Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 93/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 6410/3/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (133/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 93/CO

Ședința publică din data de 09.02.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: O. B.

GREFIER: I. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă ÎCCJ – S. a fost reprezentat de procuror G. V..

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 644/23.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul – condamnat C. M.personal, adus de la locul de deținere – Penitenciar G. și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. M., care depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/28.01.2015.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Contestatorul – condamnat precizează că menține contestația formulată.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocatul contestatorului – condamnat solicită admiterea contestației și reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin sentința penală contestată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, deoarece nici pedeapsa principală, nici cea complementară nu depășește limita maximă prevăzută de noua lege, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal, cum corect s-a reținut prin hotărârea Tribunalului G..

Contestatorul – condamnat, având ultimul cuvânt, precizează că lasă la aprecierea Curții.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.664/23.05.2014, Tribunalul G. a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul C. M., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 712 din 18.10.2010 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3712 din 21.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în baza art. 275 alin. 2 Cod de Procedură penală, a obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petentul condamnat C. M. se află în executarea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prin sentința penală nr. 712/18.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3712/21.10.2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, fiind deținut în cadrul Penitenciarului G..

Prin aceeași sentință s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată dispusa față de inculpat prin sentința penală nr. 1039/2008 a Judecătoriei Moreni, vizând condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 346/9.03.2005 a Tribunalului București secția a – II - a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4910/5.09.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară și anume 1016 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1969, este incriminată în prezent de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014, cu aplicarea art. 43 alin. 1 Cod penal, și este pedepsită cu închisoarea de la 5 la12 ani.

S-a reținut, potrivit art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, că, atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

S-a mai reținut că, potrivit art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Raportând aceste dispoziții la speța de față, tribunalul a reținut că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată contestatorului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1969, nu se situează peste limita maximă prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014, cu aplicarea art. 43 alin. 1 Cod penal, ce este de 12 ani, motiv pentru care s-a apreciat că nu se impune reducerea acesteia, în condițiile în care fapta pentru care a fost condamnat contestatorul a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 1 Noul Cod Penal, la pedeapsa de 11 ani la care a fost condamnat contestatorul se adaugă și restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa anterioară, care în speță este de 1016 zile, pedeapsa pe care ar urma să o execute acesta potrivit Noului Cod Penal, fiind mai mare decât cea pe care o execută în prezent.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. M. care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației și reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin sentința penală contestată.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Constestatorul C. M. se află în executarea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prin sentința penală nr. 712/18.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3712/21.10.2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, fiind deținut în cadrul Penitenciarului G..

Curtea învederează cu precădere că potrivit art. 6 al. 1 Cod penal, aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei vizează exclusiv situațiile în care pedeapsa aplicată prin hotărârea rămasă definitivă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită și constă în aceea că se reduce la acest maxim.

Se constată astfel, că în mod corect prima instanță s-a raportat la maximul legal prevăzut de legea penală în vigoare pentru infracțiunea pentru care contestatorul a fost condamnat și a constatat că pedepsele aplicate nu depășesc respectiva limita maximă, infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 și 2 din L. 143/2002 fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani, pedeapsa de 11 ani închisoare încadrându-se în acest maxim.

Prin urmare, constatând legală și temeinică sentința atacată, Curtea va respinge contestația formulată și va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația exercitată de contestatorul condamnat C. M. împotriva sentinței penale nr.644/23.05.2014, pronunțată de Tribunalul G.– Secția Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.

PREȘEDINTE,

O. B.

GREFIER,

I. D.

Red.B.O./ 11.03.2015

Thred.V.D./3 ex./03.03.2015

T.G. – jud.G.O.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI