Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 30252/3/2014/a12
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (1448/2015)
DECIZIA PENALĂ NR.238/CO
Ședința publică din data de 27 aprilie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: Median Anca-Mihaela
Grefier: E.-A. N.
**************
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile declarate de inculpații A. M. și S. C. împotriva încheierii de ședință din data de 06 aprilie 2015, a Tribunalului București-Secția penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii-inculpați A. M., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu-avocat P. R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București și S. C., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat P. F., în substituirea doamnei avocat L. Lorette, conform împuternicirii avocațiale nr.18.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat A. M., având cuvântul, învederează instanței că acesta înțelege să-și retragă contestația întrucât s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se ia act de manifestarea de voință a contestatorului-inculpat A. M..
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat S. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, apreciază că aspectele cu privire la gravitatea faptelor nu pot avea o conotație juridică.
Cu privire la dreptul la tăcere al unui inculpat, precizează că nu-i poate fi adus ca o vină, acesta din urmă fiind un drept procesual al inculpatului.
Arată că au fost audiați toți inculpații, unii martori urmează să fie audiați, astfel că inculpatul nu ar putea împienta buna desfășurare a procesului penal.
Mai arată că probele administrate în prezenta cauză relevă o altă situație de fapt, diferită de cea reținută în rechizitoriu.
Referitor la amenzile administrative aplicate inculpatului, precizează că a trecut un termen de 5 ani de la aplicarea acestora, iar inculpatul nu a mai avut nici un conflict cu legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în mod corect s-a reținut că măsura arestului preventiv este proporțională cu gravitatea acuzației reținute în sarcina inculpatului, numărul mare de persoane vătămate și modalitatea concretă de realizare a faptelor.
Contestatorul-inculpat A. M., personal, în ultimul cuvânt, arată că înțelege să-și retragă contestația formulată în prezenta cauză.
Contestatorul-inculpat S. C., personal, în ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 06.04.2015, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul penal nr._, s-a respins cererea de înlocuire a stării de arest preventiv a inculpaților contestatari.
Prin rechizitoriul nr.580/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. M., D. A., I. M. Vincențiu, M. V. F., M. C. I., S. C. și T. D. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.188 alin.1, 189 lit.f NCP cu aplicarea art.77 lit.a NCP și pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art.371 NCP cu aplicarea art.77 lit.a NCP, iar în privința inculpatului M. C. I. cu aplicarea art.41 NCP.
Prin încheierea din 11.07.2014 a Tribunalului București s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților A. M., D. A., I. M. Vincențiu, M. V. F., M. C. I., S. C. și T. D. pe o durată de 30 de zile.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul a reținut că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
S-a apreciat că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p., fapta imputată fiind o infracțiune intenționată împotriva vieții și fiind, oricum, pedepsită cu închisoarea de 5 ani ori mai mare. Pe baza evaluării gravității faptei, modul și circumstanțele concrete de comitere, judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 06.08.2014 a Tribunalului București.
Prin încheierea din 08.09.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpați și s-a dispus menținerea acesteia în continuare.
Prin încheierea din 09.03.2015, Tribunalul București a menținut măsura arestării preventive a inculpaților A. M., M. C. I., S. C., I. M. Vincențiu și M. V. F. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților D. A. și T. D. cu măsura controlului judiciar.
Prin decizia penală nr.164/CO/18.03.2015 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală au fost admise contestațiile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul M. V. F., a fost desființată în parte încheierea din 09.03.2015 a Tribunalului București și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților M. V. F., D. A. și T. D. cu măsura arestului la domiciliu. În ceea ce îi privește pe inculpații S. C. și M. C. I. s-a dispus respingerea contestației formulate de aceștia împotriva încheierii din 09.03.2015 a Tribunalului București.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut în esență că sunt îndeplinite în continuare toate condițiile prevăzute în art.202, respectiv art.223 alin.2 C.p.p. în privința inculpaților S. C. și M. C. I., atât sub aspectul persistenței suspiciunii rezonabile că au săvârșit tentativa la infracțiunea de omor calificat, cât și al exigențelor de proporționalitate și necesitate expres prevăzute de lege.
Dacă situația de fapt și încadrarea juridică sunt comune în cazul tuturor inculpaților, Curtea a considerat că nu se poate face abstracție de contribuția concretă a fiecărui inculpat la activitatea presupus infracțională, de datele ce caracterizează persoana fiecăruia, precum și de conduita lor după săvârșirea faptei și pe parcursul procesului.
Sub aceste aspecte, din actele dosarului rezultă că inculpatul M. C. I. a folosit și un topor în . respectivă. Același inculpat este recidivist, fiind condamnat anterior tot pentru tentativă la infracțiunea de omor.
Inculpatul S. C., de asemenea, a avut o participare substanțială la comiterea faptei și nu este la prima încălcare a legii penale, fiind sancționat anterior cu amendă administrativă pentru patru infracțiuni de furt calificat.
S-a mai precizat că prin raportare la gradul de complexitate al cauzei, măsura preventivă luată față de inculpați la 11.07.2014 nu a depășit un termen rezonabil, organele judiciare având o conduită activă și efectuând cu regularitate actele impuse de dispozițiile procedurale.
Referitor la inculpații D. A. și T. D., în acord cu instanța de fond, Curtea a apreciat că probele administrate până la acest moment procesual evidențiază o contribuție relativ mai redusă la activitatea infracțională, iar datele personale le sunt pe deplin favorabile. În plus, Curtea a constatat că aceeași situație există și în cazul inculpatului M. V. F..
Pe de altă parte, în raport de implicarea lor într-o activitate presupus infracțională de o gravitate sporită s-a reținut că se justifică o măsură preventivă mai restrictivă, respectiv arestul la domiciliu.
Inedită este situația inculpatului I. M. Vincențiu.
Referitor la acesta, Curtea de Apel București – Secția I Penală prin decizia penală din 19.03.2015 a dispus admiterea contestației formulate de către inculpat împotriva încheierii din 09.03.2015 a Tribunalul București și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, implicarea inculpatului în activități lucrative, la momentul comiterii faptelor pentru care este în prezent judecat acesta având un loc de muncă stabil, precum și conduita adoptată de către inculpat în colaborarea cu organele judiciare penale.
În schimb, prin decizia penală nr.179/CO/26.03.2015 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulate de către inculpat împotriva încheierii din 09.03.2015 a Tribunalul București.
S-a considerat că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a infracțiunilor contra vieții în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului.
S-a mai reținut că în privința inculpatului există pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
Curtea reține că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr._/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Atat cu ocazia luarii măsurii arestării preventive cat și cu ocazia prelungirii sau menținerii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitandu-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip. De asemenea, Curtea a stabilit că menționarea stării de recidivă a reclamantului nu este suficientă pentru a justifica o arestare preventivă și că pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice, pe motive „relevante și suficiente” pentru a justifica necesitatea menținerii sau plasării inculpatului în arest preventiv.
În ceea ce privește suspiciunea rezonabilă a săvarșirii faptei, Curtea consideră că într-o astfel de procedură existența indiciilor temeinice de comitere a infracțiunii este deja o certitudine avand în vedere că aceste aspecte au fost analizate și reiterate de fiecare dată cand s-a discutat luarea, prelungirea, menținerea măsurilor preventive, neexistand o schimbare a situației de fapt de la acele momente procesuale.
Curtea reține că faptele comise de către acești inculpați prezintă o gravitate extremă, această gravitate derivand din modul de a acționa, caracterul premeditat al faptelor, activitatea la care aceștia au participat precum și caracterul extrem de violent al acțiunilor inculpaților. Curtea nu poate să nu observe că fapta inculpaților denotă o totală lipsă de respect și de teamă față de repercusiunile legale ale faptelor lor, aceștia acționând cu o îndrăzneală deosebită. Un astfel de comportament nu poate conduce decat la concluzia că acești inculpați sunt extrem de periculoși pentru societate și îndrăzneți în urmărirea rezoluțiilor lor infracționale. În acest sens Curtea are în vedere gravitatea faptei, modalitățile și împrejurările concrete în care s-a reținut că s-ar fi săvârșit infracțiunea, mai multe persoane împreună, aplicarea unor lovituri vizând zone corporale vitale, folosind bâte și muchia unui topor, asupra a trei persoane vătămate, toate elemente certe care conturează o stare de pericol pentru ordinea publică care nu poate fi înlăturată decât printr-o măsură preventivă privativă de libertate, respectiv măsura arestării preventive.
În aceste condiții, Curtea consideră că inculpații trebuie să fie învățați că regulile de conviețuire socială sunt mai presus de propriul lor interes și este necesar să le fie aratat că astfel de atitudini nu pot fi tolerate sau acceptate de către societate, reacția normală a societății fiind aceea de a dori scoaterea, chiar și temporară, din mijlocul ei a unor astfel de indivizi. Ca atare, avand în vedere și scopul comiterii acestei infracțiuni, Curtea apreciază că la acest moment măsura privativă de libertate este singura aptă să prevină săvârșirea de noi fapte penale de către aceștia, precum și să asigure buna desfășurare a procesului penal, o măsură restrângătoare de libertate fiind total insuficientă.
Astfel de fapte, trebuie în mod obligatoriu să constituie un avertisment pentru societate în ansamblul său și trebuie reprimate și dezavuate în mod clar de către reprezentanții societății, pentru a constitui un exemplu clar pentru oricine ar considera că legile sau rigorile sociale sunt mai prejos de propria sa persoană și nu i se aplică și lui.
Curtea consideră că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce i s-ar cauza unui inculpat prin privarea sa temporară de libertate.
Curtea consideră că luarea uneia dintre măsurile neprivative de libertate prevăzute de codul de procedură penală nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpaților și al faptelor lor, obligațiile ce s-ar putea fixa în sarcina acestora nefiind suficiente pentru garantarea siguranței societății, inculpații prezentand un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății, lăsarea lor în libertate nefiind bine venită la acest moment.
În acest context Curtea apreciază că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 202 C.pr.pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, care nu ar fi de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales la acest moment procesual, și nici reala conservare a ordinii publice.
De asemenea, judecătorul reține că privarea de libertate a inculpaților nu a depășit un termen rezonabil. În acest sens, Curtea constată că pericolul pentru ordinea publica reprezinta, temerea ca, odata pus in libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declansa puternice reactii in randul opiniei publice determinate de fapta savarsita de acesta si de starea sa de libertate. Este opinia acestei Curți că astfel de infracțiuni, cum este cea din cauza de față, au avut un impact emoțional deosebit în comunitate și de rezonanța unor astfel de fapte în opinia publică nu se poate face abstracție, astfel că pentru restabilirea ordinii publice tulburate, cât și pentru întărirea încrederii populației în actul de justiție se impune menținerea arestării preventive, chiar dacă aceasta este menținută pe o durată de timp foarte mare. În cauza de față nu discutam despre comiterea unor infracțiuni al căror pericol sau impact se estompează în timp, ci discutăm despre una dintre cele mai grave acuzații care i se pot aduce unui inculpat, respectiv instigarea la suprimarea vieții unei alte persoane. În aceste condiții, chiar dacă durata arestului preventiv este una relativ mare, Curtea constată că nu se poate pune problema punerii în libertate a inculpaților doar pe temeiului unei durate a măsurii preventive. Chiar dacă măsura arestului preventiv reprezintă o stare de excepție și chiar dacă am admite că doar durata măsurii preventive ar fi suficientă pentru a se dispune înlocuirea acesteia, în cauza de față, pericolul social extrem pe care-l prezintă persoana inculpaților, derivat din gravitatea faptelor acestora, nu permite luarea unor alte măsuri preventive.
Totuși, este de observat că cererea formulată de inculpatul A. M. a fost admisă prin încheierea dată în data de 22.04.2015 fiind înlocuită măsura preventivă a arestului preventiv cu aceea a arestului la domiciliu. La termenul de judecată din data de 27.04.2015 inculpatul, beneficiind de asistența juridică a unui apărător, a arătat că dorește să își retragă contestația formulată, Curtea urmând a lua act de această manifestare de voință.
Așadar, față de situația inculpatului S., Curtea apreciază că în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive cu privire la inculpatul S. C..
Pentru aceste motive,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din data de 06.04.2015, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul penal nr._ .
Ia act de retragerea contestației declarată de inculpatul A. M. împotriva încheierii de ședință din data de 06.04.2015, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul penal nr._
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă pe inculpat S. C. la plata unei sumei de cate 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile de judecată avansate de stat cu ocazia soluționării contestației formulate de inculpatul A. M. rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorilor din oficiu care au fost desemnați pentru a asigura asistența juridică a inculpaților va fi avansat din fondurile MJ către Baroul București.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2015.
Președinte, Grefier,
M.-A. M. E. - A. N.
Red./Dact.M.M.A./6 ex./05.05.2015
T.B.S1 – jud.G.R.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 541/2015. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 641/2015. Curtea de... → |
|---|
