentru ca ulterior să fie virați către APAPS deoarece „așa a considerat la momentul respectiv, datorită procedurilor bancare și regulamentului băncii”.

Această explicație frizează absurdul și este o încercare disperată prin care martorul încearcă să ascundă faptul că banii folosiți de el pentru a achiziționa acțiunile TALC DOLOMITA fuseseră, de fapt, primiți tot de la inculpatul T..

În concluzie, Curtea constată faptul că pentru a putea retrage și a folosi în scop personal suma rezultată din contractul de cesiune de creanță nr. 260bis/2003, primită în mod nelegal de la . București, inculpatul T. a încheiat un contract de cesiune de acțiuni cu martorul V. L., vizând ., prin care s-a fixat un preț supraevaluat a acțiunilor achiziționate, de aprox._.000 lei. Inculpatul a conceput această activitate infracțională deoarece a dorit să disimuleze și să ascundă sursa ilicită de proveniență a sumelor de bani, pentru ca ulterior acesta să o poată folosi în interes personal și pentru a crea o aparență de legalitate pentru sumele de bani nelegal obținute.

După ce s-a înregistrat în contabilitate creditarea fictivă pe care a realizat-o inculpatul T. față de ., urmare a contractului încheiat cu martorul V. L., în baza convențiilor privind compensarea obligațiilor nr.1073/30.09.2004 și 492/30.06.2004 încheiate de inculpatul T. cu ., a solicitat societății să-i restituie parte din creditarea efectuată. Din situația pusă la dispoziția organului de urmărire penală de către ., vizând contul „client” al inculpatului T. aferent anului 2004, la data de 30.03.2005 rezulta că acesta avea o datorie față de societate în sumă de 16._ lei.

Între inculpat și . s-au încheiat mai multe contracte de antrepriză, nr.22/26.05.2003 și 117/23.09.2004, avându-l pe inculpatul T. ca beneficiar, din conținutul cărora rezultă faptul că societatea va executa pentru acesta lucrări de antrepriză în interesul său personal, în sumă de 2.300.000 Euro.

P. a se consemna calitatea de creditor pe care o avea față de ., inculpatul T. la data de 30.04.2004 a emis o adresă către aceasta prin care îi solicita să-l recunoască drept creditor și să-i fie achitate prin compensare mai multe datorii pe care el le avea față de alte persoane, printre care și inculpatul I..

Practic inculpatul T. datora . contravaloarea lucrărilor executate de societate la blocul F. ce aparține inculpatului, în sumă de 16._ lei și 4._ lei, iar . datora inculpatului T. suma de_ lei rezultată din creditarea efectuată de acest inculpat, în mod scriptic, în documentele contabile aferent contractului de cesiune acțiuni încheiat la 31.12.2003 cu martorul V. L..

Inculpatul T. a precizat că a negociat prețul la această valoare deoarece a avut în vedere potențialul de afacere al acestei societăți și, deși nu a adus în realitate suma de_.000 lei, așa cum s-a consemnat în contabilitate, a primit restituiri de creditare din partea . în baza acesteia. Curtea constată că aceste declarații nu sunt susținute de probele aflate la dosarul cauzei și nu au o logică care să permită considerarea lor ca fiind veridice. Nu există nicio rațiune pentru care un om de afaceri cu o experiență deosebită și cunoscut ca fiind foarte priceput în a-și proteja afacerile să plătească benevol de 32 de ori mai mult decât era necesar pentru acțiunile unei societăți ce la acel moment nu prezenta nicio garanție a unei dezvoltări deosebite. De asemenea, raportul de evaluare a . Hunedoara întocmit cu ocazia privatizării acestei societăți, la solicitarea APAPS, din care rezultă faptul că această societate a fost evaluată la suma de 20 miliarde lei prin metoda fluxurilor financiare actualizate, în sensul că se va ține seama exclusiv de posibilitatea potențială a afacerii . Hunedoara prin prisma actualului proprietar, ținându-se cont de rambursarea integrală a datoriilor de către cumpărător, această metodă permițând o aproximare apropiată de realitate a valorii de piață, infirmă apărarea formulată de inculpatul T. deoarece, așa cum rezultă din raportul de evaluare întocmit, potențialul acestei societăți era de 20 miliarde lei și nu de 220 miliarde lei, cum în mod simulat s-a consemnat în contractul de cesiune de acțiuni încheiat de .> Timișoara cu V. L..

În ceea ce privește .>, Curtea constată că dacă în cazul CAROM SA inculpații I. și T. au acționat într-un mod foarte bine elaborat, în cazul R., acțiunile inculpatului I. și ale celorlalți trei inculpați implicați în acest grup infracțional au îmbrăcat o formă mult mai simplă.

Inculpatul I. A. M. este administratorul de fapt și persoana de decizie a . București, fiind împuternicit de către asociații acestei societăți, martorii M. C. și I. O., să reprezinte și să susțină interesele societății în relațiile comerciale cu ., având drept de reprezentare în orice situație și la orice nivel, putând lua hotărâri și semna documente, semnătura sa fiind opozabilă societății și asociaților.
Referitor la . București, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că aceasta face parte din „grupul de firme VGB”, grup în care se regăsește și . București, întregul conglomerat de societăți fiind controlat de inculpatul I. A. M..
În același timp, inculpatul este și președintele BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, societate care din iulie 2003 a devenit, acționar cu aprox. 49% acțiuni la ., în condițiile în care „acționar la acționarul strategic” era . București.
Din septembrie 2003 BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, acționarul strategic al . a dobândit pachetul de 90% acțiuni la această societate.
Inculpatul G. T. a fost administrator unic la ., inițial fiind ales de Adunarea Generală a Acționarilor la data de 21.07.2000, iar ulterior a fost reconfirmat în această funcție de Adunarea Generală a Acționarilor din data de 10.01.2001. Cu ocazia Adunării Generale a Acționarilor din data de 2.02.2002 inculpatului i-au fost conferite de către acționarii societății puteri lărgite conform art.114 din Legea nr.131/1990, reconfirmându-se cu această ocazie calitatea sa de „administrator unic”.
În conformitate cu art.114 din Legea nr.31/1990, folosindu-se de noile atribuții conferite, inculpatul G. T. s-a substituit Adunării Generale a Acționarilor având dreptul de a aproba Regulamentul de organizare și funcționare al ., precum și Regulamentul de ordine interioară, Normele de structură și conducere executivă, politica de personal, încheierea sau rezilierea contractelor potrivit dispozițiilor legale, pe care le-a corelat cu Normele de procedură TUV, impuse de auditorul de calitate la ., norme recunoscute și aplicate de toate departamentele din cadrul rafinăriei.
Toate aceste atribute și această funcție de administrator unic au fost deținute de inculpatul G. T. până la data de 06.10.2003.
Inculpatul S. B. a fost in perioada care interesează cauza directorul comercial de la . București și persoana de încredere a inculpatului I. A. M., cel care transpunea în contracte inițiativele infracționale ale acestuia, contracte care ulterior produceau efecte și deveneau opozabile părților.
La rândul său, inculpatul B. K. M., a fost în perioada 18.12._04 administratorul de drept al . București, fiind numit în această funcție de inculpatul I. A. M., persoana care la nivelul acestei societăți impunea atât politica de personal, cât și relațiile comerciale în care urma să se angreneze . București.
Folosindu-se de aceste calități, inculpații I. A. M., G. T., S. B. și B. K. M., prin acte frauduloase, cu încălcarea directă și cu știință a normelor interne de încheiere și derulare a contractelor și implicit atribuțiilor de serviciu, au inițiat și încheiat mai multe contracte comerciale de vânzare-cumpărare și acte adiționale la acestea, prin care s-a cauzat un prejudiciu la nivelul . în valoare de aprox. 1._.776 ROL.
De la bun început trebuie arătat că acțiunile analizate în prezenta cauză au avut ca unic scop realizarea unui circuit prin intermediul căruia firmele inculpatului I. să poată dobândi produse petroliere din partea R. Onești fără însă a achita efectiv produsele respective.
Astfel, la sfârșitul lunii septembrie 2003, între BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, reprezentată de inculpatul I. A. M., și "Consorțiul CANYON SERVICOS LDA și .", reprezentată de martorul Iacobov C., a avut loc încheierea actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.7/2001, vizând pachetul de acțiuni de la ., ocazie cu care cu acordul A. s-a realizat delegația imperfectă, prin care BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie a devenit acționar cu aprox.45% acțiuni, iar ulterior în cursul anului 2004 cu 90% acțiuni.
Trebuie precizat însă că inculpatul I. A. M. avea control asupra . și cunoștea situația economică a acesteia deoarece, încă din luna februarie 2003, . COMPANY SRL București – viitor administrator al rafinăriei, a avut acces în societate, fiind împuternicită de inculpat să efectueze auditarea . în vederea preluării ulterioare a pachetului de acțiuni de către BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie.
La data de 14 februarie 2003, între ., reprezentată de inculpatul G. T., în calitate de administrator unic și director general, și . București, reprezentată de inculpatul B. K. M., în calitate de administrator unic și director general, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere prin care se acorda dreptul exclusiv pentru cumpărător, de a distribui pe piața internă produsele constând în benzine și motorine procesate de ..
În conformitate cu art.3.4 din contract, . București se obliga să efectueze plata produselor primite, în termen de 30 de zile lucrătoare de la facturare, în caz contrar . putând să perceapă penalități și dobânzi.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art.3.5, . în situația în care constata neplata acestor produse în termenul prevăzut în contract, putea constata că . București se află de drept în întârziere, astfel încât, fără nici un fel de notificare, conform art.1079 din Codul civil in vigoare la acea data, putea percepe penalitățile și dobânzile mai sus menționate.
Datorită importanței deosebite pe care o avea acest contract, urmare a efectelor de exclusivitate în distribuția produselor petroliere și a implicațiilor în activitatea economică a rafinăriei, și conform normelor și regulamentelor interne ale ., alături de inculpatul G. T., contractul a mai fost semnat și de directorul general adjunct financiar D. B., directorul comercial M. P., din partea oficiului juridic de consilierul juridic L. I. iar din partea serviciului marcheting L. D..
Ulterior însă s-a hotărât de către inculpatul G. și inculpatul I. semnarea într-un cadru privat, de către inculpatul G. T. numai cu reprezentantul . București, după ce în prealabil s-a înțeles cu privire la acest lucru cu inculpatul I. A. M., a două acte adiționale, fără număr, aferente acestor contracte, prin care le modifica substanțial conținutul. Actele adiționale respective au fost încheiate cu încălcarea normelor interne ale . vizând inițierea și derularea contractelor, deoarece în situația în care s-ar fi aflat de existența lor, ceilalți membri ai conducerii executive ai rafinăriei și acționarii minoritari ar fi putut formula obiecțiuni, ceea ce ar fi împiedicat realizarea scopului infracțional preconizat de inculpatul I. A. M., respectiv de obținere a unor produse petroliere, fără a le achita prețul.
Aceste acte adiționale s-au dovedit a fi fundamentale pentru realizarea activității infracționale a inculpaților I. A. M. si G. T., deoarece prin intermediul lor s-a modificat scadența de plată a facturilor de livrare emise către . București, de la termenul de 30 de zile de la data emiterii facturii la data de 31.12.2003, astfel încât . București a putut achiziționa produse petroliere fără achitarea prețului.
Audiați fiind in cauza, martorii D. B., M. P., L. I. sau L. D. au declarat că în conformitate cu procedura existentă la nivelul . vizând încheierea și derularea contractelor, o astfel de inițiativă presupunea parcurgerea mai multor etape, fiind necesară expunerea punctului de vedere al tuturor departamentelor implicate, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui contract.
La data de 28 februarie 2003, fără a mai respecta procedura de semnare a unui contract ce a fost menționata mai sus, ce presupunea consultarea tuturor factorilor de decizie de la nivelul rafinăriei, inculpatul G. T. a semnat într-un „cadru privat” și cu încălcarea tuturor normelor aplicabile, un act adițional la acest contract, din partea . București actul adițional fiind semnat de inculpatul B. K. M..
Actul adițional cuprindea un singur articol conform căruia se fixa drept termen de plată pentru facturile de livrare ale produselor petroliere de la . către . București data de 31.12.2003.
Acest Act adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr.C/R./M/169 din 14.02.2003 nu a fost cunoscut de conducerea executivă a . și nici de angajații implicați în urmărirea creanțelor pe care rafinăria le avea față de diverse societăți comerciale, aspect ce rezulta din declarațiile martorului P. G. lucrător în cadrul Departamentului Urmărire Creanțe, care a învederat că deși lunar se prezentau de către compartimentele specializate în urmărirea creanțelor, situații prin care se reclama debitul mare la plată acumulat de . București sau se învedera că debitul acestei societăți era în continuă creștere, nu se lua nici o măsură din partea inculpatului G. T., iar livrările continuau.
Situația constatată în legătură cu acumularea acestor debite față de . București, precum și împrejurarea că această societate avea un statut special în relațiile cu . este confirmată și de martorii P. M., D. B., R. C..
La data de 26 mai 2003, între aceleași părți, reprezentate de inculpatul G. T., în calitate de administrator unic și director general, și inculpatul B. K. M., în calitate de administrator unic și director general, s-a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă de benzine și motorine, pe piața internă, cu nr.C/R./M/467/23.05.2003, stabilindu-se ca termen de plată data livrării produselor petroliere.
Ca și în cazul primului contract de vânzare-cumpărare menționat mai sus, la data de 02.06.2003 între inculpatul G. T. și B. K. M. s-a încheiat un Act adițional la acesta, ce cuprindea un articol unic care proroga termenul de plată al facturilor emise în baza acestui contract de către . către . București la data de 31.12.2003.
Ambele acte adiționale la care s-a făcut referire anterior sunt atipice, în sensul că au fost semnate exclusiv de către inculpatul G. T., fără a purta semnătura celorlalți directori și șefi de compartimente specializate, așa cum prevedea procedura, și nu poartă număr de înregistrare.
Caracterul secret al Actului adițional semnat de inculpatul G. T. la data de 28.02.2003 rezultă și din faptul că la data de 11.04.2003 între aceleași părți, reprezentate de inculpatul G. T. și martorii D. B., M. P., L. I., L. D. și inculpatul B. K. M., s-a semnat, cu respectarea normelor interne de încheiere și derulare a contractelor, Actul adițional ce poartă nr.1 la contractul nr.C/R./M/169/14.02.2003, aspect care vine să confirme cele susținute mai sus deoarece dacă s-ar fi cunoscut despre existența actului adițional din 28.02.2003, atunci actul încheiat la 11.04.2003 ar fi avut numărul de înregistrare 2 și nu 1.
O dovada a nesincerității inculpatului GAUREANU și a totodată a lipsei de fundament în ceea ce privește apărările formulate este dată de faptul că, pe parcursul urmăririi penale, acesta a încercat să acrediteze ideea cum că semnăturile aplicate pe actele adiționale „secrete” din datele de 14.02.2003 și 2.06.2003 consemnate în dreptul numelui său nu îi aparțin, nefiind executate de el sau dacă sunt executate, atunci ele au fost aplicate pe o coală albă, mai înainte ca textul să fie redactat, afirmații contrazise însă de raportul de constatare tehnico-științifică nr._/4.07._ și de expertiza criminalistică nr.314/21.08.2006 (vol.156, filele 47-52, 61-82 d.u.p.), în care se arată fără dubiu că semnăturile date pe numele G. T. de pe contractele C/R./M/169/14.02.2003, C/R./M/467/23.05.2003, precum și pe actele adiționale la aceste contracte din 28.02.2003 și 2.06.2003, au fost executate de către inculpat, după tipărirea actelor, ele nefiind preexistente textelor. Ulterior inculpatul a revenit asupra acestor afirmații și a recunoscut că el a semnat aceste acte adiționale la aceeași dată, o dată ulterioară celei menționate în cuprinsul actelor. Apărarea sa, în sensul că era necesar a semna aceste acte la cererea noului proprietar al R., din rațiuni ce țin de contabilitatea societății, nu pot fi primite, din moment ce inculpatul cunoaște în mod sigur că săvârșirea unor infracțiuni de fals nu poate fi justificată într-un asemenea mod.
Legat de implicarea inculpatului I. A. M. în derularea acestor tranzacții, deși acesta a negat ca a negociat în numele . București încheierea contractelor în cauză, Curtea reține că astfel de afirmații sunt contrazise atât de inculpatul GAUREANU T., care a învederat că în permanență a păstrat legătura cu inculpatul I. A. M., ca fiind cel care avea drept de decizie pentru această societate, dar și de martorii P. C. Ninel, cât și de declarațiile martorilor D. Ș., P. M., D. B., L. L..
Se constatat astfel că, în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare de produse petroliere cu clauză exclusivă, . București a achiziționat de la ., în martie – octombrie 2003 produse petroliere în valoare de 1._.776 ROL, pe care nu le-a achitat, deoarece conform planului infracțional stabilit de inculpații G. si I. și în baza poziției privilegiate acordate, aceștia au reușit să creeze cadrul cu aparență de legalitate necesar prin încheierea nelegală a celor două acte adiționale ce prorogau termenul de plată pentru data de 31.12.2003.
Ca și la CAROM, inculpatul G. T. a arătat că și în cazul R. era necesară încheierea unor astfel de contracte de distribuție cu clauză de exclusivitate, fiind de asemenea și un demers uzual în piață. Așa cum am arătat și anterior, dacă prin încheierea acestor contracte s-ar fi urmărit un scop licit și efectuarea corectă a unor operațiuni comerciale între cele două societăți, rezultatul unor astfel de contracte ar fi putut fi benefic pentru R. Onești. Însă, în condițiile în care scopul încheierii acestor acte a fost în mod clar crearea unui mecanism prin care I. A. M. și firmele sale să dobândească gratuit producția R. Onești, rezultatul contractelor nu putea fi altul decât prejudicierea R. Onești. De asemenea, angajații . București susțineau că această societate primea produse petroliere practic exclusiv din partea R. Onești, dar indiferent dacă clauza de exclusivitate era sau nu respectată întocmai, majoritatea producției R. a fost distribuită către . București, fără ca această societate să plătească aceste produse.
În ceea ce privește crearea artificială a unei datorii a . față de . București, care să contrabalanseze datoria acestei societăți față de rafinărie, în anul 2000, martorul P. C. Ninel, în calitate de administrator și reprezentant al . Tg.J., a achiziționat cea mai mare parte din fostul Combinat Chimic A., aflat în lichidare judiciară, constând în terenuri (aprox. 300.000 m.p.), clădiri, instalații și utilaje, pentru toate acestea achitând suma de 47 miliarde ROL.
În decembrie 2002, martorul P. C. Ninel, în aceeași calitate, a vândut aceste terenuri, clădiri și o parte din instalații și utilaje către . Tg.J., reprezentată de martora N. Nicolița, societate al cărui asociat era fratele său, P. T., și care era administrată în fapt tot de martorul P. C. Ninel, pentru suma de 3,5 miliarde ROL.
Urmare a acestor tranzacții, martorul P. C. Ninel, în calitate de administrator al . Tg.J., a emis către . adresa nr.983/3.09.2003, prin care aducea la cunoștința acestei societăți că are spre vânzare mai multe utilaje din cadrul fostului Combinat de Îngrășăminte Chimice A., pe care le oferă la prețuri negociabile, acceptând ca modalitate de plată mărfuri din producția rafinăriei sau compensări cu terțe societăți comerciale, apreciind oportună vizita unor specialiști în acest sens.
Ca atare, în baza acestei adrese din dispoziția inculpatului G. T., s-a deplasat la Combinatul Chimic de la A. o delegație condusă de martorul M. Ș. V., care a vizualizat utilajele respective.
Audiat în legătură cu ceea ce a constatat la fața locului, martorul a precizat că l-a cunoscut cu ocazia deplasării la A. pe martorul P. C. Ninel, care i-a prezentat mai multe utilaje ce urmau a fi vândute, deoarece combinatul era deja în faliment, că la întoarcere l-a informat pe inculpatul G. T. despre ceea ce a constatat în sensul că erau utilaje dezafectate, iar acesta i-a precizat să întocmească o cerere de ofertă care să fie adresată . București, societate despre care martorul știa că este acționar la rafinărie.
În legătură cu starea utilajelor respective, martorul a precizat că acestea erau descompletate, nu erau în stare de funcționare și nu prezentau studii de fezabilitate pentru adaptarea lor la instalațiile de la .. În aceste condiții, urmare a dispozițiilor primite de la inculpatul G. T., martorii M. Ș. și P. M. au emis două adrese din partea .: într-una dintre ele rafinăria comunica interesul său pentru achiziționarea utilajelor propuse a fi vândute de către . Tg.J., iar în cea de-a doua se comunica . București lista de utilaje pe care ar fi dorit să o achiziționeze de la aceasta.
La acest moment trebuie observat că declarațiile date de inculpatul G., în sensul că aceste utilaje erau noi și în perfectă stare de funcționare având în vedere că nu fuseseră folosite în cadrul Combinatului Chimic de la A., sunt contrazise de declarațiile date de martorii audiați în cauză și de actele care dovedesc starea precară în care se aflau acele echipamente și utilaje.
În cauză, pentru a se verifica dacă achiziționarea utilajelor respective s-a făcut în interesul ., organele de urmărire penală au procedat la verificarea programelor de investiții ale . aferente anilor 2001-2003 și a modalității de realizare a acestora, ocazie cu care s-a constatat că achiziționarea utilajelor realizată de . la 30.09.2003, din dispoziția inculpatului G. T., nu era prevăzută în aceste programe, așa cum prevedea procedura obișnuită în cadrul ., reprezentând o excepție și o favorizare a . București.
Mai mult decât atât, din adresa nr.1357/28.03.2005 a . rezultă faptul că achiziționarea utilajelor în discuție nu a fost identificată ca necesitate consemnată în planul de investiții aferent anului 2003, nu au existat solicitări sau note de fundamentare ale departamentelor ce s-au ocupat cu asemenea probleme, împrejurări care vin în susținerea concluziei că, atunci când a întreprins demersurile de achiziționare a acestor utilaje, inculpatul G. T. nu a avut în vedere interesul ., ci a urmărit realizarea activității infracționale pe care o preconizase împreună cu inculpatul I. A. M. încă din februarie 2003, atunci când s-a negociat și semnat primul contract de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă de produse petroliere nr.C/R./M/169/14.02.2003.
Inculpatul G. a încercat să explice totuși achiziția acestor utilaje pe motiv de oportunitate. Acesta a arătat, mai ales în ceea ce privește reactorul, că deținerea acestuia era oportună, dând exemplul rafinăriei Petromidia, a cărei activitate a fost sistată temporar datorită defecțiunilor unui astfel de reactor. Însă, motivele invocate de inculpat nu pot reținute ca valide din moment ce reactorul nu a ajuns niciodată la R. Onești, fiind abandonat într-o parcare de la data achiziției sale, iar prețul plătit pentru acesta era mult mai mare decât cel practicat în piață, mai ales în condițiile în care achiziționarea acestuia nu era o urgență. În ceea ce privește faptul că acest reactor nu a putut fi transportat, Curtea constată că nu există niciun mijloc de probă care să ateste că transportul acestuia a fost cel puțin încercat de către inculpați, fiind oricum extrem de greu de imaginat că nu s-ar fi putut identifica o soluție de transportare a acestuia în cazul în care aceasta s-ar fi dorit.
P. a da aparență de legalitate viitoarelor tranzacții și pentru a crea aparența și că între . și . București s-a derulat o intensă corespondență cu privire la achiziționarea utilajelor, la data de 11.09.2003 inculpatul S. B., în numele . București, a emis o adresă nedatată către . prin care comunica acestei societăți lista de utilaje împreună cu prețurile acestora, despre care se afirma că sunt fără TVA.
În ceea ce privește această ofertă, Curtea constată că în mod eronat se reține în rechizitoriu și în motivarea primei instanțe că acele prețuri era nenegociabile. În realitate, în această ofertă se menționează în mod clar că prețurile sunt negociabile.
Inculpatul S. B. a arătat că a semnat și trimis această ofertă către R. la cererea și indicațiile inculpatului B. K. M., acesta fiind și persoana care i-a indicat ce sume să menționeze ca preț al utilajelor.
Inculpatul S. B. a fost în perioada ce interesează cauza directorul comercial de la . București și persoana de încredere a inculpatului I. A. M., cel cu care societățile ce aveau raporturi comerciale țineau legătura, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor.
În ceea ce privește participarea sa la prejudicierea R., Curtea are în vedere în mod special declarațiile martorului Ț. C. care, audiat fiind, a precizat că după ce s-a emis prima adresă către . București, martorei P. M. i s-a solicitat să emită o nouă adresă către aceeași societate, deoarece s-a discutat cu inculpatul S. B., care a cerut acest lucru, motiv pentru care s-a dat curs acestei solicitări, inculpatul, la rândul lui, trimițând pe fax o adresă din partea . București și semnată de el, pe care era consemnată data de 11.09.2003, care însă nu este reală.
Martorul a mai declarat că în momentul în care s-a emis cererea de ofertă și s-a primit oferta de la . București, semnată de inculpatul S. B., facturile fiscale aferente acestor utilaje erau deja primite la ., ceea ce înseamnă că inculpatul S. B., cu intenție, a participat la preconstituirea documentelor necesare a conferi aspect de legalitate activității infracționale derulate de inculpații G. T. și I. A. M..
La rândul său, martorul Guramba G., consilier al inculpatului G. T., audiat fiind, a declarat că pentru a se da o aparență de legalitate respectării procedurii de încheiere a contractelor la nivelul ., s-a purtat corespondența respectivă cu inculpatul S. B. de la . București, aceste acte fiind antedatate cu scopul de a se crea aparența legalizării procedurii, inculpatul fiind parte integrantă în această activitate.
P. urmare, susținerile inculpatului în sensul că nu era un factor de decizie în acest angrenaj infracțional și că nu avea cunoștință despre situația datoriilor reciproce dintre R. și VGB IMPEX nu poate fi reținută, având în vedere că acesta a participat cu bună știință la antedatarea unor acte ce atestau exact prețurile utilajelor ce au fost „vândute” către R.. De asemenea, același inculpat semnează și actul adițional nr. 1 la contractul prin care . Oradea a vândut către . București, reprezentată de inculpatul S. B., aceleași utilaje pe care le-a achiziționat de la ., pentru suma de_.000 ROL. P. acest act adițional s-a convenit plata de către . București să se efectueze în momentul dării în funcțiune a utilajelor, pe poziția finală a acestora. Având în vedere circuitul pe care urmau a-l avea aceste utilaje și modul în care a efectuat unele plăți societatea la care era angajat inculpatul, rezultă că rolul acestui act adițional a fost tocmai acela de a se ascunde caracterul fictiv al prețului stipulat în contract, fapt pe care îl cunoștea și inculpatul S..
De asemenea, în virtutea funcției sale dar și conform declarațiilor ce au fost date de către martora angajată a ., inculpatul știa foarte bine care fuseseră prețurile de achiziție ale acelor utilaje și care era valoarea reală a acestora.
De asemenea, tot același inculpat a semnat și procesul-verbal de compensare a datoriilor comune dintre cele două societăți, deși știa foarte bine că unele bunuri „vândute” de către . București nu ajunseseră la cumpărător. Un exemplu în acest sens sunt afirmațiile uneia dintre martorele angajate ale R., care a arătat că de la încheierea antecontractelor a ținut legătura cu inculpatul și că acesta nu a putut prezenta actele de proprietate pentru unele terenuri, motiv pentru care, după amânări repetate, încheierea contractelor nu a mai avut loc.
În legătură cu procedura existentă la nivelul . vizând aprovizionarea cu utilaje, echipamente și dotări aprobată prin Regulamentele de ordine interioară și PS-SMI 18, se constată că aceasta prevedea următoarele etape obligatorii de urmat, în cazul unor astfel de achiziții:
- achizițiile trebuiau să se încadreze în programul anual de investiții, iar dacă dotarea nu era aprobată prin acest program cererea era supusă aprobării conducerii unității;
- trebuia să existe o cerere de ofertă elaborată de către responsabilul de contract, pe baza referatului de necesitate, care era întocmit de către șeful de secție, șeful de departament sau de laborator, sub semnătură, avizat de directorul de resort, de directorul cercetare-dezvoltare, directorul financiar și în final directorul general;
- ofertele erau însoțite de rapoartele tehnice centralizate de către responsabilul de contract și înaintate comisiei de selecție a ofertelor, care le analiza și dispunea care reprezintă cea mai avantajoasă ofertă pentru ., iar responsabilul de contract, pe baza acesteia întocmea procesul-verbal de selectare a ofertelor, după care proceda la eliberarea comenzii de achiziție întocmită de responsabilul de contract, avizată de șeful departamentului, șeful departamentului contabilitate, care aplica și viza de control preventiv, directorul financiar și directorul cercetare dezvoltare și care era aprobată de directorul general, și pe baza căreia se întocmea contractul (vol.76, filele 443-469 d.u.p.).
În același timp, probele administrate în cauză atesta existența unei corespondențe purtate de martorul P. C. Ninel, în calitate de reprezentant al . Tg.J. și . Tg.J., și martorul Bodiuț M., administratorul . Oradea, în legătură cu posibilitatea ca această societate să achiziționeze mai multe instalații, printre care și cele ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză.
Audiat în legătură cu această corespondență, martorul P. C. Ninel a declarat că în momentul în care a dorit să vândă utilajele deținute de . Tg.J. la Combinatul Chimic A. a emis mai multe adrese către mai multe societăți, printre care s-a numărat și . Oradea. Acesta a mai declarat că, la o scurtă perioadă de timp, a fost contactat telefonic de către inculpatul I. A. M., care l-a chestionat în legătură cu posibilitatea ca . București să achiziționeze utilajele respective. Martorul a mai precizat că în momentul în care i-a comunicat inculpatului I. A. M. că și martorul Bodiuț M., ca reprezentant al . Oradea, este interesat de achiziționarea acestora, inculpatul I. a precizat că „problema nu prezintă relevanță, deoarece chiar vândute lui Bodiut M. C. utilajele vor ajunge tot la el”.
P. urmare, concluzia care rezultă din probele administrate mai sus este aceea că inculpatul I. A. M., cu intenție, a atras . Oradea în acest circuit financiar pentru a putea crește artificial și progresiv valoarea utilajelor, de asemenea manieră încât să ajungă la valoarea de 1._.776 ROL, pe care . București o datora . și pentru a se putea compensa cu aceasta.
Împrejurarea ca . era partener de afaceri mai vechi al . București, iar legătura dintre inculpaților I. A. M. și martorul Bodiuț M. era deja stabilită și nu existau impedimente la eventualele „negocieri în afaceri”, rezultă chiar din actele contabile prezentate de . București.
În aceste condiții, la data de 30.09.2003, la sediul . București și în prezența inculpatului B. K. M. s-au semnat mai multe contracte de vânzare-cumpărare vizând utilajele în discuție, după cum urmează:
- ., reprezentată de martora N. Nicolita, a achiziționat aceste utilaje de la . Tg.J., reprezentată de martorul Potirca C. Ninel, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1991 din 19.11.2002 și a facturii fiscale . ACA nr._ din 19.11.2002, în valoare totală de 3._ rol; utilajele menționate mai sus au fost achiziționate de către . Tg.J. împreună cu alte bunuri de la ., cu facturile . XCU nr._/02.02.2000, în valoare totală de 8._ ROL, . XCU nr._/23.02.2000, în valoare totală de 44._ ROL și . XCU nr._/22.12.1999, în valoare totală de 2._ ROL;
- . a vândut către . Oradea, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.41/29.09.2003, mai multe piese și utilaje, consemnate într-o anexă la contract, pentru suma de_.504 lei (analizând anexa se constată că printre acestea se regăsesc și utilajele care vor fi vândute de către . București către . la 30.09.2003);
În legătură cu aceste aspecte trebuie precizat că inițial aceste utilaje au fost facturate de . în data de 29.09.2003 cu factura . ACA nr._, în sumă totală de_.800 ROL, echivalent a 6.560.000 USD la curs BNR din 29.09.2003 (1 USD=33.352 ROL).
Această factură în valoare totală de_.800 ROL a fost stornată integral de . Tg.J. prin factura . ACA nr._/27.10.2003, ca urmare a adresei fără număr și fără dată, transmisă de . Oradea prin care se specifică următoarele: „În urma analizei făcută cu specialiștii noștri, reperele 1, 2, 3, 7 din ANEXA 1 a contractului nr.41/29.09.2002, nu constituie o oportunitate tehnică în acest moment. Totodată, reperul 11, în urma negocierilor directe, va avea valoarea de 2.000.000 USD, cu TVA inclus. D. urmare, vă rugăm să stornați factura nr._ din 29.09.2003, integral” .
Astfel, din utilajele achiziționate de . Oradea de la . Tg.J., au fost vândute în final numai utilajele și piesele de schimb de la pozițiile 4,5,6,8,9,10 si 11 ( poziția nr.11 – reactorul R 201, la prețul modificat de 2.000.000 USD), cu factura . ACA nr._/27.10.2003 în sumă totală de_.504 ROL, echivalentul a 4.070.600,87 USD;
- . Oradea, prin martorul Bodiuț M. a vândut către . București, reprezentată de inculpatul S. B., prin contractul nr.12/30.09.2003 și factura nr._/30.09.2003, aceleași utilaje pe care le-a achiziționat de la . Tg.J., pentru suma de_.000 ROL.
Un aspect important care trebuie reliefat în legătură cu realitatea contractului mai sus menționat este faptul că, deși scriptic apare că . Oradea a vândut către . București utilajele achiziționate de la . Tg.J., cu toate acestea, între martorul Bodiuț M. și martorul P. C. Ninel, la data de 27.10.2003 se încheie un proces-verbal de custodie vizând predarea-primirea utilajului reactor R.201 ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.41/29.09.2003.
Practic, acest proces-verbal vine să confirme faptul că toate contractele de vânzare-cumpărare vizând aceste utilaje încheiate de . Tg.J., . Oradea, . București și . la datele de 29-30.09.2003 reprezintă doar o vânzare scriptică, deoarece la data de 27.10.2003 reactorul R.201 apărea în continuare în proprietatea . Oradea.
În susținerea faptului că încheierea contractului de vânzare-cumpărare utilaje dintre . București și . Oradea a fost simulat este și împrejurarea că din prețul înscris în factură și contract de_.000 ROL, . București a achitat doar suma de 37._ ROL și a livrat produse petroliere în valoare de_.915 ROL.
Astfel, . București a vândut, tot la data de 30.09.2003 către ., reprezentată de inculpatul G. T., aceleași utilaje prin emiterea facturilor fiscale . nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_, în valoare de aprox. 600 miliarde lei.
De asemenea, la aceeași dată, de 30.09.2003, . București a mai emis către . și restul de facturi fiscale ce atestau vânzarea-cumpărarea, între aceleași societăți, a unor terenuri și stații de distribuție carburanți, toate în valoare de aprox. 700 miliarde ROL, în scopul de a se completa suma totală pe care . București o datora . de 1._.776 ROL.
Toate aceste facturi au fost acceptate de către . și considerate ca legal emise, aferent unor tranzacții comerciale licite.
Toate aceste facturile fiscale emise la 30.09.2003 au fost acceptate la plată, prin viza și semnătura inculpatului G. T., și au primit număr de înregistrare la Cabinetul său de Director General al ., funcție pe care acesta o ocupa la acea dată, după cum urmează: DG 2734/30.09.2003, DG 2734/30.09.2003, DG 2736/30.09.2003, DG 2737/30.09.2003, DG 2764/30.09.2003, DG 2745/30.09.2003, DG 2747/30.09.2003, DG_/30.09.2003, DG 2741/30.09.2003, DG 2748/30.09.2003, DG 2750/30.09.2003, DG 2751/30.09.2003, DG 2752/30.09.2003, DG 2751/30.09.2003, DG 2754/30.09.2003, DG 2753/30.09.2003, DG 2763/30.09.2003, DG 2746/30.09.2003. Explicația inculpatului cu privire la vizarea acestor facturi, respectiv aceea că semnul de pe acestea nu ar fi fost o viză propriu-zisă este în mod evident contrazisă de cuprinsul facturilor, dar și de declarațiile date de către martori.
Martora B. E., angajată la ., în calitate de șef Serviciu Financiar, a declarat că aceste facturi nu au urmat procedura internă stabilită în cazul tranzacțiilor obișnuite, în sensul că nu erau susținute de titlurile de proprietate, contractele, rapoartele de evaluare, fișele de cadastru și intabulare, precizând că inclusiv martora L. L. i-a comunicat că nu deține astfel de documente cu privire la aceste acte. Martora a mai precizat că inițial a restituit aceste facturi martorei T. L., deoarece nu aveau viza de acceptare la plată și o parte din ele erau greșite, iar după câteva zile a fost chemată de martorul P. I., care i-a solicitat să le înregistreze în contabilitate, deoarece poartă viza lui G. T..
Martora T. L., angajată a . în funcția de șef Departament Contabilitate, a arătat cu privire la facturile fiscale emise de . București către . la data de 30.09.2003 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de stații de distribuție carburanți, terenuri și imobile, că nu poate indica modalitatea în care respectivele documente au ajuns la serviciul condus de ea, însă în partea superioară a facturilor era consemnată mențiunea „DG” însoțită de un număr și de o dată, ceea ce înseamnă că respectivele facturi i-au parvenit de la secretariatul directorului general, inculpatul G. T., pe acestea martora constatând că se află și semnătura inculpatului, împreună cu o mențiune de tip „V”; martora a precizat că la momentul respectiv observând semnătura inculpatului G. T., precum și viza acestuia, a considerat că acestea reprezintă acceptul la plată al facturilor și temeiul legal de înregistrare a lor în patrimoniu. Martora mai precizează faptul că în mod normal și legal ea ar fi trebuit să aplice viza de control preventiv pe aceste facturi, însă nu a făcut acest lucru deoarece nu erau însoțite, conform procedurii, de un referat de necesitate, un contract, o comandă, o negociere de preț și nu erau acceptate la plată de către compartimentul de specialitate, respectiv Departamentul de Investiții. În legătură cu antecontractele vizând achiziția de utilaje, terenuri și stații de benzină, ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză, martora a declarat că exista o procedură în ceea ce privește încheierea acestora, în general, dar referitor la aceste contracte, în particular, a precizat că ele purtau numai semnătura Oficiului Juridic și a lui G. T.. Martora a mai declarat că facturile fiscale în momentul în care le-au primit purtau deja viza inculpatului G. T., acestea facturi atrăgând după sine aspecte de nelegalitate cu privire la patrimoniul ., ele fiind înregistrate în contabilitatea societății numai după ce au primit viza lui G. T., ceea ce „indubitabil însemna accept de plată”. Martora a mai precizat că facturile fiscale în discuție puteau fi achitate de către rafinărie, deoarece numai în situații izolate inculpatul G. T. a dat acceptul la plată pe facturi, de regulă această activitate fiind efectuată de conducătorii departamentelor funcționale prin aplicarea vizelor de certificare, nefiind necesară viza de control preventiv atâta timp cât există acceptul de plată al inculpatului G. T., ca administrator unic și director general. Martora a mai declarat că la momentul când aceste facturi au fost înregistrate la registratura directorului general, adică 30.09.2003, G. T. era încă directorul general și administratorul unic al ..
Potrivit declarației martorei L. L., director Departament acționariat-participații din cadrul ., la sfârșitul lunii septembrie 2003, inculpatul G. T. a chemat-o și i-a comunicat, în prezența martorei P. M., mai multe facturi fiscale în original, precizându-i că „R. trebuie să achiziționeze stații și utilaje”, precizându-i-se că trebuie să întocmească ante-contracte, pe baza cărora să se întocmească contractele necesare pe care inculpatul trebuia să le semneze; martora a mai declarat că deoarece nu a avut cunoștință de aceste achiziții până la acel moment, i-a solicitat inculpatului G. T. să pună personal viza de accept la plată, lucru pe care acesta l-a făcut în prezența ei, și tot atunci aceste facturi au fost înregistrate în registrul de evidență al societății, martora constatând că furnizorul era . București; martora mai declară că referitor la antecontractele pe care le-a redactat nu-și poate aminti de la cine a primit detaliile pe care trebuia să le treacă cu privire la . București, însă ulterior acestea i-au fost restituite de către numita P. C., secretara inculpatului G. T., ocazie cu care a constatat că aceste acte erau semnate atât de inculpat, cât și de reprezentantul VGB, un cetățean arab, al cărui nume nu și-l amintește. Martora a mai declarat că inculpatul G. T., cu ocazia ședințelor anterioare lunii septembrie 2003 pe care le-a ținut, a precizat că asociații societății, respectiv inculpatul I. A. M., ar trebui să se ocupe de achiziționarea unor stații de distribuție carburanți, însă pentru imobilele cărora li s-au întocmit facturi în 30.09.2003, contractele de vânzare-cumpărare aferente acestora au fost încheiate mult mai târziu, în lunile noiembrie-decembrie 2003, iar altele în anul 2004; martora a mai declarat că pentru nici unul din bunurile consemnate în acele facturi nu există proces-verbal de recepție sau predare-primire încheiat de . cu . București, că nu a participat la inventarierea acestor bunuri, iar în momentul în care a verificat autorizațiile de funcționare acordate stațiilor de distribuție carburanți, a constatat fie că acestea nu erau emise pe numele . București, ci pe numele foștilor proprietari, fie că nu erau emise asemenea autorizații; în legătură cu terenurile agricole achiziționate, martora a arătat că acestea nu au primit nici o utilitate economică în cadrul .. În legătură cu utilajele ce au fost achiziționate de către inculpatul G. T., martora arată că au existat numeroase discuții în cadrul ., deoarece acestea nu puteau fi identificate fizic și nu exista documentația aferentă, ele nu s-au aflat în patrimoniul și posesia rafinăriei, abia în anul 2004, noul director general P. I. solicitând transportarea lor acolo; în legătură cu reactorul achiziționat și unele stații de benzină, martora precizează că nu s-au putut încheia contracte de vânzare-cumpărare deoarece inculpatul S. B., în calitate de reprezentat al . București, nu a putut prezenta documentația necesară în fața notarului. În legătură cu semnarea facturilor fiscale și aplicarea vizei de către inculpatul G. T., prin care se realizau achizițiile din data de 30.09.2003 de la . București, martora a arătat că inculpatul a procedat similar și în alte situații precizând că în lipsa semnăturii și a vizei ea nu ar fi încheiat antecontractele așa cum i s-a solicitat, inculpatul fiind cel care i-a dat dispoziție să încheie antecontractele pe care tot el le va semna, iar referitor la valoarea foarte mare consemnată în aceste facturi, martora a declarat că numita B. E. i-a solicitat să i le predea pe bază de proces-verbal în momentul în care i le-a înmânat, fiindu-i teamă că vor apărea probleme.
Astfel, și cea de-a doua etapă a activității infracționale concepute de inculpații I. M. A. și GAUREANU T. a fost realizată, iar datoria . București față de . a fost echilibrată prin achiziții frauduloase amintite anterior.
Se impune precizarea că motivul pentru care inculpatul G. T. a acționat în modul arătat a fost determinat de faptul că la data de 05 octombrie 2003 acesta urma să părăsească funcția de administrator de la . în favoarea postului de director general de la FABER INVEST & TRADE INC SUA DELAWARE, unde președinte era inculpatul I. A. M., fiind evident ca ocuparea funcției în cadrul ultimei societăți a reprezentat „recompensa” primită de inculpat pentru contribuția adusă la realizarea planului infracțional.
În legătură cu utilajele și terenurile ce au fost achiziționate de ., în baza facturilor fiscale emise de . București, la data de 30.09.2003, din documentele atașate la dosarul cauzei, rezultă că utilajele au constat în:
- G. turbogenerator tip AT6 cu factura fiscala nr._ din 30.09.2003, în valoare totală de 80._ lei, din care TVA – 12._ lei;
- G. turbogenerator tip AT6 și generator electric cu factura fiscală nr._/30.09.2003, în valoare totală de_.000 lei, din care TVA – 17._ lei;
- G. turbogenerator tip PR6 cu factura fiscală nr._ din 30.09.2003, în valoare totală de 80._ lei, din care TVA – 12._ lei;
- G. electrogen fabricație românească cu factura fiscală_ din 30.09.2003, în valoare totală de 26._ lei, din care TVA – 4._ lei;
- Pompa 24 MDS cu factura fiscală nr._/30.09.2003, în valoare de 11._ lei, din care TVA 1._ lei;
- G. electrogen import JENBACHER WERE tip 4T6, cu factura fiscală nr._/30.09.2003 în cuantum de 30._ lei, din care TVA – 4._ lei;
- Reactor R201 cu factura fiscală nr._/30.09.2003, în valoare totală de_.000 lei, din care TVA – 49._ lei.
Conform raportului de expertiză judiciară nr.4490/22.06.2006:
- referitor la utilajele în discuție, analizându-se valoarea de înlocuire a acestora la 30.09.2003, în funcție de uzura fizică și morală în care se aflau, acestea valorau în realitate suma de 24._ ROL (în condițiile în care utilajele erau nefuncționale, incomplete sau defecte, ori incompatibile cu procesul tehnologic), însă . a plătit pentru ele suma de_.000 ROL;
- referitor la terenurile achiziționate, acestea valorau în realitate 46.753 Euro, în condițiile în care . le-a achiziționat pentru suma de 2.941.254 Euro, constatându-se o diferență supraevaluată de 2.894.501 Euro, cuantificată ca pierdere la nivelul rafinăriei;
- terenurile cu construcții ce au fost vândute de . București către . au fost vândute și revândute între agenți economici între care existau legături, toate aceste societăți aparținând acelorași asociați, respectiv . București, . București, . C., . București;
- explozia valorilor se realizează între ultimul vânzător din „.” și anume . București și ., care este și actualul deținător;
- la data emiterii facturilor fiscale și data încheierii tranzacției, 30.09.2003, . București nu era încă proprietarul legal al imobilelor respective și cu toate acestea le vinde către ., care acceptă prin inculpatul G. T. să le achiziționeze fără să dețină documentele notariale care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului . București sau dosarele cadastrale în acest sens, cu toate acestea rafinăria acceptând să achiziționeze bunuri la valori de 40-72 de ori mai mari decât cele existente în realitate.
De altfel, din minuta fără număr din data de 1.10.2003 încheiată de . București, prin B. K., și ., prin directorul general și administratorul unic, G. T., rezultă faptul că prin aceasta se constată că la 30.09.2003 . a achiziționat de la . București mai multe utilaje, ce au fost lăsate în custodia . București, acestea urmând să fie trimise la o firmă specializată în vederea verificării, sens în care a fost aleasă, .; se mai prevede că după verificarea și probarea utilajelor de către ., acestea rămân în custodia acestei societăți până la solicitarea ..
În concluzie, din toate documentele care au fost avute în vedere la administrarea acestei probe s-a constatat că . a achiziționat de la . București utilaje tehnologice, terenuri fără construcție și terenuri cu construcții, în sumă de 1._.000 ROL (echivalentul a 36.822.498 Euro) în condițiile în care prețul real de achiziție al acestora era de_.000 ROL (echivalentul a 4.554.785 Euro).
Legat de circuitul utilajelor respective, se observa că scriptic în documentele financiar contabile ale ., toate aceste achiziții au fost evidențiate și societatea avea o datorie față de . București în valoare de 1._.000 ROL, însă în realitate numai o parte din utilaje au ajuns fizic în posesia rafinăriei, fără însă a fi utilizate în vreun fel în procesul de producție.
Sunt acest aspect se impun a fi menționate declarațiile martorilor L. I., R. C. și M. Ș. V. care, audiați fiind, au precizat că în legătură cu achiziționarea acestor utilaje, terenuri și stații de distribuție carburanți nu au fost consultați, nu s-a respectat procedura de achiziționare a acestora, decizia aparținându-i inculpatului G. T., care a și acceptat la plată facturile emise de . București. Martorii au mai declarat că utilajele respective nu aveau studii de fezabilitate întocmite, erau dezasamblate și uzate din punct de vedere fizic și moral, iar urmare a studierii proceselor-verbale de recepție a acestora, s-a constatat că ele nu puteau fi puse în funcțiune în ..
Motivul pentru care aceste utilaje nu au ajuns în proprietatea efectivă a . este acela că după acceptarea la plată a facturilor emise de . București, inculpatul G. T. a fost de acord să semneze mai multe procese-verbale de custodie prin care rafinăria își manifesta consimțământul ca . București să păstreze în custodie utilajele respective, pe o perioadă nedeterminată.
Același lucru l-a realizat inculpatul G. T. și cu martorul P. C. Ninel în calitate de reprezentant al . Tg.J. pentru reactorul R.201, care urma să rămână în custodia acestei societăți.
Cele consemnate însă în aceste procese-verbale nu sunt reale, deoarece utilajele respective au fost predate . sau . se realiza reparații în ceea ce le privește, fiind inapte din punct de vedere fizic pentru a putea fi evaluate și puse în funcțiune.
În legătură cu aceste utilaje, martorul M. I. N., angajat la ., în funcția de șef instalație din cadrul Secției Termice, a precizat, referitor la achiziționarea de către rafinărie de la . București, în septembrie 2003, a mai multor utilaje, faptul că în vara anului 2004 martorul A. V. l-a anunțat verbal că va primi un ansamblu vizând o pompă 24 NDS, fără însă a-i putea oferi detalii cu privire la furnizor, ansamblul nu era sigilat, nu prezenta carte tehnică, iar la verificare s-a constatat că din punct de vedere tehnic era identică cu cea deja montată, motiv pentru care s-a hotărât ca aceasta să rămână ca piesă de rezervă, nefiind montată nici în prezent. Martorul a mai declarat că la momentul semnării procesului-verbal nu i-a fost prezentată factura fiscală de achiziție, avizul de însoțire a mărfii, nota de intrare recepție, certificatul de calitate și cartea tehnică a acestui utilaj.
Martorul R. C., director adjunct de producție la ., a precizat faptul că nu-și aduce aminte ca la nivelul anului 2003 G. T., în calitate de director general al ., să-l fi consultat în legătură cu achiziționarea unor utilaje, deși acesta era resortul său de activitate. Referitor la achiziția de utilaje de la . București, la data de 30.09.2003, martorul a declarat că a luat cunoștință de acest lucru abia când s-au declanșat prezentele cercetări în cauză, deoarece ele nu apăreau consemnate pe lista de utilaje vizând necesarul pentru anul 2004, revizia efectuată în septembrie 2003 la nivelul rafinăriei neindicând asemenea necesități; martorul a mai declarat că aceste utilaje nu au fost cuprinse în planul de investiții pentru anii 2002-2004, nu recunoaște caracteristicile tehnice și nu au fost achiziționate după metodologia aplicabilă în cadrul rafinăriei; martorul a mai declarat că personal nu a văzut aceste utilaje instalate în rafinărie, nu cunoaște prețul de achiziție al utilajelor și nu cunoaște dacă există studii de fezabilitate pentru ele; referitor la procedura de achiziție utilizabilă conform normelor interne în cadrul ., martorul a declarat că aceasta era una strictă, în sensul că șeful de instalație solicita în scris Departamentului de Investiții utilajul de care avea nevoie, referatul acestuia era semnat de șeful de secție, avizat de șeful de producție și aprobat de inculpatul G. T., ca director general; mai mult decât atât, studiind procesele-verbale de recepție a utilajelor achiziționate din dispoziția inculpatului G. T. la 30.09.2003, martorul a declarat că, în opinia sa, după ce a luat la cunoștință de cele consemnate, acestea nu mai puteau fi puse în funcțiune la ..
Martorul M. a declarat că . nu a pus în funcțiune aceste utilaje deoarece erau descompletate, nu erau în stare de funcționare și nu prezentau studii de fezabilitate pentru adaptarea lor la instalațiile din .. De asemenea, martorul declară că prețul plătit de rafinărie către . București a fost unul foarte mare și că nu era necesară achiziționarea acestor bunuri.
În același sens sunt și declarațiile date de către martorii T. P., Frigura N. și C. M..
Deși la data de 30.09.2003 . București a emis facturile fiscale către ., prin care dovedea că a vândut acestei societăți mai multe bunuri în valoare de 1._.000 ROL, facturi care au fost acceptate la plată de inculpatul G. T., totuși parte din bunurile respective și anume utilajele în discuție, nu au ajuns în posesia rafinăriei decât la sfârșitul anului 2004, motiv pentru care, prin decizia nr. 1391/14.12.2004 noul director general al . P. Ivascu, a dispus constituirea unei comisii în scopul inventarierii bunurilor proprietatea . aflate în custodie la ., în vederea preluării în posesie.
Din comisia respectivă făceau parte martorii M. Ș., P. F., I. M., R. N. și B. C. care, cu ocazia inventarierii efectuate la ., au estimat valoarea de utilizare a utilajelor la 10% din valoarea unor utilaje noi, cu excepția grupului electrogen de fabricație românească, a cărui valoare de utilizare este estimată la 75%.
Această estimare a fost realizată prin notele de constatare privind starea tehnică a utilajelor, ocazie cu care s-a constatat că acestea nu aveau carte tehnică și buletin de verificare din care să reiasă dacă înfășurările și izolațiile sunt în stare bună, nu existau livretele utilajelor din care să rezulte starea tehnică a acestora înainte de oprire, numărul de ore de funcționare, istoricul reparațiilor la care au fost supuse și condițiile de montaj.
Mai mult decât atât, cu această ocazie s-a constatat că adevăratul motiv pentru care utilajele respective nu au fost aduse în proprietatea . a fost acela că utilajele respective erau în stare de nefuncționare, fiind incomplete și necesitând reparații, astfel că, pentru a justifica prețul mare plătit pentru achiziționarea acestora, inculpatul G. T. a dispus ca . să le preia și să le repare.
Ulterior inventarierii s-a procedat la predarea utilajelor de către . către ., încheindu-se în acest sens procesele-verbale de predare-primire din datele de 10.01.2005, 12.01.2005, 05.01.2005, 17.12.2004, în care sunt menționate verificările efectuate, precum și date referitoare la starea tehnică a utilajelor.
Excepție de la această situație au făcut-o reactorul R.201 care, așa cum am arătat anterior, se afla într-o parcare situată în A., precum și grupul electrogen import Jenbacherwere tip 4T6 care, la aceeași dată, se afla la . București, pentru reparații.
Referitor la susținerea inculpatului G., în sensul că a considerat că inculpatul I., pe care îl știa ca fiind viitorul patron al R., dorea aceste utilaje și cumpărarea lor era doar o investiție în avans a viitorului patron, Curtea constată că întreg materialul probator administrat în cauză dovedește că unicul scop al achiziționării acestor utilaje a fost compensarea datoriei pe care VGB IMPEX o acumulase față de R..
Ulterior declanșării cercetărilor în cauză, . București, prin inculpatul S. B., a emis o adresă către . prin care preciza faptul că a luat la cunoștință de notificarea rafinăriei care solicita predarea reactorului R.201, însă dat fiind faptul că . București se află în imposibilitate de predare a activului se va proceda la anularea vânzării și stornarea facturii nr._/30.09.2003, lucru care s-a și întâmplat. Astfel cum am arătat deja, nu există nicio probă care să ateste dorința inculpaților de a încerca transportarea reactorului R.201, rațiunea fiind aceea că achiziționarea acestuia nu era menită a servi propriu-zis rafinăriei, ci doar la a crește valoarea „datoriei” R. către . București.
Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 5.04.2005, vizând relațiile comerciale desfășurate de . București cu ., precum și compensările efectuate de cele două societăți, s-a constatat că . nu avea stabilită necesitatea și utilitatea achiziționării bunurilor, iar contravaloarea acestor facturi a fost achitată de . prin compensare cu sumele ce le avea de încasat de la . București, rezultate din livrările de produse petroliere, conform facturilor fiscale emise în perioada martie-noiembrie 2003 și neachitate de aceasta.
Referitor la terenurile cu și fără construcții ce au fost parte integrantă a achizițiilor din data de 30.09.2003, realizate de inculpatul G. T. în înțelegere cu inculpatul I. A. M., s-au constatat următoarele aspecte de nelegalitate:
- la data de 30.09.2003 . București nu era proprietara acestor bunuri, deoarece contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică au fost încheiate de această societate cu . abia în perioada 19.12._04, așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică sub nr. 301/30.01.2004, 300/30.01.2004, 298/30.01.2004, 301/30.01.2004, 636/20.02.2004, 637/20.02.2004, 3948/23.12.2003, 237/13.09.2004, 3950/23.12.2003, 3947/23.12.2003, 3804/11.12.2003, 23/16.04.2004, 17/8.04.2004, 20/15.04.2004, 21/15.04.2004, 18/9.04.2004, 19/9.04.2004, 3949/23.12.2003, 3913/19.12.2003, 26/19.04.2004, 16/8.04.2004
- singurele acte care prevedeau transferul dreptului de proprietate între . București și ., exceptând facturile fiscale emise de prima societate și acceptate la plată de cea de-a doua, au fost antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 4.09.2003 între aceleași societăți, prin inculpații B. K. M. și G. T., prin intermediul cărora se oferea o aparență de legalitate tranzacțiilor derulate, datorită încălcării procedurilor de achiziție existente la nivelul rafinăriei și care au fost înregistrate sub nr. C/R./DM/934 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/932 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/931 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/938 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/940 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/937 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/936 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/947 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/946 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/942 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/945 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/944 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/930 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/935 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/603 din 10.05.2004, nr. C/R./DM/939 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/943 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/948 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/932 din 13.11.2003, nr. C/R./DM/941 din 13.11.2003,
- aceste terenuri și stații de distribuție au făcut obiectul unor tranzacții succesive între societățile controlate de inculpatul I. A. M. și ., respectiv . București, . C., . Timișoara (unde . București era acționar cu 50% părți sociale), pentru ca în final ele să ajungă în posesia . (societate la care acționar prin acționarul majoritar BALKAN PETROLEUM LTD Marea Britanie, era . București);
- astfel, din raportul de constatare tehnico-științifică referitor la relațiile comerciale dintre . București și . Timișoara rezultă că la data de 30.09.2003, când . București a vândut aceste bunuri către ., între . Timișoara și . București încă nu se încheiaseră actele necesare translației de proprietate, astfel că practic . București a vândut bunuri care nu-i aparțineau, iar inculpatul G. T. a acceptat nelegal achiziționarea acestora;
- inculpatul G. T. a acceptat achiziționarea bunurilor de la . București, în valoare de 1._.000 ROL, fără să existe rapoarte de evaluare sau verificări preliminare cum că în realitate acestea valorează suma mai sus menționată. În acest sens, se poate constata că abia în anul 2004, la solicitarea . București, au fost întocmite rapoarte de evaluare cu fișe cadastrale doar pentru o parte din imobilele ce au făcut obiectul tranzacțiilor nelegale;
- așa cum rezultă din documentele justificative ce indică circuitul proprietarilor pană la ., în cauză este vorba despre 4 categorii de astfel de imobile, după cum urmează:
- terenuri cu stații de distribuție carburanți ce au fost preluate de la . Timișoara, societate la care acționar cu 50% era . București, care au fost vândute succesiv de la persoane fizice sau juridice, prime posesoare ale acestora, la acționarii . Timișoara, numitele P. I. G. și Pongracz M., pentru ca apoi să fie revândute către . București, iar de la această societate către ., prețul multiplicându-se succesiv, atingând cea mai mare valoare la tranzacția dintre . București și .;
- terenuri cu stații de distribuție carburanți ce au fost preluate de la . Oradea, societate care se caracterizează ca „vechi partener de afaceri” al . București, caracterizată în prezent de către organele fiscale ca fiind asimilată „firmelor fantomă”, și care a fost implicată și în tranzacționarea utilajelor achiziționate de . cu această ocazie, constatându-se că aceste bunuri au fost vândute în mod succesiv între ele de societăți aparținând martorului Bodiuț M., pentru ca în final să fie vândute către . București, de asemenea prețul multiplicându-se succesiv, atingând cea mai mare valoare la tranzacția dintre . București și .;
- terenuri agricole ce au fost achiziționate de . București de la diverse persoane fizice, la prețuri foarte mici de câteva sute milioane lei, care ulterior pentru a se realiza tranzacțiile nelegale, au fost vândute către . București care le-a revândut către . la prețuri vădit supraevaluate de câteva zeci de miliarde ROL;
- terenuri cu stații de distribuție carburanți ce au fost achiziționate de . C. de la diverse persoane fizice și juridice, și care au fost revândute ulterior către . București care, la rândul său, le-a revândut la ., la prețuri mult mai mari, multiplicate de la o tranzacție la alta.
Referitor la valoarea acestor bunuri, precum și modul în care ele se regăsesc în stare fizică, la dosar au fost atașate planșe foto, întocmite de experții evaluatori, și care au concurat la stabilirea concluziilor din raportul de evaluare, alături de celelalte probe și date, la stabilirea concluziei că prețul de achiziție al acestora, acceptat de . a fost unul supraevaluat.
Rezultatul întregii activități infracționale desfășurate de inculpații I. A. M., G. T., S. B. și B. K. M. a constat în încheierea la datele de 04.12.2003 și 05.12.2003 a procesului-verbal de stingere a datoriilor dintre . și . București pentru suma de 1._.776 ROL, precum și a ordinelor de compensare . nr._ și_ vizând aceeași sumă reciproc datorată de cele două părți, una celeilalte, rezultate pe de o parte din livrările de produse petroliere primite și neachitate de . București de la ., iar pe de altă parte din contravaloarea terenurilor, stațiilor de distribuție și utilajelor supraevaluate achiziționate de . de la . București.
Martorul P. G. a precizat că la 4.12.2003 a primit de la martora V. V. un proces-verbal de compensare vizând suma de 1._.776 lei, situație care l-a surprins pe martor deoarece, după cum declară, nu s-a mai utilizat o astfel de procedură din anul 1999, toate compensările efectuându-se prin ordine de compensare. Martorul a mai declarat că acest proces-verbal era deja semnat de reprezentatul . București, care era inculpatul S. B.. Martorul a mai declarat că în relațiile cu . . București avea statutul de societate privilegiată, deoarece i se livra marfă în continuare, deși datoria sa față de rafinărie creștea.
Trebuie precizat faptul că în cursul anului 2003 . nu a calculat penalități și majorări de întârziere pentru produsele petroliere livrate . București și neachitate de aceasta, însă datoriile rafinăriei la bugetul de stat rezultate din neplata accizelor și a TVA-ului aferente și acestor livrări, a crescut exponențial, după cum rezulta si din adresa 4771/18.07.2006 a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE – ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău.
O apărare comună a tuturor inculpaților a fost aceea că tranzacțiile comerciale pe care le-au inițial și derulat nu se circumscriu unor fapte prevăzute de legea penală, fiind simple tranzacții comerciale între mai multe societăți distincte, operațiuni perfect legale si totalmente justificate din punct de vedere economic și conjunctural, cărora nu li se poate atribui sub nicio formă vreo conotație penală.
Toți inculpații au încercat să acrediteze ideea că probele administrate în cauză nu au relevat existența unei înțelegeri infracționale între ei, iar relațiile pe care le-au avut au fost întâmplătoare, și totodată circumscrise unor raporturi comerciale perfect legale, a căror încheiere a fost văzută ca aducătoare de beneficii pentru ambele parți.
Spre exemplu, cu referire la contractul de cesiune de creanță nr.260bis/05.09.2003 și a contractului de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003, inculpatul T. a reiterat susținerile făcute cu prilejul audierii de către organele de urmărire penală/instanța de judecată, subliniind buna sa credință la încheierea contractelor și lipsa oricărei intenții de a prejudicia S.C. CAROM S.A. Dimpotrivă, prin preluarea creanței pe care SNP PETROM S.A. o avea fata de CAROM, practic T. S.A. a împiedicat . CAROM. De altfel, arată inculpatul, nu el a fost persoana care a decis forma contractului de cesiune de creanță nr.260 bis și nici data încheierii acestuia, contractul fiind aprobat de către AGEA CAROM la data de 05.12.2003, tot AGEA dispunând și executarea contractului de garanție reală mobiliară, precum și avizarea ca diferența rămasă drept creanță nerecuperată să fie trecută pe pierderi în bilanțul anului 2004, la o dată la care S.C. T. S.A. nu mai avea calitatea de acționar sau creditor al CAROM S.A.
Astfel cum am mai arătat anterior, în cuprinsul prezentei decizii, relațiile comerciale dintre societățile controlate de inculpații T. O. L. si I. M. A., deși nu au fost unele vădit nelegale, cum a reținut prima instanță, au fost menite a crea prejudicii majore pentru patrimoniul . SAOnești și . acestora fiind fără dubiu obținerea nelegală a disponibilităților financiare pe care societatea.> Onești le deținea față de . București sau, pur și simplu, dobândirea unor produse petroliere fără a le plăti.
Referitor la ., este extrem de evident că inculpații I. și T. au acționat de comun acord pentru realizarea scopurilor lor infracționale. Aspectele menționate de inculpata D. în fața Curții, în sensul că existau tensiuni între cei doi, nu prezintă nicio relevanță în condițiile în care cei doi inculpați au putu trece peste orgoliile proprii și peste lipsa de încredere reciprocă pentru a ajunge la un deziderat comun, respectiv dobândirea ilegală a unor sume uriașe de bani.
Sub un prim aspect, Curtea are în vedere acordul autentificat sub nr.3396/3.11.2003 încheiat de . București (vol.40, filele 302-303 d.u.p.) prin martorul I. O. (persoană care executa deciziile primite de la inculpatul I. A. M. și fratele acestuia din urmă) și inculpatul T. O. L., în calitate de reprezentant al părții responsabile civilmente .> Timișoara, acord prin care cele două părți au convenit să acționeze în mod concertat pentru înfăptuirea unei politici comune, stabilind să se procedeze după cum urmează:
- fiecare parte va participa la toate Adunările Generale ale Acționarilor convocate la .> Onești de cealaltă parte;
- niciuna dintre părți nu va vota în A./AGEA împotriva intereselor celeilalte părți;
- fiecare parte va accepta propunerea celeilalte părți de a alege membrii din Consiliul de Administrație sau a administratorului unic;
- ambele părți vor participa cu propuneri pentru gestionarea .> Onești în interesul tuturor acționarilor;
- părțile vor acționa și în alte direcții pentru a-și promova interesele comune.
Practic, prin acordul menționat, inculpații I. A. M. și T. O. L. au recunoscut faptul că împreună au promovat o politică îndreptată împotriva ., conformă propriilor interese.
Conivența dintre inculpații T. O. L. și I. A. M. este atestată și de inculpata D. C. care, audiată fiind la urmărire penală (ocazie cu care a adoptat o atitudine relativ sinceră, pe care însă nu a păstrat-o și pe parcursul cercetării judecătorești – vol.2, filele 345-621 d.u.p.) a arătat, printre altele, cu referire la achitarea investițiilor de mediu, tehnologice și aport de capital efectuate de . la ., că inculpatul I. A. M. i-a precizat că acestea vor fi achitate de către . București, motiv pentru care s-au făcut toate demersurile pentru a se comunica suma ce trebuia achitată. Graba de plată a tuturor investițiilor în avans a fost explicată de inculpată prin faptul că prin adresa nr._/15.07.2004 . a solicitat APAPS încheierea unui contract de novație prin care locul său ca și proprietar al 51% acțiuni aparținând . urma să fie luat de către BALKAN PETROLEUM LTD (societate condusă de către inculpatul I. A. M., la care acesta deținea 50% acțiuni prin . București).
Referitor la încheierea contractului de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, inculpata a precizat ca . nu a avut niciodată inițiativa încheierii unui contract de cesiune de creanță, acest contract s-a încheiat deoarece în luna august 2003 la sediul „grupului de firme VGB” din București a avut loc o întâlnire la care ea a participat alături de B. M. și I. A. M., ocazie cu care i s-a precizat că referitor la modalitatea prin care . București va achita către . creanța de 1400 miliarde ROL, se va încheia un contract de cesiune de creanță prin care această datorie va fi cedată către .. Inculpata a arătat că în legătură cu acest subiect a avut mai multe întâlniri cu inculpatul I. A. M., ocazie cu care s-a stabilit și modul de garantare a prețului cesiunii de către cesionarul ., constatându-se că deoarece acțiunile deținute de inculpatul T. O. L. nu erau suficiente pentru a acoperi întreaga sumă ce făcea obiectul contractului, s-a hotărât și preluarea acțiunilor deținute de . Comănești, ocazie cu care inculpatul I. A. M. l-a desemnat pe inculpatul B. M. să se ocupe de evaluarea acțiunilor de la ..
În sfârșit, inculpata a mai declarat că în opinia sa cei doi acționari ai ., respectiv . și . București, au acționat în mod concertat în sensul de a se prelua creanța de 1400 miliarde ROL, cu atât mai mult cu cat numitul P. I., angajat al . București, i-a precizat că nu există șanse reale de recuperare a acestei datorii și i-a indicat ca dată de încheiere a contractului 05.09.2003, fără să poată indica data la care acest contract s-a încheiat în realitate. Inculpata a mai arătat faptul că, la solicitarea inculpatului I. A. M., a întocmit contractul de garanție reală mobiliară, acesta cerându-i ca imediat după ce l-a întocmit să se treacă la executarea acestuia, astfel că din dispoziția aceluiași inculpat, la data de 26.11.2003, . a emis mai multe notificări către .>
În legătură cu împuternicirea pe care inculpatul I. A. M. o avea de a acționa în numele ., inculpata D. C. a precizat că la data de 05.06.2002, prin fax, i-a fost transmisă adresa nr.266, care confirma acest lucru, iar inculpatul I. A. M. s-a folosit de aceste împuterniciri atunci când a impus încheierea unor contracte.
Inculpata a mai precizat ca . comunica la . mai multe situații și analize vizând societatea, iar inculpatul I. A. M. era cel care se implica cu privire la managementul societății și care transpunea în practică voința celor doi acționari.
Cu referire la implicarea activă a inculpatului I. A. M. în deciziile ce urmau a fi luate în cadrul S.C. CAROM S.A. Onești și intenția evidentă de a acționa în detrimentul interesul societății, trebuie amintită și declarația martorului R. T. (director de producție la CAROM), care a arătat, printre altele, că, în anul 2002, după ce . București a devenit acționar la ., din dispoziția inculpatului I. A. M., inculpata a fost numită la conducerea societății în condițiile în care inculpatul B. M. era administrator special. Referitor la contractul de vânzare-cumpărare a unor utilaje de aprox. 1400 miliarde lei, ce a fost încheiat la 2.12.2003 sub nr.1016 între . și ., martorul a precizat că s-a adus la cunoștința inculpatului I. A. M. de către Comitetul Director, prin inculpata D. C., despre necesitățile de investiții de la ., ocazie cu care acesta a stabilit ca o comisie să se deplaseze la . să se evalueze utilajele, constatându-se că acestea erau uzate moral și fizic, însă, cu toate acestea, inculpatul I. A. M. a exercitat presiuni asupra conducerii . să semneze contractul.
Cu referire la contractul de cesiune de creanță nr.260 bis, același martor a arătat că, la un moment dat, a auzit din discuțiile cu ceilalți directori că . are de achitat către . o datorie de aprox. 1400 miliarde lei RON și că pentru această sumă va vinde către . societatea .. Martorul a mai declarat că în cadrul Colegiului Director s-a discutat despre stingerea datoriei pe care . o avea la . prin preluarea ., însă toți directorii, cu excepția inculpatei D. C., și-au manifestat dezacordul, deoarece era evident că valoarea . nu era de 1400 miliarde ROL. În plus, martorul a arătat că, ulterior, CNVM a refuzat majorarea artificială a capitalului de la . stabilind valoarea acestei societăți la 18 miliarde ROL și consideră că este posibil ca încheierea contractului de cesiune să se datoreze faptului că . era acționar majoritar la ..
Martorul I. G. a arătat că din discuțiile pe care le-a avut cu inculpata D. C. și martorul D. Z., după încheierea contractului de cesiune de creanță nr.260 bis, a rezultat că cei doi acționari - . București și .> Timișoara - au intenționat ca achitarea creanței să fie garantată cu pachetul de acțiuni deținut de inculpatul T. O. L. la .> Onești, în condițiile în care se știa că valoarea acestei societăți adusă ca garanție era de 30 miliarde ROL. Martorul a mai arătat că referitor la încheierea acestui contract s-a încălcat procedura internă stabilită, în sensul că el a fost inițiat nu de Serviciul Contracte, cum era legal, ci de Direcția Financiară, subordonată inculpatei D. C., care a precizat că deși acest contract nu este favorabil societății, el trebuie încheiat din „dispoziția patronilor” (în speță, inculpații T. O. L. și I. A. M., care controlau societățile, deținând calitatea de acționar majoritar și, respectiv, acționar semnificativ în cadrul CAROM).
Martorul Z., a cărui declarație se coroborează cu cele date de martorii Blaer P. și Mironovici R., a arătat că o parte din ședințele CA ale . s-au derulat la sediul . din București, iar la una din ședințele la care a fost invitat să participe, martorul a auzit o discuție din care reieșea că datoria . București de aprox. 1400 miliarde lei către . urma să fie convertită în cumpărare de acțiuni la ., printr-un mecanism de cedare de creanță în care . București era debitor cedat, . era cedent și . era cesionar și tot atunci s-a discutat că urma să se facă un studiu de evaluare al acestor acțiuni ce urmau să crească prin acest proces de la aprox. 18 miliarde lei la 1400 miliarde lei. Din aceeași discuție, martorul a înțeles că această hotărâre a fost luată la București, în prealabil, de inculpații I. A. M. și T. O. L., care erau factori de decizie, ca o strategie a primului inculpat, . trebuind încadrată în grupul de firme. Martorul a mai declarat că, din câte cunoaște, inculpata D. C. s-a întâlnit cu inculpatul I. A. M., căruia i-a precizat poziția membrilor Consiliului de Administrație, însă acesta a refuzat să revină asupra hotărârii, motiv pentru care aceasta a discutat telefonic și cu inculpatul T. O. L.. Referitor la implicarea inculpatului I. A. M. la ., a precizat că acesta era cel care ținea legătura atât pentru . București, cât și pentru . și îl informa pe inculpatul T. O. L. în legătură cu aceste societăți.
O altă probă extrem de importantă, cu privire la legătura și înțelegerea prealabilă existentă între inculpații I. A. M. și T. O. L., referitor la acțiunile ce se derulau în legătură cu ., aceasta este confirmată și de faptul că banii pe care i-a utilizat . pentru achiziționarea dosarului de prezentare al ., respectiv pentru depunerea garanției de participare a acestei societăți la licitația pe care APAPS o organiza în vederea privatizării ., proveneau din conturile . București.
Având în vedere că sumele achitate de . APAPS sunt în cuantum sensibil egal cu cele virate anterior în conturile societății la dispoziția inculpatului I. M. A., plățile către instituția menționată fiind efectuate la foarte scurt timp după viramentele respective (chiar în aceeași zi în prima situație, respectiv la interval de 3-4 zile în cea de-a doua situație), singura concluzie logică este aceea că VGB IMPEX a urmărit susținerea financiară a S.C. T. S.A. pentru plata atât a contravalorii dosarului de prezentare cât și a garanției de participare la licitația organizata de APAPS.
Curtea reține astfel că, practic, prin tranzacțiile financiare arătate mai sus, inculpații I. A. M. și T. O. L. au reușit să creeze aparența unor relații comerciale susținute de transferuri financiare, pentru a masca acțiunea concertată pe care o derulau în legătură cu achiziționarea ., acest lucru fiind impus în primul rând de faptul că această societate era cotată pe piața de capital, iar legislația în vigoare interzicea acțiunile concertate a unor persoane, de preluare a unor astfel de societăți, iar în al doilea rând pentru a crea aparența de legalitate cu privire la contractele comerciale deja încheiate și cele ce urmau să finalizeze activitatea infracțională și, implicit, realizarea scopului pentru care au acționat.
În acest context, susținerile inculpatului T. O. L. că nu ar fi avut nicio implicare în încheierea contractului de cesiune de creanță nr.260 bis, că rațiunile care au determinat încheierea acestuia ar fi fost altele, că nu s-a implicat în conducerea CAROM și nici nu a avut vreo legătură în ce privește încheierea contractelor cu nerespectarea procedurilor interne ale societății nu au niciun suport probator. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor audiați în cauză, angajați ai CAROM, rezultă că la nivelul conducerii societății nu a fost niciun moment agreată încheierea contractului de cesiune de creanță ori a celui de garanție reală mobiliară (prin care se garanta executarea creanței dobândite de S.C. T. S.A. cu pachetul de acțiuni deținute de această societate la ..), lucru care s-a întâmplat totuși, întrucât aceasta a fost voința inculpaților T. si I. M., care în pozițiile-cheie pe care le dețineau în cadrul CAROM au fost în măsură și au și reușit să impună încheierea acestor contracte (cu largul concurs al inculpaților D. C. și B. M.), fără ca vreo altă persoană din cadrul . sau din afara acesteia să le poată cenzura în vreun fel. P. urmare, se poate constata că încheierea contractului de cesiune de creanță nr.260 bis a reprezentat „o dorință și o necesitate” a acționarilor majoritari ai ., care independent de dezavantajele și pierderile pe care le-a avut de suferit această societate, au dispus încheierea acestui contract.
Legat de argumentul că avizarea ca diferența rămasă nerecuperată să fie trecută pe cheltuielile anului 2004 ar fi fost efectul unor decizii AGEA CAROM, produse la o dată la care S.C. T. S.A. nu mai avea calitatea de acționar sau creditor al CAROM S.A., se observă că decizia AGEA de executare a contractului de garanție reala mobiliară a fost determinată tocmai de poziția inculpatului T. O. L. care, în calitate de acționar și președinte al Consiliului de Administrație în cadrul S.C. T. S.A., a refuzat să plătească suma de 1.400 miliarde ROL pe care această societate o datora CAROM în baza contractului de cesiune de creanță nr.260 bis, situație în care singura soluție de recuperare a datoriei era executarea garanției asupra acțiunilor UTON. Se constată, astfel, după cum s-a arătat pe larg cu prilejul expunerii situației de fapt, că modalitatea de derulare a evenimentelor a fost una atent planificată de inculpați, pierderea calității de acționar al S.C. T. S.A. și stingerea datoriei pe care această societate o avea față de CAROM prin executarea contractului de garanție reală mobiliară fiind una dintre etapele preconizate încă de la debutul activității infracționale.
Deși inculpatul T. O. L. a susținut în permanență că evaluarea făcută de SGET S.A. a fost cea corectă, acest aspect este contrazis de celelalte probe administrate în cauză. După cum s-a mai arătat, în aceeași perioadă în care a fost întocmit raportul SGET SA pentru acțiunile de la ., o altă societate de evaluare a întocmit un raport de evaluare a acțiunilor acestei societăți, ocazie cu care s-a constatat că valoarea unei acțiuni este de 73.462 ROL.
În plus, prin expertiza financiar-contabilă nr.4866/25.07.2006 efectuată pe parcursul urmăririi penale în legătură cu cele două rapoarte de evaluare întocmite de SGET SA și ..14, filele 72-89 d.u.p.), s-au concluzionat următoarele:
- raportul de evaluare al SGET SA a avut ca scop declarat al evaluării estimarea valorii de piață a ., în vederea cumpărării unui pachet de acțiuni de către .;
- raportul de evaluare al . avut ca scop declarat al evaluării determinarea prețului acțiunii ce va sta la baza prețului de ofertă propus de ofertant pe piața de capital;
- raportul întocmit de SGET s-a bazat pe definiția dată de către standardele internaționale de evaluare noțiunii de „valoare de piață”, în funcție de aceasta fiind alese metodele utilizate pentru evaluare;
- raportul întocmit de .-a bazat pe metodologia și legislația aplicabilă pieței de capital prevăzută în OUG nr.165/2002, OUG nr.28/2002 și Decizia nr.875/17.03.2003 a CNVM, în care se prevedea că „prețul de ofertă publică de preluare propus de inițiator este egal cu media aritmetică a prețurilor determinate”, motiv pentru care față de prețurile obținute prin diversele metode utilizate, media aritmetică a acestora a fost de 73.882 ROL/acțiune;
- ambele rapoarte au fost realizate în aceeași perioadă, respectiv septembrie 2003, însă scopurile pentru care acestea au fost solicitate sunt fundamental diferite, motiv pentru care și rezultatele prevăzute în acestea se circumscriu aceleași direcții. Din acest motiv raportul de evaluare al SGET SA a stabilit o valoare de piață a . 1._.000 ROL, în timp ce raportul de evaluare al . prețul unei acțiuni al . la valoarea de 73.882 ROL/acțiune.
Cu referire la susținerea că inculpatul T. O. L. nu a avut nicio participare în procedura verificărilor realizate de auditorii . vederea emiterii certificatelor prin care s-a constatat îndeplinirea obligațiilor investiționale, de mediu și de capital, asumate de . contractul de privatizare nr.18/09.06.2003, că auditorii au avut la dispoziție toate informațiile necesare pentru eliberarea documentelor (nefiind induși în eroare prin ascunderea unor informații sau înscrisuri de către inculpata D. C., cum în mod greșit se reține prin rechizitoriu), Tribunalul a reținut în mod corect că aceasta este infirmată tocmai de către auditorii în cauză, audiați ca martori pe parcursul procesului penal.
Astfel, martora M. V., auditor al . în cadrul . Onești, a precizat că documentele în baza cărora a emis certificatele prin care atestă realizarea obligațiilor investiționale ale . la . i-au fost puse la dispoziție de inculpata D. C., prin intermediul martorei B. M., transmițându-i totodată „să nu părăsească societatea până nu emite certificatul, pentru că suma va fi achitată de către . sau la dispoziția sa”. Martora a mai precizat că avea cunoștință că . București virase în contul . o sumă de bani și că această sumă putea fi utilizată în contul banilor datorați de ., dar și că avea cunoștință de la inculpata D. C. că între . București și . există relații comerciale și că între ele se încheiase un contract de cesiune de creanță nr.260 bis/5.09.2003, prin care . a cedat către . creanța de aprox. 1400 miliarde ROL pe care o deținea la . București. În legătură cu certificatele de atestare a investițiilor efectuate de . la ., martora a precizat că la data de 11.03.2004 a emis un astfel de certificat împreună cu martora U. T., deoarece din actele contabile prezentate de inculpata D. C. rezultă că aceste sume de bani au fost virate de . București în numele .. Martora a mai declarat că la data de 18.08.2004 a solicitat . să emită o adresă către . București să restituie suma de 27 miliarde ROL primită nelegal de la ., adresă ce poartă numărul 8875 trimisă în atenția inculpatului I. A. M., în calitate de președinte al acestei societăți, indicând și adresele anterioare din datele de 30.03.2004, 27.05.2004 și 29.06.2004, prin care . „ruga . București să achite acea sumă”.
Martora a mai declarat că a ținut legătura în permanență cu inculpata D. C. referitor la toate obligațiile asumate de ., cu care de altfel a discutat și în momentul în care a descoperit înregistrarea în contabilitate a compensării între contractul de cesiune de creanță nr.260bis/2003 și acțiunile de la ., precizându-i acesteia că nu trebuia să accepte așa ceva deoarece societatea se decapitalizează și nu-și va putea continua activitatea.
La rândul său, martora U. T., cel de-al doilea auditor al firmei AZALEE EXPERT audit SRL, audiată fiind a confirmat cele precizate de martora M. V. arătând că în mod greșit auditorul a acceptat fără o verificare prealabilă cele precizate de inculpata D. C., cum că sursa investițiilor aparține ., fără a verifica în realitate acest lucru.
În plus, prin adresa nr.10/18.11.2005 . SRL Onești s-a comunicat care au fost documentele ce au stat la baza emiterii certificatelor întocmite conform OG nr.25/2002 privind îndeplinirea de către . a obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr.18/09.06.2003, din care rezultă că acestea au fost emise nelegal deoarece cele două reprezentante ale auditorului nu au avut acces la toate informațiile necesare, necunoscând care a fost sursa de proveniență a banilor ce au stat la baza investițiilor afirmativ realizate de către ..
În ceea ce privește utilajele vândute de VGB IMPEX către R. trebuie observată și încercarea inculpatului I. A. M. de a convinge CAROM să achiziționeze respectivele utilaje, ceea ce demonstrează o veritabilă practică a inculpatului, persoană cu putere de decizie în cadrul . București, constând în “mutarea” din patrimoniile societăților pe care le controla a unor bunuri vădit nefolositoare acestora, în patrimoniile societăților controlate . și ., la niște prețuri supraevaluate, în scopul de a crea datorii fictive ale acestora față de “grupul de firme VGB” sau de a justifica anumite livrări masive de produse petroliere neachitate.
Curtea constată că modul în care au fost organizate acțiunile inculpaților, materializate prin încheierea unor acte juridice, în unele ocazii cu nerespectarea procedurilor și regulamentelor interne ale CAROM sau R., succesiunea în care aceste acte juridice au fost încheiate, dar mai ales rezultatele - previzibile - pe care aceste acte juridice le-au avut asupra patrimoniilor CAROM și R., nu pot lăsa nicio umbră de îndoială că aceste acte juridice au fost menite, de la bun început, să le faciliteze inculpaților I. și T. obținerea în mod ilicit a unor sume uriașe de bani, prin devalizarea celor două societăți comerciale.
În privința motivelor de apel prin care inculpații au contestat validitatea concluziilor primei instanțe asupra situației de fapt și asupra modului de interpretare a probatoriului, Curtea s-a pronunțat anterior odată cu propria sa analiză asupra situației de fapt ce a stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților și a mijloacelor de probă ce au fost administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.
De asemenea, asupra motivelor de apel ce țin de modul în care Tribunalul a individualizat pedepsele aplicate inculpaților, Curtea va analiza aceste aspecte odată cu propria sa opinie asupra modului în care ar fi trebuit individualizate pedepsele aplicate inculpaților, inclusiv modalitatea de executare a acestora.
În ceea ce privește modul în care Tribunalul a motivat sentința apelată, Curtea consideră necesar a menționa și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a arătat că hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei. Astfel, respingând o cale de atac, instanța sesizată poate, în principiu, să își însușească motivele reținute în decizia atacată. Iar în condițiile în care instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de către prima instanță, după care și-a însușit motivele acestei instanțe, adăugând argumentele ce i se par pertinente, Curtea Europeană a considerat că instanța de apel și-a motivat hotărârea, art. 6 din Convenție nefiind încălcat. (CEDO, Marea Cameră, Hotărârea García Ruiz contra Spaniei). De asemenea, Curtea a arătat că rigorile procesului echitabil sunt respectate în condițiile în care instanța care s-a pronunțat asupra recursului a dat un răspuns motivelor acestui recurs, fiind adevărat că obligația de a-și motiva hotărârile, pe care art. 6 alin. 1 din Convenție le-o impune instanțelor, nu poate fi înțeleasă în sensul de a da un răspuns detaliat la fiecare argument [Jahnke și Lenoble contra Franței (dec.) nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX].
În ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpați cu privire la lipsa motivării sentinței atacate, Curtea constată că în conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (Hotărârea B. contra României), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia. Tribunalul a analizat probatoriul depus în cauză, și-a bazat concluziile pe motive de fapt și de drept pe care le-a expus in extenso în cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești. Din analiza sentinței apelate Curtea nu poate considera în niciun caz că aceasta ar fi insuficient motivată, ba chiar dimpotrivă, neexistând niciun temei pentru a se considera că dreptul la un proces echitabil al inculpaților ar fi fost încălcat din acest punct de vedere.
Referitor la motivul de apel formulat de către inculpați, în sensul că acuzarea se întemeiază pe un raport de expertiză care a fost întocmit de un expert incompatibil sau de către experți necompetenți, Curtea constată că potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, nicio probă nu are o valoare dinainte stabilită iar instanța are vocația de a analiza fiecare mijloc de probă în raport de întregul material probatoriu, putând înlătura sau menține motivat valoarea probatorie a acelei probe. În acest sens, atât Tribunalul, cât și Curtea au analizat materialul probatoriu depus la dosarul cauzei stabilind că aceste mijloace de probă se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar și sunt utile pentru aflarea adevărului în cauză. Sunt mijloace de probă administrate cu respectarea normelor legale la momentul dispunerii lor, neexistând niciun motiv pentru care să fie înlăturate. Curtea a arătat deja în cuprinsul deciziei penale de ce concluziile raportul de expertiză au fost luate în considerare la soluționarea cauzei și în ce modalitate a fost efectuată aprecierea acestui mijloc de probă.
Inculpatul T. a arătat că la data de 27 martie 2006, s-a adresat Comisiei de Disciplină din cadrul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România - Filiala București. P. Hotărârea nr. 4 din 02.02.2008 pronunțată în dosarul nr. 9686/_//2006, CECCAR - Comisia Superioară de Disciplină a constatat faptul că expertul B. V. C. a furnizat date și informații despre constatările efectuate în dosar, încălcând astfel Norma Profesională 3514 referitoare la păstrarea secretului profesional și a încălcat Norma Profesională 3511.2 cu privire la independența expertului contabil deoarece s-a antepronunțat înainte de efectuarea expertizei. P. aceste motive s-a dispus sancționarea expertului contabil cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o perioadă de 3 luni. Totodată, s-a arătat că afirmațiile calomnioase ale expertului B. V. C. au avut ca urmare înregistrarea pe rolul PÎCCJ, DNA - Secția de Combatere a Corupției a dosarului nr. 34/P/2006. în cadrul acestui dosar s-au efectuat cercetări cu privire la săvârșirea de către inculpatul T. O. L. a infracțiunii de dare de mită și săvârșirea de către expertul contabil B. V. C. a infracțiunii de luare de mită.
Cu privire la sancționarea expertului B. V. C., Curtea constată că acțiunile acestuia prin care ar fi furnizat date și informații despre constatările efectuate în dosar nu au nicio relevanță asupra validității raportului de expertiză. Nerespectarea de către expert a unor norme regulamentare privind activitatea acestuia nu atrage după sine concluzia incorectitudinii raportului de expertiză, ci doar atrage sancționarea disciplinară a expertului, ceea ce s-a și întâmplat. Însă, sub aspectul temeiniciei raportului de expertiză, atât prima instanță, cât și Curtea au analizat materialul probatoriu depus la dosarul cauzei stabilind că acest mijloc de probă se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar și reflectă adevărul în cauză.
În ceea ce privește formularea unui denunț împotriva inculpatului T., Curtea constată că prin Rezoluția din 19.02.2007 dată în acest dosar s-a dispus neînceperea urmăririi penale, atât față de inculpat, cât și față de expertul contabil B. V. C.. Aceasta atestă nevinovăția celor doi cu privire la faptele menționate dar, așa cum am menționat anterior, aceste aspecte nu atrag concluzia incorectitudinii concluziilor expertizei. De altfel, inculpatul T. a formulat repetate cereri de recuzare ale expertului, cereri asupra temeiniciei cărora s-a apreciat de către procurorul de caz, acestea fiind respinse de fiecare dată.
În ceea ce privește motivele de apel vizând egalitatea armelor dintre acuzare și apărare, respectiv faptul că prima instanță și organele de umărire penală nu au încuviințat mai multe probe solicitate de către inculpați, Curtea constată că inculpații au fost audiați de către instanțele care au soluționat cauza în primă și ultimă instanță, de fiecare dată beneficiind de asistența unuia sau mai multor avocați aleși ce le-au asigurat o apărare efectivă. De asemenea, Tribunalul București a procedat la audierea nemijlocită a martorilor indicați în actul de sesizare și a celor încuviințați inculpaților. În plus, în cazul expertizei judiciare au fost desemnați și experți parte, au fost formulate obiecțiuni de către părți la care s-a răspuns de fiecare dată. Or, în aceste condiții, Curtea consideră că principiul egalității armelor, la fel ca și cel al garantării dreptului la apărare al inculpaților au fost respectate sub toate aspectele de către instanțele de judecată, procesul penal având un caracter echitabil.
În același sens, Curtea amintește și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată în Hotărârea Kudla contra Poloniei, mai ales în contextul afirmațiilor avocaților aleși ai inculpaților cu privire la încălcarea dreptului la apărare, care omit cu desăvârșire faptul că în cauza menționată Curtea Europeană a arătat că un comportament procesual dilatoriu al reclamantului poate fi imputat acestuia în ceea ce privește evaluarea caracterului rezonabil al procedurilor penale. Or, se poate constata cu ușurință că acest comportament al inculpaților și atitudinea apărării sunt în mare măsură motivul pentru care această cauză penală a fost soluționată în decursul unui deceniu, ceea ce este absolut inacceptabil.
Referitor la motivele de apel privind faptul că la judecata cauzei în fața primei instanțe completul de judecată nu a rămas același în tot cursul judecării cauzei, nu s-a făcut dovada motivului pentru care acest fapt nu a fost posibil, iar judecătorul care a pronunțat hotărârea atacată nu a administrat nicio probă pentru a-și forma propria convingere, Curtea constată că, într-adevăr, un aspect important al unui proces penal echitabil este acela ca probele în cauză să fie administrate nemijlocit în prezența judecătorului care, în cele din urmă, se pronunță asupra cauzei (CEDO, Hotărârea B. contra României). În considerentele acestei decizii, Curtea Europeană arată însă că acest principiu trebuie nuanțat, în sensul că pentru existența unor proceduri echitabile este necesar ca probele ce sunt importante, esențiale sau pe care se bazează soluția instanței să fie administrate în prezența judecătorului care, în cele din urmă, se pronunță asupra cauzei.
Cu referire la declarațiile martorilor ascultați la urmărirea penală și a căror audiere a fost realizată și pe parcursul cercetării judecătorești, în marea lor majoritate, existând însă situații în care unii dintre aceștia au părăsit teritoriul țării ori au decedat pe parcursul procesului, cum este cazul martorei B. M., iar prin urmare audierea nu a mai fost posibilă, se impune precizarea că toți, fără excepție, și-au menținut declarațiile date în prima fază procesuală, acestea fiind considerabil mai ample și detaliate decât cele date în fața instanței, fapt explicabil prin aceea că memoria martorilor a fost afectată de trecerea timpului, în condițiile în care de la data producerii evenimentelor cercetate în cauză și până la începerea cercetării judecătorești s-a scurs un interval de câțiva ani.
Trebuie, de asemenea, reamintit faptul că inculpații din cauză nu au negat existența contractelor ce fac obiectul cauzei, ci au dat o altă interpretare acestora în raport de cea dată acestor contracte de către acuzare. În acest context, Curtea constată că probele esențiale în cauză nu au fost niciodată reprezentate de declarațiile date de către martori, ci dimpotrivă. Aceste probe esențiale sunt înscrisurile aflate la dosarul cauzei, sesizările și rapoartele organelor de urmărire penală sau ale altor organe abilitate și rapoartele de expertiză sau de constatare tehnico-științifică. Or, aceste probe au fost tot timpul la dispoziția judecătorului care a pronunțat soluția în primă instanță. De asemenea, acesta a procedat la audierea suplimentară a inculpaților care au dorit să dea declarație.
Nu este de neglijat nici aspectul că judecătorul care a soluționat cauza în primă instanță fost învestit cu aceasta ca urmare a imposibilității obiective de soluționare a acestuia de către judecătorul care audiase majoritatea martorilor, acest judecător fiind transferat de la Tribunalul București la o altă instanță.
Acestea fiind spuse, Curtea consideră că limitele unui proces echitabil astfel cum rezultă acestea din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată în Hotărârile B. contra României sau C. contra României, au fost pe deplin respectate în cauză.
Mai mult, la această concluzie ajungem și față de Hotărârea CEDO din Cauza U. contra României, în care s-a arătat că în măsura în care instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatului bazându-se în mod determinant pe cuprinsul actelor aflate la dosarul cauzei, acte ce au putut fi cunoscute și contestate de inculpat, rigorile art. 6 din Convenție sunt pe deplin respectate, nefiind necesară readministrarea unor probe testimoniale.
Cu privire la criticile inculpatei D. în sensul că nu a fost audiată de către prima instanță, din studierea încheierilor de ședință din dosarul Tribunalului rezultă că inițial inculpata a solicitat să fie audiată după ce sunt audiați toți martorii încuviințați de instanță. Ulterior, toți inculpații au fost întrebați de Tribunal dacă doresc să dea alte declarații în cauză, doar unii dintre ei dorind să dea declarații suplimentare; printre aceștia nu s-a numărat și inculpata D.. P. urmare, inculpatei nu i s-a încălcat dreptul la apărare sau dreptul de a da declarații de către instanță, care nu a făcut altceva decât să ia act de voința inculpatei.
Nu suntem în prezența nerespectării obligației instanței de a-l audia pe inculpat dacă acesta, întrebat fiind de instanță la începutul cercetării judecătorești, arată că nu dorește să dea o declarație la acel moment procesual, ci la un termen ulterior, pentru ca, după aceea, să nu se mai prezinte sau să nu mai solicite audierea sa pe parcursul procesului. Altfel, ar însemna ca inculpatul să aibă posibilitatea, prin propria sa voință, fie să tergiverseze soluționarea cauzei (invocând termen de termen pretexte pentru care nu poate da o declarație, dar susținând că dorește să își exercite acest drept), fie să declanșeze un nou ciclu procesual, dacă este nemulțumit de soluție. Aceasta ar contraveni de altfel și prevederilor art. 10 alin. (6) C.p.p., conform căruia „dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege”. Pe de altă parte, instanței nu îi incumbă nicio obligație de a-l întreba pe inculpat, la fiecare termen, dacă nu dorește să fie audiat, ordinea cercetării judecătorești fiind cea prevăzută la art. 376 C.p.p. și putând fi schimbată, când este necesar, doar de instanță (și nu de inculpat).
Oricum, inculpata a fost audiată nemijlocit de către Curtea de apel.
De asemenea, s-a invocat de către unii dintre inculpați și faptul că acțiunile unora dintre inculpații din prezenta cauză sunt similare sau chiar identice cu cele ale altor persoane, dar pentru inculpați s-a dispus trimiterea în judecată, iar pentru celelalte persoane s-au dispus soluții de netrimitere în judecată sau li s-a acordat calitatea de martor, ceea ce încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii. În acest sens, Curtea constată că existența unui tratament discriminatoriu există atunci când, fără nicio justificare rezonabilă și obiectivă, se aplică un tratament diferit persoanelor care nu se află în situații sensibil diferite, ci se află în situații similare sau identice. În cazul de față se poate observa însă că situația în care se aflau inculpații este diferită de cea a altor persoane din cauză din rațiuni ce țin de funcțiile ocupate, raportarea poziției lor la influența pe care o aveau inculpații I. și T. asupra lor sau alte aspecte ce țin de întrunirea elementelor constitutive ale unor infracțiuni, aspecte detaliate în cuprinsul actului de sesizare al instanței. Astfel, nu se poate concluziona că există un tratament discriminatoriu, ci doar că a existat un tratament diferit față de alte persoane care au avut legătură cu situația de fapt, tratament ce a fost determinat însă de situații ce constituie o justificare rezonabilă și obiectivă.
În ceea ce privește așa-zisa autoritate de lucru judecat pe care a invocat-o inculpatul I. în raport de situația de fapt ce a fost reținută în cauza ce s-a finalizat prin Decizia penală nr. 1207/A/14.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2005, care ar atrage riscul pronunțării unor hotărâri contradictorii, aceasta nu poate fi reținută în cauză. În cadrul procesului penal anterior, inculpatul a fost acuzat și condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reținându-se că faptele sale, constând în aceea că, în perioada martie 2000-decembrie 2003, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al . București, a coordonat și determinat înregistrarea în contabilitatea societății a unor documente justificative de achiziții produse petroliere, care conțineau date nereale, vizând operațiuni comerciale fictive derulate de . București în relația cu cele șapte "firme fantomă" . București, . București, . SRL București, . SRL București, . București, . București și . București, operațiuni care au determinat modificarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, cauzând un prejudiciu. De asemenea, s-a reținut că în urma operațiunilor comerciale fictive pe care le-a inițiat și derulat, împreună cu inculpații I. O., M. C., B. K. M., Akaroglu Cuneyt, Elenkalan Hayrettin, T. M., I. G. și N. S. a determinat și derulat operațiuni financiare ce nu aveau la bază operațiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de proveniență a acestora, care a fost dată de evaziunea fiscală săvârșită, și au determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate precum și că, împreună cu inculpații I. O., M. C., B. K. M., Akaroglu Cuneyt, Elenkalan Hayrettin, T. M., I. G. și N. S. a inițiat și participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale și financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
P. urmare, acuzațiile aduse inculpatului în acel dosar nu au legătură directă cu cele ce fac obiectul prezentei cauze, nefiind niciodată negată existența unor raporturi comerciale reale dintre . București și R. Onești. Dimpotrivă, unul dintre temeiurile de fapt ce au stat la baza condamnării anterioare a inculpatului a fost și acela că martorii angajați ai . București au arătat că în acea perioadă singurul furnizor de benzine pentru . București era chiar R. Onești, iar nu cele șapte firme fantomă enumerate anterior.
Exact aceleași considerente sunt valabile și în ceea ce privește susținerea inculpatului G., care a arătat că solicită încetarea procesului penal în ceea ce îl privește în temeiul principiului ne bis in idem prevăzut de art. 6 C.p.p., apelantul fiind cercetat și condamnat definitiv în dosarul_/3/2005 al Tribunalului București - Secția I Penală, pentru săvârșirea faptelor penale de abuz în serviciu și spălare de bani. Ca și pentru inculpatul I., nici în cazul acestui inculpat nu se poate reține aplicabilitatea acestui principiu, din moment ce faptele pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză sunt comise în alte condiții, împreună cu alte persoane și au alt conținut față de cele pentru care acesta a fost deja condamnat definitiv (motiv pentru care, de altfel, s-a respins - prin Încheierea din 2 iunie 2015 -, declarația de abținere formulată de judecătorul M. A. M., care a pronunțat, într-un alt complet, soluția anterioară).
Referitor la motivul de apel formulat de inculpatul T. O. privind judecarea cauzei în condițiile în care la mai multe termene de judecată ar fi fost lipsă de procedură cu inculpatul B., Curtea constată că sancțiunea ce ar putea interveni nu ar fi nulitatea absolută a procedurilor penale finalizate prin sentința apelată, ci doar o nulitate relativă, condiționată de o vătămare procesuală adusă intereselor inculpatului care o invocă. Noțiunea de „vătămare procesuală adusă intereselor inculpatului” nu trebuie înțeleasă în sensul nerespectării unor dispoziții procesuale cu ocazia efectuării actului procesual sau administrării mijlocului de probă. Vătămarea procesuală invocată nu a fost dovedită de inculpatul T. O., care a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare față de inculpatul B.. Faptul că la termenele de judecată indicate au fost audiați inculpați sau martori nu justifică reținerea existenței unei asemenea vătămări, atât timp cât inculpații care au dorit să dea declarații au avut această posibilitate, fiecare dintre inculpați a beneficiat de avocat ales sau desemnat din oficiu, aceștia – prezenți fiind – formulând diferite cereri și propunând probe.
Potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) C.p.p., unul din cazurile în care instanța de apel desființează sentința atacată și dispune rejudecarea este acela în care „judecarea cauzei la prima instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate”, dacă neregula a fost invocată „de acea parte”. Nu sunt incidente însă dispozițiile menționate dacă procedura de citare nu este legal îndeplinită la unul din termenele de judecată (așa cum sunt formulate motivele de apel), dacă la ultimul termen de judecată (la care au loc dezbaterile) procedura este legal îndeplinită, la acest din urmă termen putând fi invocată și eventuala nerespectare a dispozițiilor legale privind citarea de la termenele anterioare de pe parcursul judecății (potrivit art. 282 alin. 4 lit.c) C.p.p., întrucât de aflăm în prezența unei cauze de nulitate relativă). Art. 282 alin. 5 lit.a) C.p.p. prevede că nulitatea relativă se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.
În același sens sunt dispozițiile speciale de la art. 263 C.p.p. - Incidente privind citarea – „(1) În cursul judecății, neregularitatea cu privire la citare este luată în considerare doar dacă partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea o invocă la termenul următor la care este prezentă sau legal citată, dispozițiile privind sancțiunea nulității aplicându-se în mod corespunzător. (2) Cu excepția situației în care prezența inculpatului este obligatorie, neregularitatea privind procedura de citare a unei părți poate fi invocată de către procuror, de către celelalte părți ori din oficiu numai la termenul la care ea s-a produs.”
Concluzionând, nelegala îndeplinire a procedurii de citare poate fi invocată ca motiv de apel doar de partea nelegal citată și doar dacă procedura nu a fost legal îndeplinită la ultimul termen de judecată sau dacă la acest din urmă termen de judecată partea legal citată a invocat lipsa de procedură la termenele anterioare, dovedind și o vătămare a drepturilor sale care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actelor efectuate, iar instanța i-a respins cererea de amânare a judecății (pentru completarea sau reluarea cercetării judecătorești – după caz – și în ceea ce o privește).
Acestea fiind spuse, analizând motivul de apel referitor la nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul B. K.-M. prin prisma situației acestui inculpat, Curtea observă că la ultimul termen de judecată de la Tribunal, din 5.11.2014, la care au avut loc dezbaterile, inculpatul B. K.-M. a fost reprezentat de avocat Hincean S., apărător ales, avocat care l-a reprezentat pe inculpat și la termenele anterioare. Or, potrivit art. 353 alin.2 C.p.p., „Partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen, (…) nu mai sunt citați pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu excepția situațiilor în care prezența acestora este obligatorie.”
Chiar dacă procedura cu inculpatul nu ar fi fost legal îndeplinită, ceea ce nu s-a întamplat în speță, prezentarea avocatului ales al acestuia ar fi acoperit această nelegalitate, după cum prevede art. 353 alin.1 teza finală C.p.p.: „Înfățișarea persoanei vătămate sau a părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales (…), acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.”
De altfel, nici avocatul inculpatului T. O. și nici cel al inculpatului B. K.-M. nu au invocat vreo nelegalitate a procedurii de citare a celui din urmă inculpat.
Nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul B. K.-M. a fost invocată și cu privire la termenele la care a avut loc judecata în apel, cererile de amânare a cauzei din acest motiv fiind respinse ca nefondate de Curte.
Astfel, în apel, inculpatul B. K.-M. a fost citat la ultimul domiciliu cunoscut – din Beșiktaș, Ortakoy Mahallesi Mandira sok.no. 26, Istanbul, Turcia –, în conformitate cu dispozițiile art. 259 alin.9 C.p.p., de unde avizul de primire a scrisorii recomandate s-a întors fără nicio semnătură la rubrica destinatarului, atât pentru termenul din 11.05.2015 (f.132 vol.1 dosar Curte), cât și pentru cel din 3.06.2015 (f.17 vol.9 dosar Curte) – ulterior repartizării din nou a cauzei ca urmare a admiterii cererii de recuzare –, devenind astfel incidente dispozițiile art. 260 alin.3 C.p.p., inculpatul B. K.-M. fiind citat și prin afișare la sediul instanței - Curtea de Apel București, pentru termenele din 3.06.2015 (f. 283 vol.7 dosar Curte) și, respectiv, 4.06.2015 (f.29 vol.9 dosar Curte).
Aceasta, întrucât potrivit art. 260 alin.3 C.p.p., în cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un suspect sau inculpat care locuiește în străinătate nu poate fi înmânată, precum și în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poștă, citația se va afișa la sediul parchetului sau al instanței, după caz.
Susținerile avocatului inculpatului T. O., în sensul că la sediul instanței ar fi trebuit afișată o „înștiințare”, și nu „citația”, înștiințare care să cuprindă termenul stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația, citația considerându-se comunicată abia la împlinirea acestui termen, în condițiile art. 259 alin.5 lit.f și g) C.p.p., nu pot fi reținute.
După cum lesne se poate observa, la sediul instanței s-a procedat la afișarea „citației” emise cu privire la inculpatul B. K.-M., și nu a vreunei „înștiințări” care să condiționeze îndeplinirea procedurii de citare de împlinirea vreunui termen ulterior datei ședinței de judecată. Avocatul inculpatului T. O. face trimitere - cu rea-credință - la dispozițiile generale în materia înmânării citației, în condițiile în care pentru suspectul sau inculpatul care locuiește în străinătate sunt incidente norme speciale, derogatorii (art. 259 alin.9 și, respectiv, art. 260 alin.3 C.p.p.).
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia încheierilor din datele de 05.07.2012, 05.07.2013 și, respectiv, 05.11.2014 pronunțate de Tribunalul București, Curtea constată că în cadrul acestor ședințe de judecată inculpatul T. a formulat mai multe cereri privind efectuarea demersurilor necesare în vederea declasificării mai multor documente aflate la dosarul cauzei, efectuarea unor expertize și reaudierea sau audierea mai multor martori.
Curtea constată că Tribunalul avea obligația să se pronunțe asupra tuturor cererilor pe care părțile înțeleg să le formuleze, motivându-și soluția și analizând caracterul util și concludent al probelor solicitate. În primul rând, Curtea constată că a analizat implicit motivele de nelegalitate invocate de către inculpat cu ocazia analizei celorlalte motive de apel. În ceea ce privește temeinicia acestor încheieri, din cuprinsul acestora rezultă în mod clar că Tribunalul a analizat cererile de probatoriu formulate de inculpat, a motivat mai mult decât corespunzător și suficient de ce a respins cererile de încuviințare a acestor probe. Din punctul de vedere al utilității probatoriului solicitat de către inculpat, Curtea nu poate decât să fie pe deplin de acord cu Tribunalul în a considera că probele solicitate la acele termene de judecată nu erau utile cauzei, fiind menite doar să provoace tergiversarea soluționării cauzei. În condițiile în care unele probe solicitate au fost respinse chiar în trei ocazii diferite, Curtea constată că prima instanță a procedat corect făcând aplicarea dispozițiilor art. 100 alin. 4 lit. a și b C.p.p. cu privire la probatoriul solicitat la aceste termene de judecată.
Cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de aceștia, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect asupra încadrării juridice a faptelor deduse judecății.
Astfel, referitor la îndeplinirea condiției privind subiectul calificat al infracțiunii, aceea de „funcționar public”, în cazul CAROM SA, constată că ceea se reține este că inculpatul T. i-a determinat, împreună cu inculpatul I., folosindu-se de calitatea și poziția sa dominantă de acționar majoritar cu 51% acțiuni și creditor, pe inculpații D. și B., ca în calitate de director general și președinte al Consiliului de Administrație al . și, respectiv, administrator special al aceleiași societăți, să încheie în mod nelegal, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, contractele de vânzare-cumpărare cu distribuție exclusivă nr.239 și 240/05.07.2002, de cesiune de creanță nr.260bis/2003 și de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003, prin care creanța de 1._.083 lei deținută de această societate asupra . București a fost trecută nelegal în patrimoniul ., primindu-se în schimb pachetul de 90% acțiuni al ., cu o valoare supraevaluată.
După cum s-a arătat cu prilejul expunerii situației de fapt, la data de 25.06.2002 acționarii S.C. CAROM S.A. Onești erau următorii: APAPS cu 51% acțiuni; SIF M. SA cu 43% acțiuni; alți acționari cu diferența de acțiuni.
. făcea parte din programul PSAL, iar APAPS era acționar majoritar, acționarul majoritar hotărând prin Ordinul nr.11/5.09.2002 ca, în baza art.16 din Legea nr.137/2002, să instituie procedura de administrare specială cu privire la . în vederea privatizării, administrator special fiind numit inculpatul B. M..
Așadar, până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni nr.18/09.06.2003 (contract prin care pachetul de acțiuni de 51% deținut de APAPS la . a trecut în proprietatea ., care a devenit acționar majoritar la această societate), S.C. CAROM S.A. Onești a avut regimul juridic al unei persoane juridice cu capital majoritar de stat, iar atât inculpatul B., cât și inculpata D. erau funcționari publici în sensul art.175 alin.1 lit.c Cod penal, deoarece în perioada menționată ambii „au exercitat atribuții legate de realizarea obiectului de activitate” al operatorului economic. Inculpatul B., în calitate de administrator special al CAROM S.A., avea calitatea de funcționar public și prin raportare la dispozițiile art.175 alin.2 Cod penal, deoarece exercita o însărcinare în serviciul unei instituții publice, respectiv APAPS.
Chiar dacă am accepta apărarea inculpaților în sensul că ar trebui avute în vedere dispozițiile art.147 alin.1 cu trimitere la art.145 Cod penal din 1969, Curtea constată că la momentul care interesează cauza de față cei doi inculpați - B. și D. - aveau calitatea de funcționari publici și în accepțiunea acestor texte de lege.
Împrejurarea că, la momentul încheierii contractului de cesiune de creanță nr.260bis/2003 din 05.09.2003 și de garanție reală mobiliară nr.329/25.11.2003, inculpații au pierdut calitatea menționată, deoarece pachetul majoritar de acțiuni al statului fusese preluat de S.C. T. S.A., în luna iunie 2003, nu este de natură să conducă la scindarea infracțiunii continuate de instigare la abuz în serviciu, având în vedere că încheierea acestor contracte a fost preconizată de inculpați încă din anul 2002, când s-au pus de acord să acționeze concertat împotriva intereselor CAROM, luarea hotărârii infracționale privind modalitatea de acțiune care a fost planificată până în cel mai mic detaliu (ce a vizat și perfectarea convențiilor la care s-a făcut referire mai sus) situându-se ca timp înainte de transferul de proprietate a pachetului de 51% acțiuni deținut de APAPS în favoarea ., două dintre actele materiale ale infracțiunii continuate au fost săvârșite în perioada în care inculpații D. și B. aveau calitate de funcționar public în sensul legii penale.
Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, având în vedere că una dintre infracțiunile care au intrat în scopul grupului este pedepsită cu închisoare mai mare de 10 ani (respectiv instigare la abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art.47 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, pentru care limitele de pedeapsă sunt închisoarea de la 3 la 10 ani și 6 luni), Tribunalul a constatat în mod corect că încadrarea juridică este cea reglementată de disp.art. 367 alin.2 Cod penal.
S.C. R. S.A. O. a fost privatizată în anul 2001, prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni deținut de APAPS (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de C. Iacubov) și Canyon Servicos. La data încălcării atribuțiilor de serviciu, astfel cum îi sunt reținute în sarcină prin actul de sesizare, inculpatul GAUREANU T. nu avea calitatea de „funcționar public”, în sensul art.175 alin.1 și 2 Cod penal, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile reglementate de text.
Pe cale de consecință, infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat cu referire la persoana vătămată S.C. R. S.A. se impune a fi încadrată în disp.art. 367 alin.1 Cod penal, având în vedere că niciuna dintre infracțiunile care au intrat în scopul grupului nu este pedepsită cu închisoarea mai mare de 10 ani (limitele de pedeapsă fiind închisoarea de la 2 la 7 ani pentru instigarea la abuz în serviciu în formă continuată, respectiv de la 3 la 10 ani pentru spălarea de bani).
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul T. O. L., respectiv infracțiunile de complicitate la înșelăciune pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată inculpații I. M. A. și D. C., prin actul de sesizare se reține că inculpatul T. O. L. împreună cu inculpații I. A. M. și D. C. au indus în eroare APAPS – Departamentul Postprivatizare în legătură cu îndeplinirea obligațiilor asumate de . prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/9.06.2003 de a efectua investiții tehnologice, de mediu și de capital de lucru la ., în sensul că au comunicat acestei instituții, prin intermediul auditorului . SRL Onești, realizarea lor din sursele proprii și atrase ale ., în condițiile în care acestea în realitate au fost realizate cu banii proprii ai ., mai precis ordonarea de plată pe care inculpatul T. O. L. a dispus-o în numele . către . București, societate al cărei administrator de fapt era inculpatul I. A. M., având la bază contractul de cesiune de creanță nr.260 bis/2003, contract nelegal încheiat, cauzându-se prin această infracțiune un prejudiciu în patrimoniul . în valoare de_.075 lei RON.
În esență, se reține că planul infracțional gândit de inculpați a fost acela de a reuși să determine auditorul autorizat, . SRL Onești, să constate fizic virarea sumei de_.075 lei către ., reprezentând cuantumul total al investițiilor tehnologice, de mediu și de capital de lucru asumate prin contract (sens în care . București a emis la solicitarea S.C. T. S.A. ordinele de plată nr.393 și 394/11.03.2004, 400/12.03.2004, 450 și 452/15.03.2004, prin care a virat către . sumele care i-au fost dispuse, plăți ce au avut la baza contractul de cesiune de creanță nr.260 bis), prin ascunderea față de acesta a sursei de proveniență a sumei de bani mai sus menționată, pentru ca ulterior auditorul autorizat să emită documente ce nu atestau o stare de fapt reală, cu consecința inducerii în eroare a APAPS.
Astfel, pe baza certificatelor emise la datele de 14.01.2004 și 16.03.2004 de către auditorul . SRL Onești, prin care se atesta că, în conformitate cu OG nr.25/2002, . și-a achitat obligația investițiilor de mediu, de natură tehnică și tehnologică și infuzie de capital asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/09.06.2003, APAPS a constatat - prin adresa nr.6912/11.08.2004 - că au fost realizate în totalitate obligațiile investiționale asumate de . în baza contractului menționat, aspect reconfirmat și prin nota nr._/30.09.2004 aparținând APAPS - Departamentul Postprivatizare.
De asemenea, pe baza documentelor menționate mai sus, APAPS – Direcția de Secretariat a emis două adrese: una către . – în atenția inculpatului T. O. L., cu nr.DCP/872/15.12.2005, prin care confirma realizarea investițiilor asumate prin contract, și cea de-a doua - către Departamentul Postprivatizare, prin care în conformitate cu hotărârea nr.16 din data de 02.04.2004 confirma realizarea angajamentului investițional pentru mediu, asumat de ..
F. de cele expuse, Tribunalul a reținut în mod corect că infracțiunea de înșelăciune/complicitate la înșelăciune pentru săvârșirea căreia inculpații T. O. L., I. M. A. și D. C. au fost trimiși în judecată s-a consumat la data de 11.08.2004, când APAPS a constatat în mod oficial realizarea obligațiilor investiționale asumate de . în baza contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.18/09.06.2003, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție specială a răspunderii penale calculat conform art.155 alin.4 Cod penal cu ref. la art.154 alin.1 lit.d din același cod (în speță, 10 ani).
În mod normal, termenul de prescripție urma a se considera împlinit pe data de 11.08.2014, însă la această dată trebuie să fie adăugată perioada de aproximativ 10 luni în care dosarul cauzei a fost înaintat și s-a aflat pe rolul Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate pentru care s-a dispus sesizarea instanței de contencios constituțional în vederea soluționării acesteia (mai exact, 9 luni și 28 de zile), situație în care se poate observa cu ușurință că prescripția specială nu s-a împlinit încă (urmând a interveni abia la data de 9.06.2015).
Astfel, după cum s-a arătat și în sentința penală atacată, prin Decizia penală nr.1028/03.07.2009 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală (completul de judecată compus din judecătorii L. S. – președinte –, D. G. și N. A.) a admis recursurile declarate de către inculpatul T. O. L. și părțile responsabile civilmente S.C. „T.”S.A. și S.C. „B. T. INVEST” S.R.L. București și, în baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, a casat în parte încheierea de ședință din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ și rejudecând: În baza art. 29 al. 4 din Legea nr.47/1992 a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art. 215 al. 5, art. 248/1 rap la 146 C.p. și art. 146 C.p. și art. 7 din Legea 39/2003. În baza art. 29 al. 5 din Legea nr.47/1992, în vigoare la acea dată, a suspendat judecarea cauzei, inclusiv recursul vizând contestarea măsurilor asiguratorii, până la soluționarea excepțiilor. P. Decizia nr.383/13.04.2010 pronunțată în dosarul nr.6227/D/2009 de Curtea Constituțională, decizie definitivă și general obligatorie, au fost respinse toate excepțiile de neconstituționalitate ridicate de inculpatul T. O. L., dosarul cauzei fiind restituit la Tribunalul București – Secția I Penală la data de 05.05.2010.
P. urmare, cursul prescripției a fost suspendat, ca urmare a înaintării dosarului la Curtea Constituțională - potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată - în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate, pentru o perioadă de 9 luni și 28 zile, interval ce trebuie adăugat la termenul de prescripție de 10 ani reglementat de legiuitor pentru infracțiunea de înșelăciune, după cum am arătat anterior.
Curtea nu poate fi de acord cu susținerile avocatului inculpatului T., care a arătat că durata suspendării procedurilor a încetat în momentul în care Curtea Constituționala s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate, respectiv la data de 13.04.2010. Astfel, nu se poate face confuzie între durata suspendării prescripției răspunderii penale și durata suspendării judecării cauzei (în speță, în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, potrivit art. art. 29 al. 5 din Legea nr.47/1992, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 177/2010, și art.303 alin.6 C.p.p. 1968). Chiar dacă suspendarea judecării cauzei a încetat la data de 13.04.2010, odată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, suspendarea prescripției răspunderii penale încetează odată cu momentul în care este posibilă reluarea judecății propriu-zise a cauzei. Or, judecata cauzei nu putea fi reluată în condițiile în care instanța nu avea la dispoziție dosarul cauzei, ce nu a fost restituit Tribunalului București decât la data de 05.05.2010. Acesta este momentul de la care judecarea cauzei putea fi, în mod obiectiv, reluată, moment la care a încetat și cauza de suspendare a termenului de prescripție - specială - a răspunderii penale a inculpaților.
De asemenea, nu trebuie confundate nici cauzele de întrerupere a prescripției cu cele de suspendare a acesteia. Atât întreruperea, cât și suspendarea sunt modificări ale cursului prescripției, dar conținutul și efectele lor sunt diferite.
Astfel, potrivit art. 155 alin.1 și 2 C.p. (art.123 alin.1 și 2 CP 1969), „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.”
Pe de altă parte, art. 156 alin.1 și 2 C.p. (art. 128 alin.1 și 3 CP 1969) prevede: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică (…) continuarea procesului penal. Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.”
În aplicarea acestor dispoziții, Î.C.C.J. – Secția penală, prin Decizia nr. 3473 din 6 octombrie 2010 (www.scj.ro) a statuat că „Potrivit art. 124 C. pen., referitor la prescripția specială, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 din același cod este depășit cu încă jumătate. În cazul în care judecata a fost suspendată, în temeiul vechiului art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe perioada soluționării unei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile art. 124 C. pen. sunt incidente, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 C. pen., la care se adaugă încă jumătate din durata acestuia și perioada suspendării judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, s-a împlinit.” Jurisprudența Înaltei Curți își menține valabilitatea și în contextul reglementării actuale.
Curtea reține însă că, având în vedere că „prelungirea” termenului de prescripție specială a răspunderii penale cu perioada suspendării judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate se explică, în plan (procesual) penal, doar prin includerea suspendării judecății în sfera noțiunii de cauză de suspendare a cursului prescripției, acceași rațiune justifică adăugarea la termenul de prescripție și a duratei de timp pentru care dosarul a rămas la Curtea Constituțională după soluționarea excepției de neconstituționalitate, timp în care Tribunalul București s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a repune cauza pe rol (în absența dosarului).
După cum rezultă din dispozițiile art. 155 alin.4 C.p. (care își au corspondent, și acestea, în reglementarea anterioară - art. 124 CP 1969), prescripția răspunderii penale intervine oricâte întreruperi - și nu suspendări - ale cursului prescripției ar interveni, prescripția specială fiind și aceasta, prin urmare, susceptibilă de suspendare.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, după cum s-a detaliat cu prilejul expunerii situației de fapt, din probele administrate în cauză nu rezultă că s-ar fi cauzat un prejudiciu în dauna Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului – actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului prin săvârșirea infracțiunilor în raport de care cei 7 inculpați urmează a fi condamnați, singurele entități prejudiciate fiind . R. Onești. Însă textul art. 244 C.penal nu limitează posibilitatea de incriminare a infracțiunii de înșelăciune doar în ipoteza în care persoana înșelată este cea în al cărei patrimoniu s-a produs prejudiciul. Dimpotrivă, infracțiunea de înșelăciune există și în cazul în care o persoană juridică este indusă în eroare prin manevre dolosive de către inculpați, dar prejudiciul se produce direct și nemijlocit în patrimoniul unei alte persoane juridice, existând, ca în cauza de față, legătura directă de cauzalitate dintre inducerea în eroare și producerea pagubei.
Cu privire la infracțiunea de constituire și apartenența la un grup de crimă organizată prevăzută de art. 7 lit.a din Legea nr.39/2003, după cum a reținut și Tribunalul, din probele administrate în cauză rezultă că activitatea infracțională s-a derulat în perioada iunie 2002-decembrie 2004 – constând în aceea că inculpatul T. O. L., împreună cu inculpatul I. A. M. și inculpații D. C. și B. M. au urmărit să obțină în mod fraudulos fonduri financiare a căror sursă ilicită a fost disimulată, prin încheierea cu încălcarea atribuțiilor de serviciu de către D. C. și B. M. a unor contracte comerciale nelegale, fiind posibilă decapitalizarea . cu suma de 1._.083 ROL.
Legea nr. 39/2003 a intrat în vigoare la data de 01.03.2003, situație în care acțiunile inculpaților întreprinse în intervalul iunie 2002 – 01.03.2003 în realizarea grupului infracțional organizat nu prezintă relevanță penală sub aspectul infracțiunii în cauză, însă având în vedere că această activitate ilicită a continuat și după momentul intrării în vigoare a legii (mai exact până la sfârșitul anului 2004), în sarcina celor implicați urmează a se reține fapta prevăzută de art. 7 din Lege, incriminată actualmente prin dispozițiile art. 367 alin.2 Cod penal. Aceasta este singura interpretare logică a normei legale, infracțiunea incriminată în prezent la art. 367 alin.2 Cod penal fiind o infracțiune continuă, fiind considerată a fi săvârșită la momentul epuizării (în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți: Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1981 din 3 iunie 2008, www.scj.ro). Nu se poate considera că, după momentul constituirii sau aderării la un grup infracțional organizat, activitatea de durată a inculpaților nu ar prezenta niciun fel de relevanță penală, ceea ce s-ar întâmpla în cazul am considera că infracțiunea este una instantanee, ce se consumă la momentul constituirii grupului sau aderării la acel grup. În orice caz, chiar dacă am accepta teza apărării, în Codul penal anterior era prevăzută infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, care este la rândul său preluată în textul general de la art. 367 C.pen., motiv pentru care nu se poate pune problema unei lipse de incriminare a faptelor inculpaților în intervalul iunie 2002 – 01.03.2003.
Din punctul de vedere al întrunirii cerințelor legale pentru existența unui grup infracțional organizat, Curtea constată că fiecare dintre inculpați a avut un rol bine determinat în realizarea scopului urmărit, respectiv decapitalizarea S.C. CAROM S.A. Onești, fiecare uzând în activitatea infracțională de calitățile pe care le dețineau în cadrul societăților, aspecte care au fost detaliate cu prilejul expunerii situației de fapt. Succesiunea evenimentelor analizate în cauză și modul în care inculpații au acționat dovedesc fără dubiu că inițiatorii grupului organizat au fost inculpații T. O. L. și I. A. M., grup infracțional la care au aderat în cursul anului 2002 și inculpații D. C. și B. M., fiind întrunită așadar condiția prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, privind numărul minim de membri ai grupului, respectiv trei, din moment ce textele legale nu prevăd în mod obligatoriu ca numărul celor ce constituie grupul să fie de minim trei, ci doar ca acest grup să fie format din minim trei membri (inclusiv ca urmare a aderării - ulterior - a altor persoane). Din punctul de vedere al caracterului organizat al activității infracționale și al duratei acesteia, orice alte mențiuni sunt de prisos din moment ce chiar din expunerea situației de fapt rezultă că sunt întrunite cerințele legale pentru ca activitatea inculpaților să fie calificată ca fiind specifică unui grup infracțional organizat.
Curtea mai reține că scopul constituirii grupului infracțional a fost obținerea de către inculpați de fonduri financiare în mod fraudulos, sens în care au recurs la comiterea de infracțiuni, în speță, instigare la abuz în serviciu în formă continuată, în ce-i privește pe inculpații T. O. L. și I. A. M.. Altfel spus, planul conceput atent de către inculpații T. și I. nu ar fi putut fi adus la îndeplinire fără încheierea unor contracte comerciale specifice de către persoanele cu putere de decizie în cadrul S.C. CAROM S.A., cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, inculpații D. C. și B. M. acționând la instigarea inițiatorilor grupării infracționale. P. urmare, susținerea apărării că în actul de sesizare nu au fost identificate infracțiunile grave care au constituit scopul grupului nu poate fi primită, una dintre aceste infracțiuni fiind tocmai cea prevăzută de art.47 Cod penal raportat la art.297 Cod penal cu ref. la art.309 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal. De asemenea, nici susținerea că o astfel de infracțiune nu poate intra în scopul unui grup infracțional din moment ce nu există o enumerare limitativă a infracțiunilor ce pot face parte din scopul unui grup infracțional.
În ceea ce privește faptul că am fi de fapt în prezența unei simple participații penale, iar nu a unui grup infracțional organizat, Curtea constată că participația penală este unanim denumită de literatura de specialitate pluralitate ocazională. Or, în speță activitatea infracțională desfășurată de către inculpați nu poate fi considerată în niciun caz „ocazională”. În cauză inculpații au acționat în mod premeditat, extrem de bine organizat, cu roluri foarte clar stabilite, pentru o perioadă mare de timp, toate aceste aspecte conducând la concluzia că nu ne aflăm în fața unei simple participații penale, ci a unui grup infracțional organizat.
Toate aceste considerente sunt valabile atât pentru grupul infracțional constituit pentru devalizarea CAROM, cât și pentru cel constituit pentru a prejudicia interesele R. Onești. În cazul acestui grup infracțional s-a acționat în scopul prejudicierii intereselor financiare a R. Onești și de această dată rolurile fiecăruia dintre inculpați fiind foarte bine determinate, aceștia acționând cu intenția comună de a permite VGB IMPEX și inculpatului I. să obțină cantități enorme de produse petroliere de la R. Onești fără a le plăti.
Sub aspectul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 Cod penal, persoana vătămată fiind S.C. R. S.A., s-a reținut anterior că, în perioada februarie - octombrie 2003, inculpatul I. împreună cu inculpații G. T., B. K.-M. și S. B. a desfășurat o activitate infracțională în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, a căror sursă ilicită a fost disimulată, prin încheierea cu încălcarea atribuțiilor de serviciu de către inculpatul G. T. a unor contracte comerciale nelegale, constatându-se că fiecare inculpat a avut un rol bine determinat în realizarea scopului urmărit, fiecare uzând în activitatea infracțională de calitățile pe care le dețineau în cadrul societăților atrase în această activitate, fiind posibilă decapitalizarea . cu suma de 1._.776 ROL. Însă, deși probele administrate în cauză au dovedit implicarea inculpaților in modalitatea expusă și vinovăția acestora, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată deoarece a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, având în vedere că de la data epuizării infracțiunii, octombrie 2003, și până la data prezentei decizii termenul de prescripție specială de 10 ani a expirat, acesta împlinindu-se în luna iunie 2014.
În ceea ce privește infracțiunile de spălare de bani, Curtea reține că, potrivit art.29 alin.1 lit.a și, respectiv, art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei”, respectiv „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni”.
În speță, raportat la cele consemnate în actul de sesizare, se constată că în sarcina inculpatului T. O. L. se reține, cu referire la disp. art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, că în perioada iunie 2002-decembrie 2004 acesta a participat, alături de inculpatul I. A. M., la realizarea unor circuite financiare frauduloase bazate pe relații comerciale nelegale, asimilate infracțiunii de spălare a banilor, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora, reciclând în această manieră suma de 1._.735 lei RON.
Cu referire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art.23 lit. b din Legea nr.656/2002, în sarcina inculpatului s-a reținut că pentru a putea sustrage și folosi în scop personal suma de 1._.083 lei RON rezultată din încheierea nelegală a contractului cesiunii de creanță nr.260 bis, acesta a încheiat un contract de cesiune de acțiuni cu martorul V. L. vizând achiziționarea unui pachet de 86,5% acțiuni aparținând . Hunedoara, prin care s-a fixat un preț supraevaluat al acțiunilor achiziționate, de 220 miliarde lei, realizând acest lucru deoarece a dorit să disimuleze și să ascundă sursa ilicită de proveniență a sumelor de bani pe care ulterior i-a folosit în scop personal, utilizând suma de 50 miliarde lei ce i-a fost restituită de societate cu titlu de rambursare creditare.
Prima infracțiune de spălare de bani vizează participarea inculpatului T. O. L., alături de inculpatul I. A. M., la realizarea unor circuite financiare frauduloase bazate pe relații comerciale nelegale, iar cea de-a doua se referă la ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței sumei de aproximativ 220 mld lei prin încheierea unui contract de cesiune de acțiuni cu o altă persoană, acțiunile întreprinse de inculpat reprezentând fapte penale diferite.
Față de inculpatul T., la data de 24.05.2005, prin ordonanță s-a dispus începerea și extinderea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și bancrută frauduloasă, prev. de art. 215 al.1, 3, 5 C.p. (1969) și art.282 al.1 lit.a din Legea nr.31/1990 rep., cu aplic. art.33 lit.a C.p. (1969), pentru ca, la datele de 14.11.2005 și 25.07.2006, să se dispună, tot prin ordonanță, începerea și extinderea urmăririi penale, respectiv schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată și continuată, înșelăciune, inițiere și constituire a unui grup de crimă organizată, spălare de bani, în cele două forme, prev. de art.25 rap. la art.246 cu aplic. art.248¹ C.p. (1969) și art.41 al.2 C.p. (1969), art.215 al.1, 2, 3, 5 C.p. (1969), art.7 lit.a din Legea nr.39/2003 și art.23 lit.a și b din Legea nr.656/2002, cu aplic. art.33 lit.a C.p. (1969).
Potrivit art. 282 lit. a din Legea nr.31/1990 se incrimina falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor societății ori ascunderea unei părți din activul societății, înfățișarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrul societății, în alt act ori în situațiile financiare a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșită în vederea diminuării aparente a valorii activelor.
Analizând starea de fapt reținută față de inculpatul T. O. L. cu privire la săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 282 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990 rep., procurorul de caz a constat faptul că noile reglementări în materie prin care acestei infracțiuni i-a fost modificat conținutul alternativ, precum și faptul că starea de fapt aferentă acesteia se circumscrie unei stări de fapt ilicite care are corespondență în domeniul penal, întrunind elementele constitutive ale unei alte infracțiuni, respectiv ale infracțiunii prevăzute de art.23 lit. b din Legea nr.656/2002.
Contrar susținerilor apărării, Curtea consideră că modalitatea în care procurorul de caz a procedat a fost una corectă, din moment ce acțiunile inculpatului se încadrau în limitele textului de lege ce a fost abrogat, dar și în limitele art. 23 lit. b din Legea nr.656/2002, text de lege ce era în vigoare la acel moment. De asemenea, din moment ce s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de bancrută frauduloasă, pentru care fusese începută urmărirea penală, în infracțiunea de spălare de bani, nu era necesar ca procurorul să dispună încă o dată, în mod distinct, începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de spălare de bani, mecanismul juridic adoptat fiind unul corect.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, în contextul intrării în vigoare, la data de 1.02.2014, a Noului Cod penal, Curtea apreciază că în cauză nu pot fi combinate dispozițiile din legile succesive considerate mai favorabile cu privire la fiecare instituție aplicabilă, fiind posibilă doar aplicarea globală a fiecăreia dintre legile în vigoare și stabilirea în urma acestei operațiuni a acelei dintre cele două legi care permite o soluție mai favorabilă situației fiecărui inculpat, în raport de instituțiile concret aplicabile în cauză. O combinare a dispozițiilor din mai multe legi succesive contravine atât principiului separației puterilor în stat (subrogând judecătorul puterii legiuitoare care a înțeles să adopte o lege în ansamblul său, subordonând modalitatea de reglementare unor obiective finale de politică penală), dar și principiului egalității în fața legii (prin stabilirea unei situații mai bune inculpaților care sunt judecați în această perioadă și în raport de cei care au săvârșit faptele anterior intrării în vigoare a legii noi și au fost deja condamnați definitiv anterior acestui moment și față de cei care au săvârșit faptele integral după . legii noi).
Această interpretare corespunde jurisprudenței Curții Constituționale cu privire la crearea unei ”lex tertia”, jurisprudență care se regăsește în considerentele mai multor decizii în care Curtea a analizat constituționalitatea unor dispoziții legale noi, de natură a crea o situație mai favorabilă. Astfel, prin Decizia nr. 1740/08.11.2011, Curtea Constituțională a statuat ”Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, este de observat că aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”. ”Determinarea caracterului "mai favorabil" are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”
De altfel, prin Decizia nr. 265/06.05.2014, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, reținând în considerente că interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile, este de natură să înfrângă exigențele constituționale, deoarece, în caz contrar s-ar rupe legătura organică dintre instituțiile de drept penal aparținând fiecărei legi succesive, cu consecința directă a schimbării conținutului și sensului actelor normative adoptate de către legiuitor.
Este evident însă că această jurisprudență a instanței de contencios constituțional permit aplicarea principiilor menționate pentru fiecare dintre inculpații trimiși în judecată în parte, situația concretă a fiecăruia dintre aceștia putând conduce la identificarea, în mod global evident, a legii penale mai favorabile.
În situația în care legea nouă aduce mai multe modificări în afara limitelor de pedeapsă (elementul inițial în raport de care se stabilește care dintre cele două legi este mai favorabilă), Curtea urmează să stabilească legea penală mai favorabilă în raport de modificările aplicabile relevante în cauză care conduc la o situație juridică concretă favorabilă inculpatului, cu luarea în considerare a tuturor acestor elemente, incluzând aici evident și dispozițiile legale privind modalitatea executării pedepsei, prescripția răspunderii penale ș.a.m.d.
În urma intrării în vigoare a noului Cod penal s-a produs o reducere considerabilă a limitelor de pedeapsa prevăzute pentru infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, după cum urmează: închisoare de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea de înșelăciune/complicitate la înșelăciune conform art.244 alin.2 Cod penal, față de închisoare de la 5 la 20 de ani conform art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal din 1969; închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 3 la 10 ani și 6 luni pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave/instigare la aceasta infracțiune – în raport de calitatea de funcționar public/alt funcționar al făptuitorului –, față de închisoare de la 5 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani, cât se prevedea în vechiul Cod penal (art.246 rap. la art.248 ind.1 Cod penal din 1969, respectiv art.246 rap. la art.248 ind.1 si art.258 din același Cod); închisoare de la 1 la 5 ani, respectiv de la 3 ani la 10 pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat – în funcție de cuantumul maximului special al pedepsei închisorii prevăzut de lege pentru infracțiunea/infracțiunile care intră în scopul grupului organizat –, față de închisoare de la 5 la 20 de ani conform art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; închisoare de la 3 la 10 ani pentru infracțiunile de spălare de bani prevăzute de art.29 alin.1 lit.a și b din Legea nr.656/2002 modificată prin Legea nr.187/2012, față de închisoare de la 3 la 12 ani cât se prevedea în vechea reglementare.
Din punctul de vedere al Tribunalului, dar și al Curții, în procesul de individualizare al pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța nu se poate orienta în concret decât spre maximul special al pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Chiar dacă în condițiile noii reglementări penale ar fi aplicabilă și instituția concursului de infracțiuni și a sporului de pedeapsă obligatoriu, Curtea consideră că Noul Cod penal este legea mai favorabilă în cazul tuturor inculpaților. Astfel, luând în calcul limitele superioare ale pedepselor prevăzute de vechea reglementare penală, dar și imperativul aplicării unui spor în urma contopirii pedepselor (față de periculozitatea de care au dat dovadă inculpații, dar și de multitudinea și durata pedepselor ce urmează a fi contopite), Curtea constată că, și în contextul aplicării sporului obligatoriu de pedeapsă, pedepsele rezultante sunt mai reduse în condițiile aplicării Noului Cod penal.
Față de motivele arătate anterior, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect că faptele reținute în sarcina inculpaților întrunesc atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, Curtea constată că activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârșirii infracțiunilor de acest gen reprezintă, în contextul socio-politic actual, o responsabilitate deosebită, prin prisma așteptărilor societății față de finalitatea actului de justiție, dar și a schimbării unor mentalități și deprinderi. Curtea reține, de asemenea, că practica judiciară constantă a confirmat că valoarea prejudiciului efectiv produs prin infracțiune reprezintă un aspect de care trebuie să se țină seama în procesul de individualizare judiciară, dar fără a fi disociat de ansamblul celorlalte criterii. De asemenea, Curtea consideră că, în cazul unor astfel de infracțiuni, unele criterii, care de regulă sunt general acceptate ca și factori importanți în procesul de individualizare a unor pedepse, cu precădere lipsa antecedentelor penale ale infractorului, faptul că anterior comiterii faptei se bucura de o bună reputație, are un grad de instruire sau pregătire profesională peste medie etc. au o pondere mult mai redusă în determinarea pedepsei ce trebuie aplicată tocmai pe considerentul că în cazul unor astfel de infracțiuni infractorul profită de aceste realități pentru a-și disimula comportamentul infracțional sau a-și asigura realizarea scopului ilicit propus.
Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal. Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând individualizarea pedepselor aplicate, Curtea constată că inculpații au fost judecați pentru comiterea mai multor infracțiuni care, prin natura diferită și gravitatea lor, prin amploarea activității infracționale, caracterul organizat al acesteia și numărul mare al persoanelor implicate, relevă un grad de pericol social concret ridicat, având în vedere și că infracțiunile de acest gen aduc atingere unor valori importante, protejate de legea penală. De asemenea, prin cuantumul extrem de ridicat al prejudiciului pe care inculpații l-au cauzat prin acțiunile lor convergente s-a adus în mod grav atingere intereselor patrimoniale ale societăților persoane vătămate și, implicit, și statului român. Trebuie subliniat și că modalitatea în care au acționat inculpații și prejudiciul extrem de ridicat pe care l-au cauzat reprezintă o atingere directă a intereselor fiecărui cetățean și denotă o evidentă lipsă de respect față de societate în ansamblul său.
Săvârșirea acestor infracțiuni a fost în legătură cu societăți comerciale în curs de privatizare sau de scurt timp privatizate și care reprezentau puncte de interes nu doar local, ci și național, având în vedere anvergura activităților pe care le derulau sau le puteau derula și obiectul lor de activitate. Devalizarea unor asemenea societăți a produs consecințe extrem de grave în primul rând la nivelul economiei locale, consecințe constând, în primul rând, în majorarea ratei de șomaj și scăderea dramatică a nivelului de trai în zonă. Deși inculpatul T. a arătat prin avocații aleși că prin condamnarea sa s-ar periclita locurile de muncă ale multor oameni, acesta nu a manifestat vreo urmă de regret față de cei ce și-au pierdut locurile de muncă în urma acțiunilor sale și ale inculpatului I., acțiuni de pe urma cărora cei doi au acumulat ilicit sume enorme de bani. De altfel, se poate observa că nici măcar în cazul propriilor angajați - de la . nu a avut mai multe scrupule, asigurându-se că societatea pe care o conducea a intrat în procedura insolvenței cu scurt timp înainte de pronunțarea prezentei decizii (chiar prin preschimbarea termenului de judecată în acest scop). În afara acestor consecințe negative, având în vedere datoriile enorme acumulate de cele două societăți comerciale la stat din cauza lipsei de capital cauzată de acțiunile concentrate ale inculpaților, dar și faptul că aceste societăți derulau activități de interes național ce au fost practic sistate ca urmare a infracțiunilor comise, faptele inculpaților au avut și au și în prezent un impact enorm în societatea românească, inclusiv în mediul de afaceri din România. În fața Curții de apel avocații inculpatului T. au menționat și faptul că există o discrepanță evidentă între cuantumul pedepselor cu închisoarea aplicate de instanțele române și cele din alte state membre ale Uniunii Europene. Alte state ale Uniunii Europene nu se confruntă însă cu fenomene infracționale de asemenea amploare, în cazul României infracționalitatea economică în ultimele două decenii ajungând la un nivel inimaginabil pentru o societate normală. Tocmai pornind de la această ”obișnuință” infracțională este necesar ca instanța să aplice pentru acest gen de infracțiuni pedepse care să realizeze atât scopul punitiv, dar și pe cel de exemplaritate al pedepsei, ca ripostă clară și fermă a societății împotriva acțiunilor de acest gen.
Curtea constată că „zelul” cu care toți inculpații din cauză au participat la activitatea infracțională, având ca unic scop acapararea unor resurse extrem de valoroase sau a unor sume de bani, trebuie să determine aplicarea unor pedepse care să fie proporționale cu gravitatea faptelor. Are în vedere totodată și gradul de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpaților, pericol relevat de natura și gravitatea acestora și relațiile sociale periclitate, modalitatea concretă în care au fost comise, numărul mare de acte materiale, intervalul extrem de îndelungat de timp în care s-a derulat activitatea infracțională și caracterul bine organizat al acesteia.
De asemenea, Curtea constată că inculpații au demonstrat o atitudine de sfidare față de actul de justiție, inclusiv prin modul în care au înțeles să își exercite drepturile procesuale, formulând pe întreg parcursul procesului penal numeroase solicitări de probatorii și varii cereri, invocând repetat și excepții de neconstituționalitate, în puncte cheie ale procesului, inclusiv la termenul la care urma a se acorda cuvântul în dezbateri, majoritatea - reiterate de mai multe ori și respinse motivat, toate acestea conducând la tergiversarea soluționării cauzei (înregistrată pe rolul Tribunalului București încă de la data de 24.08.2006).
În acest context, nu se poate considera că timpul îndelungat scurs de la perioada în care s-a reținut comiterea infracțiunilor a dus la estomparea gravității faptelor sau al periculozității infractorilor și, pe cale de consecință, Curtea ar trebui să se orienteze spre pedepse mai blânde în cadrul procesului de individualizare. Exercitarea drepturilor procesuale cu o vădită rea-credință, întârzierea soluționării cauzei de o modalitate care a făcut imposibilă restabilirea situației anterioare și puțin probabilă recuperarea prejudiciului cauzat (inclusiv prin înstrăinarea produsului infracțiunii) justifică aplicarea - în continuare - a unor pedepse orientate spre maximul special, o soluție contrară echivalând cu recompensarea inculpaților pentru zădărnicirea eforturilor organelor judiciare în realizarea scopului procesului penal (constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale).
De asemenea, Curtea consideră că individualizarea pedepselor pentru fiecare dintre inculpați este indisolubil legată de rolul pe care aceștia l-au avut în derularea activității infracționale. Astfel, inculpații I. și T. sunt cei care au controlat de la bun început operațiunile juridice ce au condus în final la prejudicierea CAROM și R. și cei care au beneficiat de pe urma activității infracționale în mod direct și nemijlocit, fiind beneficiarii finali și substanțiali ai produsului infracțional și persoanele care, pentru propriile interese, au cauzat această succesiune de evenimente.
În ceea ce îl privește pe inculpatul I. M., Curtea va ține seama la stabilirea pedepselor ce urmează a-i fi aplicate și de faptul că acesta a mai fost condamnat pentru alte infracțiuni extrem de grave în legătură cu activitatea pe care o desfășura grupul de firme pe care inculpatul îl coordona.
În ceea ce îl privește pe inculpatul T. O., acesta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr.682/2002, având în vedere denunțul formulat de împotriva unuia dintre procurorii de caz din prezenta cauză (A. B.) cu privire la infracțiunea de luare de mită, inculpatul fiind cel ce a dat această mită. Curtea nu poate refuza aplicarea acestui beneficiu inculpatului, chiar dacă acesta a beneficiat de impunitate și față de infracțiunea de dare de mită, din moment ce textul art. 19 din Legea 682/2002 nu face nicio distincție în ceea ce privește reducerea limitelor de pedeapsă, după cum inculpatul denunțător a mai beneficiat sau nu în alt mod de pe urma denunțului formulat. Însă Curtea consideră că toate argumentele expuse anterior sunt cu mult mai importante în procesul de individualizare a pedepselor ce vor fi aplicate acestui inculpat față de formularea de către acesta a unui denunț cu privire la o infracțiune de luare de mită, în condițiile în care aceasta i-a atras impunitatea pentru infracțiunea de dare de mită pe care a comis-o. P. urmare, Curtea va stabili pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege, redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr.682/2002.
Inculpații D. C., B. M. și G. T. sunt persoanele care au colaborat în mod direct cu inculpații I. M. și T. O. și care au participat în mod direct la prejudicierea celor două societăți comerciale, deși ei erau cei ce aveau obligația legală și morală de a proteja interesele acestor societăți. Curtea constată că aceștia, persoane cu experiență profesională vastă, contrar obligațiilor asumate, în condițiile în care frauda la care luau parte era una evidentă, au acționat constant în scopul de prejudicia societățile pe care le conduceau în beneficiul inculpaților I. M. și T. O., urmărind în același timp și realizarea unor beneficii personale. Inculpații menționați au manifestat un evident dispreț față de importanța societăților comerciale în care își desfășurau activitatea și și față de cei ce lucrau în cadrul acestora, toate - în beneficiul unor persoane ”influente” pentru realitatea economică a acelui moment, pentru care și-au riscat propria libertate. Astfel fiind, Curtea va aplica și acestor inculpați pedepse cu închisoarea, care vor îndreptate spre maximul special prevăzut de lege, în funcție de criteriile menționate anterior, pedepse ce vor fi executate în regim de detenție.
În ceea ce îi privește pe inculpații G. T. și B. K.-M., la individualizarea pedepselor pentru infracțiunile săvârșite Curtea va avea în vedere că aceștia au deja condamnări definitive pentru săvârșirea unor alte infracțiuni de acest gen, manifestând o persistență infracțională deosebită. Chiar dacă inculpatul B. K.-M. a avut un rol secundar în activitatea infracțională, acesta era în mod clar un factor de decizie în cadrul VGB IMPEX, chiar inculpatul I. M. arătând într-una dintre declarațiile sale din cursul urmăririi penale că, în lipsa sa, nimeni nu putea trece peste deciziile pe care le lua inculpatul B. K.-M.. De asemenea, activitatea infracțională a acestui inculpat a fost una mai importantă decât cea a inculpatului S. B..
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor ce se vor aplica inculpaților menționați anterior, Curtea consideră că executarea în regim privativ de libertate reprezintă singura modalitate care poate asigura îndeplinirea funcției de reeducare a pedepsei, pe de o parte, și în care societatea poate avea o reacție adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracționale de acest gen, pe de altă parte.
Cu privire la inculpatul S. B., Curtea consideră că, spre deosebire de ceilalți inculpați, acesta a fost o persoană desemnată în a săvârși unele dintre actele ce au definit activitatea infracțională față de atitudinea sa ”supusă”. Inculpatul nu a fost așadar un factor de decizie în procesul infracțional, fiind un simplu executant al dispozițiilor pe care le primea din partea inculpaților care ocupau funcțiile sau care aveau mijloacele materiale ce le confereau puterea de decizie, fără ca aceasta să îl exconereze însă de răspundere.
În aceste condiții, Curtea va avea în vedere aceste aspecte când va aprecia atât asupra cuantumului, cât și a modalității de executare a pedepselor pe care le va aplica inculpatului, care trebuie să fie diferite de cele din cazul celorlalți inculpați, care au avut inițiativa sau un rol indispensabil în schema infracțională, considerând că nu se impune să dea eficiență funcției eliminatorii a pedepsei prin privarea de libertate, scopul preventiv și funcția de reeducare a pedepsei fiind pe deplin realizate și în cazul menținerii în comunitate a inculpatului, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și instituirea obligațiilor prevăzute de lege în acest sens.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Având în vedere multiplele manopere frauduloase folosite de inculpați, cu consecința producerii unor pagube semnificative, tulburarea gravă a ordinii de drept și a securității juridice, dezinvoltura cu care inculpații au acționat cu rea-credință în derularea raporturilor contractuale, Curtea apreciază că se justifică pe deplin aplicarea și a unor pedepse complementare și accesorii.
Va interzice, astfel, inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., respectiv acelea de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În ceea ce privește motivul de apel privind aplicarea pedepsei complementare și accesorii, prev. de art. 66 alin. 1 lit. c C.pen. „dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României”, Curtea constată că, într-adevăr, prima instanță a aplicat eronat această pedeapsă complementară, având în vedere calitatea de cetățeni români a inculpaților G. T., I. A.-M., T. O.-L., D. C., B. M. și S. B..
Față de aceste considerente, în baza art.244 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. și a art. 19 din Legea nr.682/2002, va condamna pe inculpatul T. O. L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 47 C.p. raportat la art. 297 C.p. raportat la art. 309 C.p., cu aplicarea art. 79 alin. 3 C.p., a art. 35 alin.1 C.p. și a art. 36 alin. 1 C.p., precum și a art. 19 din Legea nr.682/2002 și a art. 5 C. p., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
3. În baza art. 367 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. și a art. 19 din Legea nr.682/2002, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
4. În baza de art. 29 alin.1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C.p. și a art. 19 din Legea nr.682/2002, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
5. În baza de art.29 alin.1 lit.b) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art. 5 C.p. și a art. 19 din Legea nr.682/2002, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 38 alin.1 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C.p., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 9 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 5 ani și 10 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 12 ani și 7 luni închisoare.
În baza art. 45 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p.,va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.72 C.p. va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 03.03.2006 pană la data de 29.08.2006.
II.1. În baza art. 48 C.p. raportat la art. 244 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., va condamna pe inculpatul I. M. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 47 C.p. raportat la art. 297 C.p. cu ref. la art. 309 C.p., cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și a art. 5 C.p., va condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
3. În baza art. 47 C.p. raportat la art. 297 C.p. cu ref. la art. 308 și art. 309 C.p., cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și a art. 5 C.p. va condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
4. În baza art. 367 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.,va condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p.,va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
5. În baza art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art. 5 C.p., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
6. În baza art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art. 5 C.p., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p.,va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.38 alin. 1 raportat la art. 39 alin.1 lit.b C.p., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 7 ani închisoare – inculpatul urmând să execute în total 14 ani închisoare.
În baza 45 C.p. raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.72 C.p. va deduce din pedeapsa aplicata durata reținerii și a arestării preventive de la data de 04.04.2006 până la data de 14.04.2006 inclusiv, și de la data de 16.05.2006 până la data de 03.06.2006 inclusiv.
III.1. În baza art.297 C.p. cu ref. la art.308 și art.309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p., a art. 36 alin. 1 C.p. și a art. 5 C.p., va condamna pe inculpatul GAUREANU T. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art. 5 C.p., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite – respectiv 2 ani și 4 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 9 ani și 10 luni închisoare.
În baza 45 C.p. raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
IV.1. În baza art.48 C.p. raportat la art. 244 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., va condamna pe inculpata D. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 297 C.p. cu ref. la art. 309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și a art. 5 C.pen., va condamna pe inculpata D. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
3. În baza art.367 alin.2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., va condamna pe aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.38 alin.1 raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p., va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 2 ani închisoare – inculpata urmând să execute în total 7 ani închisoare.
În baza 45 C.p. raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p., va interzice inculpatei ca pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
V.1. În baza art.297 C.p. cu ref. la art.309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și cu aplicarea art. 5 C.p., va condamna pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 367 alin.2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p.,va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite – respectiv 1 an și 6 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 8 ani și 6 luni închisoare.
În baza 45 C.p. raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p.,va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p.va interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
VI. În baza art.48 C.p. raportat la art. 297 C.p. cu ref. la art.308 și art.309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p., a art. 36 alin. 1 C.p. și a art. 5 C.p., va condamna pe inculpatul S. B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p.,va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 91 C.p., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
Pe perioada termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-d și alin. 2 lit. d C.p.:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;
d) să comunice orice schimbare a locului de muncă
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
f) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 C.p., va impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cursul termenului de supraveghere pe o durată de 120 de zile în condițiile ce se vor stabili de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art. 91 alin. (4) C.p., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 și 97 C.p.
VII. În baza art. 48 C.p. raportat la art. 297 C.p. cu ref. la art.308 si art.309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și a art. 5 C.p., va condamna pe inculpatul B. K. M. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
La soluționarea laturii civile, Curtea constată că la data de 01.09.2006, partea vătămată S.C. CAROM S.A. prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1._.083 lei RON, câtimea pretențiilor fiind majorată printr-o cerere ulterioară depusă la termenul din data de 01.11.2006.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că Tribunalul s-a pronunțat - extra petita - asupra unor cereri inexistente, nerespectând principiul disponibilității, Curtea constată că prin constituirea de parte civilă au fost solicitate următoarele sume de bani: 1._.083 lei reprezentând prejudiciul cauzat,_.226 lei reprezentând majorări și penalități TVA și_.303 reprezentând majorări și penalități la accize.
Tribunalul a constatat însă că acțiunea civilă formulată de lichidatorul . fondată numai în parte, întrucât prejudiciul cauzat acestei părți se compune din suma de_.075 ROL ce reprezintă obligațiile investiționale asumate de . prin contractul de privatizare nr.18/09.06.2003 și suma de 1._.735 lei ce reprezintă creanța nelegal trecută din patrimoniul . patrimoniul . prin contractul de cesiune de creanță nr.260bis/05.09.2003. P. urmare, Tribunalul a admis doar în parte acțiunea civilă formulată, neputându-se pune problema într-o asemenea situație, în care s-a admis mai puțin decât s-a cerut, despre încălcarea principiului disponibilității.
În ceea ce privește această acțiune civilă, Curtea constată că din certificatul de la ONRC emis la data de 08.10.2014 rezultă că . deținută de BALKAN PETROLEUM LIMITED în proporție de 70 % și de B. T. INVEST S.R.L. în proporție de 22,57%, ambele societăți avându-l beneficiar real pe inculpatul I. A. M.. S.C. F. C. S.R.L. are calitatea de lichidator judiciar al . avea această calitate și la alte societăți controlate de inculpatul I. A. M..
Referitor la .-a instituit sechestrul asupra unui nr. de_ acțiuni, deținute de BALKAN PETROLEUM LIMITED la . asupra unui nr. de_ acțiuni, deținute de B. T. INVEST S.R.L. la . decizia penală nr. 1207/A/14.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2005 .
. SRL este, conform relațiilor oferite de ONRC, fosta VGB OIL, care este deținută în cote legale de Cozieanu M. și I. E., tatăl inculpatului I. M. A., fiind la rândul său o societate comercială controlată de inculpatul I. M..
Cu privire la societatea BALKAN PETROLEUM SA, cu sediul social în București, . sector 1, aceasta este la rândul ei controlată de inculpatul I. A. M., care are calitate de administrator cu puteri depline. La această societate dețin acțiuni alte două societăți controlate de I. A. M., respectiv BALKAN PETROLEUM AG din Elveția și . GROUP SA, cu sediul în ..
Din istoricul societății CAROM SA, care are sediul în Onești, ., rezultă că și această societate este controlată de inculpatul I. A. M., prin societatea BALKAN PETROLEUM LIMITED, societate înființată în 6.08.2003, având sediul social în Marea Britanie Londra, . SV 1Y 6HD, cu cotă de participare la beneficii și pierderi de 74,37%.
La societatea CAROM SA mai deține 22,57% din acțiuni o altă societate controlată de I. A. M., respectiv B.K.P. T. INVEST SRL, fostă VGB OIL, cu sediul în ..
BALKAN PETROLEUM AG este controlată de inculpatul I. M. A., prin societatea BALKAN PETROLEUM LTD, care deține 100% din acționariatul BALKAN PETROLEUM AG.
Astfel, este evident faptul că la acest moment persoana care controlează aproape integral acționariatul . chiar inculpatul I. M., prin intermediul BALKAN PETROLEUM LIMITED și B. T. INVEST SRL.
Pe de altă parte, . la acest moment în insolvență și urmează ca sumele de bani ce i-ar fi acordate în cauza de față să fie împărțite între creditorii societății înscriși la masa credală.
Faber Invest & Trade Inc – cu sediul în SUA, Delaware, 15 East North Street, Dover, Comitatul Kent, este o societate comercială al cărei beneficiar real este tot inculpatul A. I. M.. Din actele dosarului rezultă că această societate comercială a avut intense „activități comerciale” cu . ordinele aceluiași inculpat. În urma cumpărării de către . unor cantități de țiței de la Faber Invest & Trade Inc, conform declarației martorei N. V., director comercial al acestei societăți, . o datorie de aproximativ 16 milioane USD față de Faber Invest & Trade Inc, această din urmă societate fiind înscrisă cu respectiva sumă la masa credală a .>
De asemenea, prin contractul cu nr. 311, respectiv un contract de cesiune creanță cu titlu de garanție reală imobiliară, al cărui obiect l-au reprezentat garanțiile aduse de CAROM în scopul garantării obligațiilor față de Faber Invest & Trade Inc rezultate din contractul de vânzare-cumpărare nr. 232/21.08.2003, . executarea acestor obligații cu toate încasările sale prezente și viitoare ce se vor încasa în conturile societății.
P. urmare, dacă soluția primei instanțe cu privire la constituirea de parte civilă a . fi menținută, ar însemna ca suma solicitată de către societate ca reparare a prejudiciului rezultat din infracțiunile deduse judecății, comise și de inculpatul I. A. M., să alimenteze chiar bugetul inculpatului. Din analiza datelor menționate anterior rezultă că inculpatul I. M. controlează atât societățile ce dețin pachetul majoritar de acțiuni la . și una din societățile înscrise la masa credală a . o creanță de un cuantum foarte ridicat.
Or, nimeni nu poate sa obțină foloase beneficiind de pe urma propriilor sale fapte ilicite și nici să se apere valorificând un asemenea temei și, ca efect al aplicării principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de către S.C. CAROM S.A. prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L.
Astfel cum în mod corect s-a arătat în motivele de apel formulate de Ministerul Public, având în vedere că nu este posibilă despăgubirea părții civile din motive obiective, Curtea va dispune confiscarea sumei de bani, la care se adăugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, având în vedere că regimul sumelor de bani supuse confiscării speciale este cel aplicabil creanțelor bugetare, după cum rezultă din dispozițiile art. 574 C.p.p.
În ceea ce privește motivul de apel privind faptul că deși prima instanță a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de spălare de bani, nu a dispus confiscarea produsului infracțional în conformitate cu art.112 Cod penal, Curtea are în vedere că recuperarea produsului infracțiunii este parte integrantă a procesului penal, obiectivul fiind acela de a readuce în circuitul civil bunurile obținute în mod nelegal prin săvârșirea de infracțiuni, cât și beneficiile obținute de infractor din fructificarea produselor directe ale infracțiunii.
Prima infracțiune de spălare de bani vizează participarea inculpatului T. O. L., alături de inculpatul I. A. M., la realizarea unor circuite financiare frauduloase bazate pe relații comerciale nelegale (este vorba despre „schimbarea” sau „transferul” de bunuri – în speță, achitări de debite sau compensări reciproce a datoriilor între societățile controlate de inculpați – având drept scop ascunderea originii ilicite a sumei obținute în mod nelegal din patrimoniul . cea de-a doua se referă la ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței sumei de aproximativ 220 mld lei prin încheierea unui contract de cesiune de acțiuni cu o altă persoană, în speță numitul V. L..
Mai exact, prima infracțiune de spălare de bani constă în aceea că în perioada iunie 2002-decembrie 2004, T. O. L., așa cum rezultă din informările ONPCSB a contribuit, alături de I. M. A., la realizarea unor circuite financiare frauduloase, bazate pe relații comerciale nelegale, asimilate infracțiunii de spălare a banilor, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora, reciclând în această manieră suma de 1._.735 ROL.
P. informările OPCSB, s-au adus la cunoștința organului de urmărire penală următoarele:
- din informarea nr. S/III/270/DI din 20.03.2003 a Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (vol.25, filele 1-5 D.U.P.), rezultă că există suspiciuni de tranzacții financiare suspecte cu privire la circuitele financiare realizate de inculpații I. O. și T. O. L., cu privire la modalitatea de achiziționare a pachetului de acțiuni la . din care rezultă că:
- numitul I. O. este fratele inculpatului I. A. M., și împuternicit pe conturile . București, societate a cărei persoană de decizie este inculpatul;
- la data de 5.02.2003 în contul deschis la ROBANK pe numele numitului I. O. a fost depusă suma de 300.000 USD care a fost convertită în rol și transferată în contul deschis la ABN AMRO BANK România SA aparținând ., scopul plății fiind declarat „contravaloare ofertă publică de cumpărare acțiuni . la ordinul dl. T. O.”;
- în informare se apreciază că deși au fost menționate sursele de finanțare, faptul că avem de-a face cu o acțiune de cumpărare a acțiunilor aparținând ., în realitate avem de-a face doar cu o modalitate facilă de reciclare a fondurilor provenite din activități ilicite, existând indicii temeinice cu privire la ascunderea și disimularea naturii reale a provenienței și dispoziției banilor;
- din informarea nr. S/IV/270/DI din 20.03.2003 a Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (vol.26, filele 1-31 D.U.P.)., rezulta ca există suspiciuni de tranzacții financiare suspecte cu privire la circuitele financiare realizate de inculpații T. O. L. si D. C., martorii T. T., T. V. prin intermediul . ., . București, din care rezultă următoarele aspecte. S-a arătat astfel că, în cadrul sucursalelor C., Timișoara, C. și București ale ROBANK, specialiștii Băncii Naționale Române au constatat suspiciuni de spălare a banilor cu privire la numeroase operațiuni financiare derulate prin intermediul conturilor bancare ale . București, . București, ., ., . și FABER INVEST & TRADE INC., suspiciunile constând în aceea că viramentele efectuate nu au o justificare economică reală, vizează transferuri financiare interbancare foarte mari, urmate imediat de ridicare, cumpărarea cu sume a căror proveniență pare îndoielnică, de acțiuni la societăți comerciale, precum și participarea cu sume foarte mari, prezentate drept „aport la majorare capital social” la companiile achiziționate, acordarea de credite de către ROBANK și utilizarea acestora în alte scopuri decât cele pentru care au fost declarate, efectuarea între aceste societăți comerciale de plăți și încasări, în sistem încrucișat, astfel încât suma plătită de debitor se întoarce la acesta, fapt ce naște întrebarea „ce scop economic real poate avea o asemenea operațiune”.
Referitor la cea de-a doua infracțiune de spălare de bani reținuta în sarcina inculpatului T. O. L., s-a reținut că operațiunile juridice derulate între S.C. T. S.A. Timișoara (prin inculpatul T. O. L.) și . (prin numitul V. L.) au fost în realitate unele fictive, fapt dovedit de constatarea tehnico-științifică întocmită de specialiștii DIICOT și raportul de expertiză financiar-contabilă nr.4866/25.07.2006, stabilindu-se că prețul negociat de inculpatul T. O. L. cu numitul V. L. pentru pachetul de 85,6% acțiuni la . Hunedoara nu a avut o existență reală și obiectivă, fiind cu mult superior valorii efective a acțiunilor tranzacționate.
În prezenta cauză, confiscarea produselor infracțiunii de spălare a banilor este o măsură aptă să prevină acumularea unor stimulente financiare care să faciliteze comiterea unor noi infracțiuni, dar să și protejeze economia licită, de vreme ce veniturile dobândite prin săvârșirea de infracțiuni ajung în bugetul statului.
Procedând la confiscarea produsului infracțiunilor deduse judecații, conform disp art 112 alin 1 lit e) C.pen, dar și a bunurilor și banilor obținuți din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum și a bunurilor produse de acestea, în temeiul art .112 alin 6 Cpen, Curtea previne infiltrarea produsului infracțiunii în circuitul civil, prin neutralizarea instrumentului de săvârșire a unor noi infracțiuni.
În Cauza Welch c. Regatului Unit (Hotărârea din 9 februarie 1995), la paragraful § 27, Curtea Europeană a Drepturilor Omului precizează că noțiunea de „pedeapsă” cuprinsă în aceste dispoziții are, ca și noțiunea de „drepturi și obligații civile” și „acuzație în materie penală” din articolul 6 paragraf 1, un sens autonom. (...) și că punctul de plecare al oricărei aprecieri a existenței unei pedepse constă în a determina dacă măsura respectivă este impusă ca urmare a unei condamnări pentru o „infracțiune”. Alte elemente pot fi luate în considerare ca relevante în această privință: natura și scopul măsurii în cauză, calificarea sa în dreptul intern, procedurile asociate adoptării și executării sale, precum și gravitatea sa (CEDO, Cauza Welch c. Regatului Unit, paragraful § 28).
Or, în sistemul nostru de drept, confiscarea este o sancțiune de drept penal și nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând caracter punitiv, ci eminamente preventiv.
Nu în ultimul rând, judecătorul care, la pronunțarea soluției pe fond, ajunge la concluzia necesității luării măsurii de siguranță a confiscării speciale are în vedere alte standarde de dovedire decât cele pentru a dispune condamnarea.
Este necesară, pe cale de consecință, orice delimitare de opiniile doctrinare care susțin ideea ca „jurisprudența CEDO asimilează confiscarea cu o pedeapsă în aplicarea art. 7 CEDO”, cu trimitere la Cauza Welch c. Regatului Unit.
În realitate, faptul că CEDO nu confundă confiscarea cu pedeapsa rezultă din paragraful 27 al hotărârii menționate, în care se specifică expressis verbis examenul propriu pe care îl face Curtea Europeană, mergând dincolo de aparențe pentru a vedea daca o anumită măsură poate fi caracterizată drept pedeapsă, ca și din lecturarea criteriilor enumerate în Hotărârea Welch c. Regatului Unit la paragraful 28 sau în Hotărârea Dassa Foundation și alții c. Liechtenstein, din 10 iulie 1997.
Curtea Europeană admite că gravitatea unei ordonanțe de confiscare nu este decisivă în sine din moment ce numeroase măsuri nepenale de natură preventivă pot avea un impact substanțial asupra persoanei în cauză. În Cauza Welch c. Marii Britanii, s-a constatat încălcarea standardului european de protecție în considerarea următoarelor împrejurări: ordonanța de confiscare vizează produsul traficului de stupefiante și nu se limitează la îmbogățirea sau profitul efectiv (...), puterea discreționară a instanței de fond pentru a lua în considerare, în fixarea sumei cuprinse în ordonanță, gradul de vinovăție al inculpatului, precum și posibilitatea privării de libertate în cazul neachitării (...), toate constituie elemente care, analizate împreună, indică un regim represiv.
P. raportare la aceste principii, rezultă că în viziunea Curții Europene (având în vedere și standardele de protecție ale drepturilor omului reliefate în hotărârea Silickiene c. Lituaniei, hotărâre din 10.04.2012, în care, la paragraful 33, a fost caracterizat inclusiv sistemul nostru de drept, menționându-se că sistemul român de drept penal prevede posibilitatea confiscării fără a fi necesară pronunțarea unei sentințe de condamnare), instituția confiscării din dreptul penal român, nu reprezintă o consecință „penală” – în sensul CEDO – a faptului că un infractor sau alte persoane au obținut bunuri ce provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală și a imperativului evitării îmbogățirii printr-o faptă ilicită. Legea penală română nu prevede posibilitatea de a sancționa neexecutarea unui ordin de confiscare cu pedeapsa închisorii, așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Regatul Unit. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 3 C.p., care au corespondent în cele ale art. 111 alin. 3 din reglementarea anterioară, măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
Curtea a făcut referire la garanțiile prevăzute la art. 7 din Convenție pentru a pune în lumină imperativul de a nu confunda sancțiunile penale – pedepsele – cu sancțiunile de drept penal, printre care confiscarea, fiind nepotrivit, în acest context, a se vorbi de principiul personalității sancțiunilor de drept penal, prin extrapolarea principiului personalității răspunderii penale.
Cu titlu preliminar, Curtea menționează că în materia recuperării produsului infracțiunii, este obligatorie, în lumina dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. e și art. 112 alin. 6 C.p., atât confiscarea produselor directe ale infracțiunii - bunurile dobândite prin săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, cât și produsele indirecte, legislația românească fiind aliniată, în această privință, standardelor internaționale în lumina cărora trebuie aplicate dispozițiile Legii spălării banilor. De asemenea, România este monitorizată în vederea asigurării respectării standardelor internaționale în materie atât prin mecanismul Conferinței Părților la Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului (CETS 198), cât și de experții Moneyval, în privința respectării standardelor impuse prin Recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională.
Având în vedere dispozițiile art. 33 alin (1) din Legea nr.656/2002, care fac trimitere în cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la sediul general al materiei confiscării din Codul penal, în temeiul alin. 6 al art. 112 C.pen. - având denumirea marginală „Confiscarea specială”, se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum și bunurile produse de acestea, cu excepția bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c). Altfel spus, în sfera conceptului de produse provenite din săvârșirea de infracțiuni se includ atât produsele directe obținute din activitatea infracțională, cât și toate beneficiile indirecte rezultate din aceasta, inclusiv prin reinvestirea sau transformarea produselor directe.
În concepția legiuitorului, reflectată în dispozițiile art.112 C.pen., este obligatorie confiscarea bunurilor dobândite din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, a bunurilor și banilor obținuți din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum și a bunurilor produse de acestea, aspect ce rezultă din caracterul imperativ al normelor edictate de legiuitor, din modalitatea de redactare a art. 112 C.pen., legiuitorul utilizând sintagma “sunt supuse confiscării speciale”, “se confiscă“.
În speță, având în vedere considerentele expuse cu ocazia analizei temeiniciei cererii de constituire ca parte civilă a . și faptul . a înțeles să se constituie parte civilă în cauza de față, Curtea constată că sumele de bani dobândite de către inculpați prin săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor nu au servit la despagubirea persoanelor vatamate din cauză.
De asemenea, Curtea, analizând oportunitatea menținerii sau luării măsurii sechestrului asigurător în vederea garantării executării măsurii de siguranță a confiscării speciale, constată că aceste măsuri se justifică față de dispozițiile art. 249 C.p.p. rap. la art. 107 alin. 3 C.pen. și art.112 alin. 1 lit. e C.pen. Potrivit textelor din legislația specială se consacră obligativitatea măsurilor asigurătorii, art. 32 din Legea nr.656/2002 stipulând că „în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie”. Textele nu disting cu privire la scopul instituirii măsurilor asigurătorii, recuperarea prejudiciului lato sensu putând avea loc doar prin readucerea în patrimoniul privat al statului al bunurilor dobândite prin săvârșirea unor fapte de legea penală, altfel spus, prin confiscarea specială.
Aplicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor altor persoane care nu au calitatea de parte în procesul penal derivă din specificul infracțiunii de spălare a banilor, fiind de esența acestei infracțiuni poziționarea bunurilor obținute în mod fraudulos în patrimoniile mai multor persoane, în scopul disimulării acestora. De altfel, și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Î.C.C.J., Secția Penală, Decizia nr.2330 din 09.06.2011) s-a statuat că pentru aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale nu este necesară stabilirea calității de parte responsabilă civilmente a unui subiect de drept, în patrimoniul căruia au intrat în mod formal sume de bani fiind, cu atât mai mult fiind aplicabilă această soluție în cazul măsurii sechestrului asigurător, în acest caz nefiind vorba despre o privare a terțului de dreptul său de proprietate, ci doar de limitarea temporară a dreptului său de dispoziție. Având în vedere cele expuse anterior Curtea constată că susținerile inculpaților privind existența unei confiscări extinse în cazul în care ar fi impuse măsuri și asupra bunurilor unor terțe persoane juridice nu au niciun suport. De asemenea standardele Curții Europene a Drepturilor Omului permit instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor unor terți neparticipanți în proces (a se vedea, în acest sens, CEDO, Salabiaku c. Franței și Pham Hoang c. Franței, Silikiene c. Lituaniei), Curtea Europeană neconstatând nici încălcarea art.6 din Convenție și nici a art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție și statuând următoarele principii: instanțele pot acorda valoarea probatorie unei prezumții de fapt, care în cazul îmbogățirii ilicite, este faptul că diferența dintre patrimoniul real și veniturile legale provine din săvârșirea altor infracțiuni, generatoare de profit, cu toate că această prezumție nu trebuie să opereze automat; inversarea sarcinii probei nu semnifică în aceste cazuri eludarea prezumției de nevinovăție.
Din punctul de vedere al caracterului personal al măsurii confiscării speciale, Curtea constată că cele două grupuri infracționale constituite în relațiile cu . . acționat în mod concentrat fără a fi posibilă din punct de vedere obiectiv individualizarea sumelor de bani care au ajuns la fiecare dintre inculpați. Pe cale de consecință, Curtea constată imposibilitatea obiectivă de impunere a unor măsuri de confiscare specială față de fiecare dintre inculpați în parte, singura soluție ce poate fi dispusă fiind aceea a confiscării de la toți inculpații a sumelor de bani reprezentând prejudiciul cauzat. Pe de altă parte, în cazul prejudiciului cauzat CAROM, această soluție este justificată și de „izvorul” confiscării, aceasta fiind consecința neacordării despăgubirilor persoanei vătămate (despăgubiri la care inculpații ar fi fost obligați, potrivit regulilor de la răspunderea civilă delictuală, în solidar).
Astfel, în baza art. 112 alin.1 lit. e C.p., va confisca de la inculpații I. M. A., G. T., S. B., B. K. M. și de la părțile responsabile civilmente . S.R.L. (prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . S.R.L. (prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL) suma de_,7 lei RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor în dauna S.C. R. S.A. ONEȘTI și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate S.C. R. S.A. ONEȘTI, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.
În baza art. 112 alin.1 lit. e C.p., va confisca de la inculpatul T. O. L. și de la partea responsabilă civilmente S.C. T. S.A., de la inculpatul I. M. A. și de la părțile responsabile civilmente . S.R.L. (prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . S.R.L. (prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL) și de la inculpații D. C. și B. M. suma de_,8 lei RON care nu servește despăgubirii persoanei vătămate . care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății. Suma de bani menționată anterior este echivalentă valoarea cumulului aritmetic dintre suma de 19.502.169,8 RON ce reprezintă obligațiile investiționale asumate de . prin contractul de privatizare nr.18/09.06.2003 si suma de_ lei RON ce reprezintă creanța nelegal trecută din patrimoniul . patrimoniul ..
În baza art. 33 alin. 1 și 3 din Legea nr.656/2002 modificată rap. la art. 112 alin. 1 lit. e și art. 112 alin. 6 C.p., va confisca de la inculpatul T. O. L. suma de 21.697.600 lei RON, reprezentând valoarea creanței dobândite de inculpat față de S.C. T. S.A prin săvârșirea de către acesta a infracțiunii de spălare a banilor, respectiv pentru a putea sustrage și folosi în scop personal suma rezultată din încheierea nelegală a contractului cesiunii de creanță nr.260 bis, a încheiat un contract de cesiune de acțiuni cu martorul V. L. vizând achiziționarea unui pachet de 86,5% acțiuni aparținând . Hunedoara, prin care s-a fixat un preț supraevaluat al acțiunilor achiziționate, de 220 miliarde rol, din care se scade valoarea sumelor plătite către V. L. de către T. SA, realizând acest lucru deoarece a dorit să disimuleze și să ascundă sursa ilicită de proveniență a sumelor de bani pe care ulterior i-a folosit în scop personal, utilizând suma de 50 miliarde rol ce i-a fost restituită de societate cu titlu de rambursare creditare.
În ceea ce privește susținerea inculpatului T. în sensul că luarea unor măsuri de confiscare împotriva sa de către instanța de apel ar însemna încălcarea dublului grad de jurisdicție în ceea ce îl privește pentru că nu a fost solicitat acest lucru în fața primei instanțe, Curtea constată că prima instanță nu a avut niciun motiv pentru a discuta asupra acestor aspecte din moment ce a admis acțiunea civilă formulată de . în ipoteza în care nu ar fi fost admisă această acțiune, din moment ce instanța de apel este învestită cu soluționarea apelului declarat de Ministerul Public, apel ce privește expres luarea acestor măsuri de siguranță, nu se poate susține că prin soluționarea căii de atac devolutive a apelului s-ar încălca dreptul inculpatului la dublul grad de jurisdicție. Rolul instanței de apel este acela de a verifica sentința primei instanțe și de a corecta, în limitele apelului cu care este sesizată, eventualele greșeli ale acesteia sau de a completa sentința primei instanțe în cazurile în care aceasta conține unele omisiuni. P. urmare, instanța de control judiciar se poate pronunța întotdeauna asupra instituirii unor măsuri de siguranță chiar dacă acestea nu au fost discutate în faza judecății în primă instanță.
Din simpla redare a dispozițiilor convenționale privind principiul dublului grad de jurisdicție - art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO - rezultă în mod evident că acesta nu este încălcat într-o asemenea situație:
„1. Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore, definite prin lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicție ori a fost declarat vinovat și condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.”
Principiul dublului grad de jurisdicție presupune dreptul de a cere examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară, și nu a măsurilor de siguranță sau asigurătorii luate în procesul penal.
În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 și a art. 249 C.p.p., va menține măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanțele procurorului din datele de 12.01.2005 (dosar nr.171/P/2003 – filele 43-55, vol.24 d.u.p.), 15.12.2005 (dosar nr.692/D/P/2005, filele 222-225, vol.24 d.u.p.), 19.01.2006 (filele 192-203, vol.24 d.u.p.), 17.04.2006 (filele 283-300, vol.24 d.u.p.), 18.04.2006 (filele 264-282, vol.24, d.u.p.), 23.06.2006 (filele 368-386, vol.24, d.u.p.) si 04.07.2006 (filele 310-330, vol.24 d.u.p. – cu mențiunea ca suma de 15.224.450 lei asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferata din contul RO950TPV_RO01 aparținând B. T. Invest S.R.L. in contul deschis de administratorul judiciar Best Invest IPURL la ING Bank – Sucursala Kiseleff), asupra bunurilor aparținând inculpaților I. A. M., T. O. L., G. T. și părților responsabile civilmente S.C. VGB IMPEX BUCUREȘTI (actualmente S.C. B. T. IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și S.C. T. S.A., măsură pe care o va instituie, respectiv o va extinde asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând tuturor inculpaților și tuturor părților responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară și asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori, situate în țară sau în străinătate, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asiguratorii, după cum urmează:
- până la concurența sumei de_,8 lei RON (_,8 lei + 21.697.600 lei RON), la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îl privește pe inculpatul T. O. L.;
- până la concurența sumei de_,8 lei RON, la care se adaugă majorările si penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe partea responsabila civilmente S.C. T. S.A. și pe inculpații D. C. și B. M.;
- până la concurența sumei de_,5 lei RON (_,7 +_,8 RON), la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpatul I. A. M. și părțile responsabile civilmente S.C. VGB IMPEX BUCUREȘTI (actualmente S.C. B. T. IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . SRL BUCUREȘTI (prin administrator judiciar BEST INSOLVENCY IPURL);
- până la concurența sumei de_,7 lei RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpații G. T., S. B. și B. K. M..
De asemenea, în cursul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se va stabili și destinația sumei de 15.224.450 lei, asupra căreia s-a instituit sechestrul din 04.07.2006 (filele 310-330, vol.24 d.u.p.), care a fost transferată din contul RO950TPV_RO01 aparținând B. T. Invest S.R.L. în contul deschis de administratorul judiciar Best Invest IPURL la ING Bank – Sucursala Kiseleff), având în vedere că asupra acestei sume de bani a fost menținut sechestrul prin sentința penală nr.2858 din data de 16.12.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, iar în măsura în care s-a dispus de emolumentul acestui transfer se vor sechestra bunuri până la concurența sumei cuprinse în ordinul de sechestru.
În baza art. 250 C.p.p., va dispune luarea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaților sau părților responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de persoanele păgubite, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei decizii, sumele de bani datorate de debitori urmând a fi consemnate la dispoziția organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate organului de executare în termen de 24 de ore de la consemnare.
În baza art. 251 C.p.p. și art. 129 alin. 6 C. proc. fisc., Curtea, apreciind că sunt aplicabile ambele de texte de lege în materia aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, analizând, pe de o parte, concurența dintre legea generală - Codul de procedură penală - și Codul de procedură fiscală, care constituie sediul reglementării aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii în faza de judecată, va desemna atât organele de cercetare penală, cât și organele fiscale pentru aducerea la îndeplinire efectivă a măsurilor de indisponibilizare dispuse în vederea recuperării produsului infracțiunii.
În baza art. 251 C.p.p. și art. 129 alin. 6 C. proc. fisc., va desemna ca organ însărcinat cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii și a măsurilor de siguranță dispuse prin prezenta organele de cercetare penală (desemnate de procurorul-șef al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală) și Administrația Finanțelor Publice, care vor colabora cu:
a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de Oficiu Național pentru Recuperarea Creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;
b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;
c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;
d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
e) A. Națională a Vămilor;
f) Garda Financiară;
g) Banca Națională a României;
h) Inspectoratul General al Poliției Române;
i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;
j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale.
În ceea ce privește motivul de apel privind netemeinicia hotărârii judecătorești sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 100.000 lei RON și a modalității de plată a acestora, Curtea constată că prin sentința penală apelată, Tribunalul, în baza art.274 alin.2 C.pr.pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații T. O. L. (acesta în solidar și cu partea responsabila civilmente S.C. T. S.A.), I. M. A. (acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente S.C. B. T. IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas și B. T. INVEST S.R.L. prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL), D. C., B. M., SALAJAN B. si B. K. M. la plata sumei de 100.000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în care se includ și cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale. Deși este adevărat că judecata în primă instanță a acestei cauze penale a durat aproximativ 8 ani, fiind administrate multe mijloace de probă ce au determinat cheltuieli suportate de către stat, Curtea constată că în lipsa unor deconturi sau alte acte doveditoare nu se poate concluziona că prima instanță a obligat inculpații la plata unor cheltuieli de judecată într-un cuantum inferior celui ce ar fi trebuit stabilit.
În ceea ce privește apelul exercitat de A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului) Curtea constată că prin cererea depusa de instituția menționată în ședința publică din data de 23.02.2007 s-au comunicat următoarele: „Având în vedere că raportul de expertiză contabilă întocmit la solicitarea Parchetului General NU a stabilit vreun prejudiciu creat A. de către inculpați și că A. NU deține documente care să ateste efectuarea de către societatea privatizată . investițiilor asumate de cumpărătorul . contract, A. nu se constituie parte civilă în procesul penal – urmând ca în situația în care din cercetarea judecătorească se va constata neîndeplinirea de către cumpărător a obligațiilor asumate prin contract, A. să solicite instanței judecătorești competente, pe calea unei acțiuni civile, obligarea acestuia la repararea prejudiciului creat prin neexecutarea contractului”.
Cu toate acestea, se constata că aceeași parte (A. pentru Valorificarea Activelor Statului – actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului), s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului B. K. M. și a părților responsabile civilmente S.C. T. S.A. si S.C. B. T. IMPEX S.R.L. în dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului București – Secția I Penală, acțiune civilă neîntemeiata însă, deoarece acțiunile inculpatului B. K. M. ce prezintă relevanță penală în cauză nu au nicio legătură cu A. (instituție publică ce în iunie 2003 a cedat . de 51% acțiuni pe care îl deținea la CAROM SA), inculpatul fiind condamnat numai în raport de faptele comise în dauna R. Onești.
De altfel, după cum s-a detaliat cu prilejul expunerii situației de fapt, din probele administrate în cauză nu rezultă că s-ar fi cauzat un prejudiciu în dauna instituției menționate prin săvârșirea infracțiunilor de către cei șapte inculpați, singurele entități prejudiciate fiind . R. Onești.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. va admite apelurile formulate de P. de pe lângă ÎCCJ - DIICOT și de inculpații T. O. L., I. M. A., D. C., B. M. și S. B. împotriva sentinței penale nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ .
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.p.p., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații G. T. și B. K. M. și de părțile responsabile civilmente S.C. T. S.A. și S.C. B. T. IMPEX S.R.L. și părțile civile S.C. CAROM S.A. ONEȘTI, prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L., și A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului), împotriva sentinței penale nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ .
Va respinge ca rămase fără obiect contestațiile formulate de către inculpatul T. O. L., inculpatul B. M., partea responsabilă civilmente S.C. T. S.A. și intimații T. N. D. și V. SA, prin lichidator judiciar Euro Insol SPRL, împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 11.05.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală având în vedere că măsurile dispuse prin această încheiere de ședință au fost anulate deja cu ocazia admiterii cererii de recuzare a completului de judecată care a pronunțat încheierea de ședință din data de 11.05.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga pe fiecare dintre apelanții-inculpați G. T. și B. K. M. și pe fiecare dintre apelantele-părți responsabile civilmente S.C. T. S.A. și S.C. B. T. IMPEX S.R.L., la plata a câte 20.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga pe fiecare dintre părțile civile S.C. CAROM S.A. ONEȘTI (prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L.) și A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului) la plata a câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelurile formulate de P. de pe lângă ÎCCJ - DIICOT și de inculpații T. O. L., I. M. A., D. C., B. M. și S. B. împotriva sentinței penale nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ și rejudecând:
I.1. În baza art.244 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. și a art. 19 din Legea nr.682/2002, condamnă pe inculpatul T. O. L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 47 C.p. raportat la art. 297 C.p. raportat la art. 309 C.p., cu aplicarea art. 79 alin. 3 C.p., a art. 35 alin.1 C.p. și a art. 36 alin. 1 C.p., precum și a art. 19 din Legea nr.682/2002 și a art. 5 C. p., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
3. În baza art. 367 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. și a art. 19 din Legea nr.682/2002, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
4. În baza de art. 29 alin.1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C.p. și a art. 19 din Legea nr.682/2002, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
5. În baza de art.29 alin.1 lit.b) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art. 5 C.p. și a art. 19 din Legea nr.682/2002, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 38 alin.1 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C.p., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 9 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 5 ani și 10 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 12 ani și 7 luni închisoare.
În baza art. 45 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.72 C.p. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 03.03.2006 pană la data de 29.08.2006.
II.1. În baza art. 48 C.p. raportat la art. 244 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe inculpatul I. M. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 47 C.p. raportat la art. 297 C.p. cu ref. la art. 309 C.p., cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și a art. 5 C.p., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
3. În baza art. 47 C.p. raportat la art. 297 C.p. cu ref. la art. 308 și art. 309 C.p., cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și a art. 5 C.p. condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
4. În baza art. 367 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
5. În baza art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
6. În baza art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.38 alin. 1 raportat la art. 39 alin.1 lit.b C.p., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 7 ani închisoare – inculpatul urmând să execute în total 14 ani închisoare.
În baza 45 C.p. raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p., interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.72 C.p. deduce din pedeapsa aplicata durata reținerii și a arestării preventive de la data de 04.04.2006 până la data de 14.04.2006 inclusiv, și de la data de 16.05.2006 până la data de 03.06.2006 inclusiv.
III.1. În baza art.297 C.p. cu ref. la art.308 și art.309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p., a art. 36 alin. 1 C.p. și a art. 5 C.p., condamnă pe inculpatul GAUREANU T. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite – respectiv 2 ani și 4 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 9 ani și 10 luni închisoare.
În baza 45 C.p. raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p., interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
IV.1. În baza art.48 C.p. raportat la art. 244 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe inculpata D. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 297 C.p. cu ref. la art. 309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și a art. 5 C.pen., condamnă pe inculpata D. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
3. În baza art.367 alin.2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.38 alin.1 raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 2 ani închisoare – inculpata urmând să execute în total 7 ani închisoare.
În baza 45 C.p. raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p., interzice inculpatei ca pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
V.1. În baza art.297 C.p. cu ref. la art.309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 367 alin.2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite – respectiv 1 an și 6 luni închisoare – inculpatul urmând să execute în total 8 ani și 6 luni închisoare.
În baza 45 C.p. raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 C.p. interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
VI. În baza art.48 C.p. raportat la art. 297 C.p. cu ref. la art.308 și art.309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p., a art. 36 alin. 1 C.p. și a art. 5 C.p., condamnă pe inculpatul S. B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 91 C.p., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
Pe perioada termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-d și alin. 2 lit. d C.p.:
g) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
h) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
i) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;
j) să comunice orice schimbare a locului de muncă
k) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
l) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 C.p., impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cursul termenului de supraveghere pe o durată de 120 de zile în condițiile ce se vor stabili de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art. 91 alin. (4) C.p., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 și 97 C.p.
VII. În baza art. 48 C.p. raportat la art. 297 C.p. cu ref. la art.308 si art.309 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. și a art. 5 C.p., condamnă pe inculpatul B. K. M. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a fi asociat, acționar, administrator sau beneficiar real într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, g și k C.p., pe durata executării pedepsei.
VIII. Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C. CAROM S.A. ONEȘTI, prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L.
IX. În baza art. 112 alin.1 lit. e C.p., confiscă de la inculpații I. M. A., G. T., S. B., B. K. M. și de la părțile responsabile civilmente . S.R.L. (prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . S.R.L. (prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL) suma de _,7 lei RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate S.C. R. S.A. ONEȘTI, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.
În baza art. 112 alin.1 lit. e C.p., confiscă de la inculpatul T. O. L. și de la partea responsabilă civilmente S.C. T. S.A., de la inculpatul I. M. A. și de la părțile responsabile civilmente . S.R.L. (prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . S.R.L. (prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL) și de la inculpații D. C. și B. M. suma de _,8 lei RON (_ + 19.502.169,8 lei RON), care nu servește despăgubirii persoanei vătămate . care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.
În baza art. 33 alin. 1 și 3 din Legea nr.656/2002 modificată rap. la art. 112 alin. 1 lit. e și art. 112 alin. 6 C.p., confiscă de la inculpatul T. O. L. suma de 21.697.600 lei RON, reprezentând valoarea creanței dobândite de inculpat față de S.C. T. S.A.
X. În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 și a art. 249 C.p.p., menține măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanțele procurorului din datele de 12.01.2005 (dosar nr.171/P/2003 – filele 43-55, vol.24 d.u.p.), 15.12.2005 (dosar nr.692/D/P/2005, filele 222-225, vol.24 d.u.p.), 19.01.2006 (filele 192-203, vol.24 d.u.p.), 17.04.2006 (filele 283-300, vol.24 d.u.p.), 18.04.2006 (filele 264-282, vol.24, d.u.p.), 23.06.2006 (filele 368-386, vol.24, d.u.p.) si 04.07.2006 (filele 310-330, vol.24 d.u.p. – cu mențiunea ca suma de 15.224.450 lei asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferata din contul RO950TPV_RO01 aparținând B. T. Invest S.R.L. in contul deschis de administratorul judiciar Best Invest IPURL la ING Bank – Sucursala Kiseleff), asupra bunurilor aparținând inculpaților I. A. M., T. O. L., G. T. și părților responsabile civilmente S.C. VGB IMPEX BUCUREȘTI (actualmente S.C. B. T. IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și S.C. T. S.A., măsură pe care o instituie, respectiv extinde asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând tuturor inculpaților și tuturor părților responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară și asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori, situate în țară sau în străinătate, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asiguratorii, după cum urmează:
- până la concurența sumei de _,8 lei RON (_,8 lei + 21.697.600 lei RON), la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îl privește pe inculpatul T. O. L.;
- până la concurența sumei de _,8 lei RON, la care se adaugă majorările si penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe partea responsabila civilmente S.C. T. S.A. și pe inculpații D. C. și B. M.;
- până la concurența sumei de _,5 lei RON (_,7 +_,8 RON), la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpatul I. A. M. și părțile responsabile civilmente S.C. VGB IMPEX BUCUREȘTI (actualmente S.C. B. T. IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . SRL BUCUREȘTI (prin administrator judiciar BEST INSOLVENCY IPURL);
- până la concurența sumei de _,7 lei RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpații G. T., S. B. și B. K. M..
În cursul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se va stabili și destinația sumei de 15.224.450 lei, asupra căreia s-a instituit sechestrul din 04.07.2006 (filele 310-330, vol.24 d.u.p.), care a fost transferată din contul RO950TPV_RO01 aparținând B. T. Invest S.R.L. în contul deschis de administratorul judiciar Best Invest IPURL la ING Bank – Sucursala Kiseleff), având în vedere că asupra acestei sume de bani a fost menținut sechestrul prin sentința penală nr.2858 din data de 16.12.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, iar în măsura în care s-a dispus de emolumentul acestui transfer se vor sechestra bunuri până la concurența sumei cuprinse în ordinul de sechestru.
În baza art. 250 C.p.p., dispune luarea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaților sau părților responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de persoanele păgubite, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei decizii, sumele de bani datorate de debitori urmând a fi consemnate la dispoziția organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate organului de executare în termen de 24 de ore de la consemnare.
În baza art. 251 C.p.p. și art. 129 alin. 6 C. proc. fisc., desemnează ca organ însărcinat cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii și a măsurilor de siguranță dispuse prin prezenta organele de cercetare penală (desemnate de procurorul-șef al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală) și Administrația Finanțelor Publice, care vor colabora cu:
a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de Oficiu Național pentru Recuperarea Creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;
b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;
c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;
d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
e) A. Națională a Vămilor;
f) Garda Financiară;
g) Banca Națională a României;
h) Inspectoratul General al Poliției Române;
i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;
j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.p.p., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații G. T. și B. K. M. și de părțile responsabile civilmente S.C. T. S.A. și S.C. B. T. IMPEX S.R.L. și părțile civile S.C. CAROM S.A. ONEȘTI, prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L., și A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului), împotriva sentinței penale nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului București pronunțată în dosarul cu nr._ .
Respinge ca rămase fără obiect contestațiile formulate de către inculpatul T. O. L., inculpatul B. M., partea responsabilă civilmente S.C. T. S.A. și intimații T. N. D. și V. SA, prin lichidator judiciar Euro Insol SPRL, împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 11.05.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Respinge ca nefondate cererile de repunere pe rol a cauzei formulate de partea responsabilă civilmente . de inculpatul G. T..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă pe fiecare dintre apelanții-inculpați G. T. și B. K. M. și pe fiecare dintre apelantele-părți responsabile civilmente S.C. T. S.A. și S.C. B. T. IMPEX S.R.L., la plata a câte 20.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă pe fiecare dintre părțile civile S.C. CAROM S.A. ONEȘTI (prin lichidator judiciar S.C. F. C. S.R.L.) și A. pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente A. pentru Administrarea Activelor Statului) la plata a câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariile avocaților din oficiu desemnați în cauză (câte 800 de lei pentru fiecare avocat al fiecărui inculpat asistat), se avansează din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. A. MihalceaGeorgiana T.
GREFIER,
E.-A. N.
Red./dact. M.M.A./ 8 iulie 2015
T.B. – S I P., jud. B. I. R.

#Judecator Median Anca Mihaela

← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP)....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 912/2015.... →

Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 862/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 862/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI