Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 637/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 21793/303/2014
Dosar nr._
1248/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.637/A
Ședința publică din data de 29.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: C. C.-C.
GREFIER: V. E.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.88 din data de 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat M. I., personal și asistat de apărător ales, avocat Cartas G., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 21 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, apelantul-inculpat arată că își menține declarațiile date până în prezent în cauză și nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței de apel, întrucât nu are elemente noi de adăugat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, apreciază că actualul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului, precum și că motivul invocat de către instanța de fond, respectiv că inculpatul nu ar putea presta muncă în folosul comunității sau că munca în folosul comunității ar fi o sancțiune mai aspră decât amenda, este neadevărat.
De asemenea, apreciază că și schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului s-a făcut în mod nelegal, întrucât trebuia să se acorde un termen pentru pregătirea apărării ori să se dispună lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
În concluzie, apreciind că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, aplicarea pedepsei amenzii cu reținerea art. 396 alin. 10 C.p.p., respectiv reducerea acesteia cu o pătrime, având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta și are o vechime de 30 de ani ca șofer.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de către inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.88 din data de 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a C.p. din 1969 și condamnarea acestuia la o pedeapsă de 6 luni cu reținerea art. 396 alin. 10 C.p.p. și cu suspendarea condiționată a pedepsei conform Codului penal din 1969, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, precum și înlăturarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 -64 lit. c C.p. din 1969.
De asemenea, arată că, în opinia sa, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, având în vedere valoarea alcoolemiei și faptul că acesta a produs un accident soldat cu vătămarea unei persoane ce nu a înțeles să formuleze plângere prealabilă.
Apelantul-inculpat M. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, precizând că este conducător auto de peste 30 de ani și că nu a fost sancționat niciodată.
De asemenea, solicită aplicarea unei pedepse în conformitate cu disp. art. 336 alin. 1 C.p. cu referire la art. 5 C.p.p.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 88 din data de 03.0.2015, Judecătoria Sectorului 6 București în baza art.386 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului M. I. din art.336 al.1 NCp cu aplic.art.5 al.1 NCp în art.87 al.1 din O.U.G.195/2002 cu aplic.art.5 al.1 NCp cu ref. la art.396 al.10 NCpp .
In baza art.87 al.1 din O.U.G.195/2002 cu aplic.art.5 al.1 NCp cu ref.la art.396 al.10 NCpp a condamnat pe inculpatul M. I. la 1 an închisoare.
A făcut aplicarea aplic.art.71-64 lit.a teza a II-a,b,c VCp cu aplic.art.5 al.1 NCp.
In baza art. 86 ind. 1 VCp cu aplic.art.5 al.1 NCp a dispus suspendarea executării pedepsei pe 3 ani termen de încercare, sub supravegherea Serviciului de Probațiune București ,de la domiciliul inculpatului.
In baza art. 86 ind. 3 al. 1 lit. a-d VCp cu aplic.art.5 al.1 NCp a pus în vedere inculpatului:
-să se prezinte la Serviciului de Probațiune București și la datele fixate de acesta
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
In baza art.86 ind.3 al.3 lit.a și e VCp cu aplic.art.5 al.1 NCp a pus în vedere inculpatului să desfășoare o activitate și să nu conducă nici un vehicul pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp.art.86 ind .4 VCp cu aplic.art.5 al.1 NCp.
In baza art.71 al.5 VCp cu aplic.art.5 al.1 NCp a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
A obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, această sumă fiind achitată în contul IBAN RO30TREZ7015032XXX005681, cod fiscal_, deschis la Trezoreria Sectorului 1 București, având ca beneficiar Judecătoria Sectorului 6 București.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fonf a reținut, în fapt, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9739/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost trimis în judecată inculpatul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 al. 1 Cp, cu aplicarea art. 5 al. 1 Cp.
În actul de sesizare s-a reținut că, la data de 07.08.2013, în jurul orei 18.00, inculpatul a condus pe . nr._, fiind sub influența alcoolului, iar când a ajuns la intersecție cu Splaiul Independenței, a intrat în coliziune cu auto condus în fața sa de către numita I. L., vehicul ce a fost proiectat la rândul său în auto condus de Jăscu V.. Din impact a rezultat vătămarea corporală a numitei I. L..
Victima nu a formulat plângere prealabilă pentru vătămările suferite în evenimentul rutier.
La fața locului a ajuns un echipaj al Brigăzii Rutiere, care a procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest la ora 19:19, rezultatul fiind de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat (Drager Alcotest).
Ulterior, inculpatul a fost condus la INML București, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge, rezultând că, la ora 20:00, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr.‰, iar, la ora 21:00, avea o alcoolemie de 1,50gr‰ (buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1856/08.08.2013).
Prin decizia nr. 3/12.05.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că, în aplicarea art. 336 al. 1 Cp, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
Actul de inculpare se probează cu: declarațiile inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și fotografii judiciare, proces-verbal de verificare, Drager Test, cerere de analiză și buletin de analiză toxicologică alcoolemie.
Cu prilejul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței (rechizitoriu) și nu a solicitat administrarea de probe, conform art. 396 al. 10 Cpp. A precizat, totodată, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște.
Analizând probatoriul cauzei, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin: declarațiile inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și fotografii judiciare, proces-verbal de verificare, Drager Test, cerere de analiză și buletin de analiză toxicologică alcoolemie.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta de conducere în stare de ebrietate la data de 07.08.2013, ora 18.00, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.‰, iar circumstanțele personale ale acestuia permit aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cp, modalitatea de executare a pedepsei fiind mai blândă în reglementarea vechiului Cod penal, în sensul că nu prevede obligativitatea prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, instanța va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii orientată către minimul special, conform art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic art. 5 Cp, în vigoare la data săvârșirii faptei.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 s-a reținut că reprezintă acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.‰ alcool pur în sânge și rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie și raportul de expertiză medico-legală.
Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a din vechiul Cod penal, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia.
Prin decizia nr. 3/12.05.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că, în aplicarea art. 336 al. 1 Cp, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
Instanța a făcut aplic. art. 71-64 lit. a teza a II-a, b, c VCp, cu aplic. art. 5 al. 1 NCp.
În baza art. 86 ind. 1 VCp, cu aplic. art. 5 al. 1 NCp, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei pe 3 ani termen de încercare, sub supravegherea Serviciului de Probațiune București, de la domiciliul inculpatului.
În baza art. 86 ind. 3 al. 1 lit. a-d VCp, cu aplic. art. 5 al. 1 NCp, instanța a pus în vedere inculpatului:
-să se prezinte la Serviciului de Probațiune București, de la domiciliul inculpatului și la datele fixate de acesta;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art. 86 ind. 3 al. 3 lit. a și e VCp, cu aplic. art. 5 al. 1 NCp, instanța a pus în vedere inculpatului să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare și să nu conducă niciun vehicul pe durata termenului de încercare.
Instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind. 4 VCp, cu aplic. art. 5 al. 1 NCp.
În baza art. 71 al. 5 VCp, cu aplic. art. 5 al. 1 NCp, instanța a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 din vechiul Cod penal, în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite, modul de comitere a acesteia, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de lege, gravitatea rezultatului produs, faptul că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, conduita inculpatului în timpul procesului penal, recunoașterea faptei de către inculpat, vârsta înaintată a inculpatului.
În baza art. 274 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 5 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile și pentru greșita individualizare a pedepsei prin menținerea circumstanțelor atenuante în raport cu datele personale favorabile.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat – în esență că – dată fiind pedeapsa închisorii alternative cu amenda penală, Codul penal actual reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, iar prima instanță a schimbat încadrarea juridică potrivit dispozițiilor anterioare, fără a o pune în discuție, încălcând art. 386 Cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
Apelantul inculpat în cauză și-a recunoscut vinovăția privind săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale din care rezultă că, la data de 07.08.2013, în jurul orelor 18, inculpatul a condus pe . nr._, fiind sub influența alcoolului, iar când a ajuns la intersecție cu Splaiul Independenței, a intrat în coliziune cu auto condus în fața sa de către numita I. L., vehicul ce a fost proiectat la rândul său în auto condus de Jăscu V.. Din impact a rezultat vătămarea corporală a numitei I. L..
Victima nu a formulat plângere prealabilă pentru vătămările suferite în evenimentul rutier.
La fața locului a ajuns un echipaj al Brigăzii Rutiere, care a procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest la ora 19:19, rezultatul fiind de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat (Drager Alcotest).
Ulterior, inculpatul a fost condus la INML București, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge, rezultând că, la ora 20:00, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr.‰, iar, la ora 21:00, avea o alcoolemie de 1,50gr‰ (buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1856/08.08.2013).
Infracțiunea comisă de inculpat era prevăzută anterior în OUG nr. 195/2002, art. 87 alin. 1 și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Codul penal în vigoare incriminează aceeași faptă în art. 336 alin. 1, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care lege prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani alternativ cu amenda.
Cum în cauză există o succesiune de legi penale este aplicabil art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă.
Aceasta se stabilește în raport cu situația concretă a inculpatului, în raport cu fapta comisă, judecătorul efectuând întotdeauna o evaluare după criteriile de individualizare prevăzute de lege, ținând seama de condițiile privind incriminarea, tragerea la răspundere penală și regimul sancționator reglementat în legile penale succesive.
Nu întotdeauna vor fi mai favorabilă legea care prevede o durată mai redusă a pedepselor, un cuantum mai mic al amenzilor sau pedeapsa cu închisoarea alternativ cu pedeapsa amenzii.
În raport cu circumstanțele factuale reținute și însușite de către apelantul inculpat care, conducând autoturismul sub influența alcoolului și având în sânge o îmbibație alcoolică substanțială, mult peste limita legală, a intrat în coliziune cu autoturismul din fața sa care a fost proiectat într-un alt autoturism cu consecința producerii unor vătămări a integrității fizice pentru care victima nu a înțeles să formuleze plângere penală prealabilă, prima instanță a apreciat în mod corect gravitatea faptei considerând că se impune a fi aplicată o pedeapsă cu închisoarea, aceasta fiind proporțională cu vinovăția inculpatului.
Totodată, a ținut seama de atitudinea avută de inculpat, de recunoaștere a vinovăției cu consecința orientării pedepsei în limitele reduse, potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, însă recunoașterea trebuie privită prin prisma infracțiunii comise, inculpatul fiind depistat imediat după producerea evenimentului rutier de către organele de poliție venite la fața locului, iar concluziile obiective ale analizei toxicologice în sensul existenței unei alcoolemii de 1,60 gr.%o, la ora 20,00, când teoretic aceasta era în scădere, accidentul fiind produs la orele 18,00, ceea ce impune a nu i se acorda, sic . sporite.
Totodată, în raport cu circumstanțele factuale reținute nu se justifică nici circumstanțe atenuante chiar dacă inculpatul invocă în apărarea sa lipsa antecedentelor penale și conduita bună anterior comiterii faptei, culpa sa fiind o culpa lata tocmai datorită punerii în pericol efectiv a siguranței circulației pe drumurile publice prin asumarea cu indiferență a unui rezultat grav (posibilitatea vătămării altor persoane care circulă pe drumurile publice) ceea ce în speță, s-a și întâmplat.
În plus, conform fișei de cazier, apelantul inculpat a fost sancționat cu amendă administrativă prin ordonanța nr._/P/2007 din 31.01.2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București pentru distrugere și tulburarea folosirii locuinței ceea ce relevă că, în pofida susținerilor, conduita sa anterioară nu este ireproșabil supusă comandamentelor normelor legale.
Prin urmare, examinând in concreto fapta comisă de inculpat prin raportare la gravitarea ei și la persoana inculpatului se impunea a fi aplicată o pedeapsă.
În raport cu această concluzie la care s-a oprit prima instanță, legea penală mai favorabilă a fost identificată ca fiind cea anterioară, respectiv OUG 195/2002 republicată.
Modalitatea de executare aleasă este mai favorabilă inculpatului decât cea prevăzută de Codul penal în vigoare sub aspectul obligațiilor existente pe durata termenului de încercare.
Prin urmare, nu a operat o schimbare a încadrării juridice în sensul art. 386 Cod procedură penală ci doar o reîncadrare juridică a faptei în raport cu dispozițiile legii mai favorabile astfel că nu pot fi primite criticile formulate de apelant referitoare La încălcarea art.386 Cod procedură penală.
Apelul declarat de inculpat este însă fondat pentru un alt aspect de nelegalitate pe care Curtea l-a luat în considerare, din oficiu, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, prin dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal regula stabilită în sensul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a cauzei, este ca pedepsele accesorii ori complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca fiind mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă.
Cum în cauză dispozițiile codului penal anterior au fost identificate mai favorabile, pedepsele accesorii sunt aplicabile potrivit art. 71 din Codul penal din 1969.
Pedepsele accesorii se individualizează luând în considerare natura infracțiunii și trebuie să fie proporționale cu fapta comisă.
Prin urmare, interzicerea, potrivit art. 64 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969 a dreptului de a ocupa o funcție sau de a desfășura o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii nu este aplicabilă în speță, motiv pentru care Curtea o va înlătura.
D. pentru care, Curtea în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.88 din data de 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând, în fond:
Va înlătură aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit.c C.p. din anul 1969.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.88 din data de 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit.c C.p. din anul 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. M. C. C.-C.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
5 ex.
Red. D. B. – Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Penală
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 602/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 634/2015.... → |
|---|
