Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1343/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1343/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 1343
Ședința publică din data de 13 Octombrie 2015
Completul compus din
Președinte: A. N.
Judecător: A. B. R.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-inculpat C. N. împotriva sentinței penale nr. 374/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat C. N., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat P. L., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul, lipsă fiind intimatul-parte civilă S. C. de Urgență Sfântul I. București și intimatul-parte vătămată O. G. F..
De asemenea, a răspuns interpret mimico – gestual Anicescu Ș. B., cu Autorizație pentru exercitarea profesiei nr.8 din 02.04.2015.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului – inculpat arată că, în raport de ceea ce a invocat în primul motiv de apel, și anume că nu s-au respectat dispozițiile mai multor texte de lege, cum ar fi art. 12 alin. 3, art. 83 lit. f Cod de procedură penală, apreciază că aceste transcrieri ale ședinței de la instanța de fond, depuse la dosar pentru acest termen, nu fac nici pe departe dovada că inculpatul ar fi fost asistat – având nevoi speciale și un anumit mod de a comunica – de către un interpret în limbaj mimico – gestual care să îl lămurească și să îi explice exact ceea ce spune și ceea ce semnează.
Inculpatul susține că a crezut că el este cel care trebuie să primească niște sume de bani pentru a recunoaște că nu l-a provocat nimeni și l-a înțepat pe partea vătămată cu cuțitul; inculpatul recunoaște fapta.
Arată că inculpatul scoate niște sunete însă modul în care poate percepe un eveniment este precar, nu înțelege tot și nu înțelege în sensul corect; este cert că inculpatul este o persoană cu dizabilități astfel că, în mod obligatoriu, trebuia să i se asigure interpret; în acest mod putea să solicite și administrarea unor probe în apărare, în acest mod asigurându-se egalitatea de arme juridice.
D. consecință, în aprecierea apărării, se impune casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public având în vedere că aspectele mai sus expuse reprezintă un prim motiv de apel, apreciază că se impune ca apărătorul ales al inculpatului să continue cu expunerea tuturor motivelor de apel, urmând ca ulterior acestui moment și parchetul să formuleze concluzii; în fața instanței de apel nu discutăm despre administrarea probei cu martori.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat, relativ la motivele de apel formulate, în afara probei cu 1 martor, nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administra, în plus, solicită să se constate că inculpatul, prin apărător, a invocat și împrejurarea că fapta fost greșit încadrată, că, în fapt, ar fi vorba despre lovituri și alte violențe cu reținerea agravantei în sensul că i-a fost pusă în pericol părții vătămate viața. Nu în ultimul rând, în motivele de apel a invocat și faptul că, deși s-a pus în discuție această scuză a provocării, instanța nu s-a mai pronunțat cu privire la această circumstanță.
La interpelarea instanței, apelantul inculpat, prin interpret de limbaj mimico-gestual, arată că are cunoștință de faptul că a dat declarație la Tribunalul G.; de asemenea, arată că nu a citit conținutul declarației date, însă a semnat-o fără să înțeleagă toate cuvintele, sensul acestora. Arată că nu a spus președintelui completului aceste aspecte, ci avocatului său care, întrucât se grăbea, l-a pus să semneze.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării; solicită să se constate că încă din faza de urmărire penală probele administrate au fost obținute fără să se aibă în vedere că inculpatul nu are posibilitatea și nu realizează ceea ce se întâmplă datorită dizabilității de care suferă; arată că inculpatul are și un retard astfel că, așa cum a arătat și în motivele de apel, era necesar și efectuarea unei expertize psihiatrice.
Astfel, solicită să se constate că inculpatul nu a beneficiat la instanța de fond de o apărare corectă, nerealizându-se ce i se întâmplă; ca urmare, neavând un translator de limbaj mimico gestual autorizat, apreciază că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar, în situația în care instanța va constata că inculpatul nu ar fi fost vătămat în drepturi și că nu era necesară asistarea lui de către un interpret în limbaj mimico – gestual, luând în analiză și certificatul medico – legal aflat la dosar din care rezultă că părții vătămate nu i-a fost pusă în pericol viața, solicită să se aprecieze dacă suntem, în prezența unei fapte de tentativă la omor ori a faptei prev. de art. 194 lit. e Cod penal.
În ceea ce privește circumstanța atenuantă a scuzei provocării solicită să se constate că din chiar depozițiile contradictorii ale părții vătămate și din declarațiile unuia dintre cei doi martori audiați în cauză, rezultă că inculpatul a fost provocat. Dealtfel, solicită să se constate că în dosarul de urmărire penală este depusă o fotografie din care rezultă că inculpatul, pe degetul arătător de la mână stângă, are o rană care, în mod evident naște întrebarea în ce condiții a fost produsă or, după susținerea inculpatului, când a lovit partea vătămată ținea cuțitul de lamă și nu prăsele pentru a nu lovi profund victima.
În final, analizându-se întreg materialul probator, solicită să se constate că inculpatul nu a avut intenția de a ucide partea vătămată, ci a avut intenția de a scăpa de strânsoarea de la gât exercitată asupra sa de către partea vătămată. Dealtfel, atât inculpatul cât și partea vătămată erau în stare profundă de ebrietate.
În consecință, solicită să se constate că față de poziția de recunoaștere a inculpatului și în situația în care s-ar reține circumstanța provocării, pedeapsa aplicată inculpatului poate fi redusă spre minimul general prevăzut de lege și, drept urmare, i se pot aplica disp. art. 91 Cod penal, respectiv suspendarea pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește latura civilă solicită să se constate că în necunoștință de cauză inculpatul a fost de acord cu tot ceea ce i s-a prezentat însă, în realitate, pretențiile Spitalului C. de Urgență nu sunt dovedite, ci doar sunt trecute pe un tabel fără să existe facturi sau orice fel de alte explicații din care să rezulte cum s-a ajuns la această sumă.
În ceea ce privește pretențiile părții civile apreciază că nu există nici un fel de dovadă, nici măcar pentru pretențiile materiale; referitor la daunele morale, în aprecierea apărării, nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la acestea. Ca atare, solicită respingerea pretențiilor civile ca nefiind dovedite.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază important să pornească de la un anume aspect și anume: la termenul anterior s-a sugerat că inculpatul nu poate să comunice, nu poate să vorbească; la acest termen s-au depus la dosar transcrierile, iar apărarea susține că inculpatul poate să vorbească însă mai puțin.
Din acele transcrieri rezultă, cu evidență, că s-a cunoscut că există o problemă medicale a inculpatului, iar acesta a cerut judecătorului fondului să vorbească mai rar, și astfel a înțeles ce se întâmplă; mai mult, nici inculpatul și nici apărătorului acestuia, nici o clipă nu au cerut să se desemneze un interpret de limbaj mimico – gestual. Este important de subliniat acest aspect întrucât există persoane în aceeași situație cu inculpatul care nu cunosc limbajul mimico – gestual.
În consecință, întrucât din acele transcrieri rezultă că inculpatul a înțeles acuzația care i se aduce, a înțeles consecințele care decurg din procesul penal, apreciază că nu ne aflăm în prezența unei nulități care să conducă la trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică, practica și doctrina au statuat că are relevanță în stabilirea intenției indirecte a inculpatului de a ucide, obiectul vulnerant folosit în cazul de față un cuțit apt să producă decesul, zona vizată – abdomenul, precum și intensitatea loviturii – se poate observa cât de intensă a fost lovitura din concluziile raportului de expertiză medico – legală.
Faptul că nu i-a pus în primejdie viața persoanei vătămate nu reprezintă un criteriu după care să se facă aprecieri asupra intenției cu care s-a acționat, astfel încât, în această cauză, apreciază că este corectă încadrarea juridică de tentativă la omor și nu aceea de vătămare corporală.
În ceea ce privește provocarea, faptul că a fost strâns de gât de către persoana vătămată, martorii audiați în această cauză în cursul urmăririi penale infirmă această teză lansată de către inculpat; dealtfel, această provocare înseamnă săvârșirea faptei sub imperiul unei puternice emoții or, chiar apărătorul ales al inculpatului, după ce a discutat despre provocare, a spus că inculpatul și-a provocat o rană la mână pentru că ținea cuțitul de lamă pentru a nu provoca niște vătămări mai grave persoanei vătămate, ceea ce presupune că era foarte lucid și realiza consecințele pe care le are acțiunea sa, astfel că se exclude săvârșirea faptei sub imperiul unei puternice emoții.
Referitor la latura civilă, apreciază că spitalul și-a dovedit pretențiile prin deconturile aflate în spatele cererii de constituire parte civilă; cu privire la persoana vătămată constituită parte civilă în această cauză, arată că inculpatul, pe deplin conștient, semnând chiar cu mâna sa declarația dată în fața primei instanțe, a achiesat la pretențiile acesteia, astfel că partea civilă nu mai trebuia să facă nici o dovadă.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Apelantul – inculpat, prin interpret de limbaj mimico gestual, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales; regretă sincer cele întâmplate. La acest moment vorbește cu partea vătămată, au greșit amândoi.
Recunoaște situația de fapt astfel cum a fost reținută în rechizitoriu; a înțepat partea vătămată cu cuțitul pentru că nu mai avea aer, aceasta îl strângea de gât.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 374/29.06.2015, Tribunalul G. – Secția Penală în baza art.386 alin.1 c.p.p. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. N. din infracțiunea de tentativă la omor prev.de art.32 alin.1 C.p. rap. la art.188 C.p. în infractiunea de tentativă la omor prev. de art.32 alin.1 C.p. rap. la art.188 C.p. corob. cu art. 199 alin.1 C.p.
În temeiul art. 32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 C.p. corob. cu art.199 alin.1 C.p. cu aplic. art.396 alin.10 C.p.p. a condamnat pe inculpatul C. N. la 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 67 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C.p pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
In baza art. 65 C.p. a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C.p.
Pedeapsa se execută în regim de detenție.
În baza art. 399 alin.1 C.p.p. a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul C. N. prin încheierea din data de 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul G..
A constatat că S. C. de Urgență ,,Sfântul I.,, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.245,90 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate persoanei vătămate O. G. F..
A constatat că persoana vătămata O. G. F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune morale și materiale.
În baza art. 25 C.p.p. corob. cu art.23 alin.3 C.p.p., art.397 C.p.p. rap. la art.1349, art.1357 C.civ a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de Urgență ,,Sfântul I.,, și a obligat pe inculpatul C. N. la plata sumei de 5.245,90 lei la care se adaugă dobânda legală, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 25 C.p.p. corob. cu art.23 alin.3 C.p.p., art.397 C.p.p. rap. la art.1349, art.1357 C.civ a admis acțiunea civilă formulată de către partea civila O. G. F. și obligat pe inculpatul C. N. la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale și materiale.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b C.p. a confiscat de la inculpat cuțitul cu plasele din material plastic de culoare roșie, cu o lungime de 12 cm, folosit la săvârșirea infracțiunii, cuțit ce a fost ridicat și sigilat cu sigiliu Mai_ și aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului G..
În baza art.274 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală și instanță).
În baza art.272 C.p.p. onorariile avocaților din oficiu în sumă de 400 lei fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției (200 lei pentru av. B. C. – inculpat și 200 lei pentru av. P. R. – persoana vătămată).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 06.02.2015, emis în dosarul nr.509/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2015 sub nr._ a fost trimis în judecată, sub control judiciar, inculpatul C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art.32 alin.1 rap. la art.188 C.p.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 30.08.2014 numita B. A. din cadrul Spitalului C. de Urgență ,,Sfântul I." București a sesizat organele de poliție prin serviciul 112 cu privire la faptul că la Secția UPU a spitalului s-a prezentat numitul O. G. F. în vârstă de 30 de ani din . G., care prezenta o plagă înjunghiată la nivelul abdomenului.
Din actele dosarului s-a reținut următoarea situație de fapt:
In seara zilei de 30.08.2014, în urma unei altercații, inculpatul C. N. i-a aplicat persoanei vătămate O. G. F. o lovitură cu un cuțit în zona abdominală, provocându-i o leziune ce a necesitat pentru vindecare 22-25 de zile de îngrijire medicală, leziune ce nu i-a pus victimei viața în primejdie.
Actul de inculpare se probează cu: declarație persoană vătămată (f.32); proces verbal de cercetare la fața locului (f.35); planșă foto (f.39,50); acte medicale (f.57); raport de expertiză medico-legală (f.53); declarații inculpat (f.5,11,34); declarații martori (f.18-30); proces verbal predare primire (f.61), fișă cazier (f.13).
In concluziile raportului de primă expertiză medico-legală nr. A1-D/195/01.09.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală G. se reține că: "Numitul O. G. F. a prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă în data de 30.08.2014 prin lovire cu corp dur taietor/înțepător, pentru care a necesitat 22-25 de zile de îngrijire medico-legală. Leziunea traumatică constatată nu a fost de natură a pune viața victimei în primejdie și nu constituie infirmitate".
Prin încheierea din data de 03.03.2015 judecatorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.509/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. privind pe inculpatul C. N..
Din ansamblul probator administrat în cauză (declarații inculpat, declarații persoană vătămată, certificat naștere C. D. - mama persoanei vătămate - f.59) rezultă faptul că inculpatul (unchi) și victima (nepot) sunt membrii de familie conform art.177 alin.1 lit.a C.p.
În consecință, față de cele mai sus reținute, în baza art.386 alin.1 C.p.p. instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul C. N. din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art.32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 C.p. în infracțiunea de tentativă la omor prev. de art.32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 C.p. corob. cu art.199 alin.1 C.p.
În drept, fapta inculpatului C. N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art.32 alin.1 rap. la art.188 C.p. corob. cu art.199 alin.1 C.p.
La termenul din data de 08.04.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art.374 alin.4 C.proc.pen. motiv pentru care a fost ascultat potrivit disp. art.375 alin.1 C.proc.pen. cu privire la recunoașterea săvârșirii faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și la acordul de a fi judecat în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (f.43).
În cursul judecății a fost audiat inculpatul care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, a fost de acord ca judecata să se efectueze cu probele administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le-a însușit. Inculpatul nu a solicitat administrarea de noi probe și nici administrarea probei cu acte în circumstanțiere.
În acest context, instanța a considerat că probele care susțin vinovăția inculpatului în cauză sunt dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prin urmare, instanța a constatat că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, motiv pentru care a operat răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
Având în vedere cele expuse și luând în considerare faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare generale reglementate de art.74 C.pen., în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului.
În speță, instanta de fond a reținut că inculpatul C. N. atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
Pe de altă parte, instanța a reținut amploarea și gravitatea activității infracționale a inculpatului raportate la modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei deduse judecății.
A mai reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar.
Instanța de fond a luat act că S. C. de Urgență "Sfântul I." București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.245,90 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate persoanei vătămate O. G. F..
Persoana vătămată O. G. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 de lei reprezentând daune morale și materiale.
În speță, s-a constatat că în cauza sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită a inculpatului, prejudiciul moral suferit de partea civilă, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția dovedită a inculpatului.
Tribunalul a apreciat că în cauză se justifică acordarea daunelor morale în compensarea suferințelor psihice și fizice îndurate de partea civilă O. G. F. ca urmare a faptei inculpatului.
În declarația dată în ședința publică din data de 23.06.2015 (f.99) inculpatul C. N. a arătat că este de acord să-i plătească persoanei vătămate suma de 20.000 lei solicitată și că este de acord să achite pretențiile formulate de S. "Sfântul I.", motiv pentru care instanța a aplicat dispozițiile art.23 alin.3 teza I C.p.p., care prevăd că: "In cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de motivele consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, conform art. 402 Cod procedură penală.
În motivarea scrisă a apelului, inculpatul C. N. a arătat că atât organul de cercetare penală, procurorul, cât și instanța care a judecat fondul nu au ,,observat” că inculpatul este o persoană cu grave deficiențe de auz și vorbire, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 3, 4 și art. 83 lit. f Cod procedură penală era obligatorie asigurarea prezenței unui interpret mimico-gestual. Întrucât inculpatul prezintă și tulburări psihice, alături de handicapul amintit, se impunea potrivit art. 184 Cod procedură penală dispunerea unei expertize psihiatrice medio-legale, probă care putea lămuri dacă acesta a avut discernământ în momentul săvârșirii faptei.
Inculpatul C. N. a mai arătat că apărătorul din oficiu a tratat cu superficialitate cauza, iar instanța nu a dat dovadă de rol activ în dovedirea adevărului și nu a sancționat în niciun fel modul în care a fost redactat rechizitoriul.
Un alt motiv de apel invocat de inculpatul C. N. se referă la faptul că încadrarea juridică corectă a faptei este art. 194 lit. e Cod penal.
Inculpatul C. N. a mai invocat că, deși la termenul din data de 20 mai 2015 când s-a luat pentru prima dată cauza spre a fi judecată pe fond (repunându-se mai apoi pe rol) s-a pus în discuția părților admiterea aplicării circumstanței atenuante prev. de art. 75 punctul 1 Cod penal, iar la pronunțarea în cauză la data de 29.06.2015 prin sentința penală nr. 374 nu s-a mai amintit de circumstanța legală invocată. Totodată, inculpatul a mai invocat pedeapsa prea mare aplicată în primă instanță.
Un ultim motiv de apel a vizat latura civilă a cauzei, pretențiile S. C. de Urgență "Sfântul I." București nefiind dovedite cu acte și facturi justificative, iar cu privire la pretențiile părții civile O. G. F. s-a invocat faptul că nu s-a arătat explicit ce sumă este cerută cu titlu de daune morale și ce sumă cu titlu de daune materiale și nu sunt indicate nici mijloacele de probă care să justifice pretențiile.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 Cod procedură penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea inculpatului C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
Probele administrate de către procuror în faza de urmărire penală confirmă vinovăția inculpatului C. N. în săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.
De asemenea, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, instanța, judecând apelul ,,desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.”
Aspectele invocate de inculpatul C. N. referitoare la lipsa unui translator de limbaj mimico gestual autorizat nu se încadrează în categoria nulităților absolute prev. de art. 281 Cod procedură penală, singurele care atrag trimiterea spre rejudecare a cauzei, iar o lipsă de procedură, celălalt motiv de apel care ar fi putut determina soluția solicită de inculpat, nu a fost invocată de acesta.
Din transcrierile ședințelor de judecată de la instanța de fond rezultă că problema medicală a inculpatului, care este o persoană cu deficiențe de auz și vorbire, a fost cunoscută de instanță. Tribunalul G. – Secția Penală a făcut demersuri pentru perceperea corectă de către inculpat a modulului de desfășurare a procesului penal, prin adresarea de întrebări care să lămurească împrejurarea dacă inculpatul a conștientizat corect toate aspectele și, atunci când era necesar, repetarea chestiunilor care nu au fost înțelese, inculpatul exprimându-se personal în fața instanței de fond, astfel cum rezultă din transcrierile ședințelor de judecată. Trebuie precizat că inculpatul nu este o persoană surdo-mută, a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat din oficiu și, fiind școlarizat, a citit declarațiile date și le-a însușit prin semnare. În aceste condiții, Curtea constată că nu era necesară asistarea inculpatului de către un interpret în limbaj mimico – gestual, inculpatul înțelegând acuzația care i se aduce, consecințele care decurg din procesul penal și ceea ce semnează.
Nici critica privind nedispunerea unei expertize psihiatrice medio-legale, probă care putea lămuri dacă inculpatul a avut discernământ în momentul săvârșirii faptei nu poate fi primită. Inculpatul prezintă deficiențe de auz și vorbire, acestea neavând nicio consecință asupra discernâmântului, din nicuna din mijloacele de probă aflate la dosar nu rezultă că inculpatul ar prezenta tulburări psihice și nici comportamentul acestuia în timpul ședințelor de judecată nu este de natură să creeze îndoieli asupra stării sale psihice.
După ascultarea inculpatului, instanța admite cererea de judecare potrivit procedurii prev. de art. 374 alin. 4 și 375 Cod procedură penală. După acest moment, inculpatul nu mai poate renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit să prevadă o asemenea posibilitate, a prevăzut-o expres). Ca urmare, nefiind prevăzută posibilitatea de revenire asupra declarației de recunoaștere, rezultă caracterul irevocabil al acesteia, astfel că nu se poate critica în prezentul apel situația de fapt descrisă în actul de sesizare. În aceste condiții, Curtea constată, în ceea ce privește provocarea, că inculpatul învederează o altă situație de fapt decât cea descrisă în rechizitoriu și recunoscută în totalitate de inculpat, referindu-se la împrejurarea că a fost strâns de gât de către persoana vătămată, de altfel, o asemenea susținere fiind infirmată de martorii audiați în această cauză în cursul urmăririi penale.
Solicitarea inculpatului C. N. prin apărător de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, este lipsită de fundament legal.
În art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal se arată că fapta prevăzută în art. 193 care a cauzat punerea în primejdie a vieții persoanei se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În art. 188 alin. (1) Cod penal se arată că uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește.
Curtea constată că prezintă relevanță în stabilirea intenției indirecte a inculpatului C. N. de a ucide, obiectul vulnerant apt să producă decesul – un cuțit, zona vizată – abdomenul, precum și intensitatea loviturii care rezultă din concluziile raportului de expertiză medico – legală.
Față de gravitatea infracțiunii săvârșită de către inculpatul C. N., cât și de periculozitatea acestuia, care i-a aplicat persoanei vătămate O. G. F. o lovitură cu un cuțit în zona abdominală, provocându-i o leziune ce a necesitat pentru vindecare 22-25 de zile de îngrijire medicală, Curtea apreciază că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prev. de art. 74 Cod penal, corespunde scopului procesului penal.
Potrivit art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal pot constitui circumstanțe atenuante judiciare eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.
Nu se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a Cod penal în condițiile în care nu au fost identificate eforturi depuse de inculpat pentru a înlătura urmele infracțiunii comise. De asemenea, nu sunt îndeplinite și condițiile impuse de art.75 alin.2 lit.b Cod penal întrucât, în speță, nu se identifică împrejurări legate de infracțiunea comisă, care să diminueze gravitatea acesteia sau periculozitatea autorului, ci, dimpotrivă, aspectele evidențiate relevă că infracțiunea respectivă a fost suficient de gravă, iar împrejurările și modalitatea de săvârșire, probează, din
partea inculpatului un potențial criminogen destul de ridicat.
Curtea constată sub aspectul laturii civile a cauzei că prin hotărârea apelată a fost dată o dezlegare corectă acțiunilor civile exercitate în procesul penal, întrucât inculpatul a recunoscut pretențiile civile în mod expres, instanța aplicând dispozițiile art.23 alin.3 teza I Cod procedură penală, iar cu privire la pretențiile părții civile O. G. F. s-a arătat explicit ce sumă este cerută cu titlu de daune morale (10.000 lei) și ce sumă cu titlu de daune materiale (10.000 lei).
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. N., iar față de culpa procesuală a acestuia, va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
În baza art.275 alin.6 Cod procedură penală, onorariu cuvenit interpretului mimico-gestual în echivalentul a 3 ore, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr.374/29.06.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.275 alin.6 Cod procedură penală, onorariu cuvenit interpretului mimico-gestual în echivalentul a 3 ore, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. A. B. R.
GREFIER
A. P.
Red. R.A.B.
Dact.G.P.
6 ex./18.01.2016
Red. C. C. – Tribunalul G. – Secția Penală
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1254/2015.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
