Revocare măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 171/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 11267/3/2014/a13
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(1019/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 171/CO
Ședința publică din data de 23.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă ÎCCJ – D. Structura Centrală este reprezentat de procuror C. P..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul Z. B. împotriva încheierii din data de 16.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul – inculpat Z. B. personal și asistat de apărător ales, avocat M. A., cu împuternicire avocațială nr._/23.03.2015. Se prezintă traducătorul de limbă ebraică, O. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 20.03.2015 s-au depus motivarea în scris a contestației formulate.
Avocatul contestatorului – inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în: adresă emisă de Biroul Supraveghere Judiciară din cadrul Secției 17 Poliție care atestă comportamentul inculpatului pe toată durata măsurii controlului judiciar, actele de identitate ale copiilor contestatorului – inculpat, însoțite de traducerea legalizată, o rezervare a biletului de avion, cu întoarcere la data de 29.03.2015, în situația admiterii contestației.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de contestatorul – inculpat prin apărător.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de contestatorul – inculpat prin apărător și constată administrarea acesteia prin depunerea înscrisurilor la care s-a făcut anterior referire.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul contestatorului – inculpat precizează că a formulat contestație împotriva încheierii din 16.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, întrucât, deși erau întrunite condițiile prevăzute de lege pentru revocarea măsurii controlului judiciar și, în subsidiar, pentru încuviințarea cererii de părăsire de către inculpat a teritoriului României, instanța de fond a respins cele două cereri.
Apreciază că presupunerea rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni este apanajul exclusiv al magistratului. Inculpatul nu poate influența această presupunere, dar poate arăta și dovedi că nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege referitoare la scopul măsurii preventive a controlului judiciar. În acest sens, precizează că la data de 09.10.2013 inculpatul a fost supus unei măsuri restrictive de libertate, constând în interdicția de părăsire a teritoriului României, dar la mai puțin de o lună de la această dată, prin ordonanță, procurorul de caz a decis că acordarea dreptului de a părăsi în mod temporar teritoriul României nu aduce atingere sub nicio formă bunei desfășurări a procesului penal. Toate cererile formulate în acest sens în faza de urmărire penală au fost admise de procuror, inculpatul deplasându-se în Israel pe durata dispusă și întorcându-se, dovedind astfel o disciplină procesuală desăvârșită.
Solicită a se constata că, prin actul de sesizare a instanței, parchetul nu a solicitat luarea vreunei măsuri preventive față de inculpat, măsura fiind dispusă din oficiu de judecătorul fondului, care a apreciat că, pentru buna desfășurare a procesului penal și în complinirea scopului măsurii preventive, se impune luarea acesteia. O dată cu luarea măsurii, deoarece se apropiau sărbătorile pascale, prin aceeași încheiere, judecătorul fondului a apreciat că, într-adevăr, dreptul la identitate spirituală prevalează circumstanțelor speței în ceea ce privește cauza dedusă judecății și, pe cale de consecință, a admis ca inculpatul să se poate deplasa în Israel. Aceeași teză a fost avută în vedere de judecătorul fondului și în cazul admiterii unei alte cereri formulate de inculpat pentru motive medicale. Inculpatul a formulat cereri de acest gen numai între termene, care au vizat doar perioade de deplasare între termene, inculpatul fiind prezent la toate termenele de judecată.
Apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar a devenit total neproductivă, deoarece nu se mai circumscrie cerințelor prevăzut de art. 202 Cp. Astfel, nu există și nu a existat nicio probă, indiciu că inculpatul ar încerca să se sustragă procesului penal, ar plănui săvârșirea vreunei infracțiuni, ar încerca alterarea depozițiilor, influențarea vreunui martor, părți civile sau alți inculpați din dosar. Conform Deciziei nr. 712/2014 a CCR, care a intrat în vigoare din 15.01.2015, măsura controlului judiciar, chiar dacă nu are capacitatea de a fi dedusă dintr-o eventuală pedeapsă, este o măsură intruzivă, de natură a restricționa drepturile și libertățile fundamentale, de aceea consideră că trebuie analizată prin prisma unui just echilibru între interesele statului, reprezentat de organul judiciar și interesele persoanei. Precizează că inculpatul este minoritar și nu solicită o discriminare pozitivă, dar solicită a se avea în vedere că, la aproximativ un an de zile de la luarea măsurii controlului judiciar, acesta s-a deplasat doar de două ori în Israel, iar alte două cereri formulate în acest sens au fost respinse. Consideră că nu este vorba de un abuz de drept, ci de dreptul inculpatului de a beneficia de o viață oarecum normală, având în vedere frecvența deplasărilor în Israel anterior luării măsurii. În Israel se află familia extinsă a inculpatului, respectiv, soția, copiii acestuia, cei 10 nepoți.
Prin prisma evenimentului deosebit, unic, care stă la baza cererii formulate, apreciază că se impune o apreciere globală a personalității inculpatului, a bunei desfășurări a procesului penal până în acest moment, pentru că, altfel, această măsură preventivă tinde să devină permanentă, iar restricțiile la care a fost supus inculpatul se pot circumscrie unei pedepse anticipative. În consecință, solicită a se constata că la acest moment măsura controlului judiciar nu se mai impune, temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu mai subzistă, neexistând niciun temei nou care să conducă la menținerea acestei măsuri.
Apărătorul contestatorului – inculpat, avocat J. A., referitor la cererea formulată în subsidiar, învederează că judecătorul fondului a argumentat respingerea cererii de revocare și a cererii subsidiare de permisiune a părăsirii teritoriului României, menționând inclusiv necesitatea prezenței inculpatului la termenele de judecată, din perspectiva ansamblului probator care urmează a fi administrat în cauză. Solicită a se avea în vedere că, în ceea ce privește faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, toate declarațiile, toate mijloacele de probă au fost readministrate în cursul cercetării judecătorești, iar dubiile pe care le are judecătorul fondului față de declarațiile unora dintre subiecții procesuali trebuie exploatate în favoarea inculpatului.
Solicită înlăturarea criticii aduse de judecătorul fondului în sensul că inculpatul nu a declarat cale de atac la ultima încheiere prin care s-a respins o cerere similară.
Prin cererea formulată în subsidiar, inculpatul solicită să i se acorde permisiunea de a fi alături de membrii familiei sale. Familia sa extinsă: copii, cei zece nepoți, soția inculpatului se află în Israel, unde acesta nu a mai fost din luna decembrie 2014 pentru motive medicale. Precizează că, întrucât i s-a respins anterior o cerere formulată de a se deplasa în Israel pentru efectuarea unui control medical, prin admiterea de către instanța de apel a acestei cereri, chiar dacă este vorba de o perioadă scurtă de timp, inculpatul ar putea să realizeze și un control medical, pe lângă posibilitatea de a fi alături de familia sa în acel cadru religios prezentat pe larg în motivele de contestație.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea încheierii din 16.03.2015, ca fiind temeinică și legală. Pe fondul cauzei, solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alineat 1 Cpr.pen..
Apreciază că judecătorul fondului, cu referire integrală la subiecții procesuali, declarațiile acestora, martori, părți vătămate, soția părții civile, a constatat că sunt întrunite și subzistă temeiurile prevăzute de art. 202 rap. la art. 211 Cpr.pen. La acest moment procesual, deși cercetarea judecătorească se apropie de final, urmează confruntări între martori și, de asemenea, administrarea de probe care presupun ca judecătorul să aibă o legătură directă cu inculpatul.
Referitor la cererile formulate de inculpat, judecătorul fondului a înțeles să le respingă, având în vedere că acestea nu îndeplinesc condițiile de procedură. Solicită a se constata că la un termen de judecată inculpatul a solicitat, inițial, deplasarea în Israel pentru o sărbătoare religioasă față de o nepoată, iar, ulterior, la același termen de judecată, a revenit cu o cerere privind altă rudă. Consideră că la acest moment procesual nu se impune admiterea cererii și solicită a se constata că nu este vorba de un drept al inculpatului, ci de o vocație a acestuia. De altfel, judecătorul fondului a admis două astfel de cereri, astfel încât apreciază că măsura controlului judiciar este cel mai puțin intruzivă dintre măsurile preventive. Pe cale de consecință, solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Contestatorul – inculpat, având ultimul cuvânt, precizează, prin intermediul interpretului, că a fost în Israel de 7 – 8 ori. Învederează că are afecțiuni medicale de tratarea cărora se ocupă un profesor medic din Israel, la care inculpatul a fost doar de două ori. Acesta l-a programat la un control, dar nu i s-a permis de instanța din România să meargă. Menționează, de asemenea, că este important să fie prezent la ceremonia care are loc la împlinirea vârstei de 13 ani a unuia dintre nepoții acestuia. Nu este infractor, criminal și nu are de ce să fugă din țară, este un om de afaceri și are multe bunuri în România, iar la data de 04.04.2015 este și sărbătoarea Paștelui la evrei. Prin urmare, solicită să i se permită deplasarea în Israel, urmând să se întoarcă în România.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală a respins, ca neîntemeiate, cererile de revocare a măsurii controlului judiciar și de încuviințare a părăsirii țării formulate de inculpatul Z. B..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.137/D/P/2014 din 01.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului Z. B., retinându-se, că, în cursul lunii iulie 2012, acesta a aderat și a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de Simhon Efraim Atzmon și Kastro Charli, în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale.
De asemenea, inculpatul Z. B., în cursul lunii iulie 2012, a asistat, în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile Mozafi D., prin amenințări grave exercitate la adresa sa și a familiei, de către inculpatul Simhon Efraim Atzmon, în vederea determinării acestuia la plata unei pretinse datorii către un fost partener de afaceri. Cu această ocazie, partea civilă a fost deposedată de un ceas din aur și un autoturism marca Nissan Murano, bunuri care i-au fost luate prin intermediul inculpatului P. C..
Măsura controlului judiciar a fost dispusă fată de inculpat prin încheierea din data de 04.04.2014, impunându-se acestuia ca, pe durata controlului judiciar, să respecte obligatiile prevăzute de art. 215 alin 1 lit. a-c și alin. 2 lit. a, d, f, j C.pr.pen.
Cu privire la cererea de revocare a măsurii controlului judiciar, raportându-se la dispozițiile art. 242 alin.1 C.pr.pen., tribunalul a reținut că, din materialul probator administrat, respectiv declarațiile părții vătămate D. Mozafi, inclusiv cea dată în cursul judecății, declarațiile martorei martora Mozafi Sorela M., soția părții vătămate, declarația martorei Merav Efraim, fiica părții vătămate, declarațiile martorului P. C., B. I. (N. C.), date în ambele faze ale procesului penal, declarațiile martorilor F. T., Shemesh Shlomo, B. F. I., dale la urmărire penală, declarația suspectului Uri Hai, ultimele două declarații ale inculpatului Simhon Efraim Atzmon, date în cursul judecății, a rezultat că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul Z. B. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, tribunalul a apreciat că, în cazul inculpatului Z. B., sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 202 al. 1, 3 și alin.4 lit.b C.pr.pen. cu referire la art.211 și urm. C.pr.pen., întrucât este în interesul procesului penal ca inculpatul să fie la dispoziția organelor judiciare și procedura judiciară să se desfășoare și în viitor cu celeritate.
A subliniat că administrarea probelor din rechizitoriu se apropie de finalizare și urmează a se efectua confruntări între unii dintre participanții la procesul penal și eventual supunerea acestora la o testare poligraf, aspecte ce reclamă rămânerea inculpatului Z. B. pe teritoriul României și sub atenta supraveghere a organelor judiciare pentru realizarea scopului prevăzut de dispozițiile art.202 alin.1 C.pr.pen. Faptul că tribunalul a apreciat utilă efectuarea unor confruntări între persoanele deja audiate în cauză și chiar supunerea unora testului poligraf nu înseamnă că au încetat temeiurile avute în vedere la ultima menținere a măsurii controlului judiciar, ci că, pentru verificarea și evaluarea de ansamblu a probatoriului, este binevenită administrarea oricăror probe accesibile, care pot consolida sau înlătura unele din probele deja administrate în fața organelor de urmărire penală sau în faza de judecată.
Faptul că inculpatul Sinhom Efraim Atzmon a recunoscut integral acuzațiile și a menționat că numărul de telefon al numitului Uri Hai l-a avut de la inculpatul Z. Bag, precum și faptul că martorii P. C. și Mozafii Sorela au relatat întâlnirea, din data de 20.07.2013, de la Marriot, într-o manieră care permite deducerea presupunerii rezonabile că și inculpatul Z. B. a participat la săvârșirea faptelor imputate de procuror, a justificat aprecierea că nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii controlului judiciar.
Cu privire la cererile de încuviințare a părăsirii teritoriului țării, raportându-se la dispozitiile art. 215 alin.2 lit.a, alin.8 și 9 C.pr.pen., tribunalul a considerat că, la acest moment procesual, nu a avut loc o schimbare semnificativă a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii controlului judiciar, de natură a impune concluzia că se impune modificarea în vreun fel a controlului judiciar la care este supus inculpatul Z. B..
Dimpotrivă, pe data de 04.03.2015 s-a respins o cerere a inculpatului de încuviințare a părăsirii țării în perioada 09 - 18.03.2015, în care acesta a învederat că, la data de 12.03.2015, ar trebui să fie supus unui control medical general coronarian, adică cu exact o zi înaintea termenului de judecată din 13.03.2015. S-a subliniat că, în acea cerere, nu s-a mentionat că, în data de 15.03.2015, se va organiza sărbătoarea de Bat Mitzvah a nepoatei sale Yarden, deși, fiind vorba de un eveniment deosebit de important pentru viața de familie a inculpatului, era mai mult decât firesc să se menționeze acest fapt.
De asemenea, tribunalul a observat că, la prima strigare a cauzei, realizată în cursul dimineții zilei de 13.03.2015, inculpatul a depus cererea de încuviințare a părăsi țara pentru a participa la sărbătoarea de Bat Mitzvah a nepoatei sale Yarden, apoi, spre sfârșitul ședinței, inculpatul și-a adus aminte că, în perioada 20-27 luna martie 2015, are loc sărbătoarea de Bar Mitzvah a nepotului său Niv.
Tribunalul a considerat că este vorba de cereri vădit neîntemeiate făcute exclusiv în folosul personal al inculpatului, cu ruperea echilibrului firesc între interesele particulare ale inculpatului și cele generale ale societății. Dreptul la liberă mișcare al inculpatului nu este un drept absolut, ci comportă restrângeri firești, în situații precum cea din cauza de față, fiind anormal ca o persoană trimisă în judecată pentru tâlhărie, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat să circule liber și să nu fie supusă unui control judiciar util și efectiv.
Faptul că inculpatului i s-au acordat încuviințări de a părăsi teritoriul țării pentru a se îngriji de propria sănătate a fost impus de rațiuni obiective și a fost menit să dea substanță dreptului la sănătate al inculpatului.
De asemenea, s-a apreciat că, faptul că inculpatului i s-a permis să părăsească teritoriul României pentru a participa la o sărbătoare religioasă nu înseamnă că instanța de judecată este ținută să încuviințeze în orice moment părăsirea teritoriului țării pentru ca inculpatul să poată participa la diverse evenimente religioase ori de familie. În această logică, s-a apreciat că s-ar ajunge la o discriminare pozitivă față de cei care nu aparțin vreunui cult religios și care ar fi vitregiți de posibilitatea de a participa la diverse evenimente mondene, care au caracter de cutumă pentru individ.
Tribunalul a mai reținut că una dintre obligațiile fundamentale ale părților procesului penal este aceea de a exercita cu bună-credință drepturile procesuale. Or, în condițiile în care inculpatul Z. B. știa că în data de 15.03.2015 era programată sărbătoarea de Bat Mitzvah a nepoatei sale Yarden, acesta ar fi trebuit să formuleze cererea cu mai mult timp în urmă sau chiar odată cu cererea de încuviințare a părăsirii țării respinsă prin încheierea din 04.03.2015, care nu a fost contestată de inculpat.
Or, tribunalul a apreciat că formularea în mod repetat a unor cereri fără urmarea căilor legale pentru obținerea rezultatului urmărit dovedește caracterul netemeinic al acestora.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul Z. B., care a criticat solutia instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de contestatie, inculpatul a susținut, în esență, că se impune revocarea măsurii controlului judiciar și, în subsidiar, încuviințarea cererii sale de părăsire temporară a teritoriului României, subliniind, în acest sens, conduita sa procesuală corespunzătoare atât în faza de urmărire penală (în care procurorul a admis în mod repetat cererile de părăsire temporară a teritoriul României), cât si în cursul judecății (fază în care i s-au admis alte cereri de deplasare în Israel), conduită caracterizată de respectarea tuturor obligațiilor impuse de organul judiciar.
Inculpatul a apreciat că, în actualul stadiu al procesului penal, măsura controlului judiciar nu se mai circumscrie cerințelor prevăzute de art. 202 Cp.p., deoarece nu există indicii că ar încerca să se sustragă procesului penal, ar plănui săvârșirea vreunei infracțiuni ori că ar încerca alterarea depozițiilor vreunui participant la proces.
Făcând trimitere si la ritmul accelerat în care s-au administrat majoritatea probatoriilor, dar si la particularitățile situatiei sale familiale ori medicale, contestatorul a concluzionat în sensul necesității revocării controlului judiciar, iar în subsidiar, al încuviințării cererii de deplasare în afara teritoriului României.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 și art. 206 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a evaluat corect atât particularitățile obiective ale cauzei, cât si situația personală a inculpatului Z. B. și a concluzionat just în sensul menținerii temeiurilor care au stat la baza dispunerii măsurii preventive a controlului judiciar.
Reevaluând datele cauzei prin prisma argumentelor prezentate de contestator în cel de-al doilea grad de jurisdicție, Curtea constată, la rândul său, inexistenta vreunuia dintre cazurile de revocare a măsurii preventive, alternativ prevăzute de art. 242 alin. 1 C.pr.pen. Norma de procedură statuează asupra obligativității revocării atunci când fie au încetat temeiurile care au determinat acea măsură preventivă, fie au apărut împrejurări noi, din care rezultă nelegalitatea acesteia.
Inculpatul Z. B. și-a fundamentat cererea exclusiv pe cea dintâi ipoteză, el neinvocând și Curtea neconstatând, din oficiu, elemente noi, care să repună în discuție legalitatea controlului judiciar în baza celei de-a doua ipoteze a textului.
Raportându-se, prin urmare, doar la argumentele pentru care inculpatul a susținut încetarea temeiurilor controlului, Curtea apreciază că subzistă cerințele cumulativ prevăzute de art. 202 alin. 1 și art. 211 C.pr.pen. pentru luarea acestei măsuri, atât sub aspectul existenței unor indicii temeinice de comitere a unor fapte penale (necontestate în actuala procedură), cât și al caracterului necesar al măsurii pentru buna desfășurare a judecății.
Din perspectiva strictă a necesității controlului judiciar, notează că o atare măsură este dispusă, în genere, pentru a se asigura prezența inculpatului la judecată și buna desfășurare a procesului, argumente pe care s-au grefat atât măsura dispusă inițial de tribunal în spetă, la data de 04.04.2014, precum si menținerile sale ulterioare. Faptul că, în intervalul de timp scurs până în prezent, s-ar fi administrat majoritatea probelor în acuzare nu conduce eo ipso la concluzia lipsei de necesitate a controlului si, implicit, a încetării temeiurilor ce l-au justificat, cât timp, în dinamica actelor de procedură ce urmează a fi efectuate, prezența inculpatului la judecată se impune pentru clarificarea unor împrejurări esențiale justei lămuriri a cauzei. Tribunalul a prezentat detaliat argumentele sale sub acest aspect, iar în contextul particularităților presupusei contributii a inculpatului Z. B. la actele ilicite, Curtea apreciază, în mod similar, că prezenta contestatorului la proces este în continuare utilă.
Faptul că inculpatul a respectat, anterior, toate condițiile impuse de organele judiciare care i-au permis să părăsească teritoriul tării ori că astfel de cereri au fost încuviințate în mod repetat fie de către procuror, fie de către instanță, nu are nici el semnificație asupra persistentei caracterului necesar al controlului judiciar. Distinct de o atare conduită pozitivă, Curtea observă că, pe stadiul avansat al procedurii în primă instantă, s-au grefat însă din ce în ce mai multe cereri de părăsire a teritoriului țării formulate de inculpat, cereri ce impun evaluarea din ce în ce mai atentă a scopului real urmărit prin formularea lor, scop ce se conturează ca fiind orientat mai degrabă spre satisfacerea unor interese private ale inculpatului, în detrimentul celor ce tin de buna desfășurare a procesului.
Prin urmare, neidentificând elemente care să relevă o încetare a temeiurilor care au stat la baza controlului judiciar, Curtea apreciază nefondate criticile inculpatului Z. B. sub acest aspect principal.
În privința cererii subsidiare de încuviințare a unei deplasări temporare în Israel, evaluând datele cauzei în același context al numărului cererilor formulate, dar si al motivelor invocate în sprijinul unor atare solicitări, instanța de contestatie apreciază, similar tribunalului, că nu se decelează argumente temeinice, de natură a justifica în mod obiectiv deplasarea inculpatului în afara teritoriului tării si derogarea subsecventă de la exigentele măsurii restrictive a controlului judiciar.
Este pertinentă observația că, dacă deplasarea din data de 15.03.2015 (invocată în prezenta cauză), ar fi fost imperios necesară în considerarea obiceiurilor religioase ale familiei contestatorului, acesta din urmă ar fi avut posibilitatea de a o invoca încă din data de 04.03.2015, când a fost soluționată o altă cerere de deplasare în Israel în perioada 09-18.03.2015. Neinvocarea acestui eveniment la acea dată ridică dubii rezonabile asupra importanței reale pe care evenimentul o are pentru contestator si legitimează calificarea ca netemeinică a cererii ulterioare din data de 13.03.2015.
În mod similar, Curtea consideră justificate dubiile tribunalului cu privire la motivele suplimentare invocate de inculpat în cursul ședintei în primă instantă, referitoare la ceremonia la care va participa o altă rudă a sa în intervalul 20-27.03.2015, observând că, si în acest caz, chiar acceptând o doză de intempestiv în planificarea unor astfel de evenimente, ele nu par totuși a avea pentru inculpat importanta necesară pentru a întreprinde, în termen util și cu bună credintă, toate demersurile legale necesare deplasării sale în Israel.
Or, nu se poate face abstracție de faptul că specificul măsurii restrictive de libertate a controlului judiciar și, mai ales, interesul public spre a cărui protejare se tinde prin dispunerea sa determină, în mod inevitabil, o . limitări ale posibilității de mișcare nestingherită a inculpatului, limitări ce tin de însăsi esența conținutului restricției impuse cu caracter preventiv. O modificare a obligațiilor ce însoțesc o măsură neprivativă de libertate nu poate fi justificată, așadar, exclusiv de opțiuni personale ale inculpatului ori de dorința subiectivă a acestuia de a-și desfășura activitățile cotidiene sub imperiul unor minime restricții procesuale.
Dimpotrivă, orice modificare a unei măsuri preventive, chiar limitată la încuviințarea părăsirii temporare a teritoriului tării, trebuie să grefeze pe împrejurări de fapt obiective, necunoscute la data dispunerii inițiale a măsurii, dar care impun cu necesitate limitarea prevalentei interesului public al bunei desfășurări a procesului în beneficiul individual al inculpatului.
Cum împrejurările de ordin personal invocate de contestator nu au un atare caracter obiectiv, Curtea apreciază temeinică si solutia dată cererii subsidiare a inculpatului, urmând ca, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să respingă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul – inculpat Z. B..
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare către stat, indemnizația cuvenită interpretului de limbă ebraică pentru prestația sa la termenul din 23.03.2015, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat Z. B. împotriva încheierii din data de 16.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Indemnizația cuvenită interpretului de limbă ebraică pentru prestația sa la termenul din 23.03.3015 se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
Președinte Grefier,
S. C. I. D.
Red: S.C
Thred:V.D./4 ex/07.04.2015
T.B.S1 – jud.P.F.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 448/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
