Reabilitare judecătorească (art.527 NCPP). Decizia nr. 148/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 38900/3/2014
Dosar nr._
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 148/C
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
Grefier: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.2784 din data de 09.12.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-condamnat D. N., personal și asistat de apărător ales, avocat R. C., conform împuternicirii avocațiale nr._/18.03.2015, aflată la fila 38 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a sentințelor penale nr. 612/04.10.2001 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, nr. 42/11.05.1989 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală și nr. 342/01.04.1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, toate însoțite de câte un referat întocmit de Biroul Executări Penale privind data și modalitatea rămânerii definitive, precum și situația achitării despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată la care a fost obligat condamnatul. Se mai referă atașarea la dosar a adresei comunicată de către Tribunalul București Secția I Penală – Biroul Executări Penale prin care se aduce la cunoștința instanței că se află în imposibilitate de a întocmi referatul solicitat cu privire la sentința penală nr.84/12.07.1979 întrucât nu mai dețin registre ale anului 1979, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul București.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată împotriva sentinței penale nr.2784 din data de 09.12.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii de reabilitare formulată de către condamnatul D. N. ca nefondată, întrucât nu este îndeplinită condiția prev. de art. 168 Cod penal pentru a se dispune reabilitarea judecătorească, respectiv acesta nu a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile.
De asemenea, apreciază că nu pot subzista apărările intimatului-condamnat, în sensul că nu a achitat sumele de bani la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare pentru că s-a aflat în imposibilitate de a munci, fiind bolnav ori în penitenciar, însă în ce privește motivele medicale solicită a se avea în vedere că din actele depuse la dosar rezultă că starea de sănătate a acestuia s-a deteriorat începând cu anul 2013, iar faptul că s-a aflat în penitenciar din anul 1979 până în anul 2003 nu poate fi invocat în apărarea sa.
Mai arată că intimatul-condamnat a achitat doar suma de 40 lei, sumă pe care o apreciază ca fiind derizorie, având în vedere cuantumul total al cheltuielilor de judecată către stat la care a fost obligat prin cele patru hotărâri de condamnare, iar de la data eliberării din penitenciar și până în prezent avea posibilitatea să achite cel puțin parțial aceste cheltuieli.
Apărătorul ales al intimatului-condamnat, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de către P. de pe lângă Tribunalul București și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
De asemenea, arată că intimatul-condamnat s-a aflat în imposibilitate de a achita cheltuielile de judecată întrucât a fost bolnav, precum și că respectivele sume sau prescris, având în vedere că acesta nu figurează cu restanțe în evidențele Administrației Financiare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2784 din data de 09.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția I Penală a admis, în baza art.529 si urm. Cod pr.penală rap.la art.166 Cod penal, cererea de reabilitare formulată de condamnatul D. N. (fiul lui I. si P., născut la data de 15.09.1956 în ., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, C.N.P._), cu privire la pedepsele ce i-au fost aplicate prin sentințele penale nr.612/04.10.2001 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală, nr.342/01.04.1999 a Judecătoriei sectorului 2 București, nr. 42/11.05.1989 a Tribunalului București - Secția I Penală și sentința penală nr.84/12.07.1979 a Tribunalului Bucuresti - Secția I Penală și a dispus reabilitarea judecătorească a petentului condamnat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petentul condamnat D. N. a suferit în trecut mai multe condamnări, după cum urmează:
- prin sentința penală nr.84/12.07.1979 a Tribunalului București definitivă prin decizia penală nr.1829/17.09.1979 a Tribunalului Suprem a fost condamnat la 18 ani închisoare ;
- prin sentința penală nr. 42/11.05.1989 a Tribunalului București rămasă definitivă prin decizia penală nr.1707/01.11.1989 a Tribunalului Suprem, a fost condamnat la 12 ani închisoare;
- prin sentința penală nr. 342/01.04.1999 a Judecătoriei sectorului 2 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1308/24.07.1999 a Tribunalului București, a fost condamnat la 500.000 lei amendă penală:
- prin sentința penală nr.612/04.10.2002 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3950/24.09.2002 a Curții Supreme de Justiție, a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.189 alin.2 si 271 Cod penal, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.747/2002, condamnatul D. N. fiind liberat condiționat din executarea acestei pedepse de către Judecătoria Tulcea conform sentinței penale nr.3398/2003. Din biletul de eliberare emis de Penitenciarul Tulcea a rezultat că petentul condamnat a fost eliberat din penitenciar la data de 17.12.2003.
Instanța de fond a reținut că în cauză este îndeplinită condiția negativă prev.de art.168 Cod penal, de a nu se fi săvârșit de către petent vreo altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut ca termen de reabilitare.
Astfel, din fișa de cazier judiciar existentă la dosar a rezultat că petentul nu a mai săvârșit alte infracțiuni pe durata termenelor de reabilitare calculate în raport de hotărârile de condamnare depuse la dosar, relevantă pentru calcularea termenului de reabilitare fiind ultima condamnare, respectiv aceea dispusă prin sentința penală nr. 612/4.10.2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3950/24.09.2002 a Curții Supreme de Justiție, prin care petentul D. N. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.189 alin.2 Cod penal și art. 271 Cod penal.
În raport de această ultimă pedeapsă, instanța a reținut că termenul de reabilitare, care este de 4 ani începe să curgă de la data când această pedeapsă se consideră executată, respectiv 02.08.2006, astfel încât termenul de reabilitare s-a împlinit în data de 02.08.2010. Față de pedepsele anterioare termenele de reabilitare - care sunt de 7 ani, văzându-se cuantumul pedepselor aplicate - se consideră împlinite la 03.11.2007 (în raport de condamnarea dispusă prin s.p. nr.42/1989) și la 25.01.2005 ( în raport de s.p. nr.84/1979). Fiind vorba de mai multe infracțiuni, durata termenului de reabilitare se calculează prin raportare la ultima dintre condamnări la care s-a făcut referire mai sus, care în speță este cea de 5 ani închisoare și în raport de care termenul de reabilitare se consideră împlinit în data de 02.08.2010.
Cea de a doua condiție cerută de art.168 Cod penal, vizează condiția pozitivă a achitării cheltuielilor de judecata și a îndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. În mod excepțional legiuitorul acceptă o derogare de la îndeplinirea acestei ultime condiții, arătând că există posibilitatea admiterii cererii chiar în lipsa îndeplinirii obligațiilor de plată menționate anterior, dacă petentul dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau dacă partea civilă a renunțat la despăgubire.
Privitor la această din urmă condiție, instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar a rezultat că au fost achitate cheltuieli judiciare în sumă de 40 lei iar petentul nu figurează cu restanțe la Administrația Financiară, rezultând din astfel de obligații de plată.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei admiteri a cererii de reabilitare a petentului D. N. în condițiile în care acesta nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare.
În dezvoltarea motivelor de contestație depuse în scris la dosar, P. a arătat că nu poate fi primită apărarea condamnatului în sensul că nu a avut posibilitatea să achite despăgubirile civile și cheltuielile la care acesta a fost obligat întrucât se invocă imposibilitatea a munci pe motive de deținere în penitenciar ori de boală, câtă vreme din actele depuse la dosar rezultă, pe de o parte, că starea de sănătate a acestuia s-a deteriorat începând cu anul 2013, iar faptul că s-a aflat în penitenciar din anul 1979 până în anul 2003 nu poate fi invocat în apărarea sa. A mai arătat contestatorul că petentul a achitat doar suma de 40 lei, apreciată ca fiind derizorie în raport de cuantumul total al cheltuielilor de judecată către stat la care a fost obligat prin cele patru hotărâri de condamnare, iar de la data eliberării din penitenciar și până în prezent avea posibilitatea să achite cel puțin parțial aceste cheltuieli.
Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată și reține următoarele:
În acord cu prima instanță se constată că în cauză sunt întrunite atât condițiile de formă prev.de art.530 Cod pr.penală, dar, în plus, și cele de fond reglementate în art.168 Cod penal.
Din perspectiva condițiilor de fond, Curtea reține că petentul condamnat D. N. se află în situația de a fi fost condamnat la pedepse succesive, caz în care, conform art.167 alin.5 Cod penal, termenul de reabilitare prev.de art.166 alin.1 lit.c Cod penal este de 7 ani (stabilit în raport de pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare) și se calculează de la data executării ultimei pedepse. Data la care ultima pedeapsă aplicată condamnatului se consideră executată este 01.08.2005 (petentul fiind liberat condiționat la 17.12.2003 cu un rest rămas neexecutat de 593 zile, astfel cum rezultă din relațiile comunicate de către penitenciar), moment de la care curge termenul de 7 ani (care s-a împlinit la 01.08.2012) în intervalul căruia, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar condamnatul nu a mai comis vreo altă infracțiune.
Totodată, Curtea în acord cu prima instanță apreciază că este întrunită și cea de-a doua condiție cerută cumulativ de art.168 lit.b Cod penal, prezumția de bună credință ce operează în favoarea acestuia nefiind răsturnată, ceea ce face admisibilă reabilitarea potrivit art.168 alin. 2 din Cod penal.
Astfel, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în referatele întocmite de Birourile Executări penale din cadrul Tribunalului București și respectiv Judecătoria sectorului 2 București, privitor la situația executării celor patru sentințe penale de condamnare se constată că nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor judiciare către stat.
Cu toate acestea, din situația analitică întocmită la 04.09.2014 de către A.N.A.F. – Administrația sector 2 a Finanțelor publice (fila 19 dosar fond) rezultă că petentul D. N. nu figurează cu astfel de obligații de plată restante (respectiv cheltuieli de judecată).
Privitor la despăgubirile la care a fost obligat petentul prin hotărârile de condamnare și față de care s-a solicitat reabilitarea judecătorească, instanța de control judiciar constată că de la data punerii sale în libertate (decembrie 2003) până în prezent (anul 2015), respectiv din cei 11 ani și 3 luni de libertate, contestatorul a realizat venituri modice (din activități de cismărie desfășurate ocazional la domiciliu), așa încât se apreciază că în prezenta cauză sunt elemente de dovadă care confirmă ipoteza prevăzută de către legiuitor în cuprinsul tezei finale a dispozițiilor art.168 alin.1 lit.b din noul Cod penal, în sensul existenței unei situații obiective care să fi determinat imposibilitatea de plată, situație în care neachitarea obligațiilor civile mai sus menționate apare ca nefiind imputabilă exclusiv petentului – condamnat. În plus, se reține că petentul condamnat s-a aflat o bună perioadă de timp în imposibilitate de a produce venituri datorită stării sale de sănătate, fapt dovedit cu actele medicale depuse la dosar.
Având în vedere această stare de fapt și ținând cont de toate aspectele ce derivă din condamnările suferite de petent, din comportamentul adoptat ulterior, dar și din celelalte elemente la care s-a făcut deja referire, instanța de control judiciar apreciază ca petentul poate fi reintegrat în societate cu drepturi depline, acesta făcând dovada îndreptării conduitei sale. Se apreciază astfel ca se impune anularea pentru viitor a tuturor decăderilor, interdicțiilor si incapacităților ce au intervenit în temeiul condamnării .
D. urmare, față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de P., soluție în raport de care, în temeiul art.275 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.2784 din data de 09.12.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2015.
PREȘEDINTE,
L. S.
GREFIER,
E. V.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.4/27.03.2015
T.B.S I pen – jud.F. Vasilățeanu
| ← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 469/2015.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 57/2015. Curtea de... → |
|---|
