Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1518/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1518/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1518/A
Ședința publică din 11.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C.-N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER – S. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.541/29.07.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 03.11.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 11.11.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.541/29.07.2015 Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 336 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul G. B. I., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani în condițiile art. 84 C. pen.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul G. B. I. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
A încredințat Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile dispuse.
În baza art. 88 C. pen. a pus în vedere inculpatului G. B. I. dispozițiile privind cazurile de revocare a amânării aplicării pedepsei.
În baza art. 90 alin. 1 C. pen. a constatat că inculpatului G. B. I. nu i se mai aplică pedeapsa și nu este suspus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu a săvârșit din nou o infracțiune sau nu s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a obligat inculpatul G. B. I. să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 17.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 24.02.2015, inculpatul G. B. I., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 din N.C. pen., cu aplicarea art. 5 N.C. pen., reținându-se, în fapt, că la data de 28.10.2012, în jurul orelor 03.30, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în București, pe ., având o alcoolemie de 1,90 gr%o alcool pur în sânge.
În faza de urmărire penală fapta săvârșită de inculpat a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declarația martorului D. I. C. și declarațiile date în calitate de suspect și de inculpat de către G. B. I..
Examinând actele și lucrările din dosar, instanța a reținut următoarele:
La data de 28.10.2012, în jurul orelor 03.30, inculpatul G. B. I., în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, în București, pe . cu Calea Plevnei a tamponat în spate autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, la fața locului prezentându-se un echipaj de poliție rutieră care a procedat la testarea alcooltest a inculpatului, aparatul indicând o valoare de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În consecință, inculpatul a fost condus la sediul INML în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, astfel că, potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2571/29.10.2012, acesta a avut în data de 28.10.2012, ora 05.07, o alcoolemie de 1,70 gr%o și o alcoolemie de 1,60 gr%o la ora 06.07.
În cauză, s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei cu nr. 2462/i/2013, raport care a concluzionat că sus-numitul a avut, la data de 28.10.2012, în jurul orei 03.20, o alcoolemie de 1,90 gr%o.
Cu ocazia audierii în cauză, în faza de urmărire penală, martora D. I. C. a declarat că în data de 28.10.2012, în jurul orelor 03.30, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . tamponată din spate de autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de G. B. I..
La fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție rutieră care a procedat la testarea alcooltest a celuilalt conducător auto, aparatul indicând o valoare de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Martora a arătat că cel în cauză a declarat polițiștilor că a băut trei sticle de bere de câte 0,33 l, fiind ulterior condus la INML pentru recoltarea de probe biologice.
Cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală inculpatul a declarat că în data de 28.10.2012, în jurul orelor 03.30, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . semaforul din intersecția Berzei cu Calea Plevnei a tamponat ușor în spate autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ care era oprit la semafor.
Cu privire la consumul de băuturi alcoolice inculpatul a arătat că în data de 27.12.2012, orele 03.30, a consumat trei sticle de bere a câte 0,33 l cu aport alimentar.
S-a arătat că, având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere a faptei formulată în cadrul procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, instanța nu va mai proceda la administrarea de probe noi și va reține situația de fapt expusă în rechizitoriul parchetului.
Totodată, s-a reținut faptul că probele administrate în faza de urmărire penală (proces-verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, raport de expertiză medico-legală, declarațiile martorului și cele ale inculpatului) confirmă situația de fapt anterior menționată.
În fața instanței inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Coroborând probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că fapta inculpatului G. B. I. care la data de 28.10.2012, în jurul orelor 03.30, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în București, ., având o alcoolemie în descreștere de 1,90 gr%o alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 N.C. pen., cu aplic. art. 5 N.C. pen.
Instanța a reținut că numai alcoolemia stabilită în urma calculului retroactiv prezintă relevanță în cauză, întrucât starea de pericol pentru ordinea publică s-a produs în raport de momentul depistării inculpatului în trafic, conducând autovehiculul, și nu în raport de momentul prelevării probelor biologice de sânge la sediul unității medico-legale, în același sens statuând și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 732/2014 din 16 decembrie 2014, publicată în M. Of nr. 69 din 27 ianuarie 2015.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a ținut seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, condiții în care este astfel posibilă aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. 10 C. pr. pen. („în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime ...”).
S-a constatat că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa cazier judiciar atașată la dosar, iar din înscrisurile puse la dispoziție de către acesta rezultă că este angajat în câmpul muncii.
Având în vedere relațiile sociale lezate, condițiile concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatului, instanța s-a orientat către pedeapsa închisorii fără executare efectivă în regim de detenție, constatând că scopul pedepsei poate fi atins și în acest fel.
Analizând dispozițiile legale incidente din legile penale succesive instanța a reținut că cele prevăzute de legea nouă sunt mai favorabile inculpatului având în vedere pedeapsa și modalitatea de executare spre care s-a orientat instanța – fără executare efectivă.
Instanța a constatat că în privința inculpatului pot fi reținute dispozițiile art. 83 C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, fiind îndeplinite criteriile legale prevăzute la art. 83 C. pen.
S-a constatat că dispozițiile legii noi îi sunt mai favorabile inculpatului, având în vedere că acestuia nu îi este aplicată o pedeapsă ca în cazul prevăzut la art. 81 – 82 din C. pen. (1968) cu consecințele legale care decurg din această condamnare cum ar fi anularea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ori înregistrarea în evidențele cazierului judiciar. Chiar dacă dispozițiile art. 85 alin. 2 C. pr. pen. prevăd și interdicția de a conduce anumite vehicule pe durata termenului de supraveghere, instanța a apreciat că această măsură nu mai este justificată în cauză prin prisma faptului că inculpatul a fost lipsit de dreptul de a conduce autovehicule pe toată durata de timp de la data săvârșirii faptei și până în prezent, conform dispozițiilor art. 111 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 rep. (28.10.2012 - prezent), durată de timp pe care instanța a apreciat-o ca fiind suficientă și nu consideră că se impune adiționarea unei alte perioade de interdicție de a conduce autovehicule conform prevederilor art. 85 alin. 2 lit. g C. pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, criticând –o pentru netemeinice și anume:
- Prima instanță de judecată a omis să impună în sarcina inculpatului obligația de a nu conduce anumite vehicule, prevăzută de art. 85 alin. 2 litera g Cod penal, în raport de infracțiunea comisă, aceea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Potrivit art. 85 alin. 2 litera g Cod penal, instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei obligația de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță pe durata termenului de supraveghere.
Conform art. 336 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 grame/l alcool în sânge.
Potrivit art. 103 alin. 1 litera c din OUG 195/2002, în cazul condamnării, indiferent că este pedeapsa amenzii sau a închisorii, se dispune anularea permisului de conducere.
În urma modificărilor legislative, anularea permisului de conducere nu mai operează automat decât în urma unei soluții de condamnare în cazul săvârșirii unei infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice.
În cazul celorlalte soluții dispuse de instanță, respectiv amânare aplicare pedeapsă, permisul de conducere nu mai este anulat, persoana condamnată pentru comiterea unei infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, putând continua să conducă, rămânând la latitudinea instanței de a interzice acest drept pe o anumită durată de timp.
În cauză, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii, inculpatul G. B. a avut o alcoolemie cu circa 1,10 grame 0% peste limita legală, conducând un autoturism pe timp de noapte, pe ., o zonă foarte circulată, unde riscul de accidente era foarte mare la ora la care fapta a fost comisă.
Faptul că nu a avut loc un eveniment de trafic rutier nu este meritul inculpatului, ci s-a datorat depistării la timp a acestuia.
Tot astfel, faptul că inculpatul a recunoscut în instanță comiterea faptelor, este o atitudine care a survenit ca urmare a administrării de probe, probe care au demonstrat indubitabil vinovăția acestuia. Pentru comiterea infracțiunii, instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare față de inculpat, pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 83 și 84 Cod penal, pe durata căruia inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere stabilite de art. 85 Cod penal.
Faptul că inculpatul a comis o infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice dar în urma soluției instanței, acesta poate să conducă în continuare, denotă faptul că soluția instanței este lipsită de finalitate.
Tocmai acesta a fost scopul instituirii unei astfel de obligații printre cele prevăzute de art. 85 alin. 2 Cod penal și anume aplicarea acesteia în raport de natura infracțiunii comise, dând posibilitatea instanței să dispună o astfel de obligație.
Aprecierea instanței că această măsură nu mai este justificată prin prisma faptului că inculpatul a fost lipsit de dreptul de a conduce autovehicule pe toată durata de timp de la data comiterii faptei și până în prezent, durată pe care a apreciat-o ca fiind suficientă, lipsește de eficiență pedeapsa dispusă, cu atât mai mult cu cât nu se poate reține că infracțiunea comisă are o gravitate redusă.
Prin comiterea acestui gen de infracțiuni, se aduce atingere relațiilor sociale care apără siguranța circulației pe drumurile publice, urmarea imediată constând în crearea unei stări de pericol pentru participanții la traficul rutier. Nu trebuie așteptat ca inculpatul să fie implicat într-un accident pentru ca fapta acestuia să fie sancționată așa cum se cuvine.
Prin urmare, pe durata termenului de supraveghere se impune stabilirea în sarcina inculpatului a obligației de a nu conduce niciun vehicul.
-A doua critică formulată se referă la aplicarea legii mai favorabile, care în opinia Ministerului Public este legea veche.
Dispozițiile legii vechi, care permit aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată, fără impunerea altor obligații, sunt mai favorabile.
Este netemeinică sentința atacată, sub aspectul greșitei respingeri a cererii parchetului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002.
Prin urmare, ar fi trebuit ca față de inculpat să fie pronunțată o pedeapsă cu închisoarea, în limitele speciale reduse cu 1/3, potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81,82 și 83 Cod penal de la 1968.
Numai aplicarea acestor dispoziții constituie o garanție pentru atingerea scopurilor pedepsei, anume îndreptarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Nedispunerea de către instanță a măsurilor solicitate ar acredita ideea că justiția nu a reacționat suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un asemenea pericol și ar crea inculpatului impresia că poate persista și în alte situații în sfidarea legii, ceea ce ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia dar și a altora la comiterea unor fapte similare, determinând scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul apelului, reprezentantul Ministerului Public a solicitat și înlăturarea din dispozitivul sentinței atacate a dispoziției de condamnare la pedeapsa de 8 luni închisoare, întrucât amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o soluție de condamnare și înlocuirea dispoziției de condamnare cu una de stabilire a pedepsei.
Inculpatul, prin avocatul ales, prin notele de concluzii scrise și orale, formulate cu ocazia dezbaterilor, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență, următoarele:
În mod corect a stabilit prima instanță că legea mai favorabilă inculpatului este legea nouă care, pe lângă pedeapsa închisorii prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi, de asemenea, raportat și la modalitatea de executare, către care s-a orientat instanța de fond, fără executare efectivă.
Numai în mod aparent dispozițiile legii vechi care permiteau suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt mai favorabile, întrucât aplicarea unei pedepse, chiar și cu suspendarea condiționată, ar fi urmată inevitabil, de măsura anulării permisului de conducere, conform art. 114 din OUG 195/2002.
A mai arătat că nu în urma administrării probatoriului, așa cum a susținut parchetul, a recunoscut fapta ci încă de la momentul depistării sale în trafic a recunoscut că a băut trei beri.
Imediat după comiterea faptei pentru care este cercetat, inculpatul a nu a cerut să îi fie acordat temporar dreptul de a conduce, însușindu-și sancțiunea de a nu mai conduce vehicule pe perioada cercetării judecătorești.
Deși s-a scurs o perioadă lungă de timp de la comiterea faptei, inculpatul nu a mai condus vehicule, s-a prezentat de bună voie în fața organelor judiciare, nu a mai comis nicio altă faptă penală sau contravențională, a fost de acord să presteze muncă în folosul comunității.
Obligațiile stabilite de instanța de fond, prevăzute de art. 85 alin. 1 Cod penal, pe termen de 2 ani, vor conduce la realizarea rolului de corecție prevăzut de lege.
Instanța de fond s-a raportat în mod corect la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. În urma săvârșirii faptei nu au existat urmări grave, ora la care inculpatul a fost depistat de organele de poliție a fost una cu un trafic rutier minim, a recunoscut în fața organelor de poliție că a băut trei beri, nu a formulat cereri și nu a propus probe prin care să încerce să dovedească altceva.
Chiar dacă dispozițiile art. 85 alin. 2 Cod penal prevăd și interdicția de a conduce anumite vehicule pe durata termenului de supraveghere, această măsură nu mai este justificată în prezent întrucât inculpatul a fost lipsit de dreptul de a conduce autovehicule de la comiterea faptei și până în prezent.
Nu s-a adus nicio dovadă că inculpatul este predispus către încălcarea legii, nu a mai fost niciodată depistat conducând sub influența băuturilor alcoolice, nu i s-a aplicat vreo sancțiune contravențională în acest sens.
Soluția instanței de fond de amânare a aplicării pedepsei are menirea de a dezvolta în conștiința persoanei condamnate respectul față de legea penală și necesitatea respectării normelor legale.
Cu ocazia soluționării apelului, nu s-au solicitat și nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele devoluțiunii stabilite de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este întemeiat numai în ceea ce privește motivele pentru care s-a extins apelul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor.
Preliminar, Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță de judecată și nu se impune reanalizarea probatoriului de către instanța de apel, atâta vreme cât niciunul dintre participanții la proces nu au contestat această situație, inculpatul recunoscând fără rezerve fapta de care este acuzat.
În ceea ce privește critica privind legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, este apreciată ca fiind neîntemeiată.
Noua lege penală care conține aceleași limite ale pedepsei închisorii(alternativ și pedeapsa amenzii penale), este mai favorabilă sub aspectul posibilității amânării aplicării pedepsei, o instituție inexistentă în legea veche. Persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
Prin urmare, în măsura în care instanța de judecată apreciază că inculpatul are vocație la această modalitate de individualizare judiciară a pedepsei, în mod cert legea nouă devine lege mai favorabilă, întrucât o condamnare, chiar și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, atrage consecințe juridice pentru inculpat, spre deosebire de amânarea aplicării pedepsei, care nu produce efecte decât pe perioada termenului de supraveghere și nici nu constituie antecedent penal, în măsura în care această amânare nu este revocată sau anulată.
În ceea ce privește critica potrivit căreia în mod greșit inculpatului nu i-a fost interzis dreptul de a conduce, potrivit art. 85 alin. 2 litera g Cod penal, Curtea o apreciază de asemenea ca fiind neîntemeiată.
Măsurile de supraveghere stabilite de legiuitor au rolul de a asigura restabilirea ordinii de drept ce a fost încălcată prin comiterea infracțiunii, au rolul de a asigura corijarea inculpatului, a modelării atitudinii acestuia, în sensul reconsiderării poziției sale față de valorile sociale nesocotite, aceasta, cu atât mai mult cu cât el nu mai execută pedeapsa. Prin urmare, aceste măsuri complinesc lipsa oricărui tratament sancționator, pentru ca inculpatul să fie totuși avertizat că a greșit și previn repetarea pe viitor a unei asemenea conduite.
Însă, în cazul inculpatului această sancțiune s-a consumat deja, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, deoarece o lungă perioadă de timp, anume începând cu 28.10.2012 și până în prezent, inculpatul nu a condus niciun vehicul.
Prin urmare, a fost în acest fel avertizat asupra comportamentului său și asupra necesității respectării valorilor sociale pe care le-a nesocotit.
Impunerea unei noi restricții în acest sens, pentru încă o perioadă de 2 ani, ar fi excesivă și disproporționată în raport cu gradul de pericol social concret al faptei pe care a comis-o, inculpatul fiind deja lipsit 3 ani de dreptul de a conduce.
Însă, așa cum a arătat Ministerul Public, cu ocazia dezbaterilor din apel, dispozitivul sentinței apelate conține o contradicție în sensul că, deși aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare a fost amânată, totuși instanța a dispus condamnarea inculpatului la această pedeapsă, condamnare care este incompatibilă cu amânarea aplicării pedepsei.
Prin urmare, sub acest aspect, potrivit art. 421 pct. 2 litera a C.p.p., va admite apelul declarat de parchet și desființând sentința apelată, va înlătura dispoziția de condamnare a inculpatului, stabilind pentru acesta pedeapsa de 8 luni închisoare, a cărei aplicare este amânată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București.
Desființează, în parte, sentința penală nr.541/29.07.2015 a Judecătoriei sectorului 1 București și rejudecând în fond:
Înlătură dispoziția de condamnare a inculpatului G. B. lonuț, stabilind pedeapsa de 8 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2015.
Președinte, Judecător,
L. N.-C. D. L. Grefier,
S. N.
Red.C.N.L.
Tehnored.V.D./4 ex.
Jud.Sect.1 – jud.J.M.I.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Agresiunea sexuală. Art.219 NCP. Decizia nr. 1542/2015. Curtea... → |
|---|
