Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1264/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1264/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1264/A
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 05 octombrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător:D. M.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol, se află judecarea cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de inculpata T. (fostă C.) S.-G., împotriva deciziei penale nr.1598/22.12.2014, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosar nr._/3/2013.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu se prezintă contestatoarea T. (fostă C.) S. G., aflată în stare de detenție și asistată de apărător ales-M. Niemeschi, în baza împuternicirii avocațiale nr._/20.05.2015 emisă de Baroul București – Cabinet avocat, aflată la fila 11 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței atașarea dosarului de fond, după care,
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită citarea tuturor părților, raportat la împrejurarea că s-a publicat Decizia Curții Constituționale privitoare la contestația în anulare.
Curtea, având în vedere că acest cadru procesual privește exclusiv pe inculpată și nu pe celelalte persoane ce sunt sau au fost implicate într-o formă sau alta în acest dosar, apreciază că este îndeplinită procedura de citare la acest termen de judecată și nu este necesară citarea tuturor părților.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatoarei-inculpate T. (fostă C.) S. G., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei contestate, și, în consecință, încetarea procesului deoarece a intervenit prescripția față de fapta ce a fost indicată de către apărare.
În acest sens, arată că fapta era prescrisă în data de 18 septembrie 2014, iar judecata a avut loc în data de 19 decembrie 2014.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că strict raportat la admisibilitatea în principiu, se impune a fi admisă contestația în anulare, urmând a se discuta, ulterior, pe fondul cauzei.
Apelanta-contestatoarea T. (fostă C.) S. G., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 20 mai 2015, condamnata T. S.-G. a formulat contestație în anulare cu privire la decizia penală nr. 1598/A/22.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală, în susținerea căreia a invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b din Codul de procedură penală pe motiv că soluția de condamnare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost pronunțată de instanța respectivă, în pofida probelor de la dosar, care, în opinia sa, dovedeau existența unor cauze de încetare a procesului penal, făcându-se referire la prescripția specială a răspunderii penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele invocate de condamnata contestatoare, Curtea constată că este inadmisibilă contestația în anulare cu judecarea căreia a fost sesizată, pentru motivele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art. 431 alin. 2 din Codul de procedură penală, contestația în anulare este admisibilă numai dacă aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se întemeiază este dintre cele prevăzute în art.426 din același cod și, în sprijinul său, se depun ori se invocă dovezi care există la dosar.
Dacă îndeplinirea primelor două condiții este neîndoielnică, întrucât, pentru cazul prevăzut de art.426 lit. b din Codul de procedură penală, contestația în anulare poate fi introdusă oricând, astfel cum prevede art.428 alin.1 din același cod, iar unul dintre motivele prezentate în susținerea acelui caz se încadrează formal în dispozițiile art.426 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea constată, în schimb, că dovezile existente la dosar, altele noi nefiind depuse, nu confirmă incidența cazului pe care se sprijină contestația în anulare formulată de condamnată.
Astfel, Curtea constată, în privința singurului caz de încetare a procesului penal legal invocat de condamnată, și anume acela prevăzut de art.16 alin.1 lit.f (teza a II-a) din Codul de procedură penală, că aspectul referitor la prescripția răspunderii penale este subsecvent aplicării legii penale mai favorabile, soluționarea dată acestui aspect fiind consecința modalității în care instanța de apel a determinat legea respectivă, în mod global, astfel cum a statuat, cu efect general obligatoriu, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.265/2014 (publicată în Monitorul Oficial la data de 20 mai 2014), potrivit căreia dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Modalitatea în care instanța de apel a determinat legea penală apreciată a fi, în întregul său, mai favorabilă inculpatei, potrivit art.5 din Codul penal, nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare, deoarece acest aspect nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în art.426 din Codul de procedură penală.
De asemenea, Curtea constată că, asupra acestui aspect, instanța de apel s-a pronunțat, în mod explicit. Astfel, în considerentele deciziei penale nr. 1598/A/22.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală se arată că nu pot fi reținute nici susținerile inculpatei în sensul că în cauză ar fi intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.p. (descrisă la pct.6 din rechizitoriul nr.9324/P/2007) a fost săvârșită la data de 2 iulie 2007, de când începe să și curgă termenul de prescripție specială, de 7 ani și 6 luni, potrivit dispozițiilor art. 122 alin. 1 lit.d și alin. 2 și art. 124 C.p., cu aplicarea art. 5 NCP, termen care s-ar fi împlinit la 1 ianuarie 2015.
În același timp, în opinia Curții, instanța sesizată cu cererea de contestație în anulare nu poate exprima, în mod legal, o altă apreciere decât cea definitivă a instanței de apel cu privire la toate aceste aspecte, legate de termenul prescripției speciale a răspunderii penale, întrucât calea extraordinară de atac în prezent promovată are doar un efect de retractare (ceea ce presupune, în mod exclusiv, constatarea încălcării unor dispoziții de drept penal procesual), iar nu un efect de reformare (care ar permite identificarea încălcării unor dispoziții de drept penal material, astfel cum jurisprudența națională actuală le consideră pe cele referitoare la prescripția răspunderii penale, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, spre exemplu, în considerentele Deciziilor nr.1092/2012 și nr.511/2013).
Odată ce instanța de apel a analizat cauza de încetare a procesului penal și a considerat că acesta nu își găsește aplicabilitatea, pronunțând o decizie de condamnarea, aflată sub autoritate de lucru judecat, contestația în anulare nu mai poate fi admisă. Contestația în anulare vizează repararea unor erori de procedură iar nu a unor erori de judecată, a se considera altfel ar însemna a se admite că în cadrul căii extraordinare de atac ar putea fi repus în discuție fondul cauzei penale.
Față de toate aceste considerente, constatând neîndeplinirea unei condiții prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată, Curtea, în temeiul art.431 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, acea contestație, obligând-o pe contestatoarea condamnată, aflată în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.431 din Codul de procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnata T. S.-G. cu privire la decizia penală nr. 1598/A/22.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II a Penală.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatoarea condamnată la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. A. M. D. M.
GREFIER,
E. A. N.
Red./Dact. jud.M.A.M.-5 ex
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1267/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
