Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 652/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 31107/300/2014

DOSAR NR._

(976/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.652/A

Ședința publica de la 29.04.2015

P. - L. C. N.

JUDECĂTOR – D. L.

GREFIER - S. N.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror D. E..

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București împotriva sentinței penale nr.84/13.02.2015 pronunțate de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 14.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 29.04.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.84/13.02.2015, Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 124 C.p. a luat față de inculpatul minor P. A. C. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. a C.p. cu aplic. art. 113 alin. 3 C.p. și 38 alin 1 C.pen.

În temeiul art. 127 C.p. rap. la art. 72 C.p. a dedus din durata măsurii educative perioada reținerii și a arestării preventive de la 02.10.2014 până în prezent.

În temeiul art. 399 alin. 3 lit. d C.pr.pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză, măsura devenind executorie la rămânerea definitivă a prezentei.

A admis acțiunea civilă a părții civile și în temeiul art. 1349, 1357, 1381 și 1372 C.civ. obligă inculpatul în solidar cu persoana responsabilă civilmente P. A. la plata sumei de 3300 lei către partea civilă A. A. Cistina, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art 112 alin 1 lit e C.pen a confiscat de la inculpat suma de 15 lei.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.pen. a obligat inculpatul în solidar cu persoana responsabilă civilmente P. A. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, a fost trimis în judecată inculpatul P. A. C., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a) Cp, cu aplic.art. 113 alin. 3 și urm. Cp, art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a) Cp, cu aplic. art. 113 alin. 3 și urm. Cp, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ din data de 29.10.2014.

În cursul urmăririi penale au fost administrate probe, rezultând următoarele mijloace de probă: declarație persoana vătămată A. A.-C. (f. 11, 12, 128, 129 dup); proces-verbal de recunoaștere din planșe fotografice (f. 131-144 dup); proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 17, 18 dup); declarație martor V. D. (f. 27 – 30 dup); proces-verbal de recunoaștere din planșe fotografice (f. 32-38 dup); declarație martor N. F. (f. 39 – 42, 97, 98 dup); proces-verbal de recunoaștere din planșe fotografice (f. 44-49, 100 – 103 dup); proces-verbal de consemnare declarație P. A. C. (f. 50, 51 dup); proces-verbal de consemnare declarație P. D. F. (f. 57, 58 dup); declarație persoană vătămată P. A. Ș. (f. 61, 62, 64-66 dup); proces-verbal de recunoaștere din planșe fotografice (f. 68-74 dup); proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 78-86 dup); declarație martor A. FAHAD (f. 106 – 108 dup); declarație martor C. D. (f. 104, 105 dup); declarație inculpat P. A. C. (f. 121-123 dup).

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, s-a reținut că fapta inculpatului P. A. C. care, la data de 24.09.2014, în jurul orei 20:30, în scara blocului nr. 1, sc. 2, din ., prin exercitarea de amenințări cu acte de violență și folosirea unui cuțit, a deposedat persoana vătămată A. A.-C. de un telefon mobil marca iPhone 5 de culoare neagră și de portofelul marca Calvin K. în care se aflau acte de identitate, cheile de la apartament și suma de 150 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) Cp, cu aplic. art. 113 alin. 3 și urm. Cp. Totodată, s-a reținut că această faptă este concurentă cu fapta aceluiași inculpat care, la data de 25.09.2014, în jurul orei 18:30, în scara blocului T 57, sc. 2 din .. 4, prin exercitarea de amenințări cu acte de violență și folosirea unui cuțit, a deposedat persoana vătămată P. A.-Ș., în vârstă de 15 ani, de un telefon mobil marca Samsung S3 mini, de culoare albă și de un portofel ce conținea suma de 15 lei și actul de identitate, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) Cp, cu aplic. art. 113 alin. 3 și urm. Cp, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp.

De asemenea, sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a) Cp, calificată prin scop: însușirea pe nedrept a celor două terminale mobile prin utilizarea unor acte de violență psihică.

În ceea ce privește măsurile preventive, prin ordonanța organelor de cercetare penală, inculpatul P. A. C. a fost reținut pe o durată de 24 ore, de la data de 02.10.2014, ora 19:15 până la data 03.10.2014, ora 19:15. Totodată, prin încheierea din data de 03.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 30 zile (până la data de 01.11.2014 inclusiv).

În faza de judecată,asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată de avocat din oficiu S. A. din cadrul Baroului București (cu delegație nr._/29.10.2014 aflată la dosar la fila 23), în temeiul art. 90 lit. a) NCpp.

Prin încheierile din data de 28.11.2014 și 19.12.2014, judecătorul de cameră preliminară, respectiv instanța de judecată au menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

Prin încheierea din data de 21.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății, constatând competența și legalitatea sesizării instanței, a administrării tuturor probelor și actelor de urmărire penală efectuate în cursul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 19.02.2014, s-a constatat că, la dosarul cauzei, a fost depusă o cerere de renunțare la pretențiile civile de către persoana vătămată P. A. Ș., precizând că prejudiciul a fost recuperat.

În cadrul aceleiași ședințe de judecată, conform art. 374 alin. 4 Cpp, instanța a adus la cunoștința inculpatului faptul că are posibilitatea de a solicita judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe care nu au fost contestate în procedura camerei preliminare.

Potrivit dispozițiilor art. 375 Cpp., instanța a constatat că sunt întrunite exigențele prevăzute de art. 374 alin 4 Cpp și încuviințat cererea formulată de inculpat și anume, de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Totodată, instanța a luat act de împrejurarea că nu se solicită administrarea altor probe.

De asemenea, instanța a dispus a se face aplicarea dispozițiilor art. 375 Cpp, luând o declarație inculpatului (f. 84).

La același termen, partea civilă A. A. C. și-a mărit cuantumul despăgubirilor solicitate, pretinzând să i se acorde cu titlu de daune morale suma de 10 000 lei. După luarea declarației inculpatului, partea civilă a revenit asupra pretențiilor civile și a menționat că renunță la daunele morale.

Potrivit dispozițiilor art. 375 Cpp., instanța a constatat că sunt întrunite exigențele prevăzute de art. 374 alin 4 Cpp și a încuviințat cererea formulată de inculpat și anume, de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Totodată, instanța a luat act de împrejurarea că nu se solicită administrarea altor probe.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

I. În fapt, la data de 24.09.2014, în jurul orei 20:30, inculpatul P. A. C. a urmărit-o pe persoana vătămată A. A. C. în scara blocului nr. 1, sc. 2, din ., adresa la care aceasta locuia și, prin exercitarea de amenințări și acte de violență fizică (punerea mâinii pe gâtul persoanei vătămate) însoțite de folosirea unui cuțit (pe care i l-a pus la ceafă), i-a sustras acesteia telefonul mobil marca iPhone 5, de culoare culoare neagră și portofelul marca Calvin K., în care se aflau acte de identitate, cheile de la apartament și suma de 150 lei. După ce a deposedat-o de bani și bunuri, inculpatul a forțat persoana vătămată să urce pe scări până la etajul I și să ia liftul, împiedicând-o astfel să alarmeze locatarii blocului și asiurându-și scaparea și păstrarea bunului. Inculpatul i-a pus în vedere persoanei vătămate să nu țipe și să nu îl urmărească, amenințând-o că, în caz contrar, o va tăia.

Situația de fapt astfel reținută a reișit din declarațiile persoanei vătămate (f. 11, 12, 128, 129 dup), din procesul-verbal de recunoaștere din planșe fotografice (f. 131-144 dup), precum și din coroborarea acestor mijloace de probă cu declarațiile inculpatului - atât cele date în faza de urmărire penală (f. 121-123 dup), precum și cea dată în faza de judecată prin care a recunoscut în totalitate faptele de care este învinuit.

Din declarația martorului V. D. (f. 27-30 dup), a reieșit că, la data de 25.09.2014, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla împreună cu martorul N. F. în zona magazinului B. Obor, martorii au fost întrebați de doi tineri dacă vor să cumpere un telefon mobil Iphone 5, de culoare neagră. Martorul N. F. a achiziționat telefonul, pentru care a achitat suma de 120 lei, iar ulterior, a vândut telefonul unui necunoscut pentru suma de 200 lei, bani pe care i-au împărțit cei doi martori. Aceste aspcete sunt confirmate și prin declarațiile martorului N. F. (f. 39 – 42, 97, 98 dup).

Totodată, atât martorul V. D., cât și martorul N. F. l-au recunoscut din planșa foto pe inculpatul P. A. C. ca fiind persoana care la data de 25.09.2014 i-a vândut martorului N. F. un telefon mobil marca Iphone 5, contra sumei de 120 lei, astfel cum a rezultat din declarațiile acestora și din procesele-verbale de recunoaștere din planșele fotografice (f. 32-38 dup, respectiv f. 44-49 dup).

II. La 25.09.2014, în jurul orei 18:30, în timp ce persoana vătămată P. A. Ș. (în vârstă de 15 ani) urca treptele scării blocului unde locuiește, din .. 4, . București, a fost atacată de către inculpatul P. A. C., care s-a folosit de un cuțit (prin punerea la gâtul persoanei vătămate) și i-a solicitat să-i dea bunurile care le are asupra ei. Ca urmare a exercitării acestor violențe fizice și psihice, persoana vătămată i-a înmânat inculpatului telefonul mobil marca Samsung S3 mini, de culoare albă, precum și portofelul în care avea suma de 15 lei și cartea de identitate. După ce a intrat în posesia bunurilor, inculpatul i-a cerut să urce în lift și să urce un etaj, asigurându-și astfel scăparea și păstrarea bunurilor sustrase.

Situația de fapt astfel reținută a reișit din declarațiile persoanei vătămate (f. 61, 62, 64-66 dup), din procesul-verbal de recunoaștere din planșe fotografice (f. 68-74 dup), precum și din coroborarea acestor mijloace de probă cu declarațiile inculpatului - atât cele date în faza de urmărire penală (f. 121-123 dup), precum și cea dată în faza de judecată prin care a recunoscut în totalitate faptele de care este învinuit

La data de 26.09.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a încuviințat supravegherea tehnică, constând în interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice purtate de la și către terminalul mobil cu ._, fiind emis Mandatul de Supraveghere Tehnică nr. 243/26.09.2014. În urma valorificării mandatului menționat anterior s-a stabilit că numărul de apel_ este utilizat de martorul A. FAHAD. Din declarația acestui martor (f. 106-108), a reieșit că a achiziționat telefonul mobil la data de 30.09.2014, din zona Pasajului B. Obor, de la o persoană pe care o cunoaște cu porecla „M. P.”. în schimbul sumei de 300 lei. Telefonul a fost ridicat de organele de poliție și restituit persoanei vătămate.

Din declarația martorului N. F. (f. 39-42, 97, 98), a rezultat că, la data de 26.09.2014, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla în spatele magazinului B. Obor, o persoană de sex masculin i-a oferit spre vânzare un telefon mobil. Întrucât martorul nu a fost de acord să cumpere telefonul mobil, acesta l-a condus pe ofertant la persoana cunoscută cu porecla „M. P.” care se afla în zonă, iar acesta a achiziționat telefonul contra sumei de 50 lei. După ce a schimbat carcasa telefonului cu una de culoare albastră acesta a vândut telefonul unei persoane contra sumei de 300 lei. În urma recunoașterii din planșele foto, s-a stabilit că persoana care i-a oferit telefonul spre vânzare martorului este inculpatul P. A. C., astfel cum rezulă din procesul-verbal încheiat cu această ocazie (f. 100-103).

Declarația martorului N. F. se coroborează cu cea a martorului C. D., din care a reieșit că, la data de 26.09.2014, în timp ce se afla în zona magazinului B. Obor, a fost contactat de o persoană pe care o cunoaște sub porecla „UKU” (identificată ulterior ca fiind martorul N. F.), care era însoțit de inculpta. Martorul C. D. a cumpărat de la inculpat un telefon Samsung Galaxy S3 mini, contra sumei de 50 lei, pe care l-a revândut ulterior unei persoane de cetățenie afgană.

Inculpatul P. A. C. a recunoscut comiterea celor două fapte, descriind modul de comitere a acestora. În faza de urmărire penală, inculpatul a negat faptul că a folosit la comiterea faptelor cuțit sau alt obiect metalic, însă, în faza de judecată, a recunoscut că a exercitat asupra fiecărei persoane vătămate acte de violență fizică (punerea mâinii la gătul persoanelor vătămate) și psihică (amenințarea cu un cuțit).

S-a apreciat că analiza coroborată a ansamblului probator face dovada deplină a faptelor reținute în sarcina inculpatului, fiind aptă să răstoarne prezumția de nevinovăție. Astfel, faptele există, constituie infracțiunile de tâlhărie calificată și au fost săvârșite de inculpat.

I. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. A. C. care, la data de 24.09.2014, în jurul orei 20:30, în scara blocului nr. 1, sc. 2, din ., prin exercitarea de amenințări cu acte de violență și folosirea unui cuțit, a deposedat persoana vătămată A. A.-C. de un telefon mobil marca iPhone 5 de culoare neagră și de portofelul marca Calvin K. în care se aflau acte de identitate, cheile de la apartament și suma de 150 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) Cp, cu aplic. art. 113 alin. 3 și urm. Cp.

Potrivit art. 233 Cp, constituie tâlhărie - furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Tâlhăria este calificată dacă este săvârșită prin folosirea de arme, conform art. 234 alin. 1 lit. a).

În ceea ce privește latura obiectivă, s-a apreciat că elementul material constă în acțiunea de luare prin folosirea de violențe a bunului (telefonul mobil marca IPHONE 5) din posesia persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia.

Cu privire la elementul material al laturii obiective, instanța a reținut că potrivit declarațiilor persoanei vătămate A. A. C., date în cursul urmării penale (f. 11, 12, 128, 129 dup), inculpatul i-a pus mâna la gât și cuțitul la ceafă și i-a cerut să îi dea bunurile pe care le are asupra sa, iar pentru a-și asigura scăparea și pentru a păstra bunurile sustrase, inculpatul a determinat-o să ia liftul, folosindu-se de amenințări. Având în vedere și recunoașterea inculpatului, instanța a reținut că inculpatul a exercitat violențe fizice sub forma punerii mâinii la gâtul persoanei vătămate, precum și violențe psihice prin amenințarea acesteia că o va tăia dacă nu îl ascultă, apreciindu-se că, astfel, acțiunea acestuia realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie.

În ceea ce privește reținerea variantei calificate a infracțiunii de tâlhărie, s-a apreciat că aceasta este determinată de comiterea faptei prin folosirea unui cuțit, instrument ce constituie o armă în sensul art. 179 alin. 1 NCp, ceea ce conferă faptei un caracter mai grav.

Urmarea imediată a faptei a fost constituită de prejudiciul cauzat persoanei vătămate, constând în suma de 150 lei și echivalentul valorii telefonului mobil sustras și a portofelului.

S-a constatat că legătura de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă este implicită și rezultă din modul de comitere a faptei inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că acțiunea a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin. 3 lit. a) Cp, calificate prin scop, acesta prevăzând și urmărind diminuarea patrimoniului persoanei vătămate, în scopul însușirii pe nedrept a sumei de bani și a unor bunuri pe care să le valorifice pentru obținerea unor sume de bani.

II. Cu privire la fapta inculpatului P. A. C. care, la data de 25.09.2014, în jurul orei 18:30, în scara blocului T 57, sc. 2 din .. 4, prin exercitarea de amenințări cu acte de violență și folosirea unui cuțit, a deposedat persoana vătămată P. A.-Ș., în vârstă de 15 ani, de un telefon mobil marca Samsung S3 mini, de culoare albă și de un portofel ce conținea suma de 15 lei și actul de identitate, s-a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) Cp, cu aplic. art. 113 alin. 3 și urm. Cp.

În ceea ce privește latura obiectivă, s-a apreciat că elementul material constă în acțiunea de luare prin folosirea de violențe a bunului (telefonul mobil marca Samsung Galaxy SIII mini) din posesia persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia.

Cu privire la elementul material al laturii obiective, instanța a reținut că potrivit declarațiilor persoanei vătămate P. A. Ș., date în cursul urmării penale (f. 61, 62, 64-66 dup), inculpatul i-a pus mâna la gât și cuțitul la ceafă și i-a cerut să îi dea bunurile pe care le are asupra sa, iar pentru a-și asigura scăparea și pentru a păstra bunurile sustrse, inculpatul a determinat-o să ia liftul, folosindu-se de amenințări. Având în vedere și recunoașterea inculpatului, instanța a reținut că inculpatul a exercitat violențe fizice sub forma punerii mâinii la gâtul persoanei vătămate, precum și violențe psihice prin amenințarea acesteia că o va tăia dacă nu îl ascultă, astfel încât s-a apreciat că acțiunea acestuia realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie.

Urmarea imediată a faptei a fost constituită de prejudiciul cauzat persoanei vătămate, constând în suma de 150 lei și echivalentul valoarii telefonului mobil sustras și a portofelului.

S-a constatat că legătura de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă este implicită și rezultă din modul de comitere a faptei inculpatului.

Instanța a constatat că cele două fapte deduse judecății se află în concurs real, în sensul art. 38 alin. 1 Cp, fiind săvârșite de acceași persoană – inculpatul P. A. C., prin acțiuni distincte (o faptă la data de 24.09.2014 asupra persoanei vătămate A. A. C. și o faptă comisă la data de 25.09.2014 asupra persoanei vătămate P. A. Ș.), fără să fi intervenit condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele.

În ce privește individualizarea pedepsei principale și a modalității de executare, s-au arătat următoarele:

Pentru a stabili în concret măsura educativă aplicată, instanța a avut în vedere cele reținute în Referatul de Evaluare al minorului dar și alte aspecte precum atitudinea de recunoaștere a faptelor comise și lipsa antecedentelor penale. De asemenea, instanța a avut în vedere criteriile legale prevăzute la art 74 Cp: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, în privința împrejurării comiterii faptelor, instanța a constatat că modul de operare a fost similar, inculpatul urmărind persoanele vătămate până în blocul în care acestea locuiau, profitând de absența altor persoane și exercitând amenințări și violențe asupra acestora. Prin urmare, instanța a reținut o periculozitate sporită a inculpatului, care nu s-a temut nicio clipă că va fi surprins în săvârșirea faptelor și care a premeditat comiterea acestora. În plus, inculpatul a dat dovada de o lejeritate neobișnuită în a amenința cu cuțitul persoanele vătămate și a le determina să facă ce le spune, totul în scopul de a-și însuși și păstra bunurile sustrase și de a-și asigura scăparea. Acesta a creat impresia unei persoane experimentate cu săvârșirea unei fapte care implică violențe și amenințări în scopul sustragerii de bunuri mobile. În același timp, periculozitatea inculpatului a reieșit din succesiunea rapidă în timp în comitere celor două fapte de tâlhărie.

Cu privire la urmarea produsă, instanța a constatat că, în ceea ce o privește persoana vătămată P. A. Ș., prejudiciul a fost recuperat prin restituirea telefonului mobil sustras, iar suma de bani de care a fost deposedată are o valoare redusă. În schimb, prejudiciul produs persoanei vătămate A. A. C. are un cuantum mai ridicat, nefiind recuperat, însă inculpatul a fost de acord cu repararea pagubei produse.

În consecință, în temeiul art. 129 alin. 1 cu ref. la art. 125 Cp, instanța a aplicat inculpatului o singură măsura educativă – internarea într-un centru educativ, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie calificată, aceasta fiind aptă să răspundă scopurilor urmărite de legiuitor prin incriminarea acestei fapte, urmând a conduce la reeducarea inculpatului și formarea de către aceasta a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că persona vătămată A. A. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3300 lei, cu titlu de daune materiale.

Sub acest aspect, instanța a reținut că fapta inculpatului P. A. C. care, la data de 24.09.2014, în jurul orei 20:30, în scara blocului nr. 1, sc. 2, din ., prin exercitarea de amenințări cu acte de violență și folosirea unui cuțit, a deposedat persoana vătămată A. A.-C. de un telefon mobil marca iPhone 5 de culoare neagră și de portofelul marca Calvin K. în care se aflau acte de identitate, cheile de la apartament și suma de 150 lei, întrunește, conform 1349 rap. la art. 1357 și urm. Cod civil, condițiile răspunderii civile delictuale, atât sub aspect obiectiv (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate), cât și sub aspect subiectiv (intenția directă).

Fapta ilicită a constat în acțiunea de luare prin folosirea de violențe a bunului (telefonul mobil marca IPHONE 5) din posesia persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia.

Cât privește prejudiciul material suferit, s-a apreciat că acesta constă în suma de 150 lei și echivalentul valorii telefonului mobil sustras și a portofelului. Instanța a apreciat că suma de 3300 lei corespunde prejudiciului real suportat de partea civilă în urma săvârșirii faptei de către inculpat.

S-a apreciat că legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu este evidentă, paguba produsă în patrimoniul părții civile fiind consecința directă a acțiunii ilicite de sustragere a bunurilor de către inculpat.

Totodată, s-a apreciat că, astfel cum s-a reținut deja, inculpatul a comis fapta cu vinovăție, sub forma intenției.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, criticând sentința pronunțată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, după cum se va arăta în cele ce urmează:

Cât privește criticile de nelegalitate ale sentinței pronunțate, acestea sunt:

-Au fost încălcate dispozițiile privind asistența judiciară a persoanei vătămate minore.

Persoana vătămată P. A. Ș. are capacitate de exercițiu restrânsă, fiind în vârstă de 15 ani la data săvârșirii faptei, în prezent având 16 ani.

Conform dispozițiilor art. 93 alin. 4 C.p.p., asistența juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. De asemenea, conform dispozițiilor art. 281 alin. 1 litera f), încălcarea dispozițiilor legale privind asistarea de către un avocat a unei părți, atunci când asistența este obligatorie, atrage întotdeauna nulitatea absolută a actului încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Or, în cauza de față, persoana vătămată P. A. Ș. nu a beneficiat de asistență la niciunul din termenele procesuale acordate în cauză, fapt care atrage conform art. 421 pct. 2 litera b) teza finală, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată.

-Sentința este nelegală deoarece lipsește dispoziția de condamnare a inculpatului, conform art. 396 C.p.p., potrivit cu care, instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțînd după caz, condamnarea, renunțarea a aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Conform art. 396 alin. 2 C.p.p., condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat . Legiuitorul nu a prevăzut în cazul infractorilor minori o altă modalitate de soluționare a acțiunii penale.

Întrucât fapta comisă de inculpatul P. A. C. constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta, se impunea condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii. Legiuitorul prevede condamnarea la pedepse în sens larg iar în categoria pedepselor sunt incluse și infracțiunile.

-Sentința este nelegală și pentru lipsa soluționării acțiunii civile a persoanei vătămate P. A. Ș.. În cauză se impunea ca instanța să ia act de faptul că persoana vătămată P. A. Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză, având în vedere manifestarea de voință a acestei persoane vătămate.

-Soluția pronunțată este nelegală și pentru aceea că, nu au fost aplicate dispozițiile art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date genetice judiciare. Potrivit dispozițiilor art. 3 din lege infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul național de date, sunt prevăzute în anexă, iar printre aceste infracțiuni se regăsește și infracțiunea de tâlhărie.

Aplicarea art. 7 din Legea 76/2008 este obligatorie și nu facultativă pentru instanța de judecată iar îndeplinirea scopurilor prevăzute de art. 1 alin. 1 și 3 din Legea 76/2008, impunea prelevarea de probe biologice de la inculpatul P. A. C..

Cât privește neprevederea în dispozițiile art. 4 din lege a inculpaților minori, deși legiuitorul se referă la inculpații condamnați la pedeapsa închisorii precum și la inculpații față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, fără a face vreo precizare cu privire la inculpații minori, totuși la art. 5 alin. 3 și 4 din Legea 76/2008 se reglementează condițiile în care se face prelevarea de probe bioloice de la persoanele minore.

În consecință, intenția legiuitorului nu a fost aceea de a-i exclude pe inculpații minori, având în vedere și faptul că executarea măsurilor educative este similară executării pedepselor cu închisoarea.

Criticile de netemeinicie aduse sentinței apelate sunt:

-Față de circumstanțele reale în care au fost comise faptele, urmările pe care faptele le-au avut față de persoanele vătămate, se impunea o măsură mai severă, aceea a internării într-un centru de detenție, pe o perioadă îndreptată înspre mediul limitelor prevăzute de legiuitor.

Raportat la criteriile legale prevăzute de art. 74 Cod penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul comiterii infracțiunii, natura și frecvența infarcțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după comiterea infracțiunii, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, se impune față de inculpat o măsură educativă care să presupună un regim de pază și supraveghere și programe intensive de reintegrare socială, singura măsură educativă aptă să îndeplinească astfel de condiții fiind aceea a internării într-un centru de detenție.

Pedeapsa pentru infarcțiunea de tâlhărie calificată comisă de inculpat este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Din probe rezultă că, inculpatul, prin amenințare cu un obiect metalic, afându-se în scara blocului a sustras de la două persoane vătămate, de sex feminin, dintre care una de 15 ani, mai multe bunuri . Inculpatul a profitat astfel de vârsta, sexul și constituția fizică a persoanelor vătămate și s-a folosit la comiterea infracțiunii de un obiect metalic, cuțit sau briceag, pentru a obține foloase patrimoniale necuvenite.

În condițiile în care se înregistrează o creștere alarmantă a infracțiunilor de tâlhărie în rândul minorilor, se apreciază de către organul de urmărire penală că se impune aplicarea unor măsuri mai severe pentru aceste infracțiuni, care să constituie totodată și un avertisment pentru ceilalți minori și să contribuie la reducerea numărului de infracțiuni de acest gen.

Cu ocazia dezbaterilor în apel, P. de pe lângă Curtea de Apel București . prin procurorul participant la ședința de judecată a arătat că nu susține cel de-al doilea motiv de apel.

În apel, nu s-au administrat probe noi.

Examinând apelul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate, în limitele devoluțiunii stabilite de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este întemeiat.

Așa cum s-a susținut în apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, la data la care inculpatul este acuzat că ar fi comis infracțiunea de tâlhărie asupra persoanei vătămate P. A. Ș., aceasta avea vârsta de 15 ani, fiind născută la data de 7.02.1999.

Potrivit art. alin. 4 C.p.p., asistența juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitatea de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Potrivit dispozițiilot art. 280 alin. 1 Cod procedură penală, încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea actului în condițiile prevăzute expres de prezentul cod.

Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. 1 litera f) C.p.p., determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau inculpatului precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.

Potrivit art. 281 alin. 4 litera b)C.p.p., încălcarea dispoziției de la litera f), poate fi invocată în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății.

Cum în cauză se critică neasistarea persoanei vătămate minore de către avocat, în cursul judecății de primă instanță, Curtea constată că și în apel (în orice stare a procesului), se poate invoca și deci sancționa, prin anularea actului, această încălcare a normelor procesuale imperative.

Sancțiunea specifică prevăzută de lege atunci când se constată încălcarea unei norme sancționate cu nulitatea absolută, în apel, este aceea prevăzută de art. 421 litera b) teza a II-a și anume, instanța de apel desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Având în vedere că, cele două infracțiuni de care inculpatul este acuzat alcătuiesc un concurs real de infracțiuni, că, pentru corecta soluționare a cauzei, inclusiv sub aspectul tratamentului sancționator se impune reunirea în continuare a celor două infracțiuni, potrivit art. 43 alin. 2) litera a) C.p.p., Curtea va desființa în totalitate sentința pronunțată și va trimite cauza în întregul ei spre rejudecare la prima instanță, chiar dacă încălcarea dispozițiilor privind apărarea privește numai una dintre persoanele vătămate.

Cercetarea celorlalte critici de către Curte a devenit inutilă, atâta vreme cât cauza va fi rejudecată la instanța de fond iar aceste critici urmează să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și de inculpatul P. A. C..

Desființează în totalitate sentința penală nr.84/13.02.2015 a Judecătoriei sectorului 2 București. Dispune rejudecarea de către aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul pentru avocat din oficiu în cazul inculpatului, în cuantum de 200 lei,și onorariul pentru avocat din oficiu în cazul persoanei vătămate,în cuantum de 150 lei, se avansează din bugetul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. N.-C. D. L.

GREFIER,

S. N.

Red:C.N.L.

Tehnored:V.D./5 ex.

Jud.Sect.2 B.-jud.F.R.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI