Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 29902/3/2013*/a21

DOSAR NR._

(5142/2014)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.7/ C

Ședința publică din data de 07.01.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: N. M.

GREFIER: V. E.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A. M..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către inculpatul S. G., împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._ *.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul-inculpat S. G., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărători aleși, avocați M. Vasii, conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 4 dosar și L. F., conform împuternicirii avocațiale nr._/2014, aflată la fila 5 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestația formulată de către inculpatul S. G..

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, avocat M. Vasii, având cuvântul, susține oral motivele contestației formulate împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2014, sens în care solicită, în conformitate cu art. 206 alin. 7 C.p.p. rap. la art. 202 alin. 4 C.p.p., admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă – arestul la domiciliu, apreciind că măsura arestării preventive nu mai are justificare la acest moment procesual.

Solicită instanței a avea în vedere că motivarea dată asupra menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului echivalează cu o judecată pe fond, întrucât instanța l-a găsit vinovat pe inculpat înainte de a termina cercetarea judecătorească, măsura preventivă fiind o adevărată măsură represivă și nu una în scopul prev. de art. 202 C.p.p..

Mai solicită a se avea în vedere că judecătorul fondului nu face o apreciere corectă cu privire la perioada de arest preventiv a inculpatului, fiind astfel depășit termenul rezonabil raportat la infracțiunile presupus a fi fost săvârșite de inculpat.

Arată că în dovedirea acuzării a fost propus un singur martor cu identitate protejată, martor ce a fost audiat, iar din dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul sau familia acestuia ar fi încercat să influențeze vreo mărturie așa încât nu se poate aprecia că acesta nu poate fi judecat în stare de arest la domiciliu, măsură ce presupune conform textului de lege interzicerea oricăror legături cu părțile ori martorii, prin obligațiile impuse de către instanță.

Mai arată că nu se precizează împrejurările pentru care se justifică menținerea inculpatului în arest, în acest sens fiind depusă la dosar Recomandarea nr. 13 din 2006 a Consiliului de Miniștri ai statelor membre ale UE.

Precizează că inculpatului nu i s-a dat niciodată șansa dacă aflat într-o altă măsură nu și-ar îndeplini obligațiile, astfel că, în concluzie, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură alternativă, condiții în care acesta ar avea posibilitatea să-și facă o apărare corespunzătoare.

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, avocat L. F., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile antevorbitoarei sale, precum și că temeiurile de fapt avute în vedere inițial s-au schimbat odată cu trecerea fiecărui termen de judecată, indiciile considerate temeiuri ale arestării indicând o altă situație de fapt decât cea reținută în actul de sesizare.

Mai arată că martorii cu identitatea protejată au arătat la momentul audierii că nu au solicitat să fie audiați fără a le fi cunoscută identitatea reală, că perioada de timp petrecută în arest de către inculpat satisface scopul pentru care s-a luat măsura, că nu există indicii din care să rezulte că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal, precum și că din prezenta cauză a fost disjuns un alt dosar cu privire la un alt inculpat, dosar ce se află pe rolul Tribunalului București și care se bazează pe același probatoriu, dar în care inculpatul a fost pus în libertate sub control judiciar.

Precizează că inculpatul îndeplinește condițiile prev. de art. 242 alin. 2 C.p.p. pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, raportat la actualul moment procesual, motiv pentru care solicită admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate și admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsura preventivă mai ușoară.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de către inculpatul S. G., ca nefondată, apreciind că în mod corect s-a dispus respingerea cererii de înlocuire formulată de acesta, întrucât nu sunt întrunite cumulativ prevederile art. 242 alin. 2 C.p.p., măsura arestului la domiciliu nefiind suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 C.p.p..

De asemenea, apreciază că există în continuare probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, că nu a intervenit o diminuare a rezonanței negative a faptelor săvârșite de acesta, eliberarea sa având în mod cert un efect intimidat asupra persoanelor ce urmează a fi audiate în cauză.

Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior fiind condamnat pentru fapte de același gen, iar în ceea ce privește termenul rezonabil, apreciază că această durată nu a fost depășită, raportat la complexitatea cauzei și la împrejurarea că nu a existat nicio inactivitate din partea organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată.

Contestatorul-inculpat S. G., având cuvântul, arată că nu va lua legătura cu martorii și ca va respecta obligațiile impuse de instanță în ipoteza admiterii cererii de înlocuire.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației formulate,constată următoarele:

Tribunalul București Secția I Penală ,prin încheierea de ședință din data de 22.12.2014 pronunțată de în dosarul penal nr._ *, în baza art. 242 alin. 2) C.p.p.,a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar, formulate de inculpații R. C. zis “C. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr.105/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013 și R. A. zis “A. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 31.05.1976 în București, domiciliat în comuna Găneasa, ., CNP_, arestat în baza MAP nr.116/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013).

În baza art. 242 alin. 2) C.p.p.,a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpații R. E. zis “E. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, domiciliat în mun. București, ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr.109/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013) și S. G. zis “B.” (fiul lui V. și V., născut la data de 06.02.1974 în Brănești, jud. Ilfov, domiciliat în mun. București, ., ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 106/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013).

Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 4799/P/2012 în data de 06.09.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, a inculpaților:

-R. C., zis “C. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român,pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-S. G., zis “B.”, fiul lui V. și V., născut la data de 06.02.1974 în Brănești, jud. Ilfov, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. b) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-R. E. zis “E. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen. și șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-R. A., zis “A. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 31.05.1976 în oraș București, CNP_, domiciliat în ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,

pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și a unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.

În fapt, s-au reținut următoarele:

-în cazul inculpatului R. C. s-a reținut că în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.1.i.), în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. E. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.1.ii.), și că, într-o perioadă apropiată săvârșirii infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, a folosit aproximativ 1.600.000 de euro (peste 6.800.000 lei), bani proveniți din săvârșirea acestei infracțiuni, pentru a-și construi o vilă în orașul P., ., pe care o folosește împreună cu familia sa (fapte expuse la secțiunea I.1.iii.);

-în cazul inculpatului S. G. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.2.i.), în cursul lunii octombrie 2012,a investit 150.000 de euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, achiziționând două terenuri împreună cu construcțiile aferente situate în județul Ilfov (fapte expuse la secțiunea I.2.ii.) și că, la data de 24.01.2013, prin încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană un teren), a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății terenului în suprafață de 3.400 m.p., situat în intravilanul comunei Snagov, județul Ilfov, la tarlaua 141, .. cadastral 6900, proprietatea soților Al Jahni Nabil, și Al Jahni M., acesta provenind de fapt din săvârșirea infracțiunii de cămătărie (fapte expuse la secțiunea I.2.iii.);

-în cazul inculpatului R. E. se reține că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.5.i.), că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. C. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.5.ii), și că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații D. N. zis “C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.5.iii.);

-în cazul inculpatului R. A. zis „A. al lui C.” se reține că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.6.i.), că împreună cu inculpații R. C. și R. E., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inculpatului S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente (fapte expuse la secțiunea I.6.ii.), și că, la data de 27 noiembrie 2012, inculpatul R. A. zis “A. al lui C.” împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și D. N. zis “C.” s-au deplasat în mun. Pitești și au exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I. zis “O.” pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.” o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (faptă expusă la secțiunea I.6.iii.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală în data de 06.09.2013, sub nr. _ .

În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea de cameră de consiliu din data de 15-16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele:

Potrivit art. 1491 alin. 1 C.pr.pen., privind arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C.pr.pen. Și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C.pr.pen., când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 143 alin.1 C.pr.pen., privind condițiile reținerii, măsura reținerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală față de învinuit sau față de inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

În speță, s-a apreciat că la acel moment procesual, prin prisma normelor de procedură penală amintite, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., respectiv inculpații, care nu și-au rezervat dreptul la tăcere au fost ascultați în prezența apărătorilor și există probe (elementele de fapt cerute de art. 63 alin. 1 C.pr.pen.) din care rezultă indicii temeinice, conform art art.681 C.pr.pen., în sensul că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.

Faptele reținute în sarcina inculpaților s-a apreciat că rezultă din coroborarea întregului material probator administrat până în prezent de organele de anchetă și de tribunal, respectiv: declarațiile inculpaților audiați de către tribunal, precum și declarațiile tuturor învinuiților și inculpaților audiați de organul de urmărire penală; procesele verbale de redare a înregistrărilor audio - video efectuate în mediul ambiental și planșele foto atașate; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpații și învinuiții din cauză; declarațiile martorilor și martorilor cu identitate protejată, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpaților și celelalte înscrisuri administrate în cauză.

În ceea ce privește notele de redare a convorbirilor telefonice, intanța a reținut că la dosarul cauzei există autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice eliberate în condiții de legaliltate procesuală, întrucât în cauză sunt investigate și infracțiuni de șantaj și spălare de bani, infracțiuni grave conform art.911 C.pr.pen. și art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003.

Tribunalul a consideră neîntemeiată susținerea apărătorului inculpaților V. S. și C. N. că toate interceptările telefonice sunt lovite de nulitate absolută, deoarece la momentul săvârșirii faptei de cămătărie de către C. N. aceasta nu era incriminată. Tribunalul a constatat că se face o referire vagă la convorbiri telefonice efectuate înainte de data de 25.11.2011, când a intrat în vigoare a Legea nr. 216/2011, fără a se indica în concret măcar o convorbire înregistrată înainte de această dată. În condițiile în care din verificarea dosarului de urmărire penală nu au fost găsite astfel de înregistrări, tribunalul a înlătura această apărare.

Tribunalul a apreciat astfel că, din coroborarea notele de redare a convorbirilor telefonice cu declarațiile martorilor și ale părților vătămate, cu procesele verbale de investigații, cu actele privind veniturile cu care inculpații figurează în evidențele fiscale oficiale, precum și cu procesele verbale de percheziție, se deduc cu ușurință indicii temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

Tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiate susținerile inculpaților cercetați pentru infracțiunea de cămătărie că au acordat împrumuturi doar la rude și persoane apropiate și doar fără dobândă. Această susținere a inculpaților s-a reținut că ar contrasta flagrant cu convorbirile telefonice purtate în mediul ambiental, cât și cu declarațiile martorilor, martorilor cu identitate protejată, părților vătămate și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală.

În ceea ce privește infracțiunea de cămătărie reținută în sarcina inculpaților R. C., S. G., S. T., R. E., C. N., R. A., S. O., D. D. și G. M., tribunalul a reținut că datele existente la dosarul cauzei sunt în sensul că aceștia se ocupau cu titlu de îndeletnicire de acordarea de împrumuturi cu dobândă cămătărească.

Astfel, din declarațiile martorului cu identitate protejată N. I. și a martorului B. V. N. rezulta că inculpații R. C., R. A. și R. E., dar și alte persoane din anturajul acestora sunt cunoscuți că se ocupă cu activitatea de cămătărie de foarte multă vreme.

Fiind audiat, martorul cu identitate protejată N. I. a declarat, printre altele, următoarele:

„Pe numiții R. A., R. E., R. C. și R. Ș. îi cunosc de aproximativ 13 ani și știu că de-a lungul timpului aceștia au săvârșit și comit și în prezent infracțiuni de șantaj, cămătărie și infracțiuni cu violență.

(…) În urmă cu aproximativ 3 ani, numitul R. C. zis „C. al lui C.” a devenit nașul de cununie al numitului U. F. zis „F. al lui Vancică”. Atât membrii familiei „Vancică”, respectiv U. L. zis „L. Vancică”, U. F. zis „F. al lui Vancică”, U. N. zis „M.”, cât și membrii familiei „C.”, respectiv R. A., R. E. zis „E. al lui C.” și R. C. zis „C. al lui C.” oferă împrumuturi bănești cu o dobândă de 10% pe zi, la cazinourile din București (Platinum, Queen, Metropolis) persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc care au rămas fără disponibil monetar.

Este de notorietate faptul că membrii familiei „Vancică” dispun de sume foarte mari de bani, de ordinul a câteva milioane de euro, din acest disponibil monetar oferind împrumuturi cu dobândă fie direct, prin intermediul membrilor familiei „C.”, legătura cu aceștia din urmă și faptul că sunt niște persoane extrem de violente, constituind garanția că împrumuturile și dobânzile impuse vor fi restituite la timp.

Cunosc faptul că o parte din profitul obținut de către membrii familiei „Vancică” precizați anterior este luată de către frații R. (A., E. și C.) în contul protecției pe care ultimii le-o oferă.

Am cunoștință de existența unei convenții între patronii cazinourilor precizate anterior și membrii celor două familii constând în aceea că, în cazul în care clienții au împrumutat sume de bani cu dobândă și au pierdut la jocurile de noroc, cămătarii încasează pe lângă dobânda de 10% pe zi și o sumă în cuantum de 20% din valoarea împrumutului (suma pierdută) de la casieria cazinoului.

De la R. A. am aflat că numitul „M. Vlasov”, angajat la Camera de Comerț și Industrii este un împătimit al jocurilor de noroc și întrucât a pierdut sume foarte mari, a împrumutat de la membrii celor două familii, dobânda impusă de către aceștia, respectiv R. C. și U. F., fiind de 10% pe zi. ”

Martorul B. V. N. a învederat următoarele:

„(…)Pe numiții R. M. zis “M. lui C.”, R. Ș. zis “ F. al lui C.”, R. A. zis “A. al lui C.”, R. C. zis “C. al lui C.” și R. E. zis “E. al lui C.” îi conosc de aproximativ 25 ani, întrucât satul din care provin (Piteasca, . apropiere de ..

Cunosc faptul că în perioada în care i-am cunoscut erau o familie săracă de rromi care își câștigau existența din săvârșirea infracțiunilor de furt și tâlhărie în zonele de agrement Pustnicu, C. și P.. Cu puțin timp înainte de revoluția din 1989, în urma unui conflict violent dintre cei menționați anterior și un alt clan de rromi din satul Piteasca (familia Zăicăreanu), aceștia au fost alungați și s-au mutat la periferia cartierului P., într-o garsonieră.

După revoluție au început să se ocupe cu proxenetismul, șantaj sub forma colectării unor taxe de protecție de la comercianții din zonă, cămătărie, recuperarea unor sume de bani. Faptul că era foarte violenți le-au creat un renume atât în zona cartierului P. cât și în capitală motiv pentru care erau căutați și “angajați” de persoane cu posibilități financiare în vederea recuperării unor sume de bani, reglări de conturi, furturi și tălhării la pont, recuperări de autoturisme, etc.

(…) De-a lungul timpului, prin săvârșirea infracțiunilor pe care le-am precizat anterior au acumulat sume importante de bani pe care le-au investit în immobile, terenuri, autoturisme de lux și cluburi de noapte (cluburile Balkan din București și Mamaia).

Membrii familiei “C.” au legături infracționale cu membrii familiei “D.” (C., Seif, Caleea, Denom, Estronom, etc) și cu membrii familiei “Vancică” (U. D., U. L., U. F., “M. al lui Vancică”, “M.” al lui Vancică). În urmă cu aproximtiv 1-2 ani s-au înrudit prin alianță, “C. al lui C.” cununând pe “F. al lui Vancică”.

Cunosc faptul că numiții R. A., R. C., R. E., U. D., “B.” (nu cunosc numele real), frecventează cazinourile Platinum, Metropolis, Queen și cel situat în incinta Mall V., unde oferă împrumuturi persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc, profitând de starea psihică a acestora în momentul în care au pierdut sume importante de bani și împrumutându-le dobânzi cuprinse între 20-50 % pe lună, în funcție de puterea financiară a jucătorului. Mai știu faptul că au câștigat importante sume de bani și prin plasarea de valută în urma unei înțelegeri prealabile cu șefii de sală din cazinouri, în jetoane, pentru a-și înmulți banii din jocurile de noroc ce nu pot fi monitorizate electronic. (…)”

Martorul B. V. N. mai arată că știe că inculpatul R. A. are investită suma de aproximativ 500.000 euro în activitatea de cămătărie.

Instanța a reținut că aceste declarații sunt în totalitate susținute de convorbirile telefonice, redate pe larg în referatul procurorului, de declarația martorei I. C. A., dar și de celelate probe administrate în cauză, precum și că din procesele-verbale de verificare a intrărilor în cazinouri, rezultă că în perioada 01 ianuarie 2012 - 01 februarie 2013, inculpatul R. E. a frecventat cazinourile Metropolis și Platinum de 67 și respectiv 242 de ori, iar în perioada 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 a frecventat cazinoul Queen de 120 de ori.

În perioada 01.01._13, și inculpatul R. A. figurează cu 65 de intrări în cazinoul Platinum, 50 de intrări în cazinoul Queen și 13 intrări în cazinoul Metropolis.

Din evidențele cu intrările în cazinouri depuse la dosar s-a reținut că rezultă că, în perioada 1 ianuarie 2012 – 1 februarie 2013, și inculpatul S. G. figurează cu 290 de intrări în cazinoul Metropolis și 318 intrări în cazinoul Platinum.

Din declarația martorului cu identitate protejată D. C., precum și a martorului B. V. N., mai sus redată, s-a reținut că rezultă că și inculpatul S. G. oferă împrumuturi bănești cu o dobândă de 10% pe zi, la cazinourile din București (Platinum, Queen, Metropolis) persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc care au rămas fără disponibil monetar.

Martorul cu identitate protejată D. C. a declarat că are cunoștință despre faptul că în casino Platinum sunt multe persoane care oferă bani cu camătă jucătorilor rămași fără disponibil bănesc, printre care și B. (S. G.). De obicei, B., C. precum și alți cămătari împrumută bani doar celor de la care știu că îi pot recupera sau care vin cu giranți. În cazinou, la masa de poker, se joacă sume mari de bani, putându-se ajunge chiar la 400.000 de euro. În cazul în care jucătorul a luat bani de la cămătar și câștigă, pe loc, acesta, trebuie să dea banii luați cu împrumut la care trebuie să adauge și „șpaga” pe care i-o lasă cămătarului întrucât a câștigat cu banii lui. „Șpaga” este cam 10% din suma împrumutată. Cunoaște că, de exemplu, în cazinoul Queen este o echipă de jucători care frecventează această locație și care obișuiește să împrumute bani de la cămătari. Când jucătorii rămân fără bani obișnuiesc să ia bani cu dobândă de la cămătari în special de la S. G. zis „B. ”, dar și de la „C.”.

În ceea ce privește pe inculpatul C. N., tribunalul a reținut că din conținutul convorbirilor telefonice rezultă foarte clar dimensiunea și frecvența cu care acesta împreună cu soția sa C. E. împrumută sume de bani cu dobânzi cămătărești, în acest sens fiind și declarația martorului N. M.. Martorul a aratat că știe că C. N. zis A. dă bani cu împrumut, nu cunoaște ce dobânzi percepe Aramis la împrumuturile pe care le acordă, dar este cunoscut în comunitatea din Afumați că oferă bani cu dobândă.

Faptul că inculpatul C. N. împrumută divese sume de bani ar rezulta și din declarația martorului U. A., care arată că s-a împrumutat de la Aramis de foarte multe ori, iar în prezent s-a ajuns la suma împrumutată de 8.000 de euro. Deși martorul susține că sumele de bani au fost împrumutate fără dobândă, convorbirile telefonice exclud cu desăvârșire o asemenea împrejurare.

În ceea ce privește pe inculpatul D. V., tribunalul a reținut că din declarația numitului R. T. Ș., audiat în calitate de martor, rezultă că inculpatul D. D. obișnuiește să împrumute bani cu dobândă. De la inculpat, R. Ș. T. a împrumutat de mai multe ori diverse sume de bani, cuprinse între 500 - 1.000 euro, de la ”Edison” pentru a participa la jocurile de poker. Pentru aceste sume, R. T. Ș. a convenit D. D. să-i ofere pe lângă împrumut un procent din câștigurile la poker, respectiv 100 euro pe lună la suma de 500 euro împrumutată.

În același sens este și declarația numitului Hagivreta C., care arată că, în urmă cu aproximativ un an i-a făcut lui R. T. Ș. cu D. D., după care aceștia au rămas prieteni. Atunci când s-au întâlnit, R. T. Ș. l-a întrebat pe Edison dacă poate să apeleze la el pentru a fi împrumutat cu bani, acesta spunându-i că poate apela oricând la el. După câteva luni de zile a aflat de la R. T. Ș. că s-a împrumutat cu suma de 2000 de lei de la Edison, urmând ca de fiecare dată când R. T. Ș. câștiga la jocurile de poker să-i dea și lui Edison o parte din câștig, în jur de 100 de euro în funcție de câștigul pe care îl avea, chiar dacă acești bani cumulați depășeau suma inițială împrumutată.

Tribunalul a constatat că și în privința inculpatului G. M. există date concludente în sensul că acesta oferă în mod regulat bani cu camătă către jucătorii din cazinouri și către alte persoane.

Pe lângă convorbirile dintre inculpat și alte persoane, cu privire la situația împrumuturilor acordate, tribunalul a reținut convorbirea telefonică din data de 18.12.2012, orele 11:57:48, dintre de inculpatul G. M. cu o persoană neidentificată pe nume „I.”, redată pe larg în referatul procurorului, din care rezultă că inculpatul G. M. este cunoscut ca fiind o persoană care dispune de importante sume de bani pe care le acordă cu titlu de împrumut, percepând camete. ”I.” îl contactează telefonic pe inculpat pentru a-i propune să-i împrumute o sumă de bani unei persoane care deține o casă în orașul Voluntari, imobil cu care să garanteze restituirea viitoarei datorii, propunerea fiind refuzată de către inculpatul G. M., deoarece satisfacerea garanției în cazul neachitării datoriei presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil necesită întocmirea unor documente autentificate de notarul public, procedura fiind greoaie și cu o durată mai lungă, în comparație cu transmiterea dreptului de proprietate asupra unei mașini, care ar putea fi luat în posesie imediat și fără îndeplirea în mod necesar a unor formalități.

Tribunalul a reținut în privința infracțiunilor de cămătărie că veniturile, cu care inculpați figurează în evidențele fiscale, nu sunt de natură a le permite un nivel de trai foarte ridicat și nici să împrumute către diverse persoane sume mari de bani fără dobândă, de multe ori simple cunoștințe.

Dimpotrivă, situația financiară legală a inculpaților este de natură a sublinia acuratețea referatului cu propunerea de arestare preventivă, respectiv că inculpații au ajuns să dețină și să împrumute sume mari de bani obținute din îndeletnicirea de cămătărie.

Tribunalul a reținut ca vădit nesincere și neprobate susținerile inculpaților R. C. și S. G., în sensul că aceștia ar fi câștigat la jocurile de noroc sume mari de bani, de ordinul sutelor de mii de euro. Dimpotrivă, tribunalul a reținut că în privința ambilor inculpați probele administrate în cauză impun presupunerea rezonabilă că sumele mari de bani, la care se face referire, sunt menite a crea impresia falsă că inculpații dețin sume mari de bani, bunuri importante și au un nivel de trai foarte ridicat, în urma unor activități comerciale sau tranzacții imobiliare licite. Or în condițiile în care inculpații au desfășurat activități lucrative sau au derulat tranzacții imobiliare, este surprinzător cum aceștia figurează în evidențele fiscare cu sume derizorii, care nu le-ar permite în niciun fel modul de viață pe care îl au și nici să frecventeze cazinourile sau să împrumute sume mari de bani către diverse persoane, unele cu care nu au nicio legătură de rudenie sau prietenie.

În condițiile în care R. A., manager al clubului, a declarat că are un salariu lunar de 2000 lei, tribunalul a apreciat ca lipsită de consistență declarația inculpatului R. C., care a arătat că ajută familia în activitatea de la clubul Balkan, fără contract de muncă, primind un venit lunar de circa 6-7000 lei.

De asemenea, în contextul în care inculpatul S. G. figurează cu un venit lunar în anii 2010-2012 de circa 375 lei lunar, tribunalul a reținut ca neadevărată afirmația acestuia că, printre alte surse aducătoare de venit, a fost și activitatea de covrigărie și patiserie a societății, pe care o patronează, activitate din care obținea un câștig brut de 4.000-5000 lei pe zi și un câștig net de 60-70% din venitul zilnic.

S-a apreciat ca evident, rezultând din chiar declarațiile inculpaților S. G. și R. C. că aceștia nu pot susține cu probe concludente afirmațiile, pe care le-au avansat, tribunalul neputând să accepte simpla explicație că ei sunt norocoșii câștigători la jocurile de noroc ai unor sume imense de bani, spre deosebire de cei împrumutați, care, așa cum rezultă din convorbirile telefonice, au acumulat datorii foarte mari, tocmai prin creditarea loc pentru a continua jocurilor de noroc.

Cu privire la inculpatul S. G., tribunalul a mai reținut că acesta a declarat că nu a mers la notar să încheie contracul de achiziționare a terenului de 3.400 m.p. din localitatea Snagov, deoarece era obosit și nu s-a putut trezi. Or în condițiile în care în data de 24.01.2013 a avut loc încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană terenul), tribunalul a apreciat ca justificată concluzia parchetului că scopul a fost acela de disimulare a adevăratei naturi a provenienței și proprietății terenului mai sus menționat, dobândit de fiul inculpatului în contul unor datorii acumulate prin luarea de către AL JAHNI NABIL a unor îmrumuturi cu dobândă cămătărească.

Prin prisma acestor considerente, tribunalul a apreciat ca în privința inculpaților S. G. și R. C. există indicii temeinice că aceștia au folosit sumele mari de bani obținute din activitățile de cămătărie derulate după . Legii nr. 216/2011. Aceste sume au fost folosite fie la cumpărarea unor terenuri – cazul inculpatului S. G. -, fie la construirea unei vile – cazul inculpatului R. C..

Tribunalul nu a putut avea în vedere actele de cămătărie desfășurate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 216/2011, ci doar pe acelea de după . legii mai sus menționate, fiind cert că sumele obținute din această îndeletnicire au fost investite în imobilul pentru care inculpatul S. G. a obținut autorizație de construcție la data de 24.10.2011, adică cu doar o lună înainte de . legii.

Deși inculpatul S. G., prin apărător, a încercat să susțină că valoarea casei construite în localitatea P., județul Ilfov, este de circa 669.430 lei, tribunalul a reținut că aceea este valoarea lucrării „la roșu”, care nu cuprinde toate acele finisaje, amenajări, utilități și bunuri gospodărești, ce o fac aptă de a fi locuită.

Din convorbirea telefonică purtată, în ziua de 27.09.2012, de către R. A. cu o persoană neidentificată s-a apreciat că rezultă în mod cert că investiția făcută de R. C. a fost în valoare de 1.600.000 de euro (aproximativ 75 de miliarde lei vechi), valoare care este mai apropiată de adevăr decât cea propusă de apărătorul celui din urmă inculpat.

Prin urmare, tribunalul a înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea prin care s-a încercat reducerea valorii construcției pentru a nu fi o discordanță așa de mare între veniturile realizate legal de inculpat și valoarea reală a construcției cu toate facilitățile și bunurile ce o deservesc.

În ceea ce privește infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților D. N., R. E., D. V., V. S., D. D., G. M. și R. A. și infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS constituie probe ce singure pot servi la aflarea adevărului, conform art.64 C.pr.pen., și din care se pot deduce indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele de șantaj, respectiv tâlhărie.

Tribunalul nu a putut primi susținerile că nu ar fi fost vorba de amenințări veritabile sau de exercitarea de acte de violență, ci eventual de folosirea unui limbaj ceva mai apăsat caracteristic etniei rrome, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS redate pe larg și coroborat în referatul procurorului fiind de natură a înlătura cel mai mic dubiu.

Tribunalul a reținut că amenințările exercitate de inculpați au fost în măsură să creeze o temere deosebită persoanelor vătămate, în condițiile în care inculpații, familiile și persoanele din anturajul acestora sunt cunoscute ca fiind deosebit de violente și în vizorul continuu al autoritățile judiciare.

În acest context, neaudierea unora dintre părțile vătămate nu este de natură a lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele administrate până la acest moment procesual, în special din notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicările de tip SMS.

De asemenea, tribunalul a considerat că menținerea de bune relații cu persoane șantajate și după săvârșirea infracțiunii nu constituie un motiv care să ducă la aprecierea că nu există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de șantaj.

Tribunalul a constatat că inculpații și multe din părțile vătămate fac parte din același mediu, frecventează aceleași locuri și au aceleași obiceiuri. Potrivit susținerilor inculpaților și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală între inculpați și unele din părțile vătămate există relații de rudenie mai apropiate sau mai îndepărtate, directe sau prin alianță.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că ar fi pe deplin justificată concluzia că și după comiterea infracțiuniilor de șantaj inculpații continuau să aibă relații cu părțile vătămate date fiind relațiile familiale ce îi leagă sau interesul inculpaților ori al părților vătămate de a da, respectiv lua împrumuturi cu dobândă în caz de nevoie.

Aceste considerații sunt aplicabile și în ceea ce privește fapta de șantaj săvârșită de inculpatul V. S. împotriva părții vătămate C. C.. Chiar dacă ar fi adevărat că fotografie depusă la dosar este făcută în urmă cu o lună, o lună jumătate, notele de redare a convorbirilor telefonice sunt în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, inducând părții vătămate un sentiment profund de teamă, nesiguranță, fapt care îl determină să apeleze la toate căile pentru a-l convinge pe inculpat că nu se face vinovat de ceea ce i se impută.

Relativ la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că inculpatul face abstracție de notele de redare a convorbirilor telefonice, făcând apel la faptul că avea obligația de a nu părăsi localitatea și nu avea cum să ajungă la Pitești să îl șantajeze pe partea vătămată P. I.. Tribunalul a reținut că deplasarea la Pitești este în mod cert stabilită, iar măsura obligația de a nu părăsi localitatea nu a fost suficientă pentru a-l împiedica pe inculpat să îl amenințe cu acte de violență pe P. I. pentru al determina să restituie suma de 15.000 euro lui S. O..

Referitor la infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpatul D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice purtate atât de inculpat cât și de partea vătămată I. P. sunt în măsură să permită deducerea de indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit această infracțiune, orice altă analiză fiind de prisos.

În raport de aceste probe certe, tribunalul a înlăturat, ca vădit neîntemeiate, susținerile privind inexistența indiciilor temeinice în ceea ce privește săvârșirea faptelor de către inculpați.

Tribunalul a mai constatat că în cauză există și unul din cazurile stipulate de art. 148 C.pr.pen., și anume cel de la alin. 1 lit. f, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 216/2011 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.b, c din Legea nr.656/2002 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21 lit.b C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 ani), și, în plus, reținându-se și că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Tribunalul a reținut că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică”, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte - care constituie, totodată, criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.pr.pen., printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, rezonanța socială a faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului, etc.

La aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări care rezultă din probele aflate la dosar: amploarea activității infracționale a celor 12 inculpați, care sunt cercetați împreună cu alți învinuiți și inculpați; curajul și dezinvoltura cu care aceștia au acționat în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; caracterul acțiunilor inculpaților, ce se prefigurează a fi conjugate; recurgerea la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; continuarea de către inculpați a activității de cămătărie chiar și după incriminarea ca infracțiune a acestei fapte; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, șantaj, spălare de bani și tâlhărie; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor, care în fiecare zi iau cunoștință de efectele de multe ori tragice ale luării de bani cu dobândă cămătărească de la clanurile interlope; scopul profund imoral urmărit de inculpați de a se îmbogății prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane. Toate aceste aspecte impun cu necesitate intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de infracțiuni, nu doar pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de încredere în instituțiile statului, ci și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte, mai ales în contextul actual, când situația financiară a multor persoane le poate îndemna să ia împrumuturi cu dobânzi uriașe cu consecința imposibilității de achitare și a deposedării victimelor de bunurile personale sau cu consecința vătămării fizice și psihice a acestora în încercarea inculpaților de a le forța să își onoreze datoriile.

Tribunalul a mai reținut că indiciile temeinice că inculpații au acționat împreună și cu alte ocazii, în vederea obținerii de venituri ilicite însemnate, cu consecința prejudicierii grave a patrimoniului părților vătămate, deprinderea inculpaților cu activități interzise de lege, tocmai din cauza consecințelor grave constatate în timp, toate acestea justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales la acest moment procesual, când ancheta penală este în plină desfășurare, părțile vătămate ezită să dea declarații ori susțin, în contra probelor obiective administrate în cauză, că inculpații nu au dat bani cu dobândă și că aceștia nu le-au amenințat pentru a-i determina să onoreze datoriile, în care sunt incluse și dobânzile.

Tribunalul a considerat că, deși aparent pentru marea majoritate a inculpaților ar fi vorba de infracțiuni mai puțin grave – șantaj și cămătărie, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani -, tribunalul a reținut că prin nodul cum au fost acestea comise, prin sentimentul profund de temere și insecuritate indus persoanelor vătămate și chiar opiniei publice, este vorba de infracțiuni grave ce afectează patrimoniul persoanei, libertatea fizică și psihică a acesteia.

Prin urmare, spre deosebire de situația unei persoane care cu titlu de îndeletnicire acordă împrumuturi cu o dobândă apropiată de cea legală, care nu ar fi de natură a justifica arestarea preventivă, s-a reținut că situația inculpaților este cu totul deosebită și alarmantă, întrucât aceștia și-au făcut un mod de viață din exploatarea persoanelor aflate în nevoie sau a jucătorilor împătimiți din cazinouri, cărora, fără nici-o jenă, le împrumută și chiar îi urmăresc pentru a le împrumuta sume mari de bani cu dobânzi exorbitante, uneori de peste 100% pe zi, fără ca această activitate a inculpaților să fie declarată autorităților fiscale și impozitată conform legii. În această situație, tribunalul consideră că reacția societății trebuie să fie pe măsura faptelor reținute în sarcina inculpaților, inclusiv prin extinderea cercetărilor pentru nedeclararea și neplata impozitelor datorate statului pentru veniturile rezultate din activitatea practicată cu titlu de îndeletnicire.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, tribunalul a reținut că însuși legiuitorul o definește ca infracțiune gravă prin art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Că este vorba de o infracțiune gravă rezultă din probele cauzei și fapte de largă notorietate, inculpații fiind cunoscuți ca membrii ai unor clanuri periculoase, gata oricând să își facă dreptate și să își atingă scopurile prin folosirea forței și prin intimidări. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că în mod just se face referire în referatul parchetului de atitudinea de supușenie și renunțare a multora din părțile vătămate care datorează sau i se impune abuziv plata de datorii pentru pretinse injurii.

În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale celor 12 inculpați, constând în lipsa antecedentelor penale, în cazul unora dintre inculpați, situația personală și familială, starea de sănătate, existența unui loc de muncă sau a unei ocupații pentru unii dintre inculpați, etc., tribunalul a considerat că, de principiu, ele trebuie avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât, la momentul procesual respectiv, aceste circumstanțe nu sunt de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că nu se impune arestarea lor preventivă, fiind destul de probabil ca, în cazul lăsării lor în libertate, aceștia să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea celorlalți inculpați, a învinuiților, martorilor, părților vătămate, prin alterarea mijloacelor de probă, prin punerea de acord asupra declarațiilor viitoare sau prin alte asemenea activități. Tribunalul a apreciat că arestarea preventivă este impusă și de faptul că probe importante nu au fost încă administrate, activitatea infracțională a inculpaților fiind în unele cazuri mai amplă decât cea redată în referatul parchetului.

De asemenea, arestarea preventivă s-a apreciat că este impusă și de persoana unora dintre inculpați, cunoscuți cu multiple antecedente penale, cu sancțiuni administrative sau condamnări reabilitate, însă neradiate din cazierul judiciar.

Astfel, s-a reținut că din fișele de cazier judiciar rezultă că: inculpatul C. N. este cercetat într-un alt dosar pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 și infracțiunea prevăzută de art.323 C.pen. (fila 25 vol.6 d.u.p.); inculpatul R. E. a fost condamnat în 16.04.2011 la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.321 C.pen., fiind cercetat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.321 C.pen., art.192, art.181 C.pen. și art.7 din Legea nr.39/2003 (fila 19 vol.5 d.u.p.); inculpatul V. S. a fost condamnat la închisoare pentru multiple infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art.211 C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.189 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.174-175 C.pen., art.323, art.180 C.pen. și art.321 C.pen. (fila 18 vol.8 d.u.p.); inculpatul D. N. a fost condamnat la închisoare pentru multiple infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art.211 C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.189 C.pen, fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de de art.7 din Legea nr.39/2003, art.180 alin.2, art.192, art.181 C.pen. și art.321 C.pen. (fila 17 vol.4 d.u.p.); inculpatul R. C. este cercetat și a fost arestat mai multe dosare pentru infracțiunile prevăzută de de art.7 din Legea nr.39/2003, art.180 alin.2, art.211, art.192 C.pen. și art.321 C.pen., art.181, art.180 C.pen. (fila 13 vol.13 d.u.p.); inculpatul S. T. a fost condamnat în mod repetat la închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art.209, art.215 C.pen., fapte pentru care a fost reabilitat (fila 13 vol.3 d.u.p.); inculpatul S. G. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2010 pentru infracțiunile prevăzute de art.182, art.321C.pen., fiind sancționat administrativ în anul 2012 pentru art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 (fila 34 vol.2 d.u.p.); inculpatul R. A. a fost condamnat definitiv la 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2011 pentru infracțiunea prevăzută de de art.321 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, art.211 C.pen., art.321, art.181, art._ C.pen. și sanționat administrativ pentru art. art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 (fila 18 vol.8 d.u.p.).

Tribunalul a mai reținut că, deși este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, deși stare de arest reprezinte o situație de excepție, stare de libertate fiind starea obișnuită în care se impune a fi cercetată o persoană, în cauza de față gravitatea și multitudinea faptelor deduse judecății, împrejurările comiterii lor, pluralitatea de făptuitori, prejudiciile însemnate cauzate, dezinvoltura și virulența, de care inculpații au dat dovadă, toate aceste împrejurări impun concluzia că există o situație de excepție ce reclamă o măsură de excepție, cum este cea a arestului preventiv, soluțiile alternative fiind vădit insuficiente.

Tribunalul a avut în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 C.pr.pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, care nu ar fi de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales la acest moment procesual, și nici reala conservare a ordinii publice, fiind contrar acestuia ca inculpații să comită fapte așa de grave, atât de multe și cu toate acestea să fie cercetate în stare de libertate.

Prin urmare, deși nu anticipează pronunțarea unei hotărâri de condamnare, totuși starea de arest este impusă de imperative de natură procesuală și de ordine publică, cercetarea în stare de libertate fiind vădit contrară acestor nevoi.

În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților neanalizate prin considerentele mai sus expuse, tribunalul a reținut următoarele:

Referitor la lipsa unor înscrisuri ridicate de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare și nedepuse la dosar, tribunalul a reținut că apărarea inculpaților este lipsită de consistență nefiind de natură să infirme probele mai sus enunțate, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Sub acest aspect tribunalul a constatat că apărarea nu a indicat nici măcar un înscris concludent, care să fie de natură a submina temeinicia indiciilor deduse din probele cauzei – tribunalul a avut în vedere și referirea la notificarea din dosarul de executare nr. 1641/2012 făcută de apărătorul inculpatului R. A.. Dimpotrivă, notele de redare a convorbirilor telefonice permit deducerea de indicii temeinice în sensul că multe dintre contractele sunt încheiate cu eludarea dispozițiilor legale privind cauza unei convenții și frauda la lege.

Tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiată susținerea apărătorului inculpatului R. A. că nedepunerea la dosar a înscrisurilor originale ridicate de organele de urmărire penală atrage, conform dispozițiilor art. 300 C.pr.pen., neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea dosarului la parchet în vederea atașării tuturor documentelor ce vizează obiectul cauzei, întrucât lipsa unora dintre probele cauzei nu sunt în măsură să atragă asemenea sancțiune, cu atât mai mult cu cât nu există niciun motiv să se aprecieze că respectivele înscrisuri ar lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele și datele existente la dosar.

Sub acest aspect tribunalul a reținut că la acest moment procesual ar fi fost chiar imposibil ca la dosarul cauzei să se depună toate înscrisurile, mijloacele materiale de probă și corpurile delicte ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

În logica propusă de apărare, o propunere de arestare nu poate examinată pe fond decât după redarea rezultatelor unei percheziții informatice, când, de exemplu, la o percheziție domiciliară este ridicat și un mijloc de stocare a datelor informatice, pe care un inculpat susține întemeiat sau nu că se află date relevante ce ar justifica respingerea arestării. O asemenea condiționare nu doar că nu este prevăzută de lege, dar este și contrară principiilor și regulilor fundamentale după care se soluționează o propunere de arestare.

În condițiile în care este evident că nu se poate vorbi de o rea-credință a parchetului în atașarea tuturor documentelor ridicate de la inculpați, tribunalul a considerat că nu se poate pune problema unei nelegale sesizări, cu atât mai mult cu cât atașarea acestor înscrisuri nu constituie o condiție de validitate a propunerii de arestare preventivă.

Tribunalul nu a reținut apărarea inculpatului R. C. că nu a acordat cu titlu de împrumut vreo sumă de bani, în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2012, numitului P. D., convorbirile telefonice înregistrate în cauză, inclusiv cea purtată cu postul telefonic_, abonament A.-C. P., infirmând aceste afirmații.

Faptul că partea vătămată a avut rețineri în a declara adevărul se explică prin temerea pe care inculpatul și persoanele din anturajul acestora o induc tututor celor cu care au legătură, îndeosebi celor cărora le împrumută bani cu dobândă.

Cu privire la toți inculpații cercetați pentru infracțiunea de cămătărie, tribunalul a reținut că la acest moment nu se poate analiza întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, dispozițiile procedurale fiind în sensul existențeii indiciilor temeinice, ceea ce s-a stabilit în cauză.

Tribunalul nu a reținut apărarea unora dintre inculpați că din convorbirile telefonice nu se pot deduce indicii temeinice decât dacă se coroborează cu alte probe. Sub acest aspect tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice nu trebuie să se coroboreze cu alte probe pentru a servi la aflarea adevărului, implicit la deducerea de indicii temeinice, dispozițiile legale necerând la acest moment să existe probe de aceeași greutate ca cele ce întemeiază o hotărâre de condamnare.

Tribunalul nu a primit nici apărarea că pentru a se formula propunerea de arestare trebuiau audiate toate persoanele șantajate sau cămătărite. S-a reținut că din dosarul cauzei rezultă că audierea unora dintre aceste persoane nu s-a putut face, iar altele au manifestat maximă reținere, dată fiind faima de care se bucură inculpații în societate. Or tocmai această faimă este de natură a justifica convingerea rezonabilă, fapt confirmat de notele de redare a convorbirilor telefonice, că părțile vătămate șantajate au încercat un sentiment de teamă profundă.

Pentru aceleași considerente care au fundamentat soluția de luare a măsurii arestării preventive, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpați de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, aceste măsuri nefiind în măsură a asigura nici buna desfășurare a procesului penal, nici reala conservare a ordinii publice.

În faza urmăririi penale s-a dispus succesiv prelungirea măsurii arestării preventive, ultima prelungire fiind dispusă pentru 30 de zile ( de la 13.08.2013 la 11.09.2013) în data de 06.08.2013, prin încheierea de cameră de consiliu pronunțată în dosarul Tribunalului București-Secția I Penală nr._/3/2013.

După sesizarea instanței prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 10.09.2013, în baza art. 3001 alin. 1) și 3) C.p.p., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de cei opt inculpați, și a menținut această măsură, iar prin încheierile din data de 16.10.2013, 05.12.2013, și 27.01.2014, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. 1) și 3) C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de cei opt inculpați, și a menținut această măsură. La termenele din 24.03.2014 și 12.05.2014, 03.07.2014, 27.08.2014, 21.10.2014 și 08.12.2014, în baza art. 208 alin. 4) C.p.p., instanța a menținut măsura arestării preventive față de inculpații S. G., R. E., R. C. și R. A..

În privința cererilor formulate de inculpații S. G., R. E., R. C. și R. A. la termenul din 17.12.2014, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu (în cazul primilor doi inculpați), respectiv controlul judiciar, instanța le-a respins ca neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar este necesar să fie întrunite condițiile pentru luarea măsurii preventive mai ușoare, iar, în același timp, să se concluzioneze că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1) C.p.p.. Tribunalul a reținut, pe de o parte, că, de la momentul ultimei pronunțări în sensul menținerii măsurii arestării preventive, s-a procedat doar la audierea martorului cu identitate protejată „C. F.”, a cărui depoziție nu îi privește pe cei patru inculpați, precum și a martorului Assad Haytham, a cărui depoziție este relevantă doar în privința inculpatului S. G.. Este adevărat că declarația dată de acest martor la termenul din 17.12.2014 diferă de cea dată în faza urmăririi penale, acesta nemenținând o . afirmații care erau în defavoarea inculpatului S. G.. Tribunalul a apreciat, însă, că există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, cel puțin într-o măsură suficient de importantă.

Tribunalul a apreciat că în privința tuturor celor patru inculpați, măsura arestării preventive este în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, fiind întrunite și condițiile art. 223 alin. 2) C.p.p., având în vedere că nu a intervenit o diminuare a ecoului profund negativ în rândul membrilor societății al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, aceștia au desfășurat-o, iar eliberarea lor din penitenciar, chiar cu restrângerea libertății lor în condițiile arestului la domiciliu, sau controlului judiciar, ar putea avea un efect intimidant asupra celor care urmează să fie audiați în cadrul cercetării judecătorești. De altfel, faptul că acest efect nu este unul ipotetic, este probat de faptul că 8 dintre persoanele care au fost audiate, nu au acceptat să furnizeze informații despre persoanele cercetate în cauză, decât la adăpostul protejării datelor lor reale de identitate. În cazul inculpaților R. A. și R. E., instanța a avut în vedere și faptul executării unei perioade de arest preventiv în alte cauze, care demonstrează determinarea cu care cei în cauză, potrivit indiciilor temeinice, au acționat, aceștia cunoscând și acceptând riscurile la care se expuneau în ipoteza depistării activității lor pretins infracționale.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație,în termenul legal inculpatul S. G., solicitările acestuia și motivele invocate în susținerea căii de atac exercitate fiind menționate în partea introductivă a acestei hotărâri.

Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea atacată ,în conformitate cu dispozițiile art.425ind.1 și urm. C.p.p.,Curtea constată că este nefondată contestația formulată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.

Conform art.202 alin.1 C.p.p. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În prezenta cauză,analizând actele și lucrările dosarului,Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art.242 alin.2 C.p.p., întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului S. G. se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.

Curtea are în vedere în acest sens că din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul S. G. a săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată ,existând suficiente probe care să satisfacă atât exigențele dispozițiilor art.202 alin.1C.p.p.,cât și pe cele ale art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea constată,în urma verificărilor efectuate, că la data de 18.12.2014 a fost respinsă de Curtea de Appel București,Secția I Penal (dosar nr._ */a20) contestația formulată de inculpatul S. G. împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive ,iar de la această dată până în prezent nu au intervenit schimbări în situația juridică a contestatorului inculpat care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive .

De asemenea,Curtea apreciază că natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de contestatorul inculpat ,modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia,astfel cum rezultă din încheierea atacată, scopul urmărit,sentimentul de insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societății civile,precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului S. G. care nu este la prima încălcare a legii penale ca și poziția sa procesuală, impun și justifică în continuare o reacție fermă din partea autorităților statului,respectiv privarea de libertate a contestatorului inculpat în scopul protejării siguranței publice și pentru a asigura și buna desfășurare a procesului penal.

Curtea apreciază că și la acest moment procesual măsura arestării preventive a inculpatului S. G. este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, fiind necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal.

Cât privește termenul rezonabil, Curtea consideră că acesta nu a fost depășit.

Conform art.5 parag. 3 CEDO orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

CEDO, în jurisprudența sa, a stabilit criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al arestării preventive: existența unor temeiuri relevante și suficiente pentru a justifica privarea de libertate și diligența specială în desfășurarea procedurii, arătând totodată că nu poate fi apreciat în abstract caracterul rezonabil al unei perioade de detenție, ci de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia.

În prezenta cauză,Curtea consideră că durata totală a arestării preventive până la acest moment a inculpatului S. G. nu poate fi apreciată ca fiind excesivă și nu poate justifica punerea în libertate a acestuia ,având în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost săvârșite de acesta,datele sale personale și complexitatea cauzei, organele judiciare investite cu soluționarea acestei cauze dând dovadă de o diligență specială în desfășurarea procedurii.

În opinia Curții,perioada de timp ce a trecut de la luarea măsurii arestării preventive,în raport cu aspectele anterior menționate ,nu este în măsură să estompeze rezonanța socială negativă a faptelor deduse judecății și sa justifice lăsarea în libertate a contestatorului inculpat.

Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea ,în baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondată, contestația formulată de inculpatul S. G. împotriva încheierii din data de 12.12.2014,pronunțată de Tribunalul București ,Secția I Penală în dosarul nr._ *.

În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 100 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ,ca nefondată, contestația formulată de inculpatul S. G. împotriva încheierii din data de 12.12.2014,pronunțată de Tribunalul București ,Secția I Penală în dosarul nr._ *.

În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 100 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.01.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

M. NițăElena V.

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Decizia...  Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 51/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI