Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 275/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 23971/300/2014
Dosar nr._
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.275/A
Ședința publică din data de 18.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: L. S.
Grefier: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror P. L..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul N. G. împotriva sentinței penale nr.869 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București - Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat N. G., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Untescu F., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 03.02.2015 (atașată la fila 11 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a motivelor de apel formulate de către inculpat în susținerea căii de atac promovată în cauză, după care,
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat depune la dosarul cauzei un memoriu formulat de către inculpat spre a fi avut în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Fiind întrebat de Curte, apelantul-inculpat N. G. precizează că nu dorește să fie audiat de către instanța de apel, întrucât nu mai are aspecte noi de relatat în raport de declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că prin apelul formulat în cauză se urmărește reexaminarea cauzei si a judecății anterioare, întrucât instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Astfel, apreciază că declarațiile martorilor M. C. si P. F. atât din faza de urmărire penală, cât și din faza cercetării judecătorești nu sunt suficient de clare, deoarece conțin inadvertențe care pun sub semnul întrebării relevanța acestora, declarații ce trebuiesc înlăturate ca neservind aflării adevărului.
Arată că din actele și lucrările dosarului rezultă că organele de poliție nu au acționat în mod profesionist, deoarece acestea nu au identificat persoana vătămată, precum și eventualii martori oculari din tramvai aflați în imediata apropiere a persoanei vătămate, deși puteau să facă acest lucru în timpul opririi tramvaiului la următoarea stație dacă tramvaiul închisese ușile și plecase din stație, având în vedere că doar doi agenți de politie plecaseră în urmărirea făptuitorului.
De asemenea, arată că puteau fi reținuți ca martori și cei doi civili care alergau și ei după făptuitor, dar și șoferul de microbuz care a contribuit la prinderea acestuia.
Față de aspectele învederate, apreciază că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe probabilitate si nu pe probe certe, complete și sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă a faptei supuse judecății, aspecte care creează un dubiu cu privire la faptul că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie și, prin urmare, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, orice dubiu fiind în favoarea inculpatului, iar cum recunoașterea acestuia de la urmărire penală nu are valoare probatorie absolută, se impune achitarea sa în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. a și c C.p.p.
În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale conform art. 421 pct. 2, Iit. a C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către inculpat, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu săvârșirea faptei reținută în sarcina acestuia, în acest sens avându-se în vedere procesul procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală, procesele-verbale prin care s-a încercat identificarea părții vătămate, declarațiile martorului, precum și ale inculpatului din faza de urmărire penală, declarații care se coroborează cu tot ansamblul probator.
Apelantul-inculpat N. G., având cuvântul, arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, că a fost bătut și amenințat să ia asupra sa și alte fapte, precum și că a recunoscut faptele săvârșite anterior.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.869 din data de 16.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 2 București l-a condamnat pe inculpatul N. G. (fiul lui M. și N., născut la data de 17.05.1983 în București, domiciliat în . și fără forme legale în Comuna C., ., județul Ilfov, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 2 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, CNP_, încarcerat în Penitenciarul Rahova) la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă, prev.de art.233 rap.la art.234 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.
În baza art.104 alin.2 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.766/24.01.2011 a Judecătoriei sectorului 3 București și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 144 zile de închisoare.
În baza art.104 alin.2 teza ultima Cod penal raportat la art.43 alin.1 Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză, restul neexecutat de 144 de zile închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă de 4 ani și 144 de zile închisoare.
În baza art.67 alin.2 Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b și k Cod penal, timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b și k Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.399 alin.1 Cod pr.penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza art.72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 05.09.2014, la zi.
În baza art.112 alin. 1 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui medalion din aur, rotund, cu model floral, de 5,83 grame, bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii și depus la Trezoreria Statului – ATCPMB, potrivit fișei de inventar GROP 922/22.09.2014.
S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 05.09.2014, în jurul orei 13.10, în timp ce se afla într-un tramvai, care circula pe liniile RATB 14 și 46, oprit în stația . intersecția dintre Șos. P. și . 2, București) inculpatul N. G. a smuls de la gâtul unei persoane de sex feminin, rămasă neidentificată, un medalion din aur. Ulterior sustragerii bunului, inculpatul a părăsit mijlocul de transport în comun pe prima ușă a tramvaiului pe care coborâse vatmanul pentru a schimba macazul, singura deschisă, și s-a îndreptat în fugă către Piața Obor.
Fapta a fost observată de către lucrătorii Brigăzii de poliție pentru transport public și de jandarmii care îi însoțeau, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care au plecat în urmărirea inculpatului și care, după aproximativ 700-800 de metri, au reușit să-l imobilizeze pe autorul tâlhăriei.
Inculpatul N. G. a fost condus la sediul Poliției Locale Sector 2, situat pe . fost supus unui control corporal sumar în prezența martorului P. F., ocazie cu care asupra inculpatului a fost găsit, în mâna stângă, medalionul din aur în greutate de aproximativ 5 grame, inscripționat cu codul 585, sustras de la persoana vătămată.
Această situație de fapt a fost reținută de către prima instanță pe baza coroborării următoarelor mijloace de probă: mențiunile cuprinse în procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție corporală (efectuată asupra inculpatului ulterior aducerii sale la secția de poliție), declarațiile martorilor audiați în cauză în ambele faze procesuale, respectiv P. F. și M. C., a depozițiilor numitului Bănesaru F.-C., a declarațiilor inculpatului date în cursul urmăririi penale. Aspectele declarate de către inculpat pe parcursul urmăririi penale s-au coroborat cu cele descrise de către martorii menționați anterior, aceștia relatând în aceeași manieră faptele petrecute în ziua de 05.09.2014.
Judecătorul cauzei a înlăturat din ansamblul probatoriului administrat declarația inculpatului dată în cursul cercetării judecătorești în care acesta a arătat că declarația din faza urmăririi penale nu corespunde adevărului, fiind obligat să declare în acel mod, din pricina violențelor exercitate asupra sa de către polițiști. A mai relatat inculpatul în cursul judecății, că în ziua de 05.09.2014 a luat tramvaiul 55 pentru a-și cumpăra țigări de la piața Obor, iar atunci când a coborât din tramvai la stația Brateș a găsit pe asfalt un medalion și că, imediat după acest moment, a fost urmărit de către organele de poliție, care l-au imobilizat, spunându-i că e arestat, fără însă a-i explica motivele. Fiind sub efectul drogurilor, nu le-a solicitat acestora explicații. Mai mult, inculpatul a pretins că nu a auzit nicio persoană în tramvai strigând că i s-ar fi furat ceva, el având asupra lui la acel moment suma de 300 de lei ce urma a fi folosită în vederea achiziționării de țigări din magazinul Obor.
Prima instanță a constatat că aspectele cuprinse în depoziția inculpatului nu coincid, însă, nici cu declarațiile martorilor prezenți la fața locului, nici cu propriile declarații date pe parcursul urmăririi penale.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului N. G. constând în aceea că la data de 05.09.2014 în jurul orei 13.10 a smuls de la gâtul unei persoane de sex femeiesc un medalion din aur, în timp ce se afla într-un tramvai al liniei 14 sau 46, oprit în stația . constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată comisă în stare de recidivă, prev. de art.233 rap. la art.234 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal.
Raportând aceste criterii la situația de fapt concretă, instanța a reținut că infracțiunea săvârșită este una de o gravitate ridicată, ținându-se cont, în primul rând, de valoarea socială ocrotită prin incriminarea unei astfel de fapte, respectiv relațiile sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate, a posesiei sau detenției bunurilor mobile corporale ale unei persoane, iar în plan secundar, relațiile sociale referitoare la viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
În privința periculozității infractorului, s-a constatat că aceasta este una sporită, date fiind împrejurările comiterii faptei, și anume în plină zi, într-un mijloc de transport în comun, ceea ce denotă îndrăzneală infracțională și nesocotire a regulilor de conviețuire socială unanim cunoscute și acceptate de majoritatea membrilor societății. De asemenea, rezultatul produs a fost, pe lângă urmările propriu-zise prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, și crearea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru siguranța celor care folosesc mijloacele de transport în comun, în rândul cărora se poate crea cu ușurință un sentiment de insecuritate dacă autoritățile nu sancționează în mod prompt astfel de fapte.
Un aspect important pe care instanța de fond l-a avut în vedere la individualizarea pedepsei a fost cel legat de antecedența penală a numitului N. G.. Astfel, conform fișei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei, acesta a fost în repetate rânduri sancționat penal pentru comiterea aceluiași gen de fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului, ceea ce denotă perseverență infracțională și o sfidare la adresa atât a autorităților statului, cât și a normelor legale ce protejează posesia licită a unor bunuri mobile corporale.
Atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal a fost una oscilantă, acesta recunoscând inițial în totalitate comiterea faptei în exact același mod în care au descris-o și martorii prezenți la locul faptei, pentru ca ulterior, în cursul cercetării judecătorești, să nege săvârșirea ei, pretextând că a fost forțat de către agenții de poliție să declare astfel.
Instanța de fond a mai reținut că fapta din prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie atrasă de condamnarea sa definitivă la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.766/24.01.2011 a Judecătoriei sectorului 3 București pronunțată în dosarul nr._/303/2010 (rămasă definitivă prin decizia penală nr.258 din 04.02.2011 a Curții de Apel București), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev de art.211 alin.2, alin.21 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968.
Din executarea pedepsei menționate, inculpatul a fost liberat condiționat în data de 23.04.2014, rămânându-i un rest neexecutat de 144 zile, conform hotărârii pronunțate de Judecătoria sectorului 4 București nr.1460/16.04.2014.
Așa fiind, instanța de fond a constatat că numitul N. G. a săvârșit o nouă infracțiune după acordarea liberării condiționate, în cadrul termenului de supraveghere, infracțiune săvârșită cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, fiind astfel îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii. Pe cale de consecință, s-a reținut aplicarea art.41 alin.(1) Cod penal la încadrarea juridică stabilită deja a faptei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul N. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal achitarea sa în baza art.16 alin.1 lit.a și c Cod pr.penală sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată și în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății în infracțiunea de însușire a bunului găsit sau furt.
În apărarea sa apelantul inculpat a arătat că prima instanță a dispus condamnarea pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, însă hotărârea nu are la bază probe certe, complete și sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă a faptei deduse judecății, aspecte care creează un dubiu cu privire la faptul că acesta ar fi autorul infracțiunii reținute în sarcina sa și, prin urmare, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, orice dubiu fiind în favoarea inculpatului, iar cum recunoașterea acestuia de la urmărirea penală nu are valoare probatorie absolută, se impune achitarea.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
Instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății - constând în aceea că în data de 05.09.2014, în jurul orei 13.10, inculpatul N. G. a smuls de la gâtul unei persoane de sex femeiesc (rămasă neidentificată) un medalion din aur, în timp ce se afla într-un tramvai al liniei 14 sau 46, oprit în stația .-a dat și în drept o justă încadrare juridică, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiuni de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 rap.la art.234 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.
Instanța de control judiciar constată că judecătorul cauzei pe fond cauzei a coroborat și interpretat în mod judicios și corect probatoriul administrat, pronunțând, în urma evaluării tuturor probelor, o soluție temeinică și legală de condamnare a inculpatului N. G., în condițiile în care materialul probator existent la dosar dovedește, dincolo de orice dubiu, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Constatând că acuzația inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială, prin probe certe de vinovăție, Curtea apreciază, în acord cu prima instanță, că fapta există, iar vinovăția sa a fost dovedită, așa încât, fiind întrunite condițiile răspunderii penale, în mod just se impune condamnarea inculpatului.
Astfel, în mod corect prima instanță a înlăturat din ansamblul probator declarațiile date de către inculpat pe parcursul cercetării judecătorești în condițiile în care acestea nu s-au coroborat cu restul probatoriului administrat, respectiv cu mențiunile cuprinse în procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție corporală a inculpatului, declarațiile martorilor și chiar cu declarațiile inculpatului date pe parcursul urmăririi penale care au relevat o cu totul altă stare de fapt, respectiv cea reținută de către judecătorul care a soluționat cauza pe fond.
Apărarea inculpatului, în sensul că declarațiile date în cursul urmăririi penale ar trebui înlăturate întrucât ar fi consecința exercitării de violențe asupra sa, nu poate fi primită câtă vreme ce nu există indicii în acest sens, apărările sale fiind calificate ca simple susțineri lipsite de vreun suport probator.
Mai mult, cu ocazia ascultării inculpatului de către judecătorul de drepturi și libertăți care a soluționat, în cursul urmăririi penale, propunerea de arestare preventivă - acesta a recunoscut comiterea faptei, oferind chiar și unele motivații în acest sens (fila 9 d.u.p.)
Pe de altă parte, nu pot fi primite nici susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi exercitat vreun act de violență asupra persoanei vătămate ori că bunul identificat asupra sa cu ocazia percheziției corporale (medalionul din aur smuls de la gâtul victimei) ar fi fost găsit de către acesta, în condițiile în care din procesul verbal de depistare în flagrant (fila 20 d.u.p.) și declarațiile martorilor M. C. (fila 34 dup), Bănesaru F. (fila 37 dup) și P. F. (fila 40 dup) rezultă că la momentul comiterii faptei inculpatul a fost observat atât de către lucrătorii de poliție, cât și de către jandarmi cum, în timp ce se afla în tramvai, în picioare, în dreptul primei uși, a întins mâna stângă către gâtul unei femei ce se afla pe scaunul din imediata apropiere a primei uși a tramvaiului și a smuls un obiect coborând în fugă din tramvai prin ușa deschisă de vatman (pentru a efectua macazul). Ulterior inculpatul a continuat să fugă îndreptându-se către Piața Obor pe . a fost prins, imobilizat de către organele de poliție și condus la sediu unde cu ocazia percheziției corporale a fost găsit asupra sa medalionul din aur ce fusese smuls de la gâtul persoanei vătămate (rămase neidentificate).
Susținerea inculpatului în sensul că fapta sa de a smulge medalionul din aur de la gâtul persoanei vătămate nu ar constitui infracțiunea de tâlhărie este nefondată, instanța de control judiciar reținând sub acest aspect că violența specifică tâlhăriei subzistă și în cazul smulgerii intempestive a obiectului deoarece violentarea lucrului se răsfrânge asupra persoanei însăși, victima simțindu-se constrânsă să cedeze obiectul împotriva voinței sale. Chiar dacă, pentru moment, victima nu a sesizat manoperele făptuitorului, odată ce și-a dat seama de intenția acestuia, violența asupra lucrului poate produce și o stare de constrângere, de amenințare, de siluire a voinței proprii. Cu alte cuvinte, smulgând prin surprindere obiectul, făptuitorul înfrânge în mod violent contactul persoanei vătămate cu bunul său, iar impactul psihologic al faptei, asupra victimei nu poate fi neglijat în caracterizarea faptei de tâlhărie.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea constată că și cuantumul acesteia a fost just stabilit în raport cu gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, aspecte evaluate după criteriile cumulativ stabilite de legiuitor în art.74 Cod penal. Totodată, instanța de apel constată că prima instanță a constatat în mod corect că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind aplicate dispozițiile art.43 alin.1 Cod penal și ale art. art.104 Cod penal.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod pr.penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. G. împotriva sentinței penale nr.869 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.
În baza art. 422 Cod pr.penală, se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 05.09.2014 la zi.
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. G. împotriva sentinței penale nr.869 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._ .
În baza art. 422 Cod pr.penală, deduce reținerea și arestarea preventivă de la 05.09.2014 la zi.
Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. G. L. S.
GREFIER,
E. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.4/04.03.2015
Judecătoria sectorului 2 București – judecător B. C.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 282/2015.... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... → |
|---|
