Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 260/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 48956/299/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (113/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 260/A
Ședința publică din data de 17.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, asigurătorul . Reasigurare SA, inculpatul M. M., partea responsabilă civilmente ., părțile civile P. A. C. M., P. C. M., P. D. Laurențu V. și P. M. L. împotriva sentinței penale nr. 645/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, în temeiul art. 391 alineat 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare la 17.02.2015.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 645/15.09.2014, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. a condamnat pe inculpatul M. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 861 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, care s-a calculat conform art. 86² C.pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. din 1969 a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. din 1969 a căror nerespectare a atras revocarea suspendării.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 1357 si urm. C.civ. a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile P. M. L., P. A. C. M., P. C. M. și P. D. L. V., prin reprezentant legal P. M. L. și a obligat în solidar inculpatul M. M. și partea responsabilă civilmente ., la plata următoarelor sume:
- 2.000 euro daune materiale și 35.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. M. L.;
- 40.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. A. C. M.;
- 40.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. C. M.;
- 40.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. D. L. V., prin reprezentant legal P. M. L..
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 1357 si urm. C.civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic de Urgență Elias și a obligat, în solidar, inculpatul M. M. și partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 3.402,55 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate victimei.
În baza art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995 a obligat asiguratorul de răspundere civilă . REASIGURARE SA la plata către părțile civile a sumelor la care a fost obligat inculpatul M. M..
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. M. în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, care s-a realizat conform disp. art. 7 alin. 3 din acelasi act normativ.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.p.p. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin. 1, 2 C.p.p. a respins, ca neîntemeiată, cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 12.400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 10.10.2011, în jurul orei 18:00, inculpatul M. M. a condus pe . București autocamionul marca M., cu numărul de înmatriculare_, iar când a ajuns în dreptul intersecției cu . acordat prioritate de trecere victimei P. M., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii pe marcajul pietonal, la culoarea verde a semaforului electric pentru pietoni, accidentând-o mortal.
Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că în accidentul rutier au fost implicați victima P. M. și inculpatul M. M., care conducea autocamionul marca M., cu număr de înmatriculare_ . În momentul producerii accidentului, circulația se desfășura în condiții normale, marcajele rutiere erau vizibile, suprafața carosabilă era asfaltată și uscată, condițiile atmosferice și vizibilitatea fiind optime, aspecte confirmate si de către martorii oculari. În zona producerii accidentului, existau următoarele indicatoare rutiere: „drum prioritar”, „trecere pietoni”, semafoare electrice auto și pietonale care funcționau normal în momentul efectuării cercetării la fața locului.
Din același mijloc de probă a rezultat că, la locul producerii accidentului, s-au găsit o pată de culoare brun-roșcat, având un diametru de 2 metri, situată pe partea carosabilă, în locul producerii accidentului, pe marcajul trecerii de pietoni, de unde s-au măsurat 1 metru către dreapta, până la nivelul bordurii din dreapta a .,5 metri înapoi, până la nivelul din față al autocamionului cu nr. de înmatriculare_ . De asemenea, în zona producerii accidentului s-a mai găsit o urmă de pneu, în lungime de 3,50 metri, situată pe partea carosabilă a . de mers al autocamionului cu nr. de înmatriculare_, ce provenea de la roata dreaptă față a autocamionului.
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului s-a identificat o bicicletă marca First Bike, rezemată de stâlpii metalici ce delimitează partea carosabilă de trotuarul din dreapta, pe .> Din declarațiile martorului ocular G. D. a reieșit că, în data de 10.10.2011, în jurul orei 17:30, se afla în timpul serviciului la magazinul de tapițerii, situat la intersecția . . care l-a observat pe numitul P. M., care conducea bicicleta dinspre . se pregătea să traverseze .. Martorul a arătat că nu a continuat să urmărească deplasarea acestuia în momentul în care traversa drumul, însă la un moment dat, a auzit o bubuitură, care l-a determinat să iasă afară în cel mai scurt timp, observând că biciclistul fusese lovit de un autocamion ce efectua viraj la dreapta pe . ., a constatat că biciclistul se afla sub roata din dreapta față a autocamionului, spre colțul din dreapta, la câțiva centimetri aflându-se căzută pe marcajul pietonal bicicleta acestuia. Martorul G. D. a mai declarat că a ieșit din magazin imediat ce a auzit bubuitura, moment în care a observat că semaforul pentru pietoni indica culoarea verde. Totodată, a declarat că nu poate preciza dacă, în momentul angajării în traversare, biciclistul se afla pe bicicletă sau pe lângă bicicletă, învederând, de asemenea, că l-a recunoscut pe biciclist ca fiind un cunoscut al său, astfel că s-a deplasat la familia acestuia pentru a o anunța despre accident.
Martorul G. D. a mai susținut că atunci când l-a observat prima oară pe biciclist, acesta mergea încet pe bicicletă, astfel că este posibil ca acesta să fi coborât de pe bicicletă când a ajuns la marcajul pietonal, însă nu a observat acest aspect.
Din declarațiile martorei B. G. N. a reieșit că, la data de 10.10.2011, în jurul orei 17:40, se afla singură la gogoșeria din . după intersecția cu . direcția de deplasare a autovehiculelor care circulau dinspre . gogoșerie, martora a observat o cunoștință din zonă, fără a cunoaște detalii despre identitatea acesteia, care a trecut pe lângă ea, pe lângă bicicletă, pe care o ținea de ghidon în partea stângă a corpului. Ulterior, martora a fost strigată de o colegă ce se afla pe colțul intersecției . . chemat-o în direcția sa și, întrucât avea privirea orientată către trecerea de pietoni a . că persoana ce trecuse pe lângă ea, ținând bicicleta pe partea stângă, a ajuns la trecerea de pietoni, unde s-a angajat în traversare pe marcaj pietonal, în urma altor pietoni care au grăbit traversarea, întrucât din . camion efectua viraj dreapta pe .> Martora B. G. N. a mai declarat că biciclistul s-a angajat în traversare pe lângă bicicletă și avea capul plecat, astfel că nu a văzut autocamionul, fiind lovit cu frontala cabinei. Totodată, a presupus că șoferul camionului nu l-a observat pe biciclist întrucât, după impact, și-a continuat deplasarea încă un metru, oprind brusc camionul, iar ulterior a mutat camionul în spate aproximativ 1 metru, după care a coborât să vadă ce s-a întâmplat.
Din declarațiile martorei Tarantino V. E. a reieșit că, în data de 10.10.2011, în jurul orei 17:35, se afla în incinta magazinului Danubius, situat pe . dreaptă, imediat după intersecția cu . un moment dat a auzit o frână puternică și un țipăt, motiv pentru care s-a uitat prin geamul magazinului și a observat un tir care se afla pe trecerea de pietoni din fața magazinului, precum și o persoană care se afla căzută pe aceeași trecere, în colțul dreapta față al autocamionului. Martora a ieșit din magazin și a observat că autocamionul a dat înapoi, precum și că victima era întinsă pe burtă, cu corpul perpendicular față de axul străzii, cu capul către stânga și picioarele către dreapta, raportat la sensul de mers către . și o bicicletă de culoare închisă care se afla la picioarele victimei, pe carosabil. Martora Tarantino V. E. a precizat că nu a perceput în mod direct accidentul, astfel că nu a putut preciza din ce direcție venea biciclistul și nici modalitatea în care a traversat acesta.
Martorul S. I. G. a declarat că, în data de 10.10.2011, în jurul orelor 17:30, se afla în timpul serviciului pe autovehiculul taximetru Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, la semaforul situat la intersecția .. Bucureștii Noi, așteptând culoarea verde pentru a se pune în mișcare, efectuând viraj stânga către .. În timp ce aștepta culoarea verde, l-a văzut pe prietenul său M., care se afla în dreptul unei gogoșerii situată la aproximativ 30 metri de intersecție, în partea dreaptă raportat la direcția sa de deplasare, stând lângă bicicletă, aceasta fiind ținută de ghidon, în partea stângă a corpului. În acel moment, martorul l-a salutat pe biciclist, după care, întrucât semaforul pentru autovehicule indica verde, și-a continuat deplasarea, fără a cunoaște ce s-a întâmplat ulterior.
Martora L. C. a declarat că la data de 10.10.2011, în jurul orei 17:30, se deplasa cu autovehiculul personal pe . șos. Străulești către . la intersecția cu . la semafor pe banda a doua, după care și-a continuat deplasarea, întrucât semaforul s-a schimbat în verde. Ulterior, a observat un tir care a efectuat virajul la dreapta pe . a accidentat o persoană aflată pe trecerea de pietoni, care se deplasa pe lângă o bicicletă. Martora a susținut că nu a văzut această persoană înainte de a se angaja în traversare, astfel că nu cunoaște din ce parte venea, însă în momentul în care a văzut că autocamionul îl ia sub roți pe biciclist, l-a atenționat pe conducătorul acestuia, după care a apelat serviciul 112.
Martora L. C. a precizat că a comunicat inițial dispecerului că bărbatul accidentat se afla pe bicicletă, întrucât în mintea sa se întreba cum este posibil ca șoferul tirului să nu fi văzut nici pietonul și nici bicicleta, însă a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în etapa cercetării judecătorești că traversarea s-a realizat pe marcajul pietonal, iar în momentul traversării, biciclistul era pe lângă bicicletă, acesta fiind călcat cu roata dreapta față a tirului.
Inculpatul M. M. a declarat inițial că în data de 10.10.2011 a condus autovehiculul marca M., cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. T. C., în București, pe . direcția comuna Mogoșoaia către . a ajuns la semafor, a oprit la culoarea roșu, dând semnal dreapta pentru a vira pe . la culoarea verde a semaforului a pus mașina în mișcare pentru a vira, mergând încet, pe prima bandă, moment în care, în timpul virajului, a acroșat un biciclist care dorea în acel moment să traverseze intersecția, fiind pe bicicletă. Acesta a menționat că circula din sensul Lacul Străulești, în direcția . după ce l-a acroșat pe biciclist a oprit pe loc, apelând Serviciul 112.
În declarațiile ulterioare inculpatul a susținut că nu a observat biciclistul înainte de impact, precizând că în timpul efectuării virajului a observat că semaforul pietonal aferent marcajului pietonal existent la intrarea pe . verde, astfel că a lăsat autocamionul să curgă ușor, s-a asigurat că nu se află pietoni pe marcajul pietonal și nici alte persoane care să aștepte să traverseze, astfel că și-a continuat deplasarea, iar când a ajuns cu cabina autocamionului pe marcajul pietonal, a auzit un strigăt „l-ai luat”, ceea ce l-a determinat să frâneze, oprind imediat autocamionul.
De asemenea, a precizat că victima a rămas întinsă pe marcajul pietonal, pe banda 1 a sensului său de deplasare, menționând că nu a văzut niciun moment din ce parte a venit biciclistul și nici dacă acesta era pe bicicletă sau pe lângă bicicletă în momentul angajării în traversare. Totodată, a arătat că a fost agresat la locul producerii accidentului de două persoane care s-au recomandat ca fiind rude ale victimei.
Declarațiile inculpatului M. M. relevă că acesta își asumă o parte din culpă, poziția sa fiind însă în sensul că o parte din vină îi aparține victimei, întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Din cuprinsul raportului medical de necropsie nr. A_ a rezultat faptul că moartea victimei M. M. a fost violentă, fiind cauzată de șocul traumatic și hemoragic survenit în evoluția unui politraumatism cu fractură complexă de bazin și dilacerare de vase femurale și mase musculare coapsa dreaptă. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin comprimare între corpuri/corp-plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, iar între leziunile traumatice și cauza medicală a decesului există legătură de cauzalitate.
Din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2822/11.10.2011 reiese că victima P. M. a avut o alcoolemie de 1,50 g%o alcool pur în sânge în data de 10.10.2011, în urma prelevării de mostre biologice la ora 19:40.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică auto a rezultat că, în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, condusă de inculpatul M. M., circula pe . sensul de mers dinspre . . când a ajuns la intersecția cu . la culoarea roșie a semaforului, iar după schimbarea culorii în verde, s-a repus în mișcare cu efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers prin viraj spre dreapta, pentru a pătrunde pe .. Chitilei. În momentul în care a ajuns cu cabina pe marcajul trecerii de pietoni, a fost accidentată victima P. M., care se deplasa în calitate de pieton pe lângă bicicletă. În momentul producerii impactului, autoutilitara se deplasa cu o viteză de aproximativ 19 km/h, iar victima cu o viteză posibilă de 3,9 km/h. Impactul dintre autoutilitară și victimă s-a produs pe carosabilul . trecerii de pietoni, situat la intersecția cu . o distanță transversală de circa 1,5 metri față de bordura trotuarului din dreapta sensului de mers către .> Starea de pericol a fost creată de către inculpatul M. M., prin faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonului P. M., care era angajat în traversarea străzii pe marcajul trecerii de pietoni, consecință a faptului că nu s-a asigurat temeinic, corespunzător, la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers a autoutilitarei prin viraj dreapta.
S-a apreciat spațiul parcurs de victimă și autoutilitară din momentul apariției stării de pericol și până în cel al impactului nu au relevanță în ecuația accidentului analizat, deoarece starea de pericol nu a fost creată de victimă, ci de către conducătorul auto M. M., care nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers a autoutilitarei prin viraj spre dreapta și nu a oprit la marcajul pietonal pentru a-i acorda prioritate de trecere victimei. Expertul a ajuns la concluzia că impactul cu victima s-ar fi produs indiferent de viteza de deplasare a autoutilitarei, deoarece conducătorul auto nu s-a sesizat anterior impactului de prezența pietonului pe marcajul pietonal, acesta fiind sesizat de lovirea victimei după producerea accidentului.
Victima P. M. se afla în situație legală de trafic, în calitate de pieton, pe lângă bicicletă, în traversare regulamentară prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, și nu avea cum să prevadă că autoutilitara în cauză nu va opri pentru a-i acorda prioritate de trecere. Același mijloc de probă a relevat că victima se deplasa cu certitudine pe lângă bicicletă, fiind prima lovită de frontala autocamionului, iar pe secvența proiectării pe carosabil, a fost antrenată în cădere și bicicleta, concluzionând că în ipoteza în care victima s-ar fi deplasat pe bicicletă, atunci pe secvența producerii impactului, victima ar fi fost proiectată peste bicicletă, iar bicicleta ar fi fost prinsă sub cabina autocamionului.
Instanța a apreciat că dinamica producerii accidentului a fost stabilită în mod corect prin intermediul raportului de expertiza tehnica auto efectuat de expertul desemnat, care reprezintă un mijloc de probă științific cu grad ridicat de acuratețe. Concluziile raportului de expertiză s-au bazat pe elemente obiective, cum ar fi poziționarea vehiculului implicat în accident și a victimei, astfel cum au fost relevate prin intermediul planșelor fotografice, conținând aspectele fixate cu ocazia cercetării la fata locului, precum și leziunile prezentate de victima, evidențiate de raportul medical de necropsie.
Astfel, în raport de concluziile raportului de expertiză tehnică auto coroborate cu declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cauză, instanța a apreciat că inculpatul M. M. poartă culpa exclusivă în producerea accidentului rutier din data de 10.10.2011, soldat cu decesul victimei P. M.. Inculpatul a încălcat atât dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, dar și dispozițiile art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele, este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Or, inculpatul nu s-a asigurat la efectuarea virajului la dreapta, rezultând din propriile sale declarații că accidentul s-a produs pe marcajul pietonal, la culoarea verde a semaforului pentru pietoni, dar și că nu a observat victima decât după ce a lovit-o.
În privința apărării inculpatului, în sensul că victima a traversat ., aflându-se pe bicicletă și în stare de ebrietate, instanța a considerat că această stare de fapt este contrazisă atât de concluziile raportului de expertiză tehnică auto, cât și de declarațiile martorilor, nefiind practic confirmată de niciun mijloc de probă administrat în cauză. În aceste condiții, s-a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina victimei P. M. nerespectarea dispozițiilor art. 161 alin. 1 literele f și o din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conform cărora se interzice conducătorilor de biciclete să circule în timp ce se află sub influența alcoolului, precum și să traverseze drumurile publice pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe bicicletă, întrucât materialul probator administrat în cauză confirmă faptul că acesta avea calitatea de pieton, angajându-se în traversarea carosabilului pe lângă bicicletă.
În drept, judecătoria a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969, întrucât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate de individualizare aleasă în cauză, este mod evident mai favorabilă decât corespondentul acesteia din noua reglementare.
Așadar, s-a apreciat că fapta inculpatului M. M., care la data de 10.10.2011, în jurul orei 18:00, prin nerespectarea dispozițiilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, a condus pe . București autocamionul marca M., cu număr de înmatriculare_, iar când a ajuns în dreptul intersecției cu . acordat prioritate de trecere victimei P. M., care se angajase în traversarea regulamentară a . pietonal, la culoarea verde a semaforului electric pentru pietoni, accidentând-o mortal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal din 1969. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă. Pericolul social al faptei este unul ridicat, determinat de rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei, ținând cont și de faptul că inculpatul a încălcat reguli elementare de circulație pe drumurile publice, purtând culpa exclusivă pentru producerea accidentului rutier.
În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a ținut cont că acesta nu are antecedente penale, dar și de faptul că este o persoană integrată în societate, care avea un loc de muncă la momentul comiterii faptei, aspecte rezultate din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, dar și din declarația martorului I. D.. S-a reținut, de asemenea, starea precară de sănătate a inculpatului, relevată de actele medicale depuse la dosarul cauzei, din cuprinsul cărora a rezultat că suferă de o boală gravă, care i-a afectat capacitatea de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
Astfel, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 2 ani, având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.861 C.pen. din 1969, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa în cazul în care în termenul de încercare va săvârși o altă infracțiune.
În privința laturii civile a cauzei, instanța a reținut că în cursul fazei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, numiții P. M. L., soția victimei, precum și P. A. C. M., P. C. M. și P. D. L. V., prin reprezentant legal P. M. L., copiii victimei, s-au constituit părți civile în procesul penal cu următoarele sume: P. M. L. – 20.000 euro reprezentând daune materiale și 450.000 euro reprezentând daune morale; P. A. C. M. - 450.000 euro reprezentând daune morale; P. C. M. – 450.000 euro reprezentând daune morale; P. D. L. V., prin reprezentant legal P. M. L. – 450.000 euro reprezentând daune morale (f. 21-39 dosar instanță).
Având în vedere considerentele exprimate anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpatului, prin fapta sa ilicita cauzând părților civile atât un prejudiciu de ordin material, cat si unul de ordin moral.
În privința daunelor materiale solicitate de către partea civilă P. M. L., soția victimei, instanța a constatat ca aceasta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedirea cheltuielilor cauzate de înmormântarea și parastasele organizate în memoria victimei P. M.. Cu toate acestea, din declarațiile martorilor P. V. și V. D., propuși în dovedirea pretențiilor civile, a rezultat că partea civilă P. M. L. a suportat cheltuielile legate de înmormântarea persoanei decedate, precum si cele ulterioare, ocazionate de ritualurile de pomenire a memoriei victimei, nefiind, însă, în măsură să precizeze cu certitudinea valoarea acestor cheltuieli.
În raport de declarațiile acestor martori, a părților civile, dar și a faptului că este de notorietate că o înmormântare presupune o . costuri, începând cu cheltuielile legate de înmormântarea propriu-zisă dar și în continuare, în legătură cu pomenirile defunctului, instanța a apreciat că suma de 2.000 euro este o sumă rezonabilă a cheltuielilor efectuate cu acest titlu.
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța a reținut că la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt: criteriul echității (care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii), criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
S-a apreciat că toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă și reală despăgubire a părților civile, cu efect de satisfacție și să nu reprezinte o sancțiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părților civile.
Instanța a reținut că prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă deduse judecății, părților civile le-a fost cauzat de către inculpați un prejudiciu moral important, constând în pierderea unei persoane foarte dragi, a soțului, respectiv a tatălui, în împrejurări dureroase pentru membrii familiei. În raport de toate criteriile arătate mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de părțile civile, instanța le-a considerat ca fiind nejustificat de mari, ajungându-se prin sumele solicitate practic la o „comercializare a sentimentelor de afecțiune", motiv pentru care a admis în parte pretențiile părților civile privind despăgubirile pentru daunele morale încercate.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța a avut în vedere vârsta victimei la momentul decesului, legăturile de rudenie ale părților civile cu victima, relațiile afective existente intre acestea, elemente față de care a considerat că suma de 35.000 euro pentru partea civilă P. M. L., în calitate de soție a victimei, respectiv 40.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile P. A. C. M., P. C. M. și P. D. L. V., în calitate de copii ai persoanei decedate, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceștia.
Astfel, deși aceste sume vor fi achitate, în baza art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, de către societatea de asigurare, instanța a obligat în solidar cu inculpatul, în mod formal, și partea responsabilă civilmente S.C. T. C. S.R.L., având în vedere că inculpatul M. M. era angajat al acestei societăți, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de șofer, la momentul producerii accidentului, fiind astfel în prezența unei răspunderi a comitentului pentru fapta prepusului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal,P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, asigurătorul . Reasigurare SA, inculpatul M. M., partea responsabilă civilmente ., părțile civile P. A. C. M., P. C. M., P. D. Laurențu V. și P. M. L..
În dezvoltarea motivelor inițiale de apel, Ministerul Public a criticat, în principal, modalitatea de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul duratei (apreciată insuficientă în raport de gradul de pericol social al faptei), cât și al perioadei prea reduse ce constituie termen de încercare.
În cursul dezbaterilor, această critică nu a mai fost susținută, reprezentantul Ministerului Public criticând, în schimb, modalitatea de soluționare a acțiunii civile, atât sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate succesorilor victimei (apreciat prea ridicat), cât și al obligării eronate a asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare.
Inculpatul M. M. a apreciat că prima instanță trebuia să ia în considerare existența unei culpe a victimei, care, la momentul producerii accidentului, se afla în deplasare pe bicicletă, contrar susținerilor subiective ale martorilor ascultați în fond.
Totodată, a criticat modalitatea de individualizare a executării pedepsei, considerând că circumstanțele sale personale, cu precădere starea precară de sănătate, justifică amânarea aplicării pedepsei conform dispozițiilor art. 83 C.pen. ori, în subsidiar, suspendarea condiționată a executării, conform art. 81 Cod penal din 1969.
Părțile civile P. A. C. M., P. C. M., P. D. Laurențu V. și P. M. L. au criticat exclusiv cuantumul daunelor morale acordate, apreciind că în raport de traumele psihice suferite, dar și de jurisprudența în materie, se justifică majorarea sumelor acordate cu acest titlu.
Apelantul asigurător S.C. E. ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. a criticat sentința sub același aspect al cuantumului daunelor morale, apreciind că suma acordată este excesivă, având în vedere natura infracțiunii comise (din culpă), efectul compensatoriu pe care trebuie să îl aibă această categorie de daune, dar și jurisprudența în materie.
Partea responsabilă civilmente S.C. T. C. S.R.L. nu a motivat calea de atac declarată și, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbaterea apelului.
În vederea soluționării apelului, Curtea a procedat la ascultarea apelantului-inculpat M. M..
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
Circumstanțele obiective în care s-a produs accidentul rutier din data de 10.10.2011 și rolul cauzal exclusiv ce a revenit conduitei adoptate de inculpatul M. M. au fost corect reținute de către instanța de fond.
Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză în virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, Curtea constată dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acțiunea inculpatului-apelant de a conduce pe drumurile publice autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și de a provoca accidentarea și decesul victimei P. M. ca urmare a faptului că nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers prin viraj la dreapta și nu a acordat prioritate de trecere victimei, care, în calitate de pieton, se angajase în traversarea regulamentară a străzii, printr-un loc special amenajat și la culoarea verde a semaforului.
În pofida apărărilor formulate în primul grad de jurisdicție, Curtea constată că inculpatul M. M. a optat, în apel, pentru a nu mai contesta dinamica accidentului, precizând în mod explicit că, anterior impactului, nu a observat dacă victima se angajase în traversarea străzii în mers pe bicicletă sau pe lângă acest vehicul.
Concluzia instanței de fond în sensul că, anterior impactului, victima se deplasa pe lângă bicicletă este susținută de probe directe și cu un grad ridicat de certitudine, a căror evaluare coroborată conduce Curtea la o concluzie similară. În acest sens, declarațiile martorilor oculari G. D., B. G. N. și L. C., coroborate cu susținerile martorilor indirecți menționați în sentință și cu explicațiile ori concluziile cu valoare științifică formulate de expertul auto (care, la pagina 4 a raportului, a evidențiat argumentele ce exclud varianta deplasării victimei pe bicicletă, susținând, în schimb, teza acuzării) au semnificația unor probe ce permit, în mod neechivoc, stabilirea dinamicii accidentului, dar și a poziției ori vitezei de deplasare a fiecărei persoane implicate în impact.
În acest sens, Curtea face trimitere la analiza critică amplă a probatoriului, regăsită în considerentele sentinței, și apreciază superfluă o reiterare a acesteia, în condițiile în care apelanții nu au contestat punctual ori global o atare analiză, iar, din oficiu, nu se identifică argumente care să justifice reținerea unei situații de fapt diferite ori a culpei altor persoane, cu excepția celei a inculpatului.
Prin urmare, concluzionează că fapta inculpatului M. M. de a conduce pe drumurile publice autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, fără a respecta dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, cauzând astfel accidentarea și uciderea din culpă a victimei P. M. – pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 din C.pen. din 1969, încadrarea juridică fiind corectă.
Instanța de fond a reținut corect incidența dispozițiilor art. 5 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a identificat just legea veche, în vigoare la data comiterii faptei, ca fiind legea de natură a permite un tratament sancționator mai blând.
Astfel, pentru infracțiunea de ucidere din culpă dedusă judecății, Codul penal în vigoare prevede limite speciale de pedeapsă identice celor regăsite în vechea legislație, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani. Ceea ce imprimă însă legii vechi un caracter mai favorabil este modalitatea de reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, reglementare care, prin conținutul obligațiilor impuse condamnatului pe durata termenului de încercare, este mai puțin restrictivă decât cea prevăzută de art. 91 și urm. din actualul Cod penal.
Criticile inculpatului M. M. referitoare la necesitatea reindividualizării modalității de executare sunt nefondate.
Amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 Cod penal, ar fi nelegală în prezenta cauză, cât timp pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de ucidere din culpă este închisoarea de maxim 7 ani, iar dispozițiile alineatului 2 al art. 83 C.pen. exclud posibilitatea dispunerii amânării în cazul infracțiunilor pedepsite cu închisoare de 7 ani sau mai mare.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969, ar fi, de asemenea, lipsită de aptitudinea de a garanta adecvat atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei. Chiar grefată pe elementul culpei, uciderea unei persoane rămâne o faptă cu un grad de pericol social extrem de ridicat, reliefat tocmai de urmările ireversibile produse. În ipoteza în care aceste urmări sunt rezultatul culpei exclusive a autorului infracțiunii și, așa cum se constată în speță, al încălcării unor reguli importante ce disciplinează circulația pe drumurile publice, este absolut necesară aplicarea unei pedepse care să permită supravegherea efectivă a conduitei condamnatului o anumită perioadă de timp, forma de individualizare prevăzută de art. 861 Cod penal din 1969 fiind singura de natură a asigura atingerea acestei finalități.
Sub aspectul laturii civile, Curtea constată fondate exclusiv criticile asigurătorului . Reasigurare SA referitoare la netemeinica determinare a cuantumului daunelor morale ce se impun a fi acordate, precum și critica Ministerului Public, extinsă în cursul dezbaterilor, privind greșita obligare a asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare.
Este neîndoielnic că fapta de ucidere din culpă comisă de inculpatul M. M. a cauzat succesorilor victimei prejudicii materiale și morale, a căror reparare se impune în considerarea exigențelor unei juste și integrale despăgubiri.
O primă categorie de despăgubiri pretinse se referă la sumele pe care soția victimei – partea civilă P. M. L. – le-a achitat după deces pentru a asigura, inițial, înmormântarea soțului cu respectarea tuturor tradițiilor creștinești iar, ulterior, comemorarea memoriei acestuia la diferite intervale de timp, conform obiceiului local. Doctrina și jurisprudența în materie au admis în mod constant faptul că, în cazul infracțiunilor de ucidere din culpă, rudele victimei sunt îndreptățite la repararea prejudiciului material reprezentat de cheltuielile ocazionate de înmormântare, dar și de respectarea obiceiurilor creștinești de pomenire a victimei, justificându-se, așadar, acordarea acestei categorii de cheltuieli și în speță.
Chiar dacă partea civilă P. M. nu a prezentat înscrisuri care să permită stabilirea exactă a sumelor aferente daunelor materiale pretinse, o atare atitudine este explicabilă dat fiind caracterul intempestiv al accidentului și urgența reclamată de formalitățile de înmormântare, în contextul cărora, a pretinde părții civile să preconstituie înscrisuri pentru a proba cheltuielile efectuate în acele împrejurări ar constitui o sarcină disproporționată și excesivă.
Probatoriul testimonial a confirmat însă existența acestor cheltuieli, efectuarea lor exclusiv de către soția defunctului și a permis, concomitent, stabilirea aproximativă a cuantumului lor total.
Astfel, martorii P. V. și V. D. au precizat că familia victimei a fost nevoită, imediat după accident, să recurgă la împrumuturi de sume de bani pentru a suporta financiar costurile înmormântării și ale pomenirilor ulterioare, martorii înșiși ajutând partea civilă cu sume de 200 lei, respectiv de 2000 de lei în acest scop. V. D. a estimat valoarea totală a cheltuielilor ocazionate de înmormântare și de parastasele ulterioare la nivelul sumei de 10.000 lei, sumă rezonabilă și sensibil similară celei aferente despăgubirilor civile acordate în alte cauze, pentru prejudicii de aceeași natură.
Prin urmare, Curtea concluzionează că suma de 2000 de euro acordată soției defunctului cu titlu de daune materiale are suport probator și nu se impune eventuala sa reducere.
În schimb, sub aspectul daunelor morale, critica apelantului-asigurător este fondată, sumele concret acordate prin sentință cu acest titlu fiind excesive și de natură a releva o eficiență disproporționată dată laturii sancționatorii a acestei categorii de daune, în detrimentul caracteristicii sale eminamente compensatorii.
Este neîndoielnic că decesul neașteptat al defunctului P. M. a afectat profund și ireversibil stilul de viață al membrilor familiei sale. La data accidentului, cei trei copii ai victimei erau minori, dispariția tatălui plasând partea civilă P. M. L. în postura de a gestiona singură nu doar obligațiile impuse de înmormântarea soțului, ci și de acordarea suportului material și moral necesar fiilor săi. În plus, în cazul tuturor părților civile, Curtea ia în considerare prejudiciul afectiv profund cauzat de decesul victimei, atât soția cât și copiii resimțind acut în plan emoțional dispariția bruscă a defunctului și urmările ireversibile ale privării de suportul moral sau afectiv al acestuia în plin proces de maturizare a copiilor.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că daunele morale au un rol esențialmente compensator, iar nu reparator, întrucât prejudiciul de ordin nepatrimonial nu poate fi supus unei evaluări economice. Indiferent de mijloacele la care se va apela ori de întinderea despăgubirii ce se va acorda, părțile civile nu vor primi ceea ce au pierdut în urma decesului victimei. Prin urmare, sumele de bani acordate cu titlu de daune morale au doar semnificația unei satisfacții dată succesorilor, măsură menită să atenueze suferința produsă de fapta ilicită și nu să o repare, semnificație în considerarea căreia aceste sume trebuie să aibă un caracter rezonabil și să nu se constituie în venituri nejustificate pentru urmașii celui decedat.
Reevaluând din această perspectivă particularitățile cauzei, cu precădere relațiile afective existente între victimă și membrii familiei și contextul faptic în care a survenit decesul, Curtea apreciază că suma de 25.000 de euro acordată soției victimei, respectiv câte 20.000 de euro acordată fiecăruia dintre cei trei copii asigură o compensare justă si echitabilă a prejudiciului nepatrimonial suferit.
Argumentele expuse anterior, cu precădere cele referitoare la caracterul compensator al daunelor morale, justifică aprecierea ca netemeinice a criticilor formulate de părțile civile P. A. C. M., P. C. M., P. D. L. V. și P. M. L., în sensul contrar al majorării cuantumului daunelor morale.
În schimb, din oficiu Curtea constată că apelul părții civile P. M. L. este fondat sub unicul aspect al aplicării eronate a dispozițiilor art. 276 C.pr.pen. și al respingerii cererii de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute pe parcursul procesului. Judecătoria a apreciat nejustificat că părțile civile nu au depus la dosar înscrisuri care să dovedească efectuarea acestei categorii de cheltuieli, dovada contrară regăsindu-se însă la fila 151 din dosarul de urmărire penală, unde se află depusă chitanța din data de 22.01.2013. Înscrisul atestă achitarea, de către P. M. L., a sumei de 1003 lei reprezentând contravaloarea expertizei tehnice auto, sumă ce se circumscrie noțiunii de „cheltuieli judiciare” în sensul art. 276 C.pr.pen. impunându-se, astfel acordarea ei părții îndreptățite.
Obligația de plată atât a despăgubirilor civile cât și a cheltuielilor judiciare aparține, în principal, inculpatului M. M. și părții responsabile civilmente ., în considerarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 C.pr.pen. și a art. 998-999, art. 1000 alin. 3 din vechiul Cod civil.
Existența unei asigurări obligatorii de răspundere civilă încheiată cu . Reasigurare SA generează însă, în final, obligația asigurătorului de a plăti părților civile-succesori sumele anterior menționate, cu respectarea plafonului maxim permis de lege pentru accidentele de circulație produse în anul 2011.
În schimb, sub aspectul acțiunii civile exercitate de către S. U. de Urgență Elias, Curtea constată că soluția primei instanțe este contrară exigențelor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, critica procurorului fiind fondată. Conform acestor norme speciale, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”. Formularea dispoziției legale analizate este neechivocă, doar autorul faptei ilicite având obligația de a achita această categorie de cheltuieli.
Pe de altă parte, potrivit art. 50 alin. 1, 3 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, chiar dacă cei care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane aflate în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. Aceasta înseamnă că doar persoanele direct prejudiciate prin accidentul de circulație beneficiază de garanția ce derivă din răspunderea civilă obligatorie și sunt singurele îndreptățite să primească despăgubiri de la societatea de asigurare, nu și entitățile indirect afectate patrimonial, cum sunt unitățile sanitare.
Pentru toate aceste considerente, constatând necesitatea reformării parțiale a sentinței apelate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., Curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, apelantul-asigurător . Reasigurare SA și apelanta-parte civilă P. M. L., va desființa, în parte, sentința penală apelată, numai cu privire la latura civilă și rejudecând în fond:
Va reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul M. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., după cum urmează: 2.000 euro daune materiale și 25.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. M. L.; 20.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. A. C. M.; 20.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. C. M.; 20.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. D. L. V., prin reprezentant legal P. M. L..
În baza art. 276 alin. 1, 2, 4 C.pr.pen. va obliga pe inculpatul M. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1003 lei către partea civilă P. M. L., cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta pe parcursul procesului, reprezentând onorariu expert tehnic auto.
În baza art. 86 Cod procedură penală coroborat cu art. 49, art. 50 alin. 1, 2 din Legea nr.136/1995, va dispune ca asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA să achite integral părților civile P. M. L., P. A. C. M., P. C. M., P. D. L. V. despăgubirile civile și cheltuielile judiciare astfel stabilite.
Va înlătura obligarea asigurătorului de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata cheltuielilor de spitalizare către S. U. de Urgență Elias.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea celor trei apeluri vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-inculpat M. M., apelanta – parte responsabilă civilmente . și apelanții – părți civile P. A. C. M., P. C. M., P. D. L. V. - prin reprezentant legal P. M. L..
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga apelantul-inculpat și apelanta – parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe cei trei apelanți – părți civile (minorul prin reprezentant legal) la plata sumei de câte 50 lei, cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, apelantul-asigurător . Reasigurare SA și apelanta-parte civilă P. M. L. împotriva sentinței penale nr. 645/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Desființează, în parte, sentința penală apelată, numai cu privire la latura civilă și rejudecând în fond:
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul M. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., după cum urmează:
- 2.000 euro daune materiale și 25.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. M. L.;
- 20.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. A. C. M.;
- 20.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. C. M.;
- 20.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă P. D. L. V., prin reprezentant legal P. M. L..
În baza art. 274 alin. 1, 2, 4 C.pr.pen. obligă inculpatul M. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1003 lei către partea civilă P. M. L., cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta pe parcursul procesului, reprezentând onorariu expert tehnic auto.
În baza art. 86 Cod procedură penală coroborat cu art. 49, art. 50 alin. 1, 2 din Legea nr.136/1995, dispune ca asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA să achite integral părților civile P. M. L., P. A. C. M., P. C. M., P. D. L. V. despăgubirile civile și cheltuielile judiciare astfel stabilite.
Înlătură obligarea asigurătorului de răspundere civilă . Reasigurare SA la plata cheltuielilor de spitalizare către S. U. de Urgență Elias.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea celor trei apeluri rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-inculpat M. M., apelanta – parte responsabilă civilmente . și apelanții – părți civile P. A. C. M., P. C. M., P. D. L. V. - prin reprezentant legal P. M. L..
Obligă apelantul-inculpat și apelanta – parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe cei trei apelanți – părți civile (minorul prin reprezentant legal) la plata sumei de câte 50 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. C. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red.S.C.
Thred.V.D./10 ex./18.03.2015
Jud.Sect.1 – jud.P.A.
| ← Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 158/2015. Curtea de Apel... | Spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Decizia nr. 173/2015.... → |
|---|
