Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 1389/2/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (819/2015)

DECIZIA PENALĂ NR.511/A

Ședința publică din data de 30 martie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: Camelia Bogdan

Judecător: Mihai-Alexandru Mihalcea

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală a fost reprezentat de procuror Cameluș P..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorii M. V. și M. E..

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit contestatorii.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației la executare, ca nefondată, întrucât motivele și argumentele invocate de către contestatori nu vizează incidența apărută în timpul executării.

Mai arată că contestatorii au fost intervenienți și în cursul judecării apelului.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere că aceleași argumente au fost invocate de către contestatori și în fața instanței de apel, iar, aceasta din urmă, pronunțându-se pe aceste argumente și respingându-le în consecință.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.200/F din 6.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în temeiul art.598 alin.1 lit.b și c și alin.2 C. pr. pen. a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului București invocată de P. și în baza art.50 C. pr. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare formulată de contestatorii M. V. și M. E., în favoarea Curții de Apel București. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 30.12.2014, sub nr._/3/2014, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorii M. V. și M. E. cu privire la sentința penală nr. 809/21.11.2011, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2005, definitivă prin decizia penală nr. 1207/14.10.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2005.

În susținerea prezentei contestații s-a arătat că, prin încheierea de ședință din data de 15.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2005 (920/2012), în baza art.32 din Legea nr. 656/2002, art.11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin 1, 4 C pr pen, art. 249 alin 5 C pr pen coroborate cu disp.art. 32 lit. d C. familiei, aplicabile conform art. 6 din Legea 71/2011 si cu dispozițiile art. 998 din Vechiul Cod Civil, aplicabile conform art. 6 din Legea nr.71/2011 s-a dispus extinderea obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător dispus prin ordonanță nr 171/D/P/2003 din 12.01.2005 a P. General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. - Structura Centrala precum și sechestrul asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 20 0 5 2010 a Tribunalului București secția a II- penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I. A. M., I. O., I. G., M. C., N. S. G., Turica M., A. M. si Elenkalan Hayrettin, inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecații, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a masurilor asiguratorii.

Pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii Curtea a desemnat organele de cercetare penală ce vor fi desemnate de procurorul șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală și Administrația Finanțelor Publice.

În baza dispozițiilor cuprinse în încheierea de ședință din data de 15.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București s-a procedat la instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile proprietatea contestatorilor M. V. și M. E.(părinții inculpatului M. C.) și asupra tuturor conturilor bancare pe care contestatorii le aveau deschise la câteva instituții bancare.

Prin decizia penală nr. 1207/A/14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._/3/2005 (920/2012), au fost soluționate apelurile formulate de apelantul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.– Structura Centrală, partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și apelanții inculpați I. A. M., M. C., I. O., N. S. G., T. M., I. G., Basaran Kadri Mazhar, A. M. Și Elenkalan Hayrettin împotriva sentinței penale nr. 809/F din 28.11.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală și a încheierii de ședință din data de 28.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul cu nr._/3/2005.

În temeiul disp. art. 33 alin 1 și 3 din Legea nr.656/2002 modificată rap la art. 112 alin. 1 lit e și art. 112 alin. 6 din C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- de la I. A. M. a sumei de 2._.133,96 lei (ROL) în echivalent lei (RON) la data plății, reprezentând diferența de preț între marfa de proveniență ilicită introdusă în circuitul civil și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA-ului si a impozitului pe profit;

- de la I. A. M. a sumei de 91.166.300 USD în echivalent în lei la data plății, conform actului adițional la contractul cumpărare de acțiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de CALDER-A INTERNATIONAL BV și FABER INVEST&TRADE INK, societate care vinde 20,92% din RAFO O. SA, sumă provenind din săvarșirea infracțiunilor deduse judecății.

- de la I. A. M. a sumei de 57.768.138 USD în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare transferată de . contul_ deschis la . societății . în perioada 30.03.2006 – 28.06.2006, sumă provenind din săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

- de la I. A. M. a sumei de 13.133.541 EUR în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare sumă transferată de . contul_ deschis la . societății ., sumă provenind din săvarșirea infracțiunilor deduse judecății.

- imobil teren plus clădire situat in București, .. 17 – 23, sector 1, având nr. CF_ și nr. cadastral_ – C1-U18, respectiv imobilele menționate și descrise în cuprinsul contractului de dare în plată încheiat între M. V. și M. E. și societatea Consult Imobiliare Nord SRL, reprezentată legal de către S. B. L., autentificat sub nr. 1601/18.09.2014 de Societatea Profesională Notarială I. I. și L. A., contract aflat la filele 32 – 37 din volumul 7 bis 3 al instanței de apel bunuri indisponibilizate prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii nr._/3/24.09.2014 întocmit de ANAF.

- teren în suprafață de 3 972 mp, .. 168 – 172 Sector 2, București, având nr. cadastral_ și carte funciară_ indisponibilizat prin procesul-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile nr._/24.09.2014.

- teren 178 mp (suprafață măsurată) - 175 m.p. suprafață acte), ., nr. 4, sector 1, București, având nr. cadastral_ și nr. cart funciară_ indisponibilizat prin procesul-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile nr._/2/24.09.2014.

- de la martora C. G. A. suma de_ Rol (18.900 RON) ridicați de de la Robank Sucursala Unirea cu privire la care martora declara ca i-a cheltuit personal

În baza art. 35 alin 4 din Codul penal de la 1969 dispune cumularea măsurilor de siguranță s-a dispus în cauză urmând ca în final să dispună confiscarea de la I. M. A. a sumelor de: 2._.133,96 lei (ROL).

Prin încheierea de ședință din data de 9 ianuarie 2015, contestatorii, prin apărător ales au susținut că cei doi contestatori sunt terți față de hotărârea penală pusă în executare. Este vorba despre o contestație la executare care este formulată de altă persoană decât condamnatul și care se referă exclusiv la măsurile de siguranță, respectiv la măsurile privind instituirea sechestrului asigurător și la măsura confiscării. Nu se vorbește în prezenta cauză de latura penală a hotărârii, ci de latura civilă. S-a mai susținut că sunt două aspecte diferite, pe de o parte este într-adevăr problema luării acestei măsuri, a extinderii obiectului măsurilor asigurătorii față de terți care nu au fost participanți la procesul penal în faza judecării pe fond a cauzei. S-a dispus introducerea numiților M. V. și M. E., în calitate de terți intervenienți pe parcursul judecării cauzei în apel. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București însă se referă la bunurile, proprietatea contestatorilor. În același timp contestatorii M. V. și M. E. se găsesc în situația în care s-au dispus instituirea unor sechestre asigurătorii, de exemplu pe conturile bancare, fiind vorba de două persoane beneficiare ale pensiei de vârstă. Or, în acest moment, începând cu luna octombrie și până în prezent, acest cont a fost indisponibilizat în integralitate. Apărarea contestă totodată și modul de aducere la îndeplinire a acestor măsuri, în finalul contestație scrise făcând referire expresă și la încălcarea prevederilor Codului de procedură civilă.

Instanța le-a pus în vedere contestatorilor M. V. și M. E., prin apărător ales, să precizeze și să facă completări la obiectul cauzei și în raport de disp. art. 250 alin. 8 C.p.p, art. 600 alin. 3 C.p.p., temeiul de drept invocat.

La data de 6.02.2015, prin compartimentul registratură al acestei secții a fost înregistrată cererea contestatorilor M. V. și M. E., aducându-se precizări suplimentare. S-a precizat că prezenta contestație la executare este îndreptată împotriva deciziei penale nr. 1207/14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea dosarului nr._/3/2005 și nu împotriva hotărârii penale nr. 809/21.11.2011, cum greșit s-a indicat în cuprinsul contestației. Contestația vizează măsurile de siguranță dispuse prin decizia penală nr. 1207/14.10.2014 a Curții de Apel București, decizie care a desființat numai în parte hotărârea penală nr. 809/21.11.2011 a Tribunalului București. Contestația la executare este întemeiată, așa cum astfel a fost formulată, pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. b și c C.p.p întrucât vizează măsurile de siguranță dispuse prin decizia penală nr. 1207/14.10.2014 a Curții de Apel București.

S-a solicitat să se constate de către instanța de judecată, așa cum a rezultat în mod expres din prevederile art. 2 alin. 1 C.p, măsurile de siguranță sunt sancțiuni de drept penal. Având în vedere că prezenta contestație vizează în principal măsura confiscării-măsură de siguranță reglementată în Titlul IV al Codului penal și, în secundar, o măsură asigurătorie - instituirea sechestrului conform normelor de procedură penală, dar în vederea confiscării speciale dispuse împotriva inculpatului I. A. M. (așa cum rezultă din dispozitivul deciziei penale nr. 1207/14.10.2014) s-a apreciat de către contestatori că nu sunt incidente disp. art. 600 alin. 1 C.p.p, contestația neprivind executarea dispozițiilor civile, ci executarea dispozițiilor penale. În plus, contestația nu este îndreptată împotriva actelor de executare, neatrăgând competența instanței civile, așa cum prev. disp. art. 600 alin. 3 C.p.p

De asemenea, în cuprinsul aceleiași adrese s-a menționat că prezenta contestație nu este formulată în baza disp. art. 250 alin. 8 C.p.p, având în vedere că prin contestație nu se aduc critici cu privire la modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.

La termenul de judecată din data de 06.02.2015, față de precizările scrise formulate de către contestatorii M. V. și M. E., în sensul că, pe de o parte, prezenta contestație este îndreptată împotriva deciziei penale nr. 1207/14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea dosarului nr._/3/2005 și nu împotriva hotărârii penale nr. 809/21.11.2011, cum greșit s-a indicat în cuprinsul contestației, iar pe de altă parte, contestația la executare este întemeiată, așa cum astfel a fost formulată, pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. b și c C.p.p întrucât vizează măsurile de siguranță dispuse prin decizia penală nr. 1207/14.10.2014 a Curții de Apel București, reprezentanta Ministerului Public a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind contestația la executare formulată de contestatorii M. V. și M. E. în favoarea Curții de Apel București.

Asupra excepției invocată de către reprezentanta Ministerului Public, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:

Conform disp. art. 598 alin. (1) C.p.p, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit disp. art. 598 alin. (2) C.p.p, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Chiar dacă contestatorii au invocat și cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. b C.pr.pen., situație în care competența materială revine instanței de executare, respectiv Tribunalului București, instanța nu a procedat la disjungerea cauzei, în raport de cele două temeiuri invocate întrucât nu este în interesul unei bune înfăptuiri a actului de justiție, cauza urmând a fi soluționată în integralitatea sa de către instanța competentă, sub aspectul celui de al doilea caz de contestație la executare invocat, prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen., respectiv de către Curtea de Apel București.

Curtea urmează să respingă ca nefondate contestațiile deduse judecății, în considerarea următoarelor motive:

prin încheierea de ședință din data de 15.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2005 (920/2012), în baza art.32 din Legea nr. 656/2002, art.11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin 1, 4 C pr pen, art. 249 alin 5 C pr pen coroborate cu disp.art. 32 lit. d C. familiei, aplicabile conform art. 6 din Legea 71/2011 si cu dispozițiile art. 998 din Vechiul Cod Civil, aplicabile conform art. 6 din Legea nr.71/2011 s-a dispus extinderea obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător dispus prin ordonanță nr 171/D/P/2003 din 12.01.2005 a P. General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. - Structura Centrala precum și sechestrul asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 20 0 5 2010 a Tribunalului București secția a II- penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I. A. M., I. O., I. G., M. C., N. S. G., Turica M., A. M. si Elenkalan Hayrettin, inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecații, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a masurilor asiguratorii.

În temeiul disp. art. 33 alin 1 și 3 din Legea nr.656/2002 modificată rap la art. 112 alin. 1 lit e și art. 112 alin. 6 din C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- de la martora C. G. A. suma de_ Rol (18.900 RON) ridicați de de la Robank Sucursala Unirea cu privire la care martora declara ca i-a cheltuit personal

În ceea ce privește bunurile trecute în mod formal în proprietatea petenților, Curtea a avut în vedere că necesitatea protejarii intereselor tertilor de buna-credinta vizate de masura sechestrului, facand referire la art 13 CEDO pentru a antama gradul de protectie a dreptului la un proces echitabil (lat civila) si principiul garantarii dreptului la proprietate, tertii neparticipanti la procesul penal care au fost lezati de luarea masurilor asiguratorii fiind citati pentru respectarea standardelor de protectie a drepturilor fundamentale, insa respectarea acestor exigente nu insemna ca in CODUL DE PROCEDURA PENAL NU EXISTA DISPOZITII CARE SA OBLIGE JUDECATORUL CARE IA MASURA ASIGURATORIE SA VERIFICE DACA MAI SUBZISTA CONDITIILE CARE AU JUSTIFICAT LUAREA ACESTEIA:

Potrivit disp. art 393 C pr pen, care configureaza obiectul deliberării, completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt și apoi asupra chestiunilor de drept, inclusiv asupra măsurilor preventive și asigurătorii, iar potrivit disp art 404 alin 4) lit c) C pr pen, dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanță cu privire la măsurile asigurătorii, aceste dispozitii urmand sa se regaseasca in mod firesc si in continutul deciziei, daca luarea masurilor asiguratorii a avut loc in faza apelului.

Curtea a respins ca nefondate si asertiunile aparatorilor alesi ai tertilor intervenienti M. V., ELISBETA, L. si B. (parintii, fosta sotie si fiul inculpatului M. C.) care vizau necesitatea disjungerii cerilor impotriva luarii si aducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii in penal de catre instanta civila.

Curtea a respins astfel ca nefondate si asertiunile aparatorilor alesi ai tertilor intervenienti M. V., ELISBETA, L. si B. (parintii, fosta sotie si fiul inculpatului M. C.) care vizaunecesitatea disjungerii cerilor impotriva luarii si aducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii in penal de catre instanta civila in cadrul procesual prev.de art 171-172 C pr. pen.

Curtea a arătat că România este monitorizată în vederea asigurării respectării standardelor internaționale existente în materie atat prin mecanismul al Conferinței Părților la Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului (CETS 198), cat si de expertii Moneyval, in privinta respectarii standaredelor impuse prin Recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională.

Romania respecta si standardele in privinta carora este monitorizata al Conferinței Părților la Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului (CETS 198), ratificata de Romania prin Legea nr.420/2006, in lumina carora prin produs se înțelege orice avantaj economic, derivat din sau obținut, direct ori indirect, din infracțiuni. Acesta poate consta în orice bun astfel cum este definit la subparagraful b) bun înseamnă un bun de orice natură, corporal sau necorporal, mobil ori imobil, precum și acte juridice sau documente atestând un titlu ori un drept cu privire la un bun. Și Convenția de la Varșovia este însoțită de Note de fundamentare (Explanatory Reports) a căror cunoaștere ar putea înlătura ridicarea unor false probleme în interpretarea dispozițiilor din dreptul intern privind confiscarea.

Avand în vedere disp art 33 alin (1) din Legea nr.656/2002, care fac trimitere în cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la sediul general al materiei confiscării din Codul penal, Curtea, în temeiul disp alin 6 al art. 112 C pen, cu denumirea marginală Confiscarea specială, ia act ca se confiscă, pe langa produsul infractiunii (bunurile dobandite prin fapte prevazute de legea penala), bunurile și banii obținuți din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum și bunurile produse de acestea, cu excepția bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c). Altfel spus, în sfera conceptului de produse provenite din săvârșirea de infracțiuni se includ atat produsele directe obținute din activitatea infracțională cat și toate beneficiile indirecte rezultate din aceasta, inclusiv prin reinvestirea sau transformarea produselor directe.

În concepția legiuitorului, reflectată în dispozițiile art.112 C.pen., este obligatorie confiscarea bunurilor dobândite din săvârsirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite părtii vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, a bunurilor și banilor obținuți din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum și a bunurillor produse de acestea, aspect ce rezultă din caracterul imperativ al normelor edictate de legiuitor, din modalitatea de redactare a art.118 din vechiul C.pen, respectiv art.112 C.pen., legiuitorul utilizând sintagma “sunt supuse confiscării speciale”, “se confiscă“: Chiar daca Curtea nu a fost investita cu posibile fapte de spalare a banilor prin intermediul acestor societati fantoma (desi la dosar existau suficiente dovezi ca acesti ,,investitori externi” sunt, de fapt, intermediari folositi de spălătorii de bani), in masura in care exista dovezi la dosarul cauzei ca prin conturile acestor societati s-a translatat produsul infractiunii, aceste bunuri vor fi supuse confiscarii speciale.

Regimul juridic al confiscării produselor obiectelor și instrumentului infracțiunii este cel al probațiunii, altfel spus, pentru a obține confiscarea produsului infracțiuni trebuie dovedit întâi că infracțiunea a generat un profit autorului său, apoi că bunul sau sumele de bani care se cer a fi confiscate corespund acestui produs.

Aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale asupra bunurilor altor persoane care nu au calitatea de parte in procesul penal derivă din specificul infracțiunii de spălare a banilor, fiind de esența acestei infracțiuni poziționarea bunurilor obținute în mod fraudulos în patrimoniile mai multor persoane, în scopul disimulării acestora. Este posibila asadar confiscarea bunurilor dobândite prin fapta penală și atunci când acestea au fost înstrăinate unui terț, distincția fiind analizata si în doctrină în funcție de buna sau reaua-credință a terțului subdobânditor și de caracterul oneros sau gratuit al înstrăinării (D. N. „Modificările aduse în materia confiscării de prevederile Legii nr. 278/2006”, publ. în Caiete de D. Penal nr. 3/2006, p.59.).

De altfel, și în practica Înaltei Curti de Casatie și Justiție (decizia ÎCCJ Sectia Penală 2330 din 09.06.2011) s-a statuat că pentru aplicarea măsurii de sigurantă a confiscării speciale nu este necesară stabilirea calitătii de parte responsabilă civilmnete a unui subiect de drept, în patrimoniul căruia au intrat în mod formal sume de bani.

Nicio dispozitie de drept material sau formal nu pune vreo condiție de proprietate asupra acestui bunurilor prevăzute de art 112 alin 1lit e C pen, ceea ce înseamnă că aceste bunuri pot fi confiscate de la un terți nepuși sub urmărire, singura limită a acestui principiu fiind respectarea drepturilor terților de bună-credință. În decizia din 10 noiembrie 2009 cu privire la admisibilitatea cererii în cazul Yakya MINHAS c. UK, CurteaEDO a conchis în sensul că (...) Convenția nu interzice prezumții de fapt sau de drept, care pot opera împotriva unui acuzat, dar orice astfel de prezumții trebuie să se încadreze în limite rezonabile, care să țină seama de importanța a ceea ce este în joc și de respectarea dreptului la apărare (a se vedea cazul Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, § 28, ., nr. 141-A.) În cauza Geerings c. Olandei (nr._/03, § 44, 1 martie 2007), Curtea a rezumat situația după cum urmează: „(...) s-a demonstrat că reclamantul deținea bunuri a căror proveniență nu a putut fi stabilită; se poate presupune în mod rezonabil că aceste bunuri au fost obținute prin activități ilegale și reclamantul nu a reușit să ofere o explicație alternativă satisfăcătoare.

Curtea reține așadar că standardele Curții EDO permit confiscarea bunurilor unor terți neparticipanți în proces (a se vedea, in acest sens, CEDO Salabiaku contra Frantei si Pham Hoang contra Frantei, Silikiene contra Lituaniei), CEDO neconstatând nici încălcarea art. 6 si nici a art. 1 Protocolul 1 și statuând următoarele principii: instanțele pot acorda valoarea probatorie unei prezumții de fapt, care în cazul îmbogățirii ilicite, este faptul că diferența dintre patrimoniul real si veniturile legale provine din săvârșirea altor infracțiuni, generatoare de profit, cu toate că această prezumție nu trebuie să opereze automat; inversarea sarcinii probei nu semnifică în aceste cazuri eludarea prezumtiei de nevinovătie.

Curtea reține, așadar, că în cauza Silickiene împotriva Lituaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a evidențiat că în sistemele juridice ale Consiliului Europei, confiscarea se referă, în general, la o măsură care are ca efect deprivarea permanentă de un bun prin transferul proprietății către stat. Curtea subliniază că în șapte țări, printe care și România (Albania, Germania, G. ,M., România, Suedia și Elveția), confiscarea poate fi dispusă chiar dacă nu există o hotărâre de condamnare. (CEDO, hotărârea din 10 aprilie 2012, în cauza Silickiene împotriva Lituaniei, paragraful 33). Obiectul confiscării este reprezentat, de regulă, de bunuri dobândite prin activități ilegale. Dacă originea bunurilor nu poate fi justificată, arată Curtea, atunci aceste bunuri sunt supuse confiscării. În același paragraf, Curtea precizează, expressis verbis, că în aceste sisteme de drept, răspunderea penală a inculpatului nu prezintă relevanță pentru a se dispune confiscarea.

Curtea EDO verifică, însă, dacă persoanele a căror proprietate este susceptibilă de a fi confiscată le-a fie acordată în mod oficial calitatea de parte la procedură în care confiscarea este ordonată, acordându-le posibilitatea rezonabilă și suficientă pentru a-și proteja interesele în mod adecvatpentru a nu a exista nicio încălcare a drepturilor garantate acestora în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției (CEDO, hotărârea din 10 aprilie 2012, în cauza Silickiene împotriva Lituaniei, paragraful 50. În acea cauza, Curtea a mai arătat că prin confiscarea de la reclamantă a bunurilor reprezentând produsul infracțiunii de la soțul acesteia, nu s-a încălcat nici articolul 6 §2 al Convenției, deoarece reclamanta nu a fost pedepsită pentru faptele soțului ei și, pe cale de consecință, nu i-a moștenit vina. Prin urmare, Curtea conchide că ordinul de confiscare nu reprezintă o apreciere cu privire la vinovăția reclamantei privind săvârșirea vreunei infracțiuni. Prin urmare, nu a existat nici o încălcare a drepturilor reclamantei în temeiul articolului 6 § 2 al Convenției (CEDO, hotărârea din 10 aprilie 2012, în cauza Silickiene împotriva Lituaniei, paragraful 54). În sfârșit, Curtea a reținut că nu a existat nici o încălcare a drepturilor reclamantei în temeiul articolului 1din Protocolul 1 al Convenției, având în vedere marja de apreciere de care se bucură statele în adoptarea unor politici penale apte să combată infracțiunile grave(CEDO, hotărârea din 10 aprilie 2012, în cauza Silickiene împotriva Lituaniei, paragraful 70), precum și proporționalitatea ingerinței cu interesul general al statului.

În cauza Bongiorno ș.a. v. Italia, Curtea a reținut că nu a fost încălcat nici art 1 din Protocolul 1 la Covenție, chiar daca bunurile pot sa apartina formal unor terțe persoane. Prezumția relativă a dobândirii ilicite a bunurilor s-a bazat pe analiza situației financiare a reclamanților și pe natura relațiilor acestora cu SB.

În cauza Butler contra Marii Britanii, în care s-a dispus confiscarea sumei de 2400 lire fara ca condamnatul sa fie condamnat pentru savarsirea vreunei infractiuni, Curtea a apreciat că art.6 din Convenție în latura penala nu este aplicabil in cauza. Reclamantul avand deschisa posibilitatea provenienței sursei banilor, cererea sa a fost respinsa ca inadmisibilă.

De altfel, este impropriu a se vorbi în această materie despre INVERSAREA SARCINII PROBEI, sintagma potrivită fiind aceea de PARTAJARE A SARCINII PROBEI, aspect reliefat de CEDO în Salabiaku, fiind cu totul inadecvat a se considera că o prezumție relativă - cum este cea conținută și în textul nostru constituțional în art.44 alin 8 să confere onestitate ireproșabilă cuiva.

Se cuvine, pe cale de consecință, eliminată interpretarea ad litteram a dispozițiilor art. 44 alin. (8) din Constituția României, deoarece potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate în concordanță cu tratatele internaționale privind drepturile omului la care România este parte.

Extinderea paradigmei „axate pe profit” în dreptul penal a impus revizuirea mai multor interpretări tradiționale. De vreme ce scopul principal este acela de a îi lipsi pe infractori de bunurile obținute în mod ilicit, multe state au adoptat tehnici legislative menite să permită demonstrarea provenienței ilicite a bunurilor și, în consecință, confiscarea acestora.

Sistemul nostru de drept este dotat cu garanțiile la care face referire CEDO în cauza Silickiene: este nepotrivit a se concluziona, pe cale de consecință, că încalcă dispozițiile constituționale judecătorul care oferă posibilitatea persoanei asupra patrimoniului căruia s-a dispus măsura sechestrului in vederea confiscării speciale să –și formuleze apărările pe care le consideră necesare pentru a demonstra provenienta sursei bunurilor dobandite ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni încalcă art.44 alin 8 din Constituție de vreme ce dispunerea măsurii de confiscării speciale este obligatorie în cazul săvârșirii unor infracțiuni de spălare a banilor: firește, în absența vreunei dispoziții de trimitere în judecată a terțului în patrimoniul căruia s-ar afla produsul infracțiunii, instanța nu l-ar putea judeca pe acesta pentru infracțiunea de spălare a banilor, gradul de vinovăție al acestuia neavând nicio legătură cu scopul dispunerii măsurii de siguranță, interesand a fi analizate la luarea confiscării de la terț doar buna sau reaua credinta a acestuia si caracterul oneros sau gratuit al transmiterii bunurilor dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala.

A nu confisca bunurile produse prin săvârșirea infracțiunilor înseamnă a nesocoti natura măsurii de siguranță a confiscării speciale în sistemul nostru de drept penal: sancțiune de drept penal, consecința civila a săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, având scop eminamente preventiv, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite (C. M., „D. penal român. Partea Generală”, Casa de editură și presă „Șansa” SRL, București, 1997, p. 168).

Standardele în care trebuie analizată buna sau reaua credinta a tertilor în patrimoniul cărora se află produsul infracțiunii vor fi analizate de judecatorii interni cu luarea în considerare a paragrafului 11 din Preambulul Directivei 2014/42/UE a PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, potrivit cu care confiscarea de la terți ar trebui să fie posibilă cel puțin în cazurile în care terții știau sau ar fi trebuit să știe că scopul transferului sau al achiziționării era evitarea confiscării, pe baza unor elemente de fapt și circumstanțe concrete, inclusiv a faptului că transferul a avut loc în mod gratuit sau în schimbul unei sume de bani semnificativ mai reduse decât valoarea de piață a bunurilor.

Curtea are în vedere că prin dispunerea în mod concomitent a reparării prejudiciului prin obligarea în solidar a inculpatilor la plata către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice și a confiscării speciale a bunurilor dobândite prin fapta prevăzută de legea penală, a bunurilor și a banilor obținuți din exploatarea bunurilor produse de acestea, nu se ajunge la repararea de două ori al aceluiași prejudiciu și se respectă valențele principiului disponibilității – regulă diriguitoare a acțiunii civile, chiar și atunci când aceasta este exercitată în procesul penal.

Or, potrivit art 112 alin 1lit e ) C.pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia: de altfel, în materia recuperării produsului infracțiunii(ASSET RECOVERY) se distinge între repararea prejudiciului cauzat victimelor infracțiunii și confiscare, însă cele două instituții nu sunt defel caracterizate ca fiind incompatibile, ci dimpotrivă, se află într-un raport de complementaritate, recuperarea prejudiciului lato sensu putând avea loc, inter alia, prin readucerea în patrimoniul privat al statului al bunurilor dobândite prin săvârșirea unor fapte de legea penală, altfel spus, prin confiscarea specială.

Curtea a precizat, in sectiunea din decizie dedicata inserarii unor explicatii preliminare anatamarii situatiei de fapt, ca a verificat mai întâi dacă luarea acestor măsuri nu încalcă disp art 2 alin 2 C.pen, text in baza căruia ‘’ nu se poate lua o măsură de siguranță care nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită’’. Se observă că măsura de siguranță are același conținut atât în vechea cât și în noua reglementare penală, neexistând vreo dispoziție care să împiedice luarea confiscării bunurilor dobândite prin fapte prevăzute de legea penală de la TERTI NEPARTICIPANȚI LA PROCESUL PENAL, nicio dispoziție penală necircumstanțiind sfera de aplicare a măsurii de siguranță a confiscării speciale prev. de art 118 alin. 1 lit. e C pen de la 1969 si art 112 alin. 1 lit. e C. pen. la calitatea de proprietar a persoanelor care comit fapte prevăzute de legea penală.

Ca jurisprudența CEDO nu asimilează confiscarea cu o pedeapsă in aplicarea art 7 CEDO, rezulta din paragraful 27 al hotararii Welch împotriva Regatului UNIT, hotarare din 9 februarie 1995, in care se specifica expressis verbis examenul propriu pe care il face Curtea, mergand dincolo de aparente pentru a vedea, daca o anumita masura poate fi caracterizata drept pedeapsa, intrand astfel in campul de aplicare a CEDO dar și din cauza in Dassa Foundation si altii vs Liechtenstein, hotarare din 10 iulie 1997.

Măsurile de indisponibilizare a sechestrului sunt destinate garantarii efectivității măsurii de siguranță prin echivalent a confiscării speciale.

Curtea a confiscat suplimentar de solutionarea laturii civile doar acele sume de bani care fac obiectul unor circuite financiare avand ca obiect sumele de bani din care deriva produsul infractiunilor deduse judecatii cu privire la care exista mijloace probatorii depuse la dosarul cauzei care justifica concluzia ca provin din activitatea infractionala.

Curtea a mai retinut ca atat impotriva inculpatului I. A. – M. cat si impotriva numitilor R. E. si Salajan B., care a avut si calitatea de imputernicit al societatii Consult Imobiliare SRL, controlata in proportie de 100% de intervenienta M. L., societate care in intervalul de 4 zile cuprins intre primele doua termene de judecata ale noului complet de apel, respectiv intre 15 09 2014 si 19 09 2014 a disimultat produsul infractiunilor deduse judecatii, reusind sa impiedice OCPI sector 1 sa dispuna notarea inscriptiei ipotecare dispuse de instanta in sedinta din 1 10 2014, cu argumentul ca este noul proprietar asupra imobilului situat in ..17-23 prin legalizarea actelor de dezlipire si a contractelor de dare in plata de catre parintii inculpatului M. V. si M. E. catre fosta nora, M. L. care conform mentiunilor de la ONRC privind istoricul societatii Consult Imobiliare SRL, controlata in proportie de 100% de intervenienta M. L. are sediul social la domiciliul acestora a mai fost simulta inceperea urmaririi penale in dosarul nr 381/d/p/2006 ca urmare a plangerilor facute de CALDER justificate de imprejurarea ca nu au cumparat RAFO de la adevaratul proprietar, astfel cum se arata in rezolutia de netrimitere in judecata din respectivul dosar, ocazie cu care emitentul solutiei de netrimitere precizeaza ca atat societatea FABER cat societatea Balkan PETROLEUM Ltd erau controlate in fapt de acelasi beneficiar real, M. I..

Astfel, la patru zile după luarea măsurilor asigurătorii din prezenta cauză în vederea garantarii confiscarii speciale a bunurilor obținute din săvârșirea de infracțiuni de inculpatul M. C., s-a dispus darea în plată a imobilelor obținute cu banii obținuți din săvârșirea de infracțiuni de inculpatul M. C. de catre parintii acestuia, M. V. si M. E. societății Consult IMOBILIARE SRL, controlate de fosta sa soție cu care inculpatul continua sa convietuiasca, conform declaratiei tertei interveniente M. L., de dragul copilului, M. B., inculpatul M. fiind mai apropiat de fosta sa soacra Cozieanu M., care are conform declaratiilor fostei sotii, chiar mai mult decât față de fostii părinți, care, la randul lor, au dispus în sensul că au exercitat cel mai important atribut al dreptului de proprietate, respectiv au dat în plata societății Consult IMOBILIARE SRL fondată de fosta noră, conform declaratiilor acesteia care se coroboreaza cu mențiunile istoricului societății Consult IMOBILIARE SRL și BKP Trust Invest SRL (fosta VGB OIL SRL) cu sediul în .-6, societate în care mama sa, Cozieanu M., prin VGB OIL SRL deținea calitatea de acționar cu cota de participare de 50% alaturi de tatal inculpatului I. M., fostul învinuit I. Eugeniu.

Din istoricul societății BKP Trust Invest SRL (fosta VGB OIL SRL) cu sediul în .-6, Curtea reține că acționariatul acestei societăți este deținut de I. Eugeniu și de Cozieanu M., în cote de 50%.

Conform declaratiilor inculpatului I. A. M. si a tertei interveniente M. L., date in fata Cutii de Apel in sedinta din 19 09 2014, I. Eugeniu este tatal inculpatului I. A. M. și de Cozieanu M. este soacra inculpatului M. C..

Din istoricul societății BKP Trust Invest SRL (fosta VGB OIL SRL) cu sediul în .-6, Curtea mai reține că la data de 3 02 2005 a fost instituit sechestru asupra partilor sociale detinute de catre I. Eugeniu și de Cozieanu M. la VGB OIL SRL, sechestru care a fost ridicat în data de 22 05 2012 prin Ordonanța din 3.05.2012 emisă de Ministerul Public P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D. în dosarul nr.694/D/P/2005 prin care s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii luate prin Ordonanța din 12.01.2005, din care s-a disjuns prezenta cauza, emisă în dosarul penal nr.171/D/P/2003 asupra partilor sociale detinute de catre I. Eugeniu și de Cozieanu M. la VGB OIL SRL.

La sectiunea consacrata descrierii situatiei de fapt, Curtea a precizat, pe larg, care au fost circuitele fictive si care au alimentat sfera financiar-bancara cu produsul infractiunii, observand ca marea majoritate a transferurilor catre VGB OIL SRL efectuate de regula de catre I. O. au ca explicatie creditare firma, iar ulterior erau ridicate in numerar de catre inculpati.

Retragerile in numerar de catre inculpati, membrii de familie sau apropiatii grupului, dupa transferurile de bani in considerarea careia inculpatii au fost trimisi in judecata si in considerarea carora Curtea a dispus condamnarea acestora pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor nu erau insa singurele modalitati in care se dispunea de produsul infractiunii: spre exemplu, inculpatul I. O. a explicat ca si-a cumparat cu banii incasati de VGB OIL actiuni la UTON SA, alta companie din holdingul BKP controlata de fratii I. si M., s-au dispus transferuri catre firmele-ecran colecate in paradisuri off-shore, cum ar fi cele de la RAFO la Faber in baza unor facturi care nu respectau legislatia in vigoare, s-au incheiat acorduri de finantare, s-au creditat toate firmele din grupul VGB, inclusiv . banii restituindu-se catre celelalte societati cu explicatia returnare credit, s-a aportat capital social la celelalte societati controlate de inculpati, conform explicatiilor si schemei relationale ce face parte din prezenta.

Nu mai putin adevarat este ca nici necesitatea indisponibilizarii emolumentului retragerilor in numerar nu a atras atentia autoritatilor in prezenta cauza:

Astfel, din circuitele financiare descrise de instanta pentru redarea laturii obiective a infractiunii de spalare a banilor, dar si din rulajul conturilor VGB rezulta ca I. EUGENIU nu a imprumutat niciodata bani societatii VGB OIL: de aceea toate transferurile efectuate in conturile unor persoane fizice, deloc nesemnificative, cum ar fi, exempli gratia, doar cele ce au succedat unui simplu transfer subsecbvent creditarii VGB OIL de VGB IMPEX respectiv: in favoarea lui I. Eugeniu a_ LEI, care a ridicat in numerar 45_ lei, iar o parte din restul sumei a fost schimbata in USD si EUR, Cozieanu M., 10_ lei, in favoarea lui M. C., 23_ lei, in favoarea lui I. O., 3_ LEI, la care se adauga toate transferurile a produsului infractiunii din prezenta cauza inclusiv transferurile catre S IMOBILIARE SRL cu aceiasi asociati si administrator M. C., perfectate, cu justificarea Acord finantare vor face obiectul confiscarii sau dupa caz al indisponibilizarii in vederea garantarii executarii ordinelor de confiscare de la inculpatii I. si M. conform dispozitivului prezentei.

Nu in ultimul rand,are in vedere Curtea din analiza rulajului conturilor alimentarea substantiala cu produsul infractiunii a tatalui inculpatilor I., a celor doi inculpati I., a inculpatului M. si al soacrei acestuia, Cozieanu M.. Curtea va conchide, asadar, in sensul mentinerii tuturor masurilor asiguratorii din prezenta cauza, al caror obiect a fost extins prin incheierea din 15 09 2014.

Avand în vedere declaratiile tertei interveniente M. L. în fata instantei de apel in data de 19 09 2014, din care Curtea a reținut că societatea VGB OIL SRL a fost trecuta pe numele parintilor de fatada, in semn de respect și că era în fapt controlata de inculpatii I. A. M. ȘI M. C., Curtea, pe calea deducției logice a dispus confiscarea imobilului cu numar cadastral_-c1-u113 cu mențiunea că este în proprietatea Consult IMOBILIARE SRL, conform încheierii_/19 09 2014, DEOARECE ESTE PRODUS AL INFRACTIUNII DE CARE S-A DISPUS PRIN DARE ÎN PLATĂ chiar în fața instanței de apel prin dare în plată chiar între primele două termene de judecată ale noului complet de apel, în intervalul de 4 zile necesar pentru aducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii.

De altfel, in prezenta cauză, societatea Consult Imobiliare SRL, controlata in proportie de 100% de intervenienta M. L., in intervalul de 4 zile cuprins intre primele doua termene de judecata ale noului complet de apel, respectiv intre 15 09 2014 si 19 09 2014 a reusit sa determine OCPI sector 1 ca este noul proprietar asupra imobilului situat in ..17-23 prin legalizarea actelor de dezlipire si a contractului de dare in plata de catre parintii inculpatului M. V. si M. E. catre fosta nora, M. L. care conform mentiunilor de la ONRC privind istoricul societatii Consult Imobiliare SRL, controlata in proportie de 100% de intervenienta M. L. are sediul social la domiciliul acestora. Societatea Consult Imobiliare SRL a reusit, astfel, intabularea dreptului de proprietate in data de 19 09 2014, prin incheierea din 13 10 2014, comunicata Curtii de Apel după dezânvestire, OCPI SECTOR 1 COMUNICAND CA NU INTELEGE SA SE CONFORMEZE DISPOZITIILOR INSTANTEI, REFUZAND NOTAREA INSCRIPTIEI IPOTECARE IN PRIVINTA BUNURILOR AFLATE IN PORTOFOLIUL CONSULT IMOBILIARE SRL, pe controlata in proportie de 100% de intervenienta M. L., Curtea urmand sa descrie in sectiunea din decizie dedicata recuperării produsului infractiunii, motivele pentru care urmeaza ca aceste bunuri sa fie supuse confiscarii speciale, urmând ca STATUL ROMÂN, prin ANAF, sa solicite direct ÎNTABULAREA acestora.

Retinand ca la patru zile după luarea măsurilor asigurătorii din prezenta cauză de catre Curtea de Apel Bucuresti s-a dispus darea în plată a imobilelor obținute cu banii obținuți din săvârșirea de infracțiuni de inculpatul M. C. societății Consult IMOBILIARE SRL, deși în ședința publică din 19.09. 2014 Curtea a anunțat în ședință publică că se dispune luarea sechestrului cu privire la aceste bunuri, iar beneficiarii produsului infractiunilor deduse judecatii realizat de inculpatul M. le-au mai disimulat inca o data provenienta prin transferarea unor societati controlate de persoana apropiata inculpatului M., respectiv fostei sale sotii, Ministerul Finanțelor urmeaza sa ceara direct intabularea acestor bunuri în favoarea Statului R. si sa verifice posibilele consecinte penale la care s-ar fi putut expune artizanii actului de înstrăinare și acoliții acestora.

Conform mentiunilor de la filele 67-68 dosar apel, terenul dobandit din activitatea infractionala a inculpatului M. apare ca fiind grevat cu sarcini in favoarea Volbsbank, pentru acordarea unei linii de credit de 1 841 000 EURO

Desi intervenienta M. L. a inteles sa justifice ca darea in plata a avut loc in vederea stingerii datoriei de peste 9 milioane pe care o aveau parintii inculpatului la societatea controlata de intervenienta si ca ansamblul imobiliar a fost construit prin mijloace licite, respectiv imprumuturi de la M. L. si sotia acestuia, finii de cununie, precum si prin obtinerea unor linii de credit de la Volsbank, din istoricul terenului situat in .-23 rezulta ca acesta a fost dobandit prin grevarea acestui teren dobandit de parintii inculpatului M. C. in anul 2002, in plin apogeu al activitatii infractionale derulate in cadrul holdingului VGB in prezenta cauza de catre fiul acestora: astfel, după cum rezultă din contractul de dare in plata încheiat ca urmare a instiintarii . contul pretinsei datorii de 9 543 407 lei pe care creditorul . in care terta intervenienta M. L. are 100% cota participatie la beneficii, o avea asupra fostilor socri, M. V. si M. E., terenul din . 17 a fost dobandit de M. V. si M. E. in data de 21 07 2003, conform incheierii de autentificare a BNP Luiba A., iar terenul din .-23 a fost dobandit de M. V. si M. E. in data de 19 09 2002, conform incheierii de autentificare nr.2866 din acea data a BNP S. . Din acelasi inscris mai reșine Curtea ca imobilul din . fost dobandit in data de 19 09 2009 de parintii inculpatului M., conform incheierii de autentificare a Bnp L. S. de la acea data.

Desi au invocat in fata primei instante existenta unor mijloace licite, respectiv a unor mosteniri, parintii inculpatului M. C. nu au reusit sa convinga instanta in privinta capacitatii acestora de a achizitiona prin mijloace proprii a imobilului situat in .-23 si nici al celui situat in . care vor fi supuse confiscarii speciale, instanta cantarind, conform balantei probabilitatilor, probatoriul administrat in prezenta cauza si conchizand, in lumina tuturor elementelor de fapt obiective, ca atat imobilul situat in .-23 cat si cel situat in . produsele infractiunilor de evaziune fiscala, spalare de bani si asociere in vederea savarsirii de infractiuni pentru care instanta de apel a dispus condamnarea inculpatului M. C. la o pedeapsa rezultanta de 10 ani de inchisoare

Conform mentiunilor sentintei civile nr._ din 16 05 2006 pronunate de Judecatoria sector 1 Bucuresti, depuse la filele 116-117 din vol.9 dosar apel, la 16 05 2006, s-a pronunțat divortul intre C. M. și M. L., aceasta din urma figurand, conform mentiunilor de la ONRC privind istoricul societatii Consult Imobiliare SRL detinute in proportie de 100% de intervenienta M. L. actualizate la 22 09 2014, sa domicilieze la acea data in .-23 (a se vedea FILA 328 verso vol.7 dosar apel).

Reamintim ca in acea societate figureaza ca imputernicit un apropiat al grupului infractional, numitul B. Salajan, M. L. detinand si 50% din Preciziei Business Center Srl, cu sediu social în București Sectorul 6, ., L. nr. 2, C6.2 - spațiu blocuri - P+1E Contacte alaturi de asociatul D. C. – D., in prezent radiata si și 50% din B.L.S. CLUB CARD SRL, alaturi de asociatul B. Salajan

În ședința publică din 9 10 2014, Curtea, după deliberare, în temeiul disp. art. 100 Cod procedură penală, a admis suplimentarea probei cu înscrisurile depuse la acel termen la dosarul cauzei atât de către apelanții-inculpați cât și de către terții intervenienți, apreciindu-le relevante soluționării prezentei cauze, respectiv a admis cererea de suplimentare a probatoriului prin luarea unui supliment de declarație dlui apelant-inculpat I. A. M. în temeiul disp. art. 100 Cod procedură penală, iar în temeiul disp. art. 250 alin. 6 Cod procedură penală a dispus respingerea solicitării terților intervenienți M. de disjungere a cererilor formulate și de judecare a acestora într-un dosar separat.

Curtea mai ia act ca din datele și informațiile deținute de Oficiu au rezultat suspiciuni de spălare de bani cu privire la operațiunile efectuate de către BACO D., împuternicit pe conturile deschise de . SA, care a retras suma de_ lei cu justificarea „restituire acord de finanțare", suma de_ lei a provenit de la . SRL, cu justificarea contravaloare parțială a facturii din data de 10.09.2006, iar contractul de finanțare menționează că părțile sunt C. M. și . SA. Persoanele fizice și juridice menționate anterior fac parte din grupul de firme VGB; din datele și informațiile deținute de Oficiu au rezultat suspiciuni de spălare de bani cu privire la operațiunile efectuate prin intermediul conturilor deschise de FABER INVEST & TRADE INC, client nerezident care efectuează o plată în valută în sumă de 92.000CHF, către societatea comercială BALKAN PETROLEUM AG, cu sediul în Elveția, cu justificarea „împrumut conform act adițional Amendment no.2 la acordul de împrumut no. FB 704 din 04.07.2006. Faber Invest & Trade Inc și Balkan Petroleum AG care fac parte din grupul VGB.

Curtea a avut in vedere că in aceeasi perioada in care C. M. a fost implicat in acest circuit financiar prin care s-a dispus de produsul infractiunii deduse judecatii, parintii inculpatului M., M. V. si M. E. au obtinut Imobilul din B. Vacarescu nr 168-172 Sector 2 București, asupra caruia instanta a dispus infiintarea sechestrului in data de 15 09 2014.

Avand in vedere ca tertii intervenienti M. V. si M. E. nu au adus in fata instantei probe din care sa rezulte dovada realizarii unor venituri licite cu care si-ar fi putut permite sa achite in numerar contravaloarea sumei de 900000USD platită de catre M. V. lui M. L. (care controleaza societatea Cotroceni Residential )care apare si in nume propriu in contractul de vazare-cumparare, Curtea urmeaza sa dispuna confiscarea acestui produs indirect al activitatii realizate de inculpatul M. C. si sa mentina sechestrul in vederea confiscarii.

Pentru aceleasi motive, a fost supus confiscarii speciale si terenul de 178 mp (suprafață măsurată) - 175 m.p. suprafață acte), ., nr. 4, sector 1, București, având nr. cadastral_ și nr. carte funciară_ indisponibilizat prin pv sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile nr._/2/24.09.2014. acest teren a fost plimbat prin patrimoniile acelorasi beneficiari (M. L., L. E., finii inculpatului M. C., societatea Cotroceni Residential și părinții inculpatului M. C., respectiv M. V. si M. E., care, citati fiind in fata instantei, nu au resusit sa aduca dovezi prin care sa faca sustina provenienta licita a fondurilor cu care au participat in repsectivul angajament contractual).

F. de aceste considerente, Curtea, în temeiul disp. art. 33 alin 1 și 3 din Legea 656/2002 modificată rap la art. 112 alin. 1 lit e și art. 112 alin. 6 din CP, a dispus confiscarea următoarelor bunuri reprezentand produse directe si indirecte realizate din activitatea infractionala a inculpatului M. C.:

- teren în suprafață de 3 972 mp, .. 168 – 172 Sector 2, București, având nr. cadastral_ și carte funciară_ indisponibilizat prin pv sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile nr._/24.09.2014.

- teren 178 mp (suprafață măsurată) - 175 m.p. suprafață acte), ., nr. 4, sector 1, București, având nr. cadastral_ și nr. cart funciară_ indisponibilizat prin pv sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile nr._/2/24.09.2014.

Se constată, așadar, că criticile petenților în privința luării măsurilor de indisponibilizare și a măsurilor de siguranță a confiscării speciale in vederea recuperarii produsului realizat de inculpatul M. C. din faptele pentru care a fost condamnat prin prezenta au fost examinate în mod efectiv de instanța care a pronunțat decizia penală nr.1207/14.10.2014.

În raport cu cele ce preced, Curtea, în baza art.598 alin.1 lit.b și c C. pr. pen. va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatori și în temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat fiecare petent la câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.598 alin.1 lit. și lit.c C. pr. pen. respinge, ca nefondată, contestația la executare declarată de petenții M. V. și M. E. împotriva deciziei penale nr.1207 din 14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală.

În temeiul artt.275 alin.2 C. pr. pen. obligă pe fiecare dintre petenți la plata a câte 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.03.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

C. BogdanMihai A. M.

GREFIER,

E. A. N.

Red. C.B. 30 04 2015

dact. A.L. 2 ex.

#Judecator Camelia Bogdan

← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr....		Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 377/2015.... →

Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI