Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1267/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1267/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1267/A
Ședința publică din data de 02.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: A. A. R.
GREFIER: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. D..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.164 din data de 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind pronunțarea la data de 02.10.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 164/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 120 C. pen. rap. la art. 115 alin. 1 lit. d C. pen., s-a aplicat inculpatului minor S. M. A. măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C. pen. și art. 5 C. pen.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C. pen., pentru care față de inculpat s-a luat măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, prin sentința penală nr. 377/28.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1120/02.10.2014 a Curții de Apel București.
În baza art. 129 alin. 1 C. pen., s-a stabilit față de inculpatul minor S. M. A. o singură măsura educativă, a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, potrivit art. 120 C. pen., atât pentru infracțiunea dedusă judecății, cât și pentru infracțiunea ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 377/28.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
În baza art. 121 alin. 1 lit. a, d, e C. pen., s-a impus inculpatului S. M. A. ca pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice să urmeze un curs de formare profesională sau pregătire școlară, să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată T. M. A. și să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de către această instituție.
A fost menținută obligația prevăzută de art. 121 lit. c C. pen., impusă inculpatului prin sentința penală nr. 377/28.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, de a nu se afla la nicio manifestare sportivă.
În baza art. 121 alin. 3 C. pen., supravegherea executării obligațiilor impuse pe durata asistării zilnice s-a dispus a se face de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C. pen., cu aplic. art. 77 lit. d C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E. G. V., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 67 alin. 2 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, k, n, o și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public; dreptul de a comunica cu persoana vătămată T. M. A.; dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate T. M. A., de locul de muncă al acestuia sau de alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată, pe o perioadă de 5 ani, de la data rămâneri definitive a sentinței, potrivit art. 68 alin. 1 lit. b C. pen.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termen de supraveghere, potrivit art. 92 alin. 1 C. pen.
În baza art. 93 alin. 1 C. pen., s-a impus inculpatului E. G. V. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de către această instituție;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunie informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, pe perioada termenului de supraveghere.
În baza art. 93 alin. 3 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 București.
În baza art. 404 alin. 2 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 96 C. pen.
S-a luat act că persoana vătămată T. M. A. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 274 alin. 2 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 620 lei, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04.08.2012, în jurul orei 5 dimineața, inculpații E. G. V., în vârstă de 19 ani, și S. M. A., în vârstă de 17 ani, prin acte de violență și amenințarea cu acte de violență, au deposedat persoana vătămată T. M. A., de un telefon mobil marca Nokia și un portofel, ce conținea suma de 29 lei, un card bancar și o carte de alegător.
Astfel, la data de 04.08.2012, persona vătămată T. M. A., s-a întâlnit cu un prieten de-al sau, B. T., în parcul aflat la intersecția străzilor I. și P., acesta din urmă fiind însoțit de alți doi tineri, pe care persoana vătămată nu-i cunoștea. La un moment dat, cei doi necunoscuți au început să amenințe și să agreseze verbal persoana vătămată, unul dintre ei i-a smuls din buzunar telefonul mobil, rupându-i căștile ce erau atașate la telefon, iar celalalt amenința persoana vătămată că o va tăia cu un cuțit, lovindu-o cu palma peste față, după care i-a furat din ghiozdanul pe care îl avea asupra sa, portofelul în care erau suma de 29 lei, un card bancar și o carte de alegător.
Prietenul persoanei vătămate, martorul B. T., a încercat să aplaneze conflictul, dar nu a reușit, fiind sfătuit de către cei doi necunoscuți să nu intervină, altfel va avea și el probleme.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului S. M. A.; declarațiile inculpatului E. G. V.; declarațiile persoanei vătămate; declarațiile martorului B. T. R.; proces verbal de cercetare la fața locului; planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului; planșa fotografică cu aspectele fixate cu ocazia recunoașterii din grup, efectuată de persoana vătămată; proces verbal de recunoaștere din grup de persoane.
S-a arătat că, deși ambii inculpați au negat săvârșirea infracțiunii, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, inculpatul E. G. V. arătând că nu a fost deloc implicat în incidentul cu persoana vătămată T. A., întrucât nici nu era prezent în respectivul loc, în timp ce inculpatul S. M. A. a arătat că persoana vătămată a fost cel care l-a agresat verbal atât pe el, cât și pe celălalt inculpat, aruncând cu un ghiozdan spre el, moment în care din ghiozdan a căzut un telefon și portofelul persoanei vătămate, pe care le-a luat, considerând că nu-i mai sunt necesare persoanei vătămate, aceste susțineri sunt net contrazise de restul materialului probator administrat în cauză, și anume atât de declarațiile martorului B. T. R., cât și declarațiile numitului T. A., audiat în calitate de persoană vătămată în cursul urmăririi penale, și de martor în cursul judecății.
Martorul B. T. R. a declarat în cursul urmăriri penale că inculpații i-au cerut persoanei vătămate o țigară, iar după ce acesta le-a răspuns că nu are, inculpații au devenit recalcitranți și au lovit persoana vătămată cu palma peste față, unul dintre inculpați luându-i telefonul din buzunar și rupându-i căștile atașate de telefon, iar celălalt inculpat a luat portofelul persoanei vătămate, aflat în ghiozdanul acestuia, în tot acest timp inculpații amenințând persoana vătămată că o vor tăia cu cuțitul.
Deși acest martor și-a nuanțat declarația, în faza de judecată, precizând că inculpații și persoana vătămată și-au adresat injurii reciproc, situația de fapt relatată mai sus a fost confirmată și de către martorul T. A., acesta precizând că a fost lovit cu palma de către unul dintre inculpați și că ambii inculpații i-au adresat amenințări, tocmai ca urmare a acestor amenințări fiind nevoit să le de-a telefonul.
Instanța de fond a arătat că martorii au precizat că ambii inculpați au agresat verbal sau fizic pe numitul T. A., fiind înlăturată astfel susținerea inculpatului E. G. V., în sensul că nu a fost prezent la respectivul incident. În același sens, și inculpatul S. M. A. a arătat că E. G. V. a fost prezent la fața locului.
Deși inculpatul S. M. A. nu a recunoscut că ar fi exercitat violențe asupra persoanei vătămate, acesta a arătat că a luat un telefon mobil, susținând că nu în scopul de a și-l însuși, ci pentru a-l restitui a doua zi, susținere ce nu poate fi luată în considerare, cât timp inculpatul și persoana vătămată nu se cunoșteau anterior incidentului, iar la momentul sosirii organelor de poliție, atât acest inculpat, cât și inculpatul E. G. V., au aruncat bunurile sustrase de la persoana vătămată, așa cum rezultă din procesul-verbal existent la fila 18 dup, ceea ce relevat, în opinia instanței de fond, intenția inculpaților de a-și însuși respectivele bunuri, inculpații încercând să se descotorosească de aceste bunuri, tocmai în considerarea faptului că se aflau în posesia lor, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpaților, astfel cum a fost reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, atrăgând răspunderea lor penală.
Întrucât de la momentul săvârșirii faptei, până cel al judecării definitive a cauzei a avut loc o succesiune de legi penale, instanța de fond a analizat care dintre aceste legi este mai favorabilă inculpaților, potrivit art. 5 alin. 1 C. pen., apreciind că, în cazul ambilor inculpați legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C. pen. în vigoare în momentul soluționării cauzei, atât în ceea ce privește limitele de pedeapsă, mai mici sub imperiul actualului Cod Penal, cât și prin înlăturarea unor elemente circumstanțiale, existente sub imperiul Codului Penal din 1969, cum ar fi săvârșirea faptei de către două persoane împreună sau săvârșirea faptei într-un loc public, elemente incidente în prezent speță. De asemenea, în cazul inculpatului S. M. A., întrucât era minor la data săvârșirii faptei, legea penală în vigoare în prezent este mai favorabilă, întrucât nu mai prevede posibilitatea aplicării unei pedepse, ci doar a unei măsuri educative.
La individualizarea sancțiunii penale ce a fost aplicată inculpatului minor S. M. A., instanța de fond - ținând cont de împrejurările concrete ale cauzei și de persoana inculpatului – a apreciat că se impune aplicarea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, adică pe perioada maximă prevăzută de art. 120 alin. 2 C. pen., aceasta fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului, atât timp cât în acest interval supravegherea inculpatului va fi încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, iar inculpatul va trebui să se supună unor măsuri și anume să urmeze un curs de formare profesională sau pregătire școlară și să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată T. M. A., această măsură fiind determinată de modalitatea concretă în care a fost săvârșită infracțiunea.
Tot în privința acestui inculpat, s-a menționat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C. pen., pentru care față de inculpat s-a luat măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, prin sentința penală nr. 377/28.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1120/02.10.2014 a Curții de Apel București, situație în care, potrivit art. 129 alin. 1 C. pen., față de inculpatul minor s-a stabilit o singură măsură educativă, pentru întregul ansamblu infracțional reprezentat de cele două infracțiuni săvârșite.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului E. G. V. - având în vedere atât criteriile generale prev. de art. 74 C. pen., reținând că se află la primul conflict cu legea penală, cât și circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. d C. pen., constând în săvârșirea infracțiunii împreună cu un inculpat minor, împrejurare pe care inculpatul o cunoștea, cât timp cei doi erau prieteni - instanța de fond a apreciat că pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, este suficientă aplicarea unei pedepse reprezentând minimul special prevăzut de lege, și anume a unei pedepse de 3 ani închisoare, reținerea unei circumstanțe agravante neconducând în mod obligatoriu la aplicarea unei pedepse superioare acestui minim, ci trebuind avute în vedere toate elementele legate de persoana inculpatului, sens în care, așa cum s-a menționat anterior, faptul că acesta nu are antecedente penale relevă o periculozitate concretă mai mică, ce justifică aplicarea unei pedepse reprezentând minimul special.
Cu privire la individualizarea executării pedepsei, pentru motivele anterior învederate, legate de persoana inculpatului și luând în considerare și alte împrejurări concrete legate de faptă (prejudiciul destul de mic și care a fost recuperat), instanța de fond a apreciat că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție, ci este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, măsurile de supraveghere cărora inculpatul va trebui să se supună, în acest interval, fiind o garanție suficientă, în sensul că inculpatul își va corija pe viitor comportamentul și îl va adapta cerințelor impuse de normele penale, cu atât mai mult cu cât inculpatul va fi obligat să presteze și o muncă neremunerată în folosul comunității și să frecventeze programe de reintegrare socială.
Procedând la soluționarea laturii civile, judecătorul fondului a reținut că persoana vătămată T. M. A. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, întrucât bunurile sustrase i-au fost restituite, instanța luând act de acest aspect.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului E. G. V. și executarea acesteia în regim de detenție, aplicarea dispozițiilor art.7 și art. 13 din Legea nr. 76/2008, deducerea măsurii preventive a reținerii luate față de inculpații S. M. A. și E. G. V., aplicarea dispozițiilor art.404 al.2 C.p.p., în privința desemnării a două entități de comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, precum și aplicarea pedepsei accesorii în condițiile în care s-a aplicat pedeapsa complementară.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că apelul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, în raport de legea penală mai favorabilă, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpaților S. M. A. și E. G. V. cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel, la data de 04.08.2012, în jurul orei 5 dimineața, inculpații E. G. V., în vârstă de 19 ani, și S. M. A., în vârstă de 17 ani, prin acte de violență și amenințarea cu acte de violență, au deposedat persoana vătămată T. M. A., de un telefon mobil marca Nokia și un portofel, ce conținea suma de 29 lei, un card bancar și o carte de alegător.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările și modalitatea de comitere (împreună cu un minor, prin exercitarea de violențe în timpul nopții), de persoana inculpatului E. G. V., care nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar care nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, aceasta fiind de natură să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, nefiind justificată critica Parchetului privind majorarea pedepsei.
De asemenea, scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate având în vedere persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii faptei, fiind însă necesară supravegherea sa pentru o perioadă determinată, măsurile de supraveghere și obligațiile impuse pe durata termenului de supraveghere constituind garanții în acest sens.
În privința inculpatului minor S. M. A., Curtea constată că prima instanță a dispus ca durata de 6 luni a măsurii educative a asistării zilnice să înceapă să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, deși, data de la care începe să curgă acest termen este data punerii în executare a hotărârii de către judecătorul delegat cu executarea.
Solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 7 din legea nr. 76/2008 în privința inculpatului S. M. A. nu poate fi primită, alineatul 1 al acestui text de lege prevăzând că prelevarea probelor biologice este dispusă de instanța de judecată numai în caz de condamnare, de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei, or, în speță, inculpatului i s-a aplicat o măsură educativă.
Însă celelalte critici ale Parchetului sunt întemeiate.
Referitor la inculpatul E. G. V., instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 7 din legea nr. 76/2008, întrucât, față de acesta, s-a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată .
În condițiile în care prima instanță a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, este obligatorie și aplicarea pedepsei accesorii, conform art. 65 alin.1 Cp, care prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin.1 lit.a,b și d-o, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Totodată, instanța de fond a omis să constate reținerea inculpatului S. M. A. și să deducă din pedeapsa aplicată reținerea inculpatului E. G. V., aceștia fiind reținuți 24 ore din data de 04.08.2012 până la data de 05.08.2012.
Potrivit art. 404 alin.2 C.p.p., ,, când instanța dispune condamnarea, în dispozitiv se menționează pedeapsa principală aplicată. In cazul în care dispune suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se menționează și măsurile de supraveghere și obligațiile, prevăzute la art. alin. 1 - 3 din Codul penal, pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecințele nerespectării lor și ale săvârșirii de noi infracțiuni și se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută la art. 93 alin. 3 din Codul penal după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune. Consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate.”
Or, în speță, prima instanță nu a indicat în hotărâre decât o singură entitate din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității de către inculpatul E. G. V..
În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 164/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 120 C. pen. rap. la art. 115 alin. 1 lit. d C. pen., va aplica inculpatului minor S. M. A. măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni de la data punerii în executare a prezentei de către judecătorul delegat, pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C. pen. și art. 5 C. pen.
Va constata că inculpatul a fost reținut de la data de 04.08.2012 la 05.08.2012.
Va menține celelalte dispoziții referitoare la inculpatul S. M. A..
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului E. G. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, k, n, o și anume, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public; dreptul de a comunica cu persoana vătămată T. M. A.; dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate T. M. A., de locul de muncă al acestuia sau de alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale.
În baza art. 93 alin. 3 C. pen., va obliga inculpatul E. G. V. ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 București sau în cadrul Fundației Pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare.
În baza art. 72 C.p. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E. G. V. reținerea de la data de 04.08.2012 la 05.08.2012.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul E. G. V..
Va menține celelalte dispoziții.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpații S. M. A. și E. G. V., în cuantum de câte 360 lei pentru fiecare inculpat, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 164/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 120 C. pen. rap. la art. 115 alin. 1 lit. d C. pen., aplică inculpatului minor S. M. A. măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni de la data punerii în executare a prezentei de către judecătorul delegat, pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. 3 C. pen. și art. 5 C. pen.
Constată că inculpatul a fost reținut de la data de 04.08.2012 la 05.08.2012.
Menține celelalte dispoziții referitoare la inculpatul S. M. A..
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului E. G. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, k, n, o și anume, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public; dreptul de a comunica cu persoana vătămată T. M. A.; dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate T. M. A., de locul de muncă al acestuia sau de alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale.
În baza art. 93 alin. 3 C. pen., obligă inculpatul E. G. V. ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 București sau în cadrul Fundației Pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare.
În baza art. 72 C.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E. G. V. reținerea de la data de 04.08.2012 la 05.08.2012.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul E. G. V..
Menține celelalte dispoziții.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpații S. M. A. și E. G. V., în cuantum de câte 360 lei pentru fiecare inculpat, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. M. ADRINA A. R.
GREFIER
O. C. B.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.9/30.10.2015
jud.C.B.-Jud.Sect.2
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1264/2015. Curtea de... → |
|---|
