Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 573/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 23530/300/2014
Dosar nr._
1062/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.573/A
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva Sentinței penale nr.44 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit intimatul inculpat S. F. (pentru care asistența juridică nu este obligatorie, potrivit art.90 din Codul de procedură penală).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public, susținând apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, critică hotărârea primei instanțe, ca fiind nelegală. Astfel, arată că, în mod greșit, legea penală mai favorabilă a fost aplicată pe instituții, iar nu în mod global, fiind încălcată Decizia Curții Constituționale nr.265/2014. În concret, în speță, au fost aplicate dispozițiile art.861 din vechiul Cod penal, referitoare la suspendarea sub supraveghere, deși inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, în incriminarea prevăzută de art.336 alin.1 din noul Cod penal. Față de dispozițiile art.16 din Legea nr.187/2012, apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului, în mod global, este cea veche, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 din actualul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal, urmând ca pedepsele complementare și accesorii să fie aplicate conform aceleiași legi. De asemenea, solicită menținerea pedepsei principale stabilite de prima instanță și a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării acesteia, potrivit art.861 din vechiul Cod penal, urmând ca și executarea pedepsei accesorii să fie suspendată în mod corespunzător. În consecință, solicită admiterea apelului declarat de P., desființarea parțială a sentinței penale atacate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale, în sensul celor anterior menționate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.44 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București a hotărât astfel:
În temeiul art.377 alin.4 rap. la art.386 alin.1 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cu aplic. art.5 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.377 alin.4 rap. la art.386 alin.1 din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea reprezentantului Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cu aplic. art.5 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.336 alin.1 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal corob. cu art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul S. F. (fiul lui V. și I., născut la data de 15 martie 1976 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 rap. la art.67 alin.1 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, i (dreptul de a conduce orice vehicul) din același cod.
În temeiul art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal rap. la art.861 alin.1 din vechiul Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.862 alin.1 din același cod.
În temeiul art.863 alin.1 din vechiul Cod penal, a stabilit, în sarcina inculpatului, următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de acesta; să anunțe aceluiași serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice aceluiași serviciu și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice aceluiași serviciu informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art.404 alin.2 din Codul de procedură penală, a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864 din vechiul Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariile avocaților din oficiu fiind avansate și plătite, din fondul special al Ministerului Justiției, către Baroul București.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.8308/P/2012 din data de 25 septembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București) a stabilit următoarea situație de fapt (recunoscută de inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată):
La data de 18 iunie 2012, inculpatul S. F., după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus, pe drumurile publice de pe raza municipiului București, autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, iar, pe . 2, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a cauzat un accident de circulație, soldat cu pagube materiale.
Potrivit rezultatului indicat de aparatul etilotest Drager . 0405, la data de 18 iunie 2012, ora 1349, inculpatul a prezentat o alcoolemie de 1,63 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1255/2013, întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici”, inculpatul a avut, la data de 18 iunie 2012, o îmbibație alcoolică de 3,00 g/l alcool pur în sânge (proba I, recoltată la ora 1435) și, respectiv, de 2,90 g/l alcool pur în sânge (proba II, recoltată la ora 1535).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.19/i/2014, referitoare la interpretarea retroactivă a alcoolemiei, la data de 18 iunie 2012, ora 1330, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de circa 3,10 g/l alcool pur în sânge, medicul legist arătând că există neconcordanțe între consumul declarat de acesta și rezultatul analizelor (explicate printr-un consum mai mare decât cel afirmat de inculpat).
Conform mențiunilor din buletinul de examinare clinică, întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici”, la momentul examinării, inculpatul se afla în stare de ebrietate, prezentând numeroase manifestări psiho-fizice specifice intoxicației etilice (nistagmus lateralizat prezent, vorbire dizartrică, probleme de echilibru).
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă, din cazierul auto, rezultă că acesta a fost sancționat contravențional, de numeroase ori, pentru încălcarea normelor codului rutier.
Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță a menționat, în prealabil, că, în opinia sa, legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită prin raportare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale, în condițiile în care dispozițiile art.16 din Legea nr.187/2012 nu au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.
D. urmare, având în vedere prevederile art.5 alin.1 din Codul penal, prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.1 din actualul Cod penal, considerat a fi legea penală mai favorabilă acestuia.
Prima instanță a constatat că infracțiunea anterior menționată este una de pericol, arătând că gradul de pericol social se stabilește, în concret, în funcție de modalitatea de săvârșire a faptei și de riscul pe care aceasta l-a prezentat pentru participanții la traficul rutier. În speță, acest risc a fost accentuat de împrejurarea că inculpatul se afla într-o stare avansată de ebrietate, capacitatea lui de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fiind în mod evident afectată, dovadă că a și produs un accident de circulație.
La individualizarea pedepsei principale, prima instanță a dat efect dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedura penală (în raport cu care a constatat că limitele speciale ale pedepsei închisorii sunt cuprinse între 4 luni și, respectiv, 3 ani și 4 luni) și a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 din Codul penal (prin prisma cărora a reținut că inculpatul, pe fondul stării de ebrietate, a produs un accident rutier, că acesta a fost sancționat contravențional pentru încălcări repetate ale codului rutier, dar și că nu este cunoscut cu antecedente penale).
Evaluând modul de comitere a infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului, prima instanță a considerat că este necesar a fi interzisă acestuia, drept pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, i (dreptul de a conduce orice vehicul) din Codul penal.
Apreciind că scopul pedepsei principale poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, fiind necesară însă supravegherea inculpatului, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.861 din vechiul Cod penal cu privire la acea pedeapsă și a dispus ca pedeapsa complementară anterior menționată să fie executată începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 03 februarie 2015) P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
Cererea de apel a Parchetului, însoțită de motivele scrise, a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 23 martie 2015.
Potrivit acelor motive (atașate la filele 4-7, d.a.), susținute întocmai de către reprezentantul Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), P. a criticat hotărârea primei instanțe, ca fiind nelegală, sub aspectul combinării dispozițiilor din legi succesive în aplicarea legii penale mai favorabile și, implicit, al greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei ce face obiectul judecății, fără a contesta, însă, în substanța lor, nici durata pedepsei principale aplicate inculpatului, nici modalitatea de executare a acesteia, nici conținutul pedepsei complementare, solicitând ca aceste pedepse, precum și pedeapsa accesorie (omisă de prima instanță) să fie stabilite conform legii penale vechi, apreciată a fi, în mod global, mai favorabilă inculpatului.
Inculpatul intimat S. F., fiind legal citat, nu s-a prezentat în fața Curții, astfel că instanța de apel nu a putut proceda la ascultarea acestuia, potrivit art.420 alin.4 din Codul de procedură penală.
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de P., precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corespunzătoare probatoriului cauzei (recunoscută întocmai de către inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată).
Astfel, este indubitabil că, la data de 18 iunie 2012, în jurul orei 1330, inculpatul S. F. a condus un autoturism pe drumuri publice din municipiul București, având în sânge o îmbibație alcoolică de 3,10 g/l (superioară limitei legale de 0,80 g/l) și, din cauza stării de ebrietate în care se afla, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a lovit cu acel autoturism gardul unui imobil situat pe Șoseaua Ș. cel M..
Referitor la legea penală mai favorabilă, Curtea, însușindu-și critica Parchetului, constată că prima instanță a realizat o combinare nepermisă a prevederilor din două legi penale succesive, contrar dispozițiilor art.5 din Codul penal în vigoare, în interpretarea ce a fost constatată constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, iar apoi a fost îmbrățișată și de Înalta Curte de Casație și Justiție, în hotărârile prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (spre exemplu, prin Decizia nr.5/2014).
Dispozițiile art.16 din Legea nr.187/2012, reținute de prima instanță drept argument al combinării prevederilor din două legi penale succesive (cea anterioară datei de 01 februarie 2014, sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta ce constituie obiectul judecății și, respectiv, cea în vigoare începând cu acea dată și până în prezent), nu pot fi interpretate a institui o excepție de la principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile (statuat prin deciziile Curții Constituționale și Înaltei Curți de Casație și Justiție), întrucât se referă la o singură instituție (suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale) și stabilesc, în alin.2, ierarhia criteriilor de evaluare a acesteia, în raport cu prevederile celor două legi penale succesive, fără a impune, însă, disocierea sa absolută de celelalte instituții aplicabile în aceeași speță.
Ținând seama de opțiunea primei instanțe (necontestată de inculpat), pentru pedeapsa principală a închisorii (pe care numai legea penală nouă o prevede alternativ cu pedeapsa amenzii), de limitele speciale identice ale pedepsei respective în cele două legi penale succesive (cuprinse între 1 an și 5 ani), de efectul beneficiului atras de incidența dispozițiilor de imediată aplicare ale art.396 alin.10 din Codul de procedură penală (reducerea cu o treime a acelor limite, care, astfel calculate, sunt de 8 luni – iar nu de 4 luni, cum, în mod eronat, a reținut prima instanță – și, respectiv, de 3 ani și 4 luni) și de ordinea de prioritate a criteriilor prevăzute în art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 (în raport cu care efectele suspendării sub supraveghere, potrivit legii penale vechi, sunt, din perspectiva momentului intervenirii reabilitării de drept, în favoarea inculpatului, în comparație cu cele reglementate în legea penală nouă, aceeași fiind situația și în cazul sferei obligațiilor impuse acestuia), Curtea constată că legea penală mai favorabilă inculpatului, în ansamblul său, este cea în vigoare la data comiterii infracțiunii.
D. urmare, în aplicarea dispozițiilor art.5 alin.1 din Codul penal, Curtea constată că fapta reținută în sarcina inculpatului, prin raportare la legea respectivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, sens în care urmează a dispune schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, potrivit art.386 alin.1 din Codul de procedură penală și, pe cale de consecință, și o nouă soluție de condamnare a inculpatului, cu menținerea beneficiului prevăzut de art.396 alin.10 din același cod.
Referitor la pedeapsa principală stabilită de prima instanță (2 ani închisoare), Curtea constată, pe de o parte, că nu a fost contestată nici de P., nici de inculpat, iar, pe de altă parte, că, din oficiu, nu se identifică motive care să justifice reindividualizarea duratei sale, aceasta fiind atât legală, cât și proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat (care, la o oră de trafic intens, a condus un autoturism taxi pe artere principale ale municipiului București, având în sânge o îmbibație alcoolică uriașă, de aproximativ 4 ori mai mare decât limita legală), dar și cu pericolul generat pentru siguranța circulației rutiere pe drumurile publice din capitală (concretizat în provocarea unui accident care, numai datorită hazardului, a produs doar cu pagube materiale, existând însă un risc major de vătămare corporală ori chiar de suprimare a vieții pentru ceilalți participanți la trafic și chiar pentru inculpatul însuși). Sub același aspect, Curtea reține și conduita rutieră a inculpatului, care, potrivit fișei de cazier auto (fila 45, d.f.), în perioada 2007-2010, a fost sancționat contravențional pentru încălcări repetate și grave ale normelor de circulație pe drumurile publice (între care conducere de autovehicul sub influența alcoolului, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului și neacordare de prioritate pentru pietoni), multe dintre acele abateri conducând la producerea de accidente cu pagube materiale.
În consecință, Curtea, în temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal corob. cu art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, îl va condamna pe inculpatul S. F. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Deoarece P. nu a contestat modalitatea de executare a pedepsei principale, iar beneficiul acordat inculpatului sub acest aspect de către prima instanță este legal și temeinic, Curtea, potrivit art.861 alin.1 din vechiul Cod penal, va dispune, la rândul său, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei respective, menținând și durata, de asemenea necontestată, a termenului de încercare, stabilit prin sentința penală apelată conform art.862 din același cod.
Totodată, Curtea va menține, pe durata termenului de încercare anterior menționat, măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului prin hotărârea pronunțată de prima instanță, potrivit art.863 alin.1 din vechiul Cod penal și va atrage atenția acestuia asupra dispozițiilor art.864 din același cod, referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.
Întrucât, în considerarea argumentelor anterior expuse, legea penală mai favorabilă inculpatului a fost stabilită a fi cea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, Curtea, ținând seama de dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, va aplica acestuia pedepse accesorii și complementare conform aceleiași legi.
Astfel, în temeiul art.71 alin.1, 2 și, respectiv, art.65 alin.1 din vechiul Cod penal, Curtea va interzice inculpatului, cu ambele titluri, exercitarea drepturilor prevăzute art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de taximetrist), constatând că exercițiul primelor două dintre aceste drepturi a fost interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani (care va fi menținută), și de către prima instanță, fără ca acea dispoziție să fie contestată.
Cu privire la ultimul drept a cărui exercitare va fi interzisă inculpatului, Curtea reține că, la momentul consumării infracțiunii deduse judecății, constatată în flagrant de către organele de poliție rutieră, acesta desfășura activitatea de taximetrie, folosind în acel scop un autoturism inscripționat ca atare, aparținând unei societăți de profil, ., astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare (fila 5, d.u.p.), dar și din declarația martorului ocular S. C. (fila 22, d.u.p.), această împrejurare sporind gravitatea infracțiunii respective și, în același timp, coroborată cu abaterile anterioare ale inculpatului de la regulile circulației pe drumurile publice (deja evidențiate), făcând necesară interdicția anterior menționată, pentru a-l împiedica să mai presteze, o perioadă determinată, un astfel de serviciu de interes public, ale cărui rigori le-a nesocotit în mod conștient, punând într-un pericol grav integritatea corporală și chiar viața potențialilor clienți.
În temeiul art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, executarea pedepsei accesorii va fi suspendată, pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, urmând ca pedeapsa complementară să fie executată pe o perioadă de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, va desființa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de reformare.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva Sentinței penale nr.44 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.386 alin.1 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal corob. cu art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul S. F. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În temeiul art.71 alin.1, 2 din vechiul Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de taximetrist).
În temeiul art.861 alin.1 și art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.862 din același cod.
Menține, pe durata termenului de încercare, măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului prin sentința penală apelată, potrivit art.863 alin.1 din vechiul Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 din vechiul Cod penal, referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.
În temeiul art.65 alin.1 din vechiul Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de taximetrist), pe o perioadă de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 05 mai 2015
J.S.2.București - jud.E.V.A.I.
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 652/2015.... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... → |
|---|
