Spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Decizia nr. 173/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 6444/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (3679/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 173/A
Ședința din camera de consiliu din data de 04.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală reprezentat de procuror B. C..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul I. N. împotriva deciziei penale nr. 1207 din data de 14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2005.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței atașarea dosarului nr._/3/2005 al Curții de Apel București și a deciziei penale nr. 1207/14.10.2014.
Se prezintă apărătorul ales al contestatorului, avocat N. M. C. cu împuternicire avocațială la fila nr. 1 din dosar.
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare deoarece nu este introdusă de o persoană care are calitatea să formuleze contestație în anulare, conform dispozițiilor art. 427 Cod procedură penală și art. 32, 33 Cod procedură penală.
Cu privire la motivul invocat, respectiv art. 426 lit. d Cod procedură penală, consideră că argumentația formulată în contestația în anulare nu intră sub incidența acestui articol.
Solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Apărătorul ales al contestatorului, cu privire la calitatea de parte interesată, arată că în cadrul completării la motivele de contestație a menționat care sunt argumentele pentru care apreciază că această cale extraordinară de atac poate fi promovată și de contestator, deși textul legal nu prevede, printre persoanele care pot exercita această cale de atac și persoanele care au fost introduse în cauză în calitate de intervenient în apel.
În opinia apărării, raportat la dispozițiile constituționale și cele invocate din Codul de procedură penală, se încadrează în categoria persoanelor, ca parte interesată, ce pot exercita această cale de atac.
Cu privire la dispozițiile incidente în cauză, respectiv art. 426 lit. d Cod procedură penală raportat la ar. 64 alin. 6 și art. 64 lit. f, consideră că a demonstrat condițiile de admisibilitate, în principiu, a acestei căi de atac.
Curtea rămâne în pronunțare cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, deliberând constată următoarele:
La data de 23.10.2014 contestatoarea I. N., în temeiul art. 426 lit.a C. pr. pen. a formulat contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 1207 din 14.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
În motivarea contestației s-a arătat că prin sus-menționata decizie s-au soluționat apelurile declarate împotriva sentinței penale nr.809/28.11.2011 a Tribunalului București – Secția a II-a penală.
S-a mai arătat că instanța de apel a dispus extinderea obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurători – Ordonanța nr.171/D/P/2003 din 12.01.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT . asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților (Încheierea de ședință din 15.09.2014), inclusiv ale rudelor de gradul I ale acestora și a altor persoane.
Ulterior prin Încheierea din 1.10.2014 instanța a extins măsurile asigurătorii dispuse prin Încheierea din 15.09.2014, inclusiv asupra bunurilor rudelor de gradul I, ale soțiilor inculpaților și a altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse acestei judecății.
Contestația formulată de I. N. împotriva modalității de îndeplinire a măsurii sechestrului potrivit deciziei penale nr.1207/14.10.2014 a fost respinsă ca nefondată.
Contestatoarea a susținut că s-a respectat termenul prevăzut de lege în emiterea prezentei cereri și că sunt incidente dispozițiile art.426 lit.d C. pr. pen. cu referire la incidența dispozițiilor art.64 alin.6 C. pr. pen. și a art. 64 lit.f C. pr. pen.
S-a făcut trimitere la probatoriul administrat în dosarul cauzei nr._/3/2005 și la alte înscrisuri care însă nu au fost atașate.
S-a mai solicitat, fără motivare, suspendarea executării deciziei penale a cărei anulare face obiectul contestației.
La 7.11.2014 s-a mai depus o completare a motivelor contestației care au vizat admisibilitatea acesteia, invocându-se mai multe texte de lege și decizii ale Curții Constituționale care să susțină calitatea contestatoarei de „parte interesată”.
P. a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a contestației întrucât nu sunt incidente dispozițiile art.427 C. pr. pen., art.32 și 33 C. pr. pen. nu a fost formulată de o persoană care să aibă calitatea cerută de lege, iar argumentația acesteia nu este conformă cerințelor prevăzute de art.426 lit.d C. pr. pen.
Examinând actele și lucrările cauzei, conținutul și motivele contestației, Curtea urmează, pentru considerentele ce le va arăta, să respingă, în baza art.431 alin.2 C. pr. pen., ca inadmisibilă contestația de față:
Potrivit prevederilor art.427 C. pr. pen., contestația în anulare „poate fi făcută de oricare dintre părți, de persoana vătămată sau de către procuror”.
Or, este cert că numita I. N. nu are calitatea de „parte” și nici de „persoană vătămată”, în sensul prevederilor art.32 și urm. C. pr. pen.
În acest context, noțiunea de „parte interesată”, pe care o folosește contestatoarea, nu are acoperire în dispozițiile procesual penale, care sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât este evident faptul că prezenta contestație a fost formulată de o persoană care nu avea calitatea cerută de lege pentru a exercita o astfel de cale extraordinară de atac.
Așa fiind, în condițiile art.431 alin.2 C. pr. pen. se va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de I. N..
Văzând și dispozițiile art.275 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea I. N. împotriva deciziei penale nr. 1207 din 14.10.2014, pronunțată de pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2005.
Obligă contestatoarea la 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. C. V. C.
GREFIER,
E. L. N.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./23.02.2015
| ← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 260/2015. Curtea... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 282/2015.... → |
|---|
