Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 472/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1201/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(739/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 472/A
Ședința din camera de consiliu de la 26 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat O. S. împotriva deciziei penale nr.211/12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._/300/2014.
Fără citarea părților conform art.431 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a atașat decizia penală nr.211/12.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._/300/2014.
Curtea pune în discuție admisibilitatea in principiu a contestației în anulare potrivit dispozițiilor art.431 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră inadmisibilă contestația în anulare, astfel că solicită a fi respinsă ca atare. Din motivarea deciziei penale împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare nu rezultă existența vreunui element dintre cele invocate de către condamnat drept cazuri de contestație în anulare.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat O. S., din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 26 februarie 2015, pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală, a fost înregistrată, sub nr._, contestația în anulare formulată de petentul condamnat O. S. împotriva deciziei penale nr.211/12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._/300/2014.
În motivarea contestației, întemeiată pe cazurile de contestație în anulare prev. de art.426 lit.e,f și i Cod de procedură penală, petentul condamnat a arătat, în esență, că prin decizia penală în prezent contestată, instanța de apel a procedat la majorarea pedepsei in apelul persoanei vătămate, fără a fi fost legal investita cu devoluarea laturii penale, în raport cu declarația de apel și cu respectarea termenului de declarare a căii de atac, iar cu ocazia dezbaterilor din apel, Curtea nu a pus în discuția părților: a procurorului și a inculpatului, o astfel de situație a agravării situației in apelul persoanei vătămate în condițiile tardivității precizării apelului, procedând la o judecata fără participarea acestora deși era obligatorie potrivit legii, aceeași judecată având loc și în lipsa apărării, deși asistența juridică era obligatorie, or procedându-se astfel s-a ajuns la situația în care împotriva sa au fost pronunțate două hotărârii definitive pentru aceeași faptă.
În vederea soluționării cauzei, la dosar au fost atașate fișa ECRIS a dosarului nr._/300/2014 și decizia penală nr.211/12.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în respectivul dosar.
În ședința publică de astăzi, 26 martie 2015, Curtea a pus in discuție în temeiul art.431 Cod de procedură penală admisibilitatea in principiu a cererii de contestație in anulare formulată de contestatorul condamnat O. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu disp. art.431 alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea constată ca inadmisibilă contestația în anulare dedusă judecății, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia penală nr.211 din 12.02.2015, a Curții de Apel București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2014, cu referire la inculpatul O. S. s-au decis următoarele:
„Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, partea civilă Zolfaghari Akbar și inculpatul Cataltepe Cengiz împotriva sentinței penale nr.690 din data de 30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2014.
Desființează, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului O. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.48 Cod penal, rap. la art.233-234 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a și art.78 alin.1 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, împotriva persoanei vătămate Zolfaghari Akbar de la 4 ani și 10 luni închisoare la 7 ani închisoare.
Deduce pentru inculpații Cataltepe Cengiz, Sunbul B., O. S. durata prevenției de la 12.03.2014 la zi, pentru inculpații G. A. și E. F. de la 13.03.2014 la zi, iar pentru inculpații Firica A. C. și F. V. de la 12.03.2014 la 30.09.2014
Majorează daunele morale la care au fost obligați inculpații Cataltepe Cengiz, Ghță A., E. F., F. A. C., Sunbul B. și O. S. la plata în solidar în favoarea părții civile Zolfaghari Akbar la 30.000 EUR, în echivalent în lei la data plății.
Instituie măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile aparținând inculpaților Cataltepe Cengiz, G. A., E. F., F. A. C., Sunbul B. și O. S. în favoarea părții civile Zolfaghari Akbar, indiferent de forma de proprietate, până la concurența sumei de 30.000 EUR pentru fiecare inculpat.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații G. A., E. F., F. A. C., Sunbul B., F. V. și O. S..
Obligă pe apelanții G. A., E. F., Firica A. C., Sunbul B., F. V. și O. S. la plata a câte 1.000 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel”.
Curtea reamintește că potrivit art.426 Cod de procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Verificând criticile pe care contestatorul condamnat le formulează pe calea contestației în anulare împotriva deciziei penale nr.211 din data de 12 februarie 2015, a Curții de Apel București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2014, Curtea constată că acestea nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de contestație în anulare în concret invocate în susținerea contestației deduse judecății, și de altfel niciunuia dintre cazurile de contestație în anulare în mod expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art.426 Cod de procedură penală.
Astfel, din examinarea încheierii de ședință din data de 05 februarie 2015, când în cauza ce a format obiectul dosarului penal nr._/300/2014 au avut loc dezbaterile în apel, judecarea cauzei s-a desfășurat atât în prezența reprezentantului Ministerului Public – procuror C. M., cât și a inculpatului O. S., care aflându-se în stare de arest, a fost asistat juridic de către apărătorul ales, avocat C. I., iar la întrebarea expresă a instanței de apel, inculpatul O. S. a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar și își menține declarațiile date anterior.
Mai mult decât atât, în cadrul dezbaterilor ce au avut loc la acel termen de judecată, atât reprezentantului Ministerului Public, cât și apărătorului inculpatului, dar și acestuia din urmă personal, cu ocazia ultimului cuvânt, li s-a acordat posibilitatea de a formula concluzii și apărări cu privire la toate aspectele invocate prin intermediul tuturor apelurilor declarate în cauză.
D. urmare, împrejurările anterior menționate desprinse din încheierea de amânare a pronunțării din data de 05 februarie 2015 exclud incidența în cauză a cazurilor de contestație în anulare prev. de art.426 lit.e Cod de procedură penală (care se referă la desfășurarea judecății fără participarea procurorului sau a inculpatului), art.426 lit.f Cod de procedură penală (care se referă la desfășurarea judecății în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului este obligatorie, potrivit legii) și art.426 lit.h Cod de procedură penală (care se referă la neaudierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă).
De asemenea, în cauză nu poate fi aplicabil nici cazul de contestație în anulare prev. de art.426 lit.i Cod de procedură penală (care are în vedere situația în care împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă), întrucât hotărârea nedefinitivă de condamnare pronunțată de instanța de fond împotriva inculpatului O. S. a fost modificată prin decizia definitivă pronunțată de instanța de control judiciar, aceste două hotărâri fiind pronunțate în una și aceeași cauză, iar nu în cauze diferite, așa cum impun exigențele art.426 lit.i cod de procedură penală.
În consecință, Curtea, în temeiul art.431 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat O. S., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.431 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat O. S. împotriva deciziei penale nr.211/12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul penal nr._/300/2014.
În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.2
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 57/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr. 50/2015.... → |
|---|
