Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1121/122/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(13/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 61/C
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul teritorial București - reprezentat prin procuror G. V. .
Pe rol, soluționarea contestației declarată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 609 din 19 mai 2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatorul condamnat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat B. G. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Contestatorul condamnat, având cuvântul, arată că înțelege să retragă contestația formulată in cauză.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul contestatorului condamnat, având cuvântul pe rând, solicită a se lua act de manifestarea de voință a condamnatului, în sensul retragerii căii de atac.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 609 din 19 mai 2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul penal nr._ s-a dispus în baza art. 595 Cod de Procedură Penală, respingerea ca nefondată a contestației la executare formulată de condamnatul C. I., fiul lui D. și P., născut la data de 28.10.1975, în prezent aflat în Penitenciarul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 42 din 04.02.2013 Tribunalului București secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 364 din 30.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a reținut că la data de 09.04.2014, pe rolul Tribunalului G. sub nr._, a fost înregistrată contestația condamnatului C. I., contestație prin care acesta solicita aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 42 din 04.02.2013 Tribunalului București secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 364 din 30.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât este mai mare decât maximul prevăzut de noua lege.
La dosarul cauzei s-au depus în xerocopie următoarele acte: mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 48/04.02.2014 emis de Tribunalul București secția a II a penală și sentința penală nr. 42 din 04.02.2013 Tribunalului București secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 364 din 30.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că prin sentința penală nr. 42 din 04.02.2013 Tribunalului București secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 364 din 30.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală, contestatorul C. I., a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.88 Cod penal, a dedus prevenția de la 22.11.2012 la zi.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 37 lit. b Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1969, este incriminată în prezent de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Noul Cod Penal, art. 43 alin. 5 Noul Cod Penal și art. 396 alin. 10 Noul Cod de Procedură Penală, și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.
Potrivit art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Raportând aceste dispoziții la speța de față, tribunalul a reținut că în ceea ce privește pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată contestatorului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 37 lit. b Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1969, aceasta nu se situează peste limita maximă prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Noul Cod Penal, art. 43 alin. 5 Noul Cod Penal și art. 396 alin. 10 Noul Cod de Procedură Penală, aceasta deoarece, prin aplicarea tratamentului sancționator al recidivei postexecutorii prevăzut de legea nouă, limita maximă la care se ajunge este de 18 ani închisoare (maximul special de 12 ani prevăzut de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014, care prin aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 5 se majorează cu ½, devenind 18 ani închisoare).
Tribunalul a avut în vedere totodată și decizia nr. 14/14.06.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ce a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, conform art. 6 din Noul Cod penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă. Așa fiind, tribunalul reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, motiv pentru care contestația la executare formulată de condamnatul C. I., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 42 din 04.02.2013 Tribunalului București secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 364 din 30.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este nefondată
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de Procedură penală, a obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, a formulat contestație petentul, acesta nedepunând motivele în scris, iar la termenul de judecată a arătat că înțelege să își retragă contestația, astfel încât Curtea, reținând lipsa voinței acestuia de soluționare a cererii, nu poate trece la analiza pe fond a acesteia și va lua act de retragerea contestației, obligând petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulate de petentul C. I. împotriva sentinței penale nr. 609/19.05.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin 2 Cpp obligă petentul la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red. O. G. – Tribunalul G. – Secția Penală
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Decizia... → |
|---|
