Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 354/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 5317/1748/2013
DOSAR NR._
3189/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 354
Ședința publică din data de 04.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DOLACHE DAMIAN
Judecător: G. R.
Grefier: I. C. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către apelantul-inculpat M. P. împotriva Sentinței penale nr. 337/19.06.2014 pronunțată de către Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această Decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.02.2015, respectiv pentru data de 04.03.2015, astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 337/19.06.2014, Judecătoria Cornetu în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul M. P. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal din 1969 a revocat liberarea condiționată privind restul de 812 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 463/10.02.2006 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 409/13.03.2007 a Curții de Apel București – Secția II-a Penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 812 zile închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.1259/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 19.08.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 03.03.2012, în jurul orelor 22,00, inculpatul M. P. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 401A din ., fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 24.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În ședința de judecată din data de 05.06.2014 inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 375 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.03.2012, în jurul orelor 22,00, inculpatul M. P. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 401A din ., fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, Judecătoria a apreciat, raportat și la antecedența infracțională a inculpatului (starea de recidivă că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul M. P..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului M. P. care, la data de 03.03.2012, în jurul orelor 22,00, a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 401A din ., fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
Intrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiuneile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 463/10.02.2006 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 409/13.03.2007 a Curții de Apel București – Secția II-a Penală, în sarcina acestuia urmează a fi reținute și dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969.
Sub aspect subiectiv inculpatul a acționat cu intenție indirectă.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal din 1969, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului Penal; limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială; gradul de pericol social al faptelor pe care instanța îl apreciază ca fiind mediu, raportat la faptul că inculpatul a condus fără a avea deprinderile necesare și sub influența alcoolului un autovehicul pe un drum județean intens circulat, în timpul nopții, când vizibilitatea este redusă, la relațiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulației pe drumurile publice; persoana și conduita inculpatului – acesta este în vârstă de 38 ani, este recidivist condamnat anterior inclusiv pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere, studii 2 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, Judecătoria îi va interzice inculpatului, în baza art. 65 alin. 1 Cod penal cu aplicarea la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.În motivele scrise de apel, inculpatul M. P. prin apărător a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut dispozițiile art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și nu art. 310 Cod penal și art. 3201 pct. 7 Cod procedură penală.
2.A solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a denunțului formulat, prin reducerea pedepsei aplicată de către instanța de fond.
3.Un al doilea motiv din cererea scrisă de apel, se referă la achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d VCPP și art. 10 lit. b1 rap. la art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, susținând că s-a deplasat pe drumul comunal la o oară târzie și fără a pune în pericol circulația pe drumurile publice.
Examinând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică prin condamnarea inculpatului M. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal.
Critica inculpatului M. P., prin apărător, în sensul aplicării dispozițiilor art. 13 VCP nu poate fi primită de instanța de apel în condițiile în care aplicarea legii penale mai favorabilă se identifică în raport de dispozițiile art. 5 din NCP.
Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 265/06.05.2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul Penal sunt constituționale în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În raport de aceste dispoziții, în mod corect instanța de fond a stabilit că starea de recidivă în care se află inculpatul M. P. este mai favorabilă în raport de dispozițiile VCP.
Lipsită de fundament legale este și susținerea apărării în sensul aplică dispozițiilor art. 3201 VCPP și nu a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, atâta timp cât potrivit art. 108 din legea nr. 255/2013, la data intrării în vigoare a prezentei legi s-a abrogat Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 78 din 30.04.1997, cu modificările și completările ulterioare, și art. III, din Legea nr. 281/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publică în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 468 din 01.07.2003.
Cu privire la reducerea cu 1/2 a pedepsei aplicate, în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.
În primul rând denunțul formulat de către inculpatul M. P. se află potrivit adresei nr. 2277D/P/2014, emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în lucru la organele de poliție judiciară care au fost delegate să efectueze acte și activități de urmărire penală în cauză.
În al doilea rând infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. P. și condamnarea în primă instanță la pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv aceea de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 VCP, nu este prevăzută în art. 2 lit. h din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, pentru a fi aplicabile art. 19 din Legea nr. 682/2002, în cazul în care s-ar fi materializat denunțul în cauză.
Nici dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu ar fi fost aplicabile în cauză în cazul tragerii la răspundere penală a unei persoane, dispozițiile art. 2-10 referindu-se la traficul de droguri, neavând legătură cu infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 VCP.
Referitor la achitarea inculpatului M. P. în conformitate cu art. 10 lit. d VCPP, Curtea constată nefondată susținerea apărării în condițiile în care probele administrate în cursul urmăririi de către procuror confirmă recunoașterea în totalitate a faptei dedusă judecății, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, de către instanța de fond.
Nefondat este și motivul de apel formulat de către inculpatul M. P., prin apărător, în sensul aplicării dispozițiilor art. 181 VCP, în condițiile în care fapta de conducere fără permis pe drumurile publice a unui autovehicul, este una de pericol.
Conform fișei de cazier judiciar, inculpatul M. P. a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie întrucât prin decizia penală nr. 463/10.03.2006 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală nr. 409/13.03.2007 a Curții de Apel București, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și conducere fără permis la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, fiind liberat în data de 11.05.2010, cu un rest de pedeapsă de 812 zile.
Astfel, în raport de antecedența penală a inculpatului M. P., aplicarea dispozițiilor art. 181 VCP, este lipsită de fundament legal.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. P..
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 337/19.06.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul M. P. la 200 Iei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. D. G. R.
GREFIER
I. C. M.
Red. G.R.
Dact.G.P.
4 ex.
Red. N.C. M. – Judecătoria Cornetu
| ← Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Decizia nr. 425/2015.... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
