Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1086/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1086/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIE PENALĂ NR. 1086/A
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de revizuentul condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr.187/F/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul revizuent, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat Ciocaniu R. în substituirea apărătorului din oficiu Ciocaniu R. conform delegației de substituire nr.384 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, apelantul revizuent fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul apelantului revizuent solicită admiterea apelului și a cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, avându-se în vedere că cele menționate în cerere au fost dovedite cu înscrisuri depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că cele precizate de revizuent în cererea de revizuire nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute în materia revizuirii, astfel că formulează concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat și de menținere a sentinței instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică.
Apelantul revizuent, având ultimul cuvânt, arată că nu a fost citat niciodată și nu i s-a luat niciodată o declarație în fața instanței. Solicită admiterea apelului și a cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 187/F/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de către condamnatul B. M. [fiul lui I. și T., născut la data de 14.07.1956, CNP_, deținut în Penitenciarul G.], cu obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul B. M. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, exprimându-și, în esență, nemulțumirea cu privire la decizia penală nr.3909/2012 a Î.C.C.J. – Secția Penală. prin care s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus respingerea cererii de rejudecare după extrădare formulată de către condamnat.
Raportând cele invocate de petent la dispozițiile legale care reglementează materia revizuirii hotărârilor penale definitive, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.452 alin.1 Cod de procedură penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Din interpretarea dispozițiilor art.452 și ale art.453 Cod de procedură penală rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art.452 Cod de procedură penală și poate fi exercitată numai pentru cazurile prevăzute în art.453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Din perspectiva acestor considerente, Tribunalul a reținut că nemulțumirile petentului legate de modalitatea de soluționare a unei cereri de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prev. de art.453 Cod de procedură penală.
În aceeași ordine de idei, simplele susțineri legate de necunoașterea existenței unui proces penal în curs au fost examinate cu prilejul cererii inițiale de rejudecare, neconstituind elemente de noutate.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 13 februarie 2015, când a fost comunicată copie de pe minuta acesteia) revizuientul condamnat B. M. (printr-o cerere formulată în numele său de către apărătorul ales).
Cererea de apel a revizuientului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 03 iunie 2015.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), revizuientul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire dedusă judecății, sens în care a reiterat motivele de revizuire pe care le-a invocat și în fața instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cererea de revizuire care face obiectul judecății în cauza pendinte se întemeiază pe afirmarea de către autorul său (condamnatul revizuient B. M.) a apariției unor împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute instanței de recurs care i-a respins cererea de rejudecare întemeiată pe prevederile art.5221 din vechiul Cod de procedură penală, și anume faptul că, astfel cum rezultă din înscrisurile recent obținute de la I.G.P.R. – Centrul de Cooperare Polițienească Interpol – Biroul Național Interpol, a fost arestat în Belgia în vederea extrădării către România, în perioada 23.11.2000 – 02.01.2001, însă extrădarea nu s-a realizat, fiind pus în libertate de către Curtea de Apel din Belgia.
Examinând această cerere, potrivit art.459 din Codul de procedură penală, Curtea constată, așa cum a hotărât și judecătorul fondului, că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.453 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
De asemenea, conform art.453 alin.3 din Codul de procedură penală, cazul de revizuire anterior menționat poate fi invocat numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
În sfârșit, potrivit art.453 alin.4 din Codul de procedură penală, cazul respectiv constituie motiv de revizuire numai dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Prin urmare, sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a dispus asupra unui raport juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție dintre cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile procedurale anterior menționate (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei ori încetare a procesului penal).
Pèr a contrario, nu pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei, astfel cum este și cea la care se referă prezenta cerere, prin care instanța supremă, fiind învestită cu recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin decizia penală nr.3909/28.11.2012 a casat atât sentința penală nr.430/20.05.2011 a Tribunalului București, cât și decizia penală nr._/06.12.2011 a Curții de Apel București și, rejudecând în fond, a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de condamnatul B. M., fără a examina existența faptei, săvârșirea acesteia de către persoana condamnată și întrunirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni, după cum prevede art.396 alin.2 din Codul de procedură penală.
De altfel, în același sens, s-a pronunțat, în soluționarea unui recurs în interesul legii, și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XVII/2007, ale cărei considerente sunt valabile și în speță.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr.187/F/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul penal nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, apelantul revizuient condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a acestuia, urmând a fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției conform art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr.187/F/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe revizuientul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 260 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.4
red. jud.R.G.-T.B.-S.I.P.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de Apel... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
