Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 519/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 33060/300/2014

Dosar nr._

(Număr în format vechi 496/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.519/A

Ședința publică din data de 03.04.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M. R.

JUDECĂTOR: R. A. A.

GREFIER: B. L.

Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror D. E..

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul I. G. împotriva sentinței penale nr.12 din data de 08.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-intimat-inculpat I. G. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. E., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 16.02.2015, atașată la fila 18 din dosar, precum și de apărător ales, avocat C. I., cu împuternicire avocațială ., nr._, emisă de Baroul București la data de 03.04.2015, atașată la fila 43 din dosar, lipsă fiind intimatele-părți civile C. M.-M., D. F., D. I.-A. și T. I. E. B., precum și intimata-persoană vătămată I. M. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

În temeiul dispozițiilor art.91 alin.4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat I. G., la prezentarea apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial cuvenit.

Fiind întrebat, în conformitate cu dispozițiile art.420 alin.4 Cod procedură penală, apelantul-intimat-inculpat I. G. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, ci își menține declarațiile date anterior în cauză.

Apărătorul ales al apelantului-intimat-inculpat I. G. depune la dosarul cauzei motivele de apel.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, rejudecând, reținerea circumstanței agravante prev. de art.77 lit. e) Cod penal, precum și aplicarea ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. n) și o) Cod penal, alături de cele interzise de către instanța de fond. În acest sens, apreciază că față de vârstă persoanelor vătămate, trei dintre acestea fiind minore în vârstă de 15, respectiv 16 ani și care au fost șantajate în mod constant de către inculpat, în scopul de a întreține acte sexuale cu acestea, se impune reținerea circumstanței agravante prev. de art.77 alin.1 lit. e), respectiv săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate datorată vârstei. De asemenea, față de natura și modalitatea de comitere a infracțiunilor, în concret prin amenințare, consideră că era necesară interzicerea ca și pedeapsă complementară a drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. n) și o) Cod penal.

Apărătorul ales al apelantului-intimat-inculpat I. G., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, considerând că pedeapsa aplicată este mult prea severă în raport de împrejurările în care au fost comise faptele, având în vedere și punctul de plecare al acestor infracțiuni, respectiv din dorința persoanelor vătămate de a practica videochat-ul și de a-i înmâna inculpatului o . fotografii și înregistrări video în poziții mai puțin decente.

De asemenea, înțelege să critice hotărârea instanței de fond și sub aspectul nereținerii circumstanței atenuante judiciare prev. de art.75 alin.2 lit. a) Cod penal. În acest sens, consideră că referitor la persoana vătămată T. I. E. B. inculpatul a achitat suma de 500 lei, sumă cu care aceasta se constituise parte civilă, motiv pentru care, apreciază că se impune a fi reținută și circumstanța prev. de art.75 alin.2 lit. a) Cod penal, în sensul restabilirii situației anterioare, în sensul recuperării prejudiciului cauzat.

Totodată, solicită și reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art.75 alin.2 lit. b) Cod penal, în sensul că periculozitatea inculpatului este diminuată de perspectiva faptului că totul a pornit de la dorința persoanelor vătămate de a practica videochat-ul, o îndeletnicire cu conotații mai puțin legale.

Mai mult, apreciază că amenințarea reținută a fost, de fapt, o vorbă aruncată în vânt și uneori spusă la telefon, sens în care, consideră că amenințarea nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Față de considerentele anterior expuse, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii acesteia, iar pe de altă parte, solicită ca modalitatea de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispozițiilor art.91 Cod penal, în ipoteza reducerii pedepsei fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, iar posibilitățile de îndreptare ale inculpatului sunt efective. Mai mult, consideră că, inclusiv în ipoteza în care nu s-ar reține în sarcina lui dispozițiile art.75 alin.2 Cod penal, respectiv art.76 Cod penal, în situația în care s-ar aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere și reducerea acesteia cu o treime, ca urmare a uzitării procedurii simplificate, s-ar putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului arată că acesta a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, a avut un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale și face parte dintr-o familie organizată.

Pe de altă parte, împrejurarea că s-a aflat în stare de arest preventiv din data de 18.09.2014 constituie o certitudine că inculpatul a înțeles condițiile detenției preventive, fiind și o garanție pe viitor a respectării legii penale.

De asemenea, apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și sub aspectul obligării inculpatului la plata sumei de 500 lei, cu titlu de despăgubiri față de partea civilă T. I. E. B., în condițiile în care s-a făcut dovada consemnării acestei sume la CEC, la dispoziția instanței de judecată, cu titlu de despăgubiri materiale. Arată că documentul se află atașat la dosarul cauzei, însă înțelege să depună la dosarul cauzei chitanța în original.

Referitor la apelul declarat de către P., pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, având în vedere că propunerea de reținere a circumstanței agravante a făcut obiectul dezbaterilor pe fond a cauzei, cu atât mai mult cu cât, aceasta nu-și găsește aplicabilitatea în cazul de față, având în vedere că datele din dosar relevă contrariul. Însă, referitor la celălalt motiv de apel, în sensul ca inculpatul să nu ia legătura cu martorii din dosar, arată că este de acord.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a făcut o justă individualizare atât a pedepsei aplicate, cât și a modalității de executare a acesteia. Astfel, constată că instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.74 Cod penal, reținând împrejurările și modul de comitere a faptei, gravitatea acestora, dată fiind vârsta fragedă a majorității persoanelor vătămate, mijloacele folosite, starea de pericol creată, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut și regretat faptele săvârșite, precum și dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală. Astfel, apreciază că în mod corect s-a aplicat inculpatului o pedeapsă situată între limitele reduse cu o treime pentru infracțiunea care face obiectul prezentei cauze.

Totodată, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, apreciază că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.75 alin.2 lit. a și b Cod penal.

Apelantul-intimat-inculpat I. G., având ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și regretă săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, solicitând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 12/08.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 C.pr.pen. respinge, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului I. G. în sensul reținerii și a disp. art. 77 alin. 1 lit. e C.p

În temeiul art. 207 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul I. G. la pedeapsa de 1 an închisoare.(persoana vătămată D. F.)

În temeiul art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f C.p. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 207 alin. 1, 2 și 3 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul I. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.(persoana vătămată T. I. E. B.)

În temeiul art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f C.p. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.p. rap. la art. 38 alin. 1 C.p. contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului I. G. spre executare pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul 45 alin. 3 lit. a C.p. cu aplic. art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f C.p. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f C.p. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 72 C.p. deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 18.09.2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului I. G..

Admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile C. M. – M., D. F. și D. I. – A. și în temeiul art. 19 și 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1349, 1357 și 1381 C.civ. obligă pe inculpat la plata către fiecare parte civilă a sumei de 3000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă T. I. – E. – B. și în temeiul 19 și 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1349, 1357 și 1381 C.civ. obligă inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale

În temeiul art. 20 C.pr.pen. ia act că persoana vătămată I. M. - I. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, în dosarul de urmărire penală nr._/P/2014 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (persoană vătămată D. F.); șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 2 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (persoană vătămată C. M. - M.); șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 2 C.p., (persoană vătămată I. M.-I.); șantaj, prev. de art. 207 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (persoană vătămată T. I. E. B.); șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (persoană vătămată D. I.-A.), toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.

În fapt, s-a reținut că la datele de 20.06.2014, 21.06.2014 și 01.08.2014, inculpatul I. G. a exercitat asupra persoanei vătămate D. F. acte de amenințare cu darea în vileag, respectiv punerea la dispoziția publicului și la dispoziția unor persoane apropiate victimei, a unor înregistrări video și a unor fotografii în care persoana vătămată era surprinsă în ipostaze indecente, cu scopul de a obține foloase nepatrimoniale de natură sexuală.

La datele de 20.06.2014 și 01.08.2014, inculpatul I. G. a exercitat asupra persoanei vătămate C. M. – M. acte de amenințare cu darea în vileag, respectiv punerea la dispoziția publicului și la dispoziția unor persoane apropiate victimei, a unor înregistrări video și a unor fotografii în care persoana vătămată era surprinsă în ipostaze indecente, cu scopul de a obține foloase nepatrimoniale, respectiv întreținerea de acte sexuale precum și numărul de telefon al persoanei vătămate D. F..

La data de 06.09.2014, inculpatul I. G. a exercitat asupra persoanei vătămate I. M.-I., în vârstă de 18 ani, acte de amenințare cu darea în vileag a unor fotografii compromițătoare pentru aceasta, cu scopul de a obține foloase nepatrimoniale de natură sexuală.

În cursul lunii iulie 2014, inculpatul I. G. a determinat-o pe persoana vătămată T. I. E. B. să-i remită o . bijuterii din aur, a obținut de la această persoană vătămată fotografii și imagini video în ipostaze compromițătoare, iar ulterior acestor momente să refuze să îi restituie persoanei vătămate bijuteriile din aur și a constrâns-o pe aceasta să întrețină relații sexuale, amenințând-o cu publicarea în mediul online a fotografiilor și a înregistrărilor video cu persoana vătămată în ipostaze compromițătoare intime.

Din luna aprilie 2014 și până în prezent, în mod sistematic inculpatul I. G. a obținut de la persoana vătămată D. I.-A. fotografii și imagini video în ipostaze compromițătoare și a amenințat-o cu publicarea în mediul online a acestor fotografii și înregistrări video, compromițătoare pentru persoana vătămată, cu scopul de a obține foloase nepatrimoniale de natură sexuală.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor și a declarat că el a dorit ca prin sfaturile sale să le ajute pe acestea și pe viitor să aibă un comportament adecvat. Inculpatul a recunoscut că a folosit contul de Facebook cu utilizatorul D. M. și a recunoscut că a avut discuții cu cele cinci persoane vătămată, însă nu apreciază că a comis infracțiunea de șantaj. Inculpatul a declarat că nu înțelege de ce persoanele vătămate C. M. și D. F. nu au sesizat de îndată organele de poliție.

Persoana vătămată T. I. E. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor însușite de inculpat.

Pentru a se reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație C. M. M., proces-verbal de recunoaștere și planșe fotografice; declarație martor C. I. A.-M.; declarație persoană vătămată; declarație martor; procese-verbale redare; proces-verbal de percheziție; declarație inculpat I. G.; declarație de martor I. D. N.; declarație martor I. R.-G.; declarație martor I. M.-I.; declarație parte civilă I. E. B.; declarație D. I.-A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 12.11.2014 sub nr._ .

În faza judecății, în ședința publică de la 08.01.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a formulat cerere de aplicare în cauză a prev. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., arătând că recunoaște comiterea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, își însușește în întregime materialul probator administrat în cauză și nu dorește administrarea de noi probe în cauză în afara celor administrate anterior.

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile soluționării cauzei în procedura prev. de art. 374 alin. 5 C.proc.pen. și în temeiul art. 475 C.pr.pen. a procedat la ascultarea inculpatului.

La dosar s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului.

În aceeași ședință publică, persoana vătămată D. I. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale.

Persoana vătămată D. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 EURO, reprezentând daune morale.

Persoana vătămată I. M. I. a declarat că nu are pretenții civile în cauză, prin urmare nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Reprezentantul Ministerului Public a promovat din oficiu acțiunea civilă pentru persoana vătămată minoră Călăușaru M.-M. cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

Apărătorul inculpatului arată că acesta este de acord să achite suma de 500 de lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă persoana vătămată T. I. E. B..

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea declarațiilor inculpatului care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil următoarea situație de fapt:

La datele de 20.06.2014, 21.06.2014 și 01.08.2014, inculpatul I. G. a exercitat asupra persoanei vătămate D. F. acte de amenințare cu darea în vileag, respectiv punerea la dispoziția publicului și la dispoziția unor persoane apropiate victimei, a unor înregistrări video și a unor fotografii în care persoana vătămată era surprinsă în ipostaze indecente, cu scopul de a obține foloase nepatrimoniale de natură sexuală, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

La datele de 20.06.2014 și 01.08.2014, același inculpat a exercitat asupra persoanei vătămate C. M. – M. acte de amenințare cu darea în vileag, respectiv punerea la dispoziția publicului și la dispoziția unor persoane apropiate victimei, a unor înregistrări video și a unor fotografii în care persoana vătămată era surprinsă în ipostaze indecente, cu scopul de a obține foloase nepatrimoniale, respectiv întreținerea de acte sexuale precum și numărul de telefon al persoanei vătămate D. F., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 2 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

La data de 06.09.2014, inculpatul a exercitat asupra persoanei vătămate I. M.-I., acte de amenințare cu darea în vileag a unor fotografii compromițătoare pentru aceasta, cu scopul de a obține foloase nepatrimoniale de natură sexuală, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 2 C.p.

În cursul lunii iulie 2014, inculpatul a exercitat asupra persoanei vătămate T. I. E. B., acte de amenințare cu darea în vileag a unor fotografii și imagini video compromițătoare pentru aceasta, cu scopul de a obține un folos patrimonial, respectiv valoarea unor bijuteriile din aur, precum foloase nepatrimoniale de natură sexuală, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

În luna aprilie 2014 și la 18.09.2014, inculpatul I. G. în mod sistematic a obținut de la persoana vătămată D. I.-A. fotografii și imagini video în ipostaze compromițătoare și a amenințat-o cu publicarea în mediul online a acestor fotografii și înregistrări video, compromițătoare pentru persoana vătămată, cu scopul de a obține foloase nepatrimoniale de natură sexuală, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

Având în vedere că inculpatul a comis cele cinci infracțiuni, înainte de fi condamnat pentru vreuna dintre ele, se reține în concurs real de infracțiuni, prev. de art. 38 alin. 1 C.p.

În ședința publică de la 08.01.2015, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în temeiul art. 386 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul reținerii circumstanței agravante prev. de art. 77 alin. 1 lit. e C.p. și anume faptă comisă profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze.

Instanța apreciază că nu se impune reținerea acestei circumstanțe agravante, întrucât inculpatul a comis faptele deduse judecății profitând nu de starea de vădită vulnerabilitate a persoanelor vătămate, ci, eventual, de lipsa experienței de viață.

În consecință, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare și prevederile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. privind reducerea cu 1/3 a limitelor pedepselor stabilită de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, respectiv: împrejurările și modul de comitere al faptelor, gravitatea deosebită a acestora, dat fiind vârsta fragedă majoritatea persoanelor vătămate, mijloacele folosite, starea de pericol creată, dar și lipsa antecedentele penale ale inculpatului, atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptelor, precum și faptul că acesta este integrat în societate.

În considerarea acestor aspecte, instanța l-a condamnat pe inculpatul I. G. la patru pedepse de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 207 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 207 alin. 1, 2 și 3 C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În raport cu natura și gravitatea infracțiunii, astfel cum au fost reținute, având în vedere împrejurările cauzei și persoana inculpatului, astfel cum au fost reținute, instanța a apreciat necesară aplicarea unei pedepse complementare.

Astfel, alături de cele cinci pedepse cu închisoarea, în temeiul art. 67 C.p. a aplicat inculpatului cinci pedepse complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f C.p. pe o perioadă de 2 ani.

Cu privire la constituirile de părți civile ale persoanelor vătămate C. M. – M., D. F. și D. I. – A., instanța reține că sunt întrunite în cauză condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, prev. de art. 1349C.civ., întrucât prin faptele sale ilicite, comise cu vinovăție sub forma intenției, inculpatul le-a cauzat persoanelor vătămate C. M. – M., D. F. și D. I. – A. un important prejudiciu moral, constând în suferința îndurată ca urmare a obligării acestora, sub amenințarea dării în vileag a unor fotografii și imagini video compromițătoare pentru ele, de a întreține relații sexuale cu inculpatul.

Apreciază instanța că în privința întinderii prejudiciului moral estimările persoanelor vătămate sunt exagerate, astfel că în raport cu cele reținute în fapt, a acordat fiecăreia dintre părțile civile C. M. – M., D. F. și D. I. – A. suma de 3000 lei, cu titlu de despăgubiri cu titlu de daune morale, care, în opinia instanței, constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciilor morale suferite de către acestea.

În ceea ce privește constituirea de parte civilă T. I. – E. – B., constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului săvârșită cu vinovăție și prejudiciul cauzat părții civile, constând în contravaloarea bunurilor însușite de către inculpat), instanța, în temeiul art. 19 și 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. art. 1349, 1357 și 1381 C.civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către această parte civilă cu titlu de despăgubiri.

Împotriva sentinței penale au formulat apeluri Ministerul Public – parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul I. G..

În motivarea apelului declarat de parchet se solicită, în esență, reținerea circumstanței agravante prev. de art.77 lit. e) Cod penal, precum și aplicarea ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. n) și o) Cod penal, alături de cele interzise de către instanța de fond.

În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită, în esență, aplicarea unei modalități de individualizare a pedepsei fără executare în regim de detenție, fiind totodată criticate nereținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.75 alin.2 lit. a) și b) Cod penal și împrejurarea că amenințările adresate de inculpat nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege. Totodată, este criticată hotărârea deoarece în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă T. I., acești bani fiind deja achitați de către inculpat.

Examinând sentința penală raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile privind procedura simplificată, Curtea constată că ambele apeluri sunt fondate.

Referitor la apelul declarat de Ministerul Public se solicită reținerea circumstanței agravante prev. de art.77 lit. e) Cod penal, precum și aplicarea ca pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. n) și o) Cod penal, alături de cele interzise de către instanța de fond.

Curtea constată că primul motiv de apel nu este fondat, în timp ce al doilea motiv de apel este fondat.

Ministerul Public apreciază că, față de vârstă persoanelor vătămate, trei dintre acestea fiind minore în vârstă de 15, respectiv 16 ani și care au fost șantajate în mod constant de către inculpat, în scopul de a întreține acte sexuale cu acestea, se impune reținerea circumstanței agravante prev. de art.77 alin.1 lit. e), respectiv săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate datorată vârstei.

Potrivit art. 77 lit. e C.p. constituie circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze.

Curtea constată însă că, pentru a se reține această circumstanță agravantă este necesar a se aprecia în speța concretă dacă inculpatul a profitat într-adevăr de vârsta persoanelor vătămate, și că acestea se aflau într-o stare de vulnerabilitate, vârsta acestora nefiind, în sine, un element care să atragă reținerea circumstanței prev. de art. 77 lit. e C.p.

Or, în speță se observă că, deși o parte dintre persoanele vătămate aveau vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, nu se poate susține că inculpatul a profitat de vârsta lor, din moment ce, așa cum reiese din declarațiile persoanelor vătămate, aflate la dosarul de urmărire penală, fila 17 și următoarele, chiar persoana vătămată D. F., în vârstă de 15 ani, i-a propus persoanei vătămate C. M. M. să facă videochat, în acest sens contactându-l pe inculpat, care în această modalitate a obținut de la persoanele vătămate înregistrări video cu persoanele vătămate în ipostaze indecente. Or, acest aspect, al faptului că însăși persoanele vătămate l-au contactat pe inculpat cu scopul de a le ajuta să întreprindă asemenea activități, conduce la concluzia că persoanele vătămate nu se aflau într-o situație de vulnerabilitate cauzată de vârstă, astfel că în sarcina inculpatului nu se poate reține că ar fi profitat de vârsta redusă a acestora.

Cel de-al doilea motiv de apel este fondat, față de natura și modalitatea de comitere a infracțiunilor, în concret prin amenințare, fiind necesară, pentru protecția persoanelor vătămate, interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. n) și o) Cod penal pentru inculpatul I. G., respectiv acelea de a comunica cu persoanele vătămate sau cu membri de familie ai acestora, ori de a se apropia de acestea, precum și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde persoanele vătămate desfășoară activități sociale.

Se observă că, într-adevăr, infracțiunea de șantaj este o infracțiune de violență, că inculpatul a acționat în mod repetat, că nici măcar intervenția părinților unor persoane vătămate nu i-au diminuat acțiunile infracționale, motiv pentru care este necesar a se dispune aplicarea pedepsei complementare, pentru protecția persoanelor vătămate minore și a membrilor acestora de familie.

Relativ la apelul declarat de inculpatul I. G., Curtea constată că este fondat numai sub aspectul laturii civile a cauzei, deoarece într-adevăr acesta a consemnat suma de 500 lei în favoarea părții civile T. I. E. B., fără însă a o achita acesteia, motiv pentru care Curtea va constata că pentru suma de 500 lei la care inculpatul a fost obligat către partea civilă T. I. E. B. s-a depus recipisa de consemnare a sumei de 500 lei la CEC – nr._/1 din 08.01.2015.

Relativ la celelalte motive de apel, Curtea constată că acestea nu sunt fondate.

Se constată că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a apelului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.

De altfel, inculpatul nu contestă situația de fapt stabilită de prima instanță și existența vinovăției, ci apreciază că modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate de prima instanță este prea severă față de circumstanțele sale personale și circumstanțele săvârșirii faptelor.

Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului.

Se constată că apelul nu este fondat nici sub aspectul sancțiunii aplicate, nici din perspectiva modalității de individualizare a pedepsei, stabilite de prima instanță.

Potrivit art. 396 al. 10 C.p.p., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedepsele stabilite de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 396 al. 10 C.p.p.

Astfel, pentru infracțiunea de prev. de art. 207 al. 1,2 C.p. minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an, iar maximul de 5 ani închisoare.

Reiese din coroborarea dispozițiilor legale că, în aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 8 luni închisoare și mai mari de 3 ani și 4 luni închisoare.

În consecință, pedepsele stabilite pentru inculpat, de 1 an închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.

De asemenea, pentru infracțiunea prev. de art. 207 al.1,2,3 C.p. pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, astfel că limitele reduse conform art. 396 al. 10 C.p.p. sunt cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare fiind legală.

De asemenea, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 C.p. referitoare la concursul de infracțiuni, stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Având în vedere gravitatea fiecărei fapte în concret, precum și a concursului de infracțiuni, ce rezultă din modalitatea în care a acționat inculpatul, prin amenințare, scopul urmărit, vârsta persoanelor vătămate, atitudinea acestuia după săvârșirea faptelor, Curtea constată că nu există temeiuri pentru a se reduce pedepsele aplicate de prima instanță, foarte apropiate de minimul special prevăzute de lege.

Referitor la solicitarea inculpatului de a se reține dispozițiile art. 75 al. 2 lit. a, b C.p., Curtea constată că potrivit art. 75 al. 2 lit. a, b C.p. pot constitui circumstanțe atenuante judiciare:

a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii;

b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Nu există nici un temei pentru ca circumstanța atenuantă prev. de art. 75 al. 2 lit. b C.p. să fie incidentă în speță, față de gravitatea faptelor în concret, modul repetat de săvârșire, scopul urmărit de inculpat, modalitatea în care a acționat acesta. De altfel, inculpatul nu a indicat nici un element care să poată fi luat în considerare din acest punct de vedere, în afară de dorința persoanelor vătămate de a desfășura activitatea de videochat, aspect care nu are nicio legătură cu acțiunea inculpatului, care, după ce a obținut fotografii cu acestea, le-a solicitat să întrețină relații sexuale pentru a nu le divulga public, iar de la persoana vătămată T. I. E. B. a obținut și foloase materiale. În plus, acesta afirmă în apărare că amenințările nu îndeplineau cerințele prevăzute de lege, ceea ce denotă că, în realitate, inculpatul nu își asumă răspunderea pentru faptele sale.

Nici circumstanța atenuată prev. de art. 75 al. 2 lit. a C.p. nu este incidentă, în condițiile în care inculpatul a achitat numai suma de 500 lei din totalul de 9500 lei la care a fost obligat de prima instanță.

Având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, de 3 ani și 4 luni închisoare, solicitarea inculpatului de a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispozițiilor art.91 Cod penal, nu poate fi luată în considerare, pedeapsa rezultantă depășind limita maximă de 3 ani închisoare la care face referire art. 91 C.p.

Împrejurarea că inculpatul a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptelor, judecata având loc conform procedurii simplificate, a fost deja valorificată de prima instanță, fiind aplicate dispozițiile art. 396 al. 10 C.p.p.

Circumstanțele personale învederate de inculpat, în sensul că acesta a avut un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale și face parte dintr-o familie organizată, nu sunt suficiente pentru a se dispune reducerea pedepselor sub cuantumul stabilit de prima instanță, raportat la gravitatea faptelor în concret și perseverența infracțională a inculpatului.

Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de apelantul inculpat I. G. împotriva sentinței nr. 12/08.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.

Va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe o perioadă de 2 ani, pe lângă fiecare dintre pedepsele de 1 an închisoare aplicate prin sentință.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o C.p. pe o perioadă de 2 ani, pe lângă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentință.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.p. cu aplic. art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe durata executării pedepsei.

Va constata că pentru suma de 500 lei la care inculpatul a fost obligat către partea civilă T. I. E. B. s-a depus recipisa de consemnare a sumei de 500 lei la CEC – nr._/1 din 08.01.2015.

Va menține celelalte dispoziții.

În baza art. 424 al. 3 C.p.p. va deduce din pedeapsă durata prevenției de la 18.09.2014 la zi.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de apelantul inculpat I. G. împotriva sentinței nr. 12/08.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe o perioadă de 2 ani, pe lângă fiecare dintre pedepsele de 1 an închisoare aplicate prin sentință.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o C.p. pe o perioadă de 2 ani, pe lângă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentință.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.p. cu aplic. art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe durata executării pedepsei.

Constată că pentru suma de 500 lei la care inculpatul a fost obligat către partea civilă T. I. E. B. s-a depus recipisa de consemnare a sumei de 500 lei la CEC – nr._/1 din 08.01.2015.

Menține celelalte dispoziții.

În baza art. 424 al. 3 C.p.p. deduce din pedeapsă durata prevenției de la 18.09.2014 la zi.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. M. A. A. R.

GREFIER

L. B.

Red. RM

2 ex/24.04.2015

← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei...		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 569/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI