Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 453/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 453/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 7267/121/2014
Dosar nr._
858/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.453/A
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul P. E. împotriva Sentinței penale nr.23/F din data de 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat P. E., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul ales, avocat I. V., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii . nr._/2015 (atașată la fila 14 din dosar), precum și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. I., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 15 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului din oficiu, ca urmare a prezentării avocatului ales al apelantului inculpat.
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând, însă, că își menține poziția procesuală, de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii imputate.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului declarat de acesta, desființarea parțială a sentinței pronunțate de prima instanță și, în rejudecarea cauzei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate prin acea hotărâre. În acest sens, solicită să se aibă în vedere poziția procesuală a inculpatului, de recunoaștere a infracțiunii și de colaborare cu organele de urmărire penală, pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care săvârșesc infracțiuni de aceeași natură, conștientizarea de către acesta a gravității acțiunii sale, lipsa antecedentelor penale, dar și împrejurarea că este o persoană integrată social. Consideră că scopul pedepsei respective poate fi atins și fără privare de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, conform dispozițiilor art.91 din Codul penal, întrucât, în opinia apărării, inculpatul îndeplinește toate condițiile prevăzute de textul de lege invocat, urmând a se stabili un termen de încercare maxim, pe durata căruia acesta se obligă să respecte cu strictețe obligațiile ce îi vor fi impuse.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, în speță, s-a făcut o justă individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului, inclusiv sub aspectul modalității de executare a acesteia. Arată că atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii ce face obiectul judecății, a fost avută în vedere de către prima instanță, care a stabilit o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, dând efect beneficiului atras de urmarea procedurii simplificate de judecată. Apreciază că, față de gravitatea infracțiunii săvârșite (trafic de droguri de risc) și valoarea sumei de bani obținute din vânzarea acelor substanțe, dar și având în vedere frecvența și amploarea acestui tip de fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, nu se justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, fiind necesară plasarea sa în regim de detenție. Întrucât, în speță, a fost dispusă măsura confiscării unor sume de bani, cu care inculpatul a fost de acord, însă acele sume de bani nu se mai află în posesia acestuia, consideră că se impune a fi menținută măsura sechestrului asigurător instituit în faza de urmărire penală asupra sumelor de bani menționate în ordonanța procurorului, pentru a garanta executarea confiscării extinse, apreciind că o astfel de dispoziție este în favoarea inculpatului. Totodată, consideră că se impune înlăturarea dispoziției de interzicere, ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie, a exercitării dreptului prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal (dreptul de a alege), care nu are nicio legătură cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat. În consecință, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, sub cele două aspecte anterior menționate, desființarea parțială a sentinței primei instanțe și, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul celor deja precizate.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul cu privire la aspectele invocate de reprezentantul Ministerului Public, arată că se raliază concluziilor acestuia, numai în ceea ce privește menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de bani, apreciind, în cazul dispozițiilor art.66 alin.1 lit.d din Codul penal, că prima instanță a făcut o apreciere corectă asupra pedepselor complementare și accesorii stabilite.
Apelantul inculpat P. E., personal, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă, susținând că a fost unica greșeală din viața sa, pe care nu o va mai repeta, întrucât perioada petrecută în arest preventiv l-a făcut să conștientizeze gravitatea acelei fapte. Precizează că, la momentul respectiv, avea un loc stabil de muncă, din care obținea venituri licite și că are o situație familială foarte bună.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.23/F din data de 11 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul Ialomița – Secția Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul P. E. (fiul lui C. și N., născut la data de 26 octombrie 1980 în localitatea Slobozia M., Republica M., CNP_, domiciliat în municipiul G., ., ., .) la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc.
A interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d din Codul penal, pe o perioadă de 1 an.
În temeiul art.65 alin.1, 3 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, executabilă din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În temeiul art.399 alin.1 rap. la art.362 și art.208 din Codul de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art.72 alin.1 teza I din Codul penal, a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 05 noiembrie 2014 până la zi.
În temeiul art.16 alin.1 din Legea nr.143/2000, a dispus confiscarea cantităților de 369,49 grame, 5,31 grame și 1,41 grame de canabis, a unui cântar și a 8 ambalaje pe care s-a pus în evidență D9 THC, indisponibilizate conform dovezilor . nr._ din data de 14 noiembrie 2014 și, respectiv, . nr._ din data de 20 noiembrie 2014.
În temeiul art.16 alin.2 din aceeași lege, a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 12 lei (chitanța nr._ din data de 18 noiembrie 2014, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București), 1.605,10 euro (chitanța de depunere numerar nr._ din data de 19 noiembrie 2014, emisă de BCR) și 5 lire sterline (chitanța de depunere numerar nr._ din data de 04 decembrie 2014, emisă de BCR).
În temeiul art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000, a dispus distrugerea drogurilor ridicate în vederea confiscării, conform art.574 lit.d din Codul de procedură penală, păstrarea de contraprobe fiind obligatorie.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul (sesizat prin Rechizitoriul nr.451/D/P/2014 din data de 10 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală) a stabilit următoarea situație de fapt, recunoscută de inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată:
În perioada octombrie - noiembrie 2014, inculpatul P. E. a vândut colaboratorului B. S. cantitatea de 382,4 grame de canabis, în schimbul sumei de 1.600 euro.
Astfel, la data de 29 octombrie 2014, colaboratorul B. S. s-a întâlnit cu inculpatul în localitatea Slobozia Nouă, județul Ialomița, ocazie cu care acesta i-a remis cantitatea de aproximativ 400 grame de cannabis (ambalată în opt pachete învelite în bandă adezivă de culoare alb-gălbui), un plic din plastic transparent (conținând o mostră din substanța anterior menționată), precum și un cântar electronic (de culoare neagră).
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 12 noiembrie 2014, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, probele anterior menționate au fost constituite din 380,4 grame de cannabis (din care cantitatea de 5,31 grame a fost prelevată drept contraprobă), 2,07 grame de cannabis și, respectiv, un cântar pe care s-a pus în evidență D9-Tetrahydrocannabinol (D9 THC).
După remiterea drogurilor, conform discuțiilor telefonice purtate între inculpat și colaborator, aceștia au convenit ca prețul de 1.600 euro să fie plătit de către cel din urmă la o dată ulterioară. În acest sens, inculpatul și colaboratorul au convenit să se întâlnească din nou în aceeași localitate. Astfel, la data de 05 noiembrie 2014, inculpatul s-a reîntâlnit cu colaboratorul, care i-a remis acea sumă de bani. Cu aceeași ocazie, inculpatul urma să primească și suma de 4.400 euro, pentru o altă cantitate de un kilogram de cannabis, pe care, în convorbirile telefonice anterioare, se angajase să o predea colaboratorului, dar pe care nu a avut-o asupra sa la întâlnirea respectivă.
Inculpatul a fost depistat de organele de urmărire penală la scurt timp după ce a primit suma de 1.600 euro, reprezentând contravaloarea cantității de 382,4 grame de cannabis, pe care i-a remis-o colaboratorului în data de 29 octombrie 2014, fiind întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii.
Pentru a stabili această situație de fapt, Tribunalul a avut în vedere următoarele mijloace de probă (necontestate de inculpat): procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „B. I.” (nume de cod) și de ofițerii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog; declarațiile persoanelor audiate în calitate de martori amenințați B. S. (colaborator), P. N. și B. S.; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental; raportul de constatare tehnico-științifică anterior menționat; chitanțele de depunere a sumelor de bani ridicate de la inculpat și indisponibilizate; declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
La individualizarea pedepsei principale, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 alin.1 din Codul penal, reținând, prin prisma acestora, cantitatea mare a drogurilor ce fac obiectul infracțiunii deduse judecății, împrejurarea că inculpatul a luat măsuri pentru a înlesni colaboratorului căruia i-a vândut acele droguri activitatea de valorificare a acestora, prin punerea la dispoziție a unui cântar (împrejurări considerate a dovedi că inculpatul percepea desfășurarea activităților legate de droguri drept o modalitate de a avea un loc de muncă în România), conduita procesuală (doar parțial sinceră în faza de debut a urmăririi penale) și circumstanțele personale (dovedită prin înscrisurile depuse la dosar).
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 16 februarie 2015) inculpatul P. E. (prin cereri formulate atât personal, cât și prin apărătorul său ales, ambele nemotivate).
Cererile de apel ale inculpatului au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 06 martie 2015.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a criticat numai modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate de prima instanță, solicitând suspendarea sub supraveghere a acesteia, în condițiile art.91 și urm. din Codul penal.
Inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând, însă, că își menține poziția procesuală de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii imputate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticii anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, însă pentru alte motive decât cel invocat de inculpat, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corespunzătoare probatoriului cauzei, recunoscută întocmai de către inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată și, de asemenea, o încadrarea juridică legală.
Astfel, este indubitabil că, la data de 29 octombrie 2014, inculpatul i-a remis colaboratorului B. S. cantitatea de 382,47 grame de cannabis, pentru care cel din urmă i-a plătit, la data de 05 noiembrie 2014, suma de 1.600 euro (pusă la dispoziție de către organele de urmărire penală, recuperată ulterior și restituită I.G.P.R., din fondurile căruia a provenit).
De asemenea, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă principală legal stabilită și just individualizată, a cărei durată (2 ani închisoare) nu a fost contestată de acesta.
Cererea inculpatului, de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei principale, în condițiile art.91 și urm. din Codul penal, este nefondată.
În acest sens, Curtea constată că simpla aplicare a pedepsei respective, neurmată de executarea sa efectivă, nu este suficientă, nici pentru justa sancționare a inculpatului, în raport cu gravitatea infracțiunii comise, nici pentru îndreptarea sa și prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni de către acesta.
Astfel, Curtea reține, în primul rând, că infracțiunea dedusă judecății este gravă, având în vedere natura și, îndeosebi, cantitatea mare a drogului traficat (382,47 grame de cannabis), operațiunea în forma căreia s-a materializat traficul (vânzare), suma de bani pretinsă și obținută de inculpat din acea operațiune (1.600 euro).
În al doilea rând, Curtea reține, pe baza probatoriului cauzei (necontestat), că inițiativa punerii în vânzare de cannabis a aparținut, în exclusivitate, inculpatului, care, împreună cu un alt cetățean moldovean (rămas neidentificat), a căutat cumpărători pentru minimum un kilogram din acel drog, contactându-l în acest sens pe martorul B. S. (care a denunțat fapta respectivă și a acceptat să colaboreze cu organele de urmărire penală), iar, în acest context, i-a remis acelui martor cantitatea anterior menționată, în schimbul prețului deja precizat, stabilind, totodată, perfectarea unei tranzacții ulterioare, pentru încă un kilogram de cannabis, ce urma a fi vândut de către el cu suma de 4.400 euro, împrejurări ce dovedesc că inculpatul era o persoană versată în astfel de operațiuni, care deținea deja o piață de aprovizionare cu acel tip de drog și căuta să-și creeze o piață de desfacere a acestuia pe teritoriul României, prezentând astfel un potențial criminogen ridicat, ce, în lipsa detenției efective, îl expune unui risc major de repetare a aceluiași tip de comportament infracțional, acordarea beneficiului solicitat putând chiar să-l încurajeze în această direcție, prin inducerea impresiei că infracțiunea săvârșită nu este atât de gravă, de vreme ce s-a optat pentru sancționarea lui cu o pedeapsă neprivativă de libertate.
Circumstanțele personale invocate, care nu sunt unele excepționale, ci, dimpotrivă, absolut firești, sunt lipsite de relevanță, câtă vreme nu au fost apte să-l determine pe inculpat la un comportament social adecvat, neavând un efect inhibitor pentru tendințele sale infracționale, iar conduita procesuală sinceră este și ea normală, fiind aproape inevitabilă, în contextul prinderii în flagrant.
Curtea identifică, însă, din oficiu, motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței penale apelate, urmând să procedeze la reformarea corespunzătoare a acesteia.
Astfel, sub un prim aspect, Curtea constată lipsa de temei a dispoziției primei instanțe, de interzicere, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, a exercitării dreptului prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal (dreptul de a alege).
Impunerea acestei interdicții (pe care prima instanță nu a motivat-o) nu este nici necesară, întrucât dreptul la care ea se referă nu are vreo legătură cu săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, nici proporțională cu scopul ce ar putea fi urmărit prin dispunerea sa, deoarece infracțiunea respectivă este lipsită de elemente particulare apte să justifice o astfel de interdicție, care, drept urmare, va fi înlăturată.
Sub un alt doilea aspect, Curtea constată indicarea greșită a temeiului legal al confiscării, de la inculpat, a sumelor de 12 lei, 1.605,10 euro și 5 lire sterline.
Astfel, sumele respective nu au fost dobândite de inculpat din vânzarea drogului ce constituie obiectul material al infracțiunii deduse judecății, al cărui preț, de 1.600 euro, a fost plătit acestuia numai cu bancnote puse la dispoziție de către organele de urmărire penală, ulterior recuperate și restituite I.G.P.R (din fondurile căruia au provenit), aspecte ce rezultă din procesele-verbale de consemnare a seriilor acelor bancnote și, respectiv, de constatare a infracțiunii flagrante (filele 97-106, d.u.p.). Prin urmare, cu privire la sumele anterior menționate, nu sunt incidente dispozițiile at.16 alin.2 din Legea nr.143/2000 (republicată).
În mod corect, se impune ca acele sume de bani să facă obiectul confiscării extinse de la inculpat (măsură necontestată, în materialitatea ei, de către acesta), potrivit art.1121 alin.1 lit.a, alin.2 și alin.4 din Codul penal. În acest sens, Curtea reamintește că, în speță, există motive pertinente și suficiente pentru a crede că inculpatul se ocupa de mai multă vreme cu traficul de droguri, arătându-și disponibilitatea de a furniza, la cerere, cantități mari de cannabis și, totodată, constată că acesta nu a oferit nicio explicație cu privire la proveniența sumelor respective (cu a căror confiscare a și fost de acord), astfel că nu se poate reține, în mod rezonabil, originea licită a acestora. Raportat la împrejurările anterior menționate, Curtea are convingerea că sumele în discuție au provenit din activități infracționale similare celei care face obiectul trimiterii în judecată a inculpatului, astfel că este necesară confiscarea lor.
Sub un al treilea aspect, Curtea observă că, în faza de urmărire penală, a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani anterior menționate, prin Ordonanța nr.451D/P/2014 din data de 06 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală (filele 122-124, d.u.p.), împrejurare ignorată de prima instanță, care, potrivit art.404 alin.4 lit.c din Codul de procedură penală, avea obligația de a se pronunța asupra măsurii respective.
Întrucât, cu privire la acele sume de bani, instanța de apel va dispune măsura confiscării extinse, pentru argumentele deja expuse, iar acestea au fost deja indisponibilizate, potrivit chitanțelor menționate în dispozitivul sentinței penale atacate (filele 125-127, d.u.p.), Curtea apreciază că menținerea sechestrului asigurător asupra lor este necesară, în vederea executării acelei măsuri, fără ca o astfel de dispoziție să fie în defavoarea inculpatului (singurul care a declarat apel în cauză), deoarece, astfel, acesta nu va mai fi executat asupra altor bunuri, în legătură cu măsura respectivă.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul P. E., va desființa, în parte, sentința penală atacată de acesta, în limitele deja precizate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de reformare.
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 05 noiembrie 2014 până la zi.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant (judecat în stare de arest preventiv) până la prezentarea apărătorului ales al acestuia (care nu a putut fi contactat la înregistrarea cauzei în apel), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul P. E. împotriva Sentinței penale nr.23/F din data de 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Înlătură dispoziția privind interzicerea, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, a exercitării dreptului prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal.
În temeiul art.1121 alin.1 lit.a, alin.2 și alin.4 din Codul penal, dispune confiscarea extinsă, de la inculpat, a sumelor de 12 lei, 1.605,10 euro și 5 lire sterline.
În temeiul art.404 alin.4 lit.c din Codul de procedură penală, menține măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumelor de bani anterior menționate prin Ordonanța nr.451D/P/2014 din data de 06 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală (filele 122-124, d.u.p.), în vederea executării măsurii confiscării extinse.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 05 noiembrie 2014 până la zi.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 24 aprilie 2015
T.Ialomița - jud.T.M.
| ← Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
