Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1094/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1094/A
Ședința publică din data de 11 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: G. R.
GREFIER: I. C. M.
.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de către inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr.859 din 08.12.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 09.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte componentă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 11.09.2015, astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.859 din 08.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București, printre altele, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. I., din infracțiunile prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a C.pen. din 1969 cu aplic. art.37 lit.a C.pen. din 1969 și art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.a C.pen. din 1969, în infracțiunea prev. de art.264 alin.1 C.pen. din 1969 cu aplic. art.37 lit.a C.pen. din 1969 și art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a C.pen. din 1969, cu aplic. art.5 C.pen.
În baza art.264 alin.1 C.pen. din 1969 cu aplic. art.37 lit.a C.pen. din 1969 și cu aplic.art.5 C.pen. a fost condamnat inculpatul D. I. (fiul lui F. și L., născut la data de 24.01.1987, în ., CNP –_, domiciliat in com Ciocănesti, .), la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art.71 alin.1 C.pen. din 1969 rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art.39 alin.1 C.pen. din 1969 rap. la art.34 alin.1 lit.b C.pen. din 1969 a fost contopită pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.669/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 C.pen. din 1969 rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a C.pen. din 1969, cu aplic.art.5 C.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzuta de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art.39 alin.1 C.pen. din 1969 rap. la art.34 alin.1 lit.b C.pen. din 1969 a fost contopită pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.669/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 C.pen. din 1969 rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b C.pen. din 1969 au fost contopite cele două pedepse aplicate, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art.71 alin.1 C.pen. din 1969 rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art.36 alin.3 C.pen. din 1969 s-au dedus perioadele executate de la data de 24.02.2009 la 20.10.2009, de la 02.05.2011 la 29.11.2011 și de la 22.11.2012 la 14.05.2013.
În baza art. 19 C.p.p. și art. 397 C.p.p. rap. la art. 1357 și urm. C.civ. a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă SNTFM - CFR Marfă.
A fost obligat inculpatul D. I. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la inculpatul D. I., următoarele:
În data de 22.11.2012, în jurul orei 10.00, organele de poliție din cadrul Biroului de Poliție T.F. – București Triaj au observat în zona barierei Depou de Locomotive Marfă București un autoturism marca Nissan Micra de culoare gri, cu nr. de înmatriculare MA-1485-BN, care se îndrepta spre . direcția cartierului de locuințe limitrof stației CF București Triaj, oprind la bariera de trecere la nivel cu calea ferată. În continuare, organele de poliție au procedat la oprirea autoturismului respectiv în vederea efectuării de verificări, moment în care persoana aflată la volan a coborât din autoturism și a încercat să fugă, fiind însă imobilizată de polițiști, astfel cum a rezultat din procesul-verbal de constatare a infracțiunii.
Procedând la identificarea conducătorului auto, agenții de poliție au constatat că acesta se numește D. I. și că figurează ca urmărit general. Totodată, din verificările efectuate în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor s-a constatat că inculpatul D. I. nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În interiorul autoturismului condus de inculpatul D. I. au fost descoperite mai multe piese ce proveneau de la vagoanele de marfă CFR, respectiv: 3 bucăți suspensii, 5 inele atelaj, 10 bucăți mosoare, 3 bucăți buloane cap arc, 1 taler tampon și 16 bucăți inele fricțiune de vagoane CFR, aspecte consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii și confirmate de planșele foto aferente.
Aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii s-au coroborat cu declarațiile inculpatului D. I. date în cursul urmăririi penale, prin care a arătat că la data de 22.11.2012, în jurul orei 08.00, a fost contactat telefonic de inculpatul Țompi C. care i-a solicitat să-l ajute să transporte niște piese de vagoane cu autoturismul. Inculpatul D. I. a acceptat propunerea, astfel încât în jurul orei 09,30 a ajuns cu autoturismul marca Nissan Micra de culoare gri, cu nr. de înmatriculare MA 1485 BN, pe ..2, sector 1, unde s-a întâlnit cu inculpatul Țompi C. și cu numiții R. C. și "B.", în curtea imobilului respectiv observând mai multe piese care fuseseră sustrase de la vagoanele staționate în Complexul CF București – Triaj. Inculpatul a arătat că au încărcat piesele respective în autoturism, iar apoi a plecat singur la volanul acestuia spre bariera de la Depoul de Locomotive, urmând ca Țompi C., R. C. și "B." să urce în autoturism după trecerea barierei. De asemenea, inculpatul D. I. a recunoscut că a avut intenția de a fugi în momentul în care a fost depistat de organele de poliție, dar și că a condus autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Cu ocazia efectuării conducerii în teren, inculpatul D. I. le-a indicat organelor de poliție locul unde a încărcat piesele de la vagoane în autoturismul marca Nissan Micra.
Totodată, D. I. l-a recunoscut de pe planșe foto pe inculpatul Țompi C. ca fiind persoana care în data de 22.11.2012 i-a solicitat să-l ajute să transporte niște piese sustrase de la vagoanele CFR cu autoturismul, astfel cum a rezultat din procesul-verbal întocmit în acest sens și din planșele foto aferente.
Inculpatul Țompi C. a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată săvârșirea infracțiunii de furt din data de 22.11.2012, arătând că la data menționată, împreună cu inculpatul D. I. și cu numiții R. C. și "B." au sustras mai multe piese de la vagoanele de marfă CFR, pe care le-au încărcat apoi în autoturismul marca Nissan Micra de culoare gri, cu nr. de înmatriculare MA 1485 BN, aparținând inculpatului D. I., urmând să le valorifice la un centru de colectare a fierului vechi. De asemenea, Țompi C. a susținut că după ce au încărcat piesele sustrase în autoturism, D. I. s-a urcat la volan, stabilind cu acesta să se urce și ei în mașină după ce trecea de bariera situată la Depoul de Locomotive Marfă București. Ulterior, inculpatul Țompi C. împreună cu R. C. și "B." au observat că inculpatul D. I. a fost prins de organele de poliție.
Așadar, instanța a apreciat că în cazul inculpatului D. I., probele administrate nu sunt suficiente pentru a dovedi faptul că acesta a participat în calitate de coautor sau de complice la săvârșirea infracțiunii de furt din data de 22.11.2012, materialul probator relevând însă comiterea de către acesta a unor acte care se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 alin.1 C.pen. din 1969.
În acest sens, s-a observat că singurul mijloc de probă care a susținut teza din rechizitoriu conform căreia D. I. a participat la activitatea de sustragere a pieselor de la vagoanele CFR a fost reprezentat de declarația inculpatului Țompi C., fără a se corobora cu alte probe administrate în cauză.
În schimb, declarațiile inculpatului D. I. - în sensul că nu a participat la sustragerea pieselor de la vagoanele CFR, contribuția sa limitându-se la asigurarea transportului acestora ulterior comiterii infracțiunii de furt, fără o înțelegere prealabilă cu inculpatul Țompi C. - s-au coroborat cu declarația martorei L. A., audiată în cursul cercetării judecătorești, care a susținut că în urmă cu aproximativ 2 ani i-a solicitat ajutorul vecinului său D. I. pentru a transporta niște piese de mobilier. La un moment dat, în timp ce încărca mobilierul în autoturismul inculpatului D. I., acesta a purtat o discuție telefonică cu un anume Țompi, care i-a solicitat să-l ajute să transporte niște piese de fier vechi din Chitila, de la un depozit dezafectat. Martora a precizat că inculpatul D. I. i-a relatat conținutul convorbirii telefonice, acesta plecând în grabă, fără a mai reveni, cu toate că îi promisese că după ce va transporta piesele de fier vechi se va întoarce.
Această declarație a martorei L. A. a confirmat susținerile inculpatului D. I. conform cărora contribuția acestuia la comiterea faptei a constat în asigurarea transportului bunurilor sustrase, ulterior comiterii faptei.
Astfel, în lipsa unor probe care să dovedească existența unei înțelegeri prealabile între inculpații Țompi C. și D. I. instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina acestuia din urmă nici săvârșirea faptei sub forma de participație a complicității.
De altfel, nici procesul-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție nu a confirmat teza susținută în rechizitoriu sub acest aspect, inculpatul D. I. fiind surprins în momentul în care transporta bunurile sustrase cu autoturismul său, iar nu în momentul sustragerii bunurilor. Or, în lipsa unor dovezi suficiente că inculpatul D. I. a participat și la activitatea de sustragere a pieselor de la vagoanele de marfă CFR nu poate fi reținută în sarcina sa o asemenea stare de fapt.
Referitor la existența elementului subiectiv specific infracțiunii de favorizare a infractorului, în mod evident inculpatul D. I. a cunoscut că bunurile pe care le transportă provin din săvârșirea unei infracțiuni de furt, aspect care a rezultat inclusiv din declarațiile acestuia în sensul că Țompi C. i-a spus că a sustras bunurile respective, fiind de altfel evident că avea reprezentarea faptului că piesele respective, ce proveneau de la vagoane de marfă CFR, nu puteau fi deținute în mod legal de inculpatul Țompi C..
Faptul că inculpatul D. I. era conștient de caracterul infracțional al acțiunii sale a rezultat și din reacția avută de acesta în momentul în care a fost oprit de organele de poliție, încercând să se sustragă controlului acestora și să fugă.
În privința bunurilor sustrase, instanța a constatat că acestea au fost predate unui reprezentant al persoanei vătămate SNTFM - CFR Marfă pe bază de dovadă, prejudiciul fiind astfel recuperat.
În drept, instanța de fond a analizat în prealabil cererea reprezentantului Ministerului Public formulată la termenul din data de 17.11.2014, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Potrivit art.5 alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă care trebuie identificată și aplicată în mod concret, prin raportare la o . aspecte, determinarea nefiind un proces abstract, ci unul concret în raport direct cu fapta comisă și cu autorul ei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul D. I., instanța a considerat că este mai favorabilă reglementarea anterioară intrării în vigoare a Noului Cod penal.
Astfel, acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. din 1969 și art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. din 1969.
Referitor la infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina acestuia, instanța a constatat că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a dovedi faptul că acesta a participat în calitate de coautor sau de complice la săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 22.11.2012, materialul probator relevând însă comiterea de către acesta a unor acte care se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. 1 C.pen. din 1969.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. din 1969 se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani, iar infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. din 1969, cu închisoarea de la 1 an la 5 ani.
Conform Codului penal în vigoare, infracțiunea de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice se sancționează cu aceeași pedeapsă, respectiv închisoarea de la 1 an la 5 ani iar infracțiunea de favorizare a infractorului reținută în sarcina inculpatului D. I. se pedepsește conform Noului Cod penal cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau amendă.
Or, în condițiile în care instanța s-a orientat în cazul acestei infracțiuni către o pedeapsă îndreptată spre minimul special, instanța de fond a conchis că dispozițiile Codului penal din 1969, care prevăd un minim al pedepsei mai redus sunt mai favorabile inculpatului.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului D. I. și sub aspectul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, în condițiile în care acestea prevăd un spor facultativ, spre deosebire de dispozițiile Codului penal în vigoare care prevăd un spor obligatoriu de o treime la pedeapsa cea mai grea.
În consecință, în lumina considerentelor exprimate, instanța de fond a admis cererea reprezentantului Ministerului Public și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
S-a apreciat astfel că fapta inculpatului D. I., care la data de 22.11.2012 i-a acordat ajutor inculpatului Țompi C., fără o înțelegere prealabilă, prin asigurarea transportului bunurilor sustrase de acesta în aceeași zi, în vederea îngreunării urmăririi penale și pentru a asigura acestuia produsul infracțiunii, prin primirea bunurilor în vederea înlesnirii valorificării acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. de art. 264 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
Totodată, fapta inculpatului D. I., care la aceeași dată a condus autoturismul marca Nissan Micra, cu nr. de înmatriculare MA 1485 BN, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
Instanța a reținut la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului D. I. dispozițiile referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, acesta săvârșind infracțiunile deduse judecății pentru care legea prevede pedepse mai mari de 1 an închisoare înainte de considerarea ca executată a unei condamnări care atrage starea de recidivă.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal din 1969, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Astfel, instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, modul concret de săvârșire, cuantumul ridicat al prejudiciului care totuși a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase persoanei vătămate, dar și natura bunurilor sustrase, respectiv piese ale unor vagoane de marfă CFR aflate în conservare, aspecte care conferă infracțiunilor o periculozitate sporită.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului D. I. s-a reținut că acesta a comis faptele deduse judecății în stare de recidivă, ceea ce relevă perseverență în încălcarea dispozițiilor legale dar. De asemenea, acesta a avut o atitudine procesuală oscilantă și parțial nesinceră, aspecte avute în vedere la individualizarea pedepselor aplicate.
Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că acest inculpat are posibilități reduse de reintegrare socială, fiind slab școlarizat și neavând nicio ocupație și nicio sursă licită de venit, elemente care conturează un risc crescut de reluare a activității infracționale în viitor.
În privinta limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pentru infracțiunea de favorizare a infractorului comisă de inculpatul D. I., pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 3 luni la 7 ani, iar în cazul infracțiunii de conducere fără permis reținută în sarcina sa, pedeapsa este închisoarea de la 1 an la 5 ani.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție în cazul inculpatului D. I..
Instanța a apreciat că aceste pedepse sunt apte să îndeplinească scopul preventiv și pe cel punitiv al sancțiunilor penale și sunt proporționale cu gravitatea faptelor și periculozitatea inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul D. I., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea sentinței pronunțate în cauză și rejudecând, în fond, reindividualizarea pedepsei în urma reținerii dispozițiilor art.396 alin.10 Cod pr.penală, anularea sporului de 3 luni și suspendarea condiționată a executării pedepsei conform vechiului Cod penal.
Inițial calea de atac promovată de inculpat a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția I penală sub nr._ (1614/2015), iar prin încheierea din 17.06.2015 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acest inculpat, sens în care s-a format prezentul dosar (_ ).
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul-inculpat D. I., cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 Cod pr.penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit pe parcursul cercetării judecătorești, situație de fapt necontestată în prezenta cale de atac, critica inculpatului vizând ca prim aspect omisiunea reținerii dispozițiilor art.396 alin.10 Cod pr.penală.
Curtea constată, că în speță nu sunt întrunite condițiile procedurii simplificate în privința inculpatului D. I.. Astfel, actul de inculpare a reținut faptul că inculpatul este autor al infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a Cod penal, constând în aceea că în ziua de 22.11.2012, împreună cu inculpatul Țompi C. a sustras componente ale vagoanelor CFR staționate în Complexul CF București Triaj.
Prima instanță a apreciat că probatoriul administrat în cauză demonstrează vinovăția inculpatului D. I. sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizare a infractorului, deoarece contribuția acestuia a constat în asigurarea transportului bunurilor sustrase, ulterior comiterii faptei, fără a exista o înțelegere prealabilă cu inculpatul Țompi C..
Ca atare, Curtea constată că inculpatul D. I. nu a recunoscut în totalitate situația de fapt descrisă în rechizitoriu, împrejurare constatată de altfel în mod corect și de prima instanță.
Solicitarea de anulare a sporului de 3 luni și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a pedepsei conform vechiului Cod penal, nu poate fi primită față de întreaga activitate infracțională desfășurată, multitudinea faptelor comise și cuantumul aritmetic al pedepselor, iar detenția este singura modalitate legală de executare a pedepsei față de starea de recidivă postcondamnatorie.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr.859/8.12.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ soluție în raport de care conform art.275 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 859/8.12.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. G. R.
GREFIER,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M. - ex.4/09.11.2015
Judecătoria sector 1 București – judecător A. P.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
