Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Decizia nr. 347/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 347/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 14629/3/2013

Dosar nr._

(Număr în format vechi 4613/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.347/A

Ședința publică din data de 04.03.2015

Curtea constituită din:

Președinte: R. A. A.

Judecător: M. R.

Grefier: B. L.

Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații T. I. C. și P. B. L. împotriva sentinței penale nr. 1047 din data de 30.12.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art.391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea la data de 04.03.2015, moment la care a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1047 din data de 30.12.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 C.p. raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.p. în infracțiunea prev. de art.20 C.p. raportat la art.215 alin.1, 2, 3 C.p.

În baza art.20 C.p. raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.p., cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.b și alin.3 C.p., a fost condamnat inculpatul T. I. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.292 alin.1 C.p. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art. 76 alin.1 lit.e C.p., a fost condamnat inculpatul T. I. C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4.000 lei.

În baza art.31 alin.2 C.p. raportat la art.289 C.p. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art. 76 alin.1 lit.e C.p., a fost condamnat inculpatul T. I. C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 lei.

În baza art.31 alin.2 C.p. raportat la art.289 C.p. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art. 76 alin.1 lit.e C.p., a fost condamnat inculpatul T. I. C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 lei.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.d, e C.p., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului T. I. C. pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat amenda în cuantum de 9.000 lei.

În baza art. 71 C.p., a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 86¹ C.p. și art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 86³ alin. 1 și 3 C.p., s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să desfășoare pe o perioadă de 400 de ore o activitate în folosul comunității sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

S-a dispus ca datele prevăzute la literele b – e să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, instituție căreia instanța i-a încredințat supravegherea.

În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.p. cu referire la art. 83 C.p., privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art.350 C.p.p., a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea din 30.04.2013.

S-a constatat că inculpatul T. I. C. a fost reținut la data de 31.01.2013, pe o durată de 24 de ore.

În baza art.25 C.p. raportat la art.20 C.p. raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.p. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.b și alin.3 C.p., a fost condamnat inculpatul P. B. L. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.292 alin.1 C.p. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art. 76 alin.1 lit.e C.p., a fost condamnat inculpatul P. B. L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4.000 lei.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.d C.p., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului P. B. L. pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat amenda în cuantum de 4.000 lei.

În baza art. 71 C.p., a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza aIIa și b C.p.

În baza art. 86¹ C.p. și art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce se calculează cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 86³ alin. 1 și 3 C.p., s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să desfășoare pe o perioadă de 400 de ore o activitate în folosul comunității sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

S-a dispus ca datele prevăzute la literele b – e să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, instituție căreia instanța i-a încredințat supravegherea.

În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.p. cu referire la art. 83 C.p., privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

S-a luat act că partea vătămată S.C. A. Ț. Asigurări S.A. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.348 C.p.p., au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv declarație din 09.05.2011, proces-verbal din 09.05.2011 și adeverință din 23.05.2011.

În baza art.191 alin.2 C.p.p., au fost obligați inculpații la plata a câte 3.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 14.10.2008, a fost încheiat contractul nr._ între S.C. Tiriac Leasing IFN S.A. și S.C. Tavis Consult S.R.L., prin administrator P. T., având ca obiect achiziționarea în sistem leasing de către aceasta din urmă a autoturismului marca Mercedes GL 420, cu numărul de înmatriculare_, număr de identificare WDC1648281A431983.

Potrivit art.11 din contract, a fost încheiată polița de asigurare nr._/14.10.2008, supusă condițiilor generale instituite de A. – Ț. Asigurări S.A., privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt.

Cu ocazia livrării autoturismului, la data de 15.10.2008, au fost predate martorului P. T. setul complet de chei, respectiv două chei.

La momentul încheierii contractului de leasing, inculpatul P. B. L. era asociat la S.C. Tavis Consult S.R.L., iar în cursul anului 2010 a preluat de la tatăl său, martorul P. T., părțile sociale deținute de acesta în cadrul societății, obținând în final un procent de aproximativ 70% din acțiunile S.C. Tavis Consult S.R.L.

În acest timp, se susține că inculpatul T. I. C. efectua un stagiu de pregătire profesională în cadrul S.C. Tavis Consult S.R.L. la Departamentul Juridic, prilej cu care i-a fost încredințat spre folosință autoturismul marca Mercedes GL 420 cu numărul de înmatriculare_ .

La începutul anului 2011, inculpații P. B. L. și T. I. C. au conceput un plan având ca obiectiv pe de o parte comercializarea autoturismului marca Mercedes GL 420, iar, pe de altă parte, declararea autoturismului ca furat în vederea obținerii primei de asigurare.

Astfel, în împrejurări nelămurite până în prezent autoturismul respectiv a fost vândut către persoane necunoscute, în final, ajungând să fie înmatriculat la data de 14.03.2011 pe teritoriul Germaniei de către martorul C. C. L..

Față de cele două chei primite la livrarea autoturismului, la data de 15.03.2011 au fost comandate prin intermediul reprezentanței Mercedes – Benz din Frankfurt o cheie electronică suplimentară împreună cu cheia mecanică și o cheie electronică de înlocuire împreună cu cheia mecanică, iar la data de 18.03.2011 prin intermediul dealerului Ostendorf din Hamm au fost comandate alte două chei mecanice.

Aceste chei suplimentare nu puteau fi obținute în absența autoturismului căruia îi erau destinate, așa cum rezultă din adresa emisă de Mercedes – Benz România (f.192, vol.I, dosar instanță).

Inculpații nu au anunțat nicio persoană din cadrul S.C. Tavis Consult S.R.L. cu privire la efectuarea acestei tranzacții, iar în realizarea scopului infracțional, la data de 24.03.2011 a fost încheiat contractul individual de muncă prin care inculpatul T. I. C. era angajat ca și consilier juridic în cadrul S.C. Tavis Consult S.R.L..

Deși, așa cum s-a precizat mai sus, autoturismul marca Mercedes GL 420 se afla pe teritoriul Germaniei, la data de 26.04.2011 inculpatul T. I. C. a fost împuternicit de către reprezentantul S.C. Tavis Consult S.R.L., martora R. R., să utilizeze autoturismul marca Mercedes GL 420.

La data de 09.05.2011, în jurul orei 10:30, inculpatul T. I. C., în calitate de reprezentant al S.C. Tavis Consult S.R.L., a reclamat la D.G.P.M.B. - Serviciul Furturi de Autovehicule faptul că în perioada 06.05.2011 – 09.05.2011, autori necunoscuți au sustras din București, Splaiul Unirii nr. 39, sector 3, autoturismul Mercedes GL 420 cu numărul de înmatriculare_, număr de identificare WDC1648281A431983, proprietatea S.C. Tiriac Leasing IFN S.A..

Având în vedere sesizarea în cauză, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Furturi de Autovehicule s-au deplasat la locul indicat de inculpat și au procedat la efectuarea cercetării la fața locului, ocazie cu care au constatat lipsa autoturismului marca Mercedes GL 420 cu numărul de înmatriculare_, număr de identificare WDC1648281A431983 în împrejurările descrise de inculpat. Cu privire la cele constatate organele de poliție au întocmit un procesul-verbal.

În declarația dată în fața organelor de poliție la data de 09.05.2011, inculpatul T. I. C. a declarat în fals că a parcat autoturismul la data de 06.05.2011 la sediul S.C. Tavis Consult S.R.L. iar în dimineața zilei de 09.05.2011 a constatat dispariția acestuia din locul de parcare, în jurul orei 10:30 anunțând organele de poliție cu privire la dispariția acestuia.

Inculpatul a mai arătat faptul că nu are niciun litigiu cu vreo altă persoană și nu a comis nicio faptă penală care să-l determine să reclame furtul autoturismului.

În baza sesizării făcute, inculpatul T. I. C. a solicitat și i-a fost eliberată de organele de poliție o adeverință care atesta faptul că autoturismul marca Mercedes GL 420 cu numărul de înmatriculare_, număr de identificare WDC1648281A431983, autoturism achiziționat de S.C. Tavis Consult S.R.L., societate administrată de inculpatul P. B. L., în cursul anului 2008 în sistem leasing de la S.C. Tiriac Leasing IFN S.A., a fost sustras la data de 09.05.2011 de persoane necunoscute.

Inculpatul T. I. C. a prezentat adeverința mai sus menționată la societatea de asigurări, S.C. Tiriac Asigurări S.A., în data de 30.05.2011. Acesta a mai prezentat la data de 09.05.2011 și o împuternicire de la S.C. Tiriac Leasing IFN S.A. și a solicitat deschiderea dosarului de daună, solicitând societății de asigurare plata despăgubirii în valoare de 77.701 de euro, conform contractului de asigurare CASCO, aflat la dosarul de urmărire penală.

În aceeași împrejurare, inculpatul T. I. C. a predat cele două chei originale și certificatul de înmatriculare.

În declarația dată la societatea de asigurare, inculpatul T. I. C. a menționat ca persoană în măsură să confirme locul unde s-a aflat autoturismul în momentul sustragerii pe inculpatul P. B. L. care a confirmat susținerile coinculpatului. Cu același prilej, inculpatul a mai menționat că nu a încredințat autoturismul altor persoane, iar în interiorul acestuia avea depozitate o cască de motocicletă și o geacă.

În urma sesizării făcute de inculpatul T. I. C. cu privire la sustragerea autoturismului marca Mercedes GL 420 cu numărul de înmatriculare_, număr de identificare WDC1648281A431983, organele de poliție au procedat la darea în urmărire națională și internațională a acestuia.

Astfel, la data de 20.07.2011, prin intermediul unui canal de cooperare polițienească internațională, poliția din Germania a informat cu privire la faptul că autoturismul în cauză a fost înmatriculat la data de 14.03.2011 pe teritoriul Republicii Federale Germania de către martorul C. C. L..

Autoturismul a fost depistat ca urmare a faptului că ultimul cumpărător german (AUTOHAUS V&N) a solicitat înmatricularea acestuia ulterior datei de 09.05.2011, dată la care autoturismul a fost pus în urmărire internațională de poliția română ca urmare a plângerii formulate de inculpatul T. I. C..

La data de 08.08.2011, martora B. D. N., angajat al TIRIAC LEASING IFN S.A., a primit pe adresa de e-mail de serviciu un mesaj (de la adresa Christine.Schmitt@ ag-dortmund.nrw.de) prin care era înștiințată că autoturismul Mercedes_ fusese identificat în Germania.

Această informație a pus-o la dispoziția martorului N. C. M. F., angajat în cadrul S.C. Tiriac Leasing IFN S.A. la Departamentul Juridic care, după efectuarea unor verificări cu privire la contractul de leasing din care a rezultat faptul că este valid, a autorizat transmiterea acestei informații utilizatorului S.C. Tavis Consult S.R.L., fără a înștiința în prealabil organele de poliție.

În apărare, inculpații și-au susținut nevinovăția, afirmând, în esență, că autoturismul i-a fost încredințat în folosință numitului Z. Lilian. La data de 06.05.2011, inculpatul T. I. C. a declarat că numitul Z. Lilian a parcat autoturismul pe Splaiul Unirii nr. 39, după care s-au întâlnit la ieșirea din mun. București, în zona Militari, unde i-a înmânat și cheia.

Apărările inculpaților au fost apreciate ca fiind vădit nereale, fiind făcute cu unicul scop de a evita tragerea la răspundere penală.

Astfel, este de precizat că varianta privind încredințarea autoturismului către numitul Z. Lilian a fost imaginată ulterior încunoștințării cu privire la identificarea autoturismului pe teritoriul Germaniei.

Referitor la numitul Z. Lilian, acesta este urmărit la nivel național în baza unui MEPI emis în cursul anului 2006, fiind cunoscut că a folosit o identitate falsă (utilizând numele C. M., persoană decedată în cursul anului 1997).

În opinia instanței de fond, inculpatul T. I. C. nu a avut niciun fel de relație cu numitul Z. Lilian, cel mai probabil numele acestuia a fost folosit pentru a induce în eroare organele judiciare profitând de faptul că persoana respectivă nu putea fi audiată pentru a infirma susținerile inculpatului.

Că este așa, rezultă din analiza listing-ului apelurilor sau comunicărilor telefonice efectuate de posturile telefonice cu numerele de apel_ și_ utilizate de către inculpatul T. I. C., care exclud efectuarea/primirea de apeluri către/de la postul cu nr. de apel_ care, potrivit susținerilor inculpatului, ar fi aparținut lui Z. Lilian.

De asemenea, în cuprinsul declarațiilor sale, inculpatul a afirmat că nicio persoană cunoscută nu l-a văzut vreodată în compania numitului Z. Lilian.

Tot din analiza listingurilor telefonice a rezultat că la data de 06.05.2011 inculpatul nu s-a aflat în București, zona Militari, iar la Târgu J. s-a aflat numai în cursul zilei de 08.05.2011.

Inculpatul nu a fost în măsură să explice cum anume a făcut numitul Z. Lilian să parcheze autoturismul marca Mercedes în zona Splaiul Unirii din moment ce la întâlnirea din Militari era neînsoțit și conducea un autoturism marca Audi, în mod obiectiv fiind imposibil ca o persoană să conducă în același timp două autovehicule.

Totodată, relațiile primite de la Mercedes – Benz România infirmă posibilitatea ca cheile suplimentare să fi fost obținute în absența autoturismului întrucât trebuiau sincronizate și verificată funcționalitatea lor și a mai multor documente pe care în mod evident nici Z. Lilian și nici eventualii hoți nu le dețineau.

S-a reținut că lipsa de implicare a inculpatului P. este infirmată de prezența sa în fața autorităților și susținerea că ar fi observat autoturismul marca Mercedes anterior furtului, angajarea inculpatului T. în cadrul S.C. Tavis Consult S.R.L. pentru un salariu derizoriu, acesta fiind pretextul pentru încredințarea autoturismului la o dată ulterioară celei a înmatriculării în Germania.

Pe de altă parte, inculpatul P. B. L., în calitate de asociat la S.C. Tavis Consult S.R.L. era principalul beneficiar al poliței de asigurare pentru autoturismul marca Mercedes.

Inculpatul P. B. L. a fost supus testării poligraf, ocazie cu care la întrebările relevante pentru cauză, comportamentul acestuia a prezentat modificări specifice comportamentului simulat.

De asemenea, a fost supus testării poligraf și inculpatul T. I. C., ocazie cu care la întrebările relevante pentru cauză și privind contribuția la comiterea faptei și a învinuitului P. B. L., comportamentul acestuia a prezentat modificări specifice comportamentului simulat.

A fost apreciată ca neîntemeiată și apărarea în sensul că inculpații nu au solicitat expres remiterea sumei asigurate atâta vreme cât au urmat procedura prevăzută în normele generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt.

Astfel la pct.24 din condițiile generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt se menționează documentele ce se vor depune la A. – Ț. Asigurări (originalele certificatului de înmatriculare și toate cheile/cardurile și toate telecomenzile funcționale) și toate regulile de urmat în caz de furt al autoturismului, iar la pct.60 se menționează obligativitatea depunerii unui act emis de poliție care să ateste că autoturismul nu a fost găsit.

Probele administrate în cauză relevă că inculpatul T. I. C. a urmat întocmai această procedură în vederea obținerii despăgubirii.

De asemenea, judecătorul fondului a apreciat ca nefondată și cererea de schimbare a încadrării juridice, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că S.C. Tavis Consult S.R.L. beneficia de o sumă inferioară celei de 77.701 de euro (suma de 77.701 de euro revenea S.C. Tiriac Leasing IFN S.A. care urma să plătească S.C. Tavis Consult S.R.L. o parte proporțional cu suma achitată din prețul autoturismului). Ceea ce prezintă importanță sub acest aspect este faptul că s-a urmărit deposedarea în mod fraudulos a societății A. – Ț. Asigurări SA de suma de 77.701 de euro care corespunde consecințelor deosebit de grave în sensul alin.5 de la art.215 C.p.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C.p., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal privind forma de vinovăție și regimul sancționator al tentativei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială pentru infracțiunile săvârșite de inculpați, gradul de pericol social al faptei pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat, contribuția fiecăruia dintre inculpați, prejudiciul ce ar fi fost cauzat în lipsa intervenției organelor de poliție, persoana și conduita inculpaților – fără antecedente penale, care nu au recunoscut comiterea faptelor imaginând o situație de fapt în vederea inducerii în eroare a organelor judiciare.

A mai reținut judecătorul fondului că lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că ambii inculpați au ocupație și loc de muncă constituie circumstanțe atenuante urmând a fi reținute în favoarea acestora, conform art. 74 alin.1 lit.a C.p.

La individualizarea modalității de executare a pedepsei, judecătorul fondului a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ C.p., apreciind că reeducarea inculpaților, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea acestora să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care au înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunilor, astfel că s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² C.p. și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a luat act că partea vătămată . S.A. nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art.348 C.p.p., au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv declarație din 09.05.2011, proces-verbal din 09.05.2011 și adeverință din 23.05.2011.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel inculpații T. I.-C. și P. B.-L..

Inculpatul T. I.-C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, achitarea sa în temeiul art. 396 alin.5 Cpp rap. la art. 16 alin.1 lit.a Cpp, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, făcându-se aplicarea art. 75 alin.2 Cp și art. 80 Cp, și înlăturarea amenzilor penale aplicate. Raportat la legea penală mai favorabilă, a menționat că aceasta este Noul Cod penal față de limitele mai mici de pedeapsă, solicitând schimbarea încadrării juridice conform Noului Cod.

În motivele de apel, a arătat că soluția de achitare se impune datorită inexistenței vinovăției inculpatului față de infracțiunile deduse judecății, precum și lipsei elementului material al laturii obiective. A menționat că actul de sesizare încalcă prevederile art. 328 Cpp deoarece motivarea încadrării juridice este în contradicție cu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. A precizat că nu se poate reține o participație improprie la infracțiunea de fals intelectual pentru fapta din data de 23.05.2011 deoarece nu a determinat pe lucrătorul de poliție să ateste un lucru neadevărat, acesta eliberându-i o adeverință din care rezultă că la data de 09.05.2011 a sesizat furtul autoturismului de către persoane necunoscute, inculpatul făcând doar o sesizare adresată organului de poliție. A mai arătat că s-a reținut greșit că a formulat o cerere prin care solicita societății de asigurare plata primei de asigurare în valoare de 77.701 euro, în condițiile în care a respectat prevederile contractuale, continuând să plătească ratele autoturismului. A menționat că încadrarea juridică corectă ar fi aceea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20 Cp din 1968 rap. la art. 215 alin.1, 2 și 3 Cp din 1968, pentru un prejudiciu mai mic de 200.000 lei, întrucât, în ipoteza acordării unor despăgubiri de către asigurător, procentul care ar reveni utilizatorului ar fi de 48%, respectiv suma de 37.296 euro. A mai arătat că această faptă nu există, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. A invocat faptul că autorizația de interceptare a fost emisă pentru perioada 25.07._11, ulterior perioadei 05.05._11 pentru care a fost eliberat listingul convorbirilor telefonice, verificare nelegală, neexistând o autorizație de interceptare aferentă acestei perioade. A subliniat că, în condițiile în care autoturismul se afla în posesia numitului Z. Lilian, acesta a profitat de week-end-ul în care inculpatul T. nu se afla la locul de muncă și nu a putut constata personal dacă a fost parcat sau nu și a părăsit teritoriul țării cu destinația Germania, unde l-a contactat pe martorul C. C. L. pentru a-l ajuta la înmatricularea mașinii, martorul C. C. L. declarând că nu îl cunoaște pe inculpatul T., persoana care l-a contactat fiind numitul ,,N.”.

Inculpatul P. B.-L. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, achitarea sa în temeiul art. 396 alin.5 Cpp rap. la art. 16 alin.1 lit.a Cpp.

În motivele de apel, inculpatul a arătat că nici inculpații și nici utilizatorul . nu dețineau documentele necesare pentru obținerea de chei suplimentare întrucât proprietar era . SA, că adresa emisă de Mercedes-Benz Romania nu face dovada că autoturismul se afla în Germania la data la care a fost înmatriculat, aspect care se coroborează și cu adresa eliberată de Serviciul de înmatriculări în care se specifică faptul că nu se poate preciza dacă autoturismul s-a aflat fizic pe teritoriul Germaniei, precum și cu declarația martorului C. C.. A menționat că argumentul instanței în sensul că angajarea inculpatului Totâlcă în cadrul . este pretextul pentru încredințarea autoturismului la o dată ulterioară celei înmatriculării în Germania nu este susținut de nicio probă, iar, referitor la faptul că prima instanță a precizat că inculpatul P. era principalul beneficiar al poliței de asigurare, a arătat că orice suma de bani care intră în societate se reflectă în contabilitate și este utilizată în interesul realizării obiectului de activitate, neputând trece în patrimoniul asociatului. A mai arătat că era normal ca inculpatul T. să declare la poliție dispariția autoturismului întrucât era reprezentantul societății care era utilizatorul autoturismului.

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că apelurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 328 Cpp și art. 138 Cpp invocată, Curtea constată că acestea nu erau în vigoare la data întocmirii rechizitoriului, respectiv la data obținerii listing-urilor telefonice, astfel că se va analiza respectarea dispozițiilor legale de la acel moment.

Prin urmare, Curtea constată că au fost respectate dispozițiile art.263 Cpp din 1968 privind întocmirea rechizitoriului, acesta cuprinzând toate elementele prevăzute de textul de lege menționat, încadrarea juridică putând forma obiectul de cenzură al instanței.

De asemenea, obținerea listing-urilor telefonice a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, nefiind necesară autorizația judecătorului.

Mai mult, decizia nr.440/8.07.2014 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.82/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 04.09.2014, dată de la care aceasta este general obligatorie și are putere de lege, deciziile Curții Constituționale neretroactivând.

Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penale rezultând fără echivoc vinovăția inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968, sub aspectul modalității de executare a pedepsei și anume, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 86 ind.1 Cp din 1968, față de cea reglementată de art. 91 Cp, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai reduse în Noul Cod penal.

Totodată, nu este întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin.5 al art. 215 Cp din 1968, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că S.C. Tavis Consult S.R.L. beneficia de o sumă inferioară celei de 77.701 de euro (suma de 77.701 de euro revenea S.C. Tiriac Leasing IFN S.A. care urma să plătească S.C. Tavis Consult S.R.L. o parte, proporțional cu suma achitată din prețul autoturismului), ceea ce prezintă importanță sub acest aspect fiind faptul că s-a urmărit deposedarea în mod fraudulos a S.C. A. – Ț. Asigurări SA de suma de 77.701 de euro, sumă care se încadrează în noțiunea de ,,consecințe deosebit de grave”.

Inculpații au solicitat achitarea întrucât faptele pentru care au fost trimiși în judecată nu există, dar probatoriul administrat contrazice apărările formulate.

Aceștia au susținut că autoturismul i-a fost încredințat în folosință numitului Z. Lilian, la data de 06.05.2011 inculpatul T. I. C. declarând că numitul Z. Lilian a parcat autoturismul pe Splaiul Unirii nr. 39, după care s-au întâlnit la ieșirea din mun. București, în zona Militari, unde i-a înmânat și cheia.

Varianta privind încredințarea autoturismului către numitul Z. Lilian a fost imaginată ulterior încunoștințării cu privire la identificarea autoturismului pe teritoriul Germaniei, cu atât mai mult cu cât această persoană este urmărită la nivel național în baza unui MEPI emis în cursul anului 2006, fiind cunoscut că a folosit o identitate falsă (utilizând numele C. M., persoană decedată în cursul anului 1997), numele său fiind folosit pentru a induce în eroare organele judiciare, profitând de faptul că persoana respectivă nu putea fi audiată pentru a infirma susținerile inculpatului.

Din analiza listing-urilor apelurilor si comunicărilor telefonice privind posturile telefonice utilizate de inculpatul T. I. C. nu a rezultat efectuarea sau primirea de apeluri către sau de la postul cu nr. de apel_ care, potrivit susținerilor inculpatului, ar fi aparținut lui Z. Lilian, dar a reieșit că la data de 06.05.2011 inculpatul T. I. C. nu s-a aflat în București, zona Militari, iar la Târgu J. s-a aflat numai în cursul zilei de 08.05.2011.

Se constată că inculpatul T. I. C. nu a fost în măsură să explice cum anume a făcut numitul Z. Lilian să parcheze autoturismul marca Mercedes în zona Splaiul Unirii din moment ce la întâlnirea din Militari era neînsoțit și conducea un autoturism marca Audi, în mod obiectiv, fiind imposibil ca o persoană să conducă în același timp două autovehicule.

Totodată, relațiile comunicate de Mercedes – Benz România infirmă posibilitatea ca acele chei suplimentare să fi fost obținute în absența autoturismului întrucât trebuiau sincronizate și verificată funcționalitatea lor și a mai multor documente pe care nici Z. Lilian și nici eventualii hoți nu le puteau deține .

Un alt aspect care demonstrează nesinceritatea inculpaților îl reprezintă faptul că, deși autoturismul marca Mercedes GL 420 se afla pe teritoriul Germaniei, poliția germană informând că autoturismul în cauză a fost înmatriculat la data de 14.03.2011 pe teritoriul Republicii Federale Germania de către martorul C. C. L., la data de 26.04.2011 inculpatul T. I. C. a fost împuternicit de către reprezentantul S.C. Tavis Consult S.R.L., martora R. R., să utilizeze autoturismul marca Mercedes GL 420.

S-a invocat că simpla sesizare a organelor de poliție cu privire la furtul autoturismului și eliberarea adeverinței care să ateste faptul că s-a reclamat acest furt nu pot îmbrăca forma participației improprii la infracțiunea de fals intelectual, însă această susținere nu este întemeiată, inculpatul T. I. C., prin acțiunile sale, determinând organele de poliție să încheie procesul verbal de cercetare la fața locului și adeverința doveditoare privind existența unui dosar având ca obiect furtul autoturismului.

Contribuția inculpatului P. B. L. la activitatea infracțională este relevată de prezența sa în fața autorităților, de susținerea că ar fi observat autoturismul marca Mercedes anterior furtului, de angajarea inculpatului T. în cadrul S.C. Tavis Consult S.R.L. pentru un salariu derizoriu, acesta fiind pretextul pentru încredințarea autoturismului la o dată ulterioară celei a înmatriculării în Germania, precum și de faptul că, în calitate de asociat la S.C. Tavis Consult S.R.L., era principalul beneficiar al poliței de asigurare pentru autoturismul marca Mercedes.

Deși testul poligraf nu constituie mijloc de probă, este de remarcat că la întrebările relevante pentru cauză comportamentul celor doi inculpați a prezentat modificări specifice comportamentului simulat.

Referitor la apărarea în sensul că inculpații nu au solicitat expres remiterea sumei asigurate, Curtea constată, în acord cu prima instanță, că aceasta nu poate fi reținută, atâta vreme cât au parcurs întocmai procedura prevăzută în normele generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt (pct.24 din Condițiile generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt menționează documentele ce se vor depune la A. – Ț. Asigurări și anume, originalele certificatului de înmatriculare, toate cheile/cardurile și toate telecomenzile funcționale, precum și toate regulile de urmat în caz de furt al autoturismului, iar pct.60 precizează obligativitatea depunerii unui act emis de poliție care să ateste că autoturismul nu a fost găsit ) .

În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal din 1968, la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În raport de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările și modalitatea de comitere, de persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepselor aplicate, reținând și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin.1 lit.a Cp din 1968, acestea fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Curtea apreciază, însă, în aplicarea dispozițiilor art. 34 alin.1 lit.e Cp din 1968, că nu se justifică sporirea pedepsei amenzii penale rezultante aplicate inculpatului T. I. C. de către prima instanță.

De asemenea, Curtea consideră că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este de natură a atinge scopul pedepsei în privința inculpaților, însă, raportat la persoana inculpaților, se impune reducerea termenului de încercare, precum și înlăturarea obligației impuse privind prestarea unei activități în folosul comunității.

În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de inculpații T. I. C. și P. B. L. împotriva sentinței penale nr. 1047/30.12.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .

Va desființa în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

În baza art. 33 lit.a Cp din 1968 rap. la art. 34 lit. d și e Cp din 1968 va contopi pedepsele aplicate inculpatului T. I. C. și va aplica pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă amenda penală în cuantum de 5.000 lei.

Va reduce termenul de încercare stabilit față de inculpați de la 6 ani la 5 ani.

Va înlătura obligația impusă inculpaților pe durata termenului de încercare de a desfășura pe o perioadă de 400 de ore o activitate în folosul comunității sub coordonarea Serviciului de Probațiune București.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Va constata încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T. I. C..

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpații T. I. C. și P. B. L. împotriva sentinței penale nr. 1047/30.12.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

În baza art. 33 lit.a Cp din 1968 rap. la art. 34 lit. d și e Cp din 1968 contopește pedepsele aplicate inculpatului T. I. C. și aplică pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă amenda penală în cuantum de 5.000 lei.

Reduce termenul de încercare stabilit față de inculpați de la 6 ani la 5 ani.

Înlătură obligația impusă inculpaților pe durata termenului de încercare de a desfășura pe o perioadă de 400 de ore o activitate în folosul comunității sub coordonarea Serviciului de Probațiune București.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Constată încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T. I. C..

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. A. A. M. R.

GREFIER

B. L.

red.R.A.A.

dact.L.G.

ex.6/02.04.2015

jud.R. G.-TB-Secția I Penală

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Decizia nr. 425/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 431/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 452/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 453/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 360/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Decizia nr. 425/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 354/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 515/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI