Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 99/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 15914/3/2011*/a15
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(484/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 99/CO
Ședința publică din data de 11.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. V.-V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect contestația formulată de inculpații G. M. A. și E. A. H. S., împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014/3/2011*.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii-inculpați G. M. A., personal, aflat în stare de detenție și asistat de avocat ales N. C. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 7, și E. A. H. S., personal și asistat de avocat ales D. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 8.
Se prezintă și interpretul de limbă arabă Al Tume Tarek, în baza autorizației nr._/2011, pe care o depune la dosarul cauzei, în copie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea acordă cuvântul cu privire la cereri prealabile.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat E. A. H. S. solicită proba cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în opisul, privind programul de supraveghere a inculpatului.
Curtea pune în discuție administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de contestatorul-inculpat E. A. H. S..
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de contestatorul-inculpat E. A. H. S..
Curtea încuviințează, pentru contestatorul-inculpat E. A. H. S., proba cu înscrisuri în circumstanțiere și constată că aceasta a fost administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei, după care acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat G. M. A., în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Noul Cod de procedură penală și art. 208 și 242 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, pune concluzii de admitere a contestației, solicitând desființarea încheierii atacate și revocarea măsurii controlului judiciar dispus față de inculpat.
Instanța de fond a apreciat că se impune menținerea controlului judiciar, având în vedere că prezenta cauză se află în faza cercetării judecătorești, în raport de complexitatea cauzei, numărul inculpaților și infracțiunile reținute în sarcina lor.
La fila nr. 55 a volumului nr. 7 al instanței de judecată se află mandatul de executare a pedepsei închisorii, contestatorul-inculpat aflându-se în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 364, contestatorul-inculpat, aflat în stare de deținere, va fi prezent la fiecare termen de judecată, fiind cercetat într-o altă cauză.
Acesta nu a uzat de dispozițiile art. 364 alin. 4 Noul Cod de procedură penală. Având în vedere acest aspect, apreciază că alegația instanței in sensul ca inculpații trebuie să fie prezenți la toate termenele de judecată, nu-și găsește fundamentul, având în vedere situația inculpatului.
Având în vedere celelalte două deziderate prev. de art. 202 Noul Cod de procedură penală, respectiv împiedicarea sustragerii de la judecată și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni nu-și găsesc aplicabilitate, raportat la situația procesuală a inculpatului.
Cortegiul de obligații prev. de art. 215 alin. 1 și 2, nu-și găsește fundament, prin prisma faptului că inculpatul nu poate respecta o parte din aceste obligații.
Față de inculpat subzistă această măsură preventivă de aproximativ 4 ani, fiind inițial luată în data de 24.08.2011. Prin menținerea acestei măsuri s-ar aduce atingere termenului rezonabil. Instanța de fond a considerat că măsura este proporțională raportat la gravitatea și circumstanțele personale faptelor. Presupusele fapte au fost săvârșite în anul 2010. Apreciază că după 5 ani, cetățenii nu s-ar mai afla sub imperiul unui sentimente de insecuritate.
La finele încheierii atacate, instanța a reținut situația procesuală a inculpatului în sensul că, chiar dacă acesta se află în executarea unei pedepse, ar putea promova o cale extraordinară de atac sau ar putea fi incidente anumite acte de clemență. La momentul de față, inculpatul nu a promovat nicio cale extraordinară de atac și nu a beneficiat de niciun act de clemență.
În consecință, solicită revocarea măsurii controlului judiciar.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat E. A. H. S. învederează faptul că, în raport de momentul procesual, nu se poate face abstracție de data la care, față de inculpat, au intervenit măsurile preventive, chiar dacă, inițial, s-a operat cu măsura arestului preventiv, în prezent aflându-se sub control judiciar. Măsurile preventive dăinuie de 4 ani și 3 luni, inclusiv în ceea ce privește arestul preventiv, iar în ceea ce privește controlul judiciar, de 3 ani și 9 luni. Perioada este una extrem de mare. Instanța, în mod greșit, a apreciat că măsura controlului judiciar este proporțională cu natura acuzației adusă, necesară și care nu a devenit nerezonabilă.
În ceea ce privește gravitatea acuzației, trebuie analizate care fapte prev. de art. 9, fac obiectul prezentului dosar. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. f și trei infracțiuni de evaziune fiscală, incriminate de art. 9 lit. d.
La acest moment, cauza se află la finalul cercetării judecătorești. Au fost audiați, inculpații, toți martorii, fiind administrate toate probele, inclusiv proba cu expertiza financiar-contabilă. Raporta la natura acuzației, prev. de art. 9 lit. d, se va constata că, în urma administrării probei cu expertiza financiar-contabile, prejudiciul exagerat de mare a fost extrem de mult diminuat, respectiv de la 10.000.000 de lei s-a ajuns la 13.000 de lei, pentru una dintre societăți și 3.000 de lei pentru a doua societate comercială. Aceste sume de bani au fost achitate.
Măsura controlului judiciar nu mai este proporțională. În ceea ce privește caracterul necesar, măsura nu mai este oportună.
Inculpatul este și cetățean român, dovedind că și-a îndeplinit obligațiile procesuale. Nu există elemente din care să rezulte că acesta s-ar sustrage.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, solicitând menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Învederează faptul că măsura controlului judiciar, prev. de art. 211 Noul Cod de procedură penală, este necesară raportat la conținutul acestei măsuri, stadiului procesual și complexității cauzei.
Arată faptul că prezenta cauză nu este finalizată, fiind în fază de cercetare judecătorească.
Contestatorul-inculpat G. M. A., având ultimul cuvânt, prin interpret, învederează faptul că este de acord cu concluziile avocatului său. Arată că este în executarea unei pedepse de 6 ani și nu înțelege de ce este necesară menținerea măsurii controlului judiciar.
Contestatorul-inculpat E. A. H. S. învederează faptul că este o discriminare să semneze timp de 4 ani.
Curtea,
Asupra contestatiei de fata,
Prin incheierea de ședință din data de 16.01.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014/3/2011*, in baza art. II alin. 2 din O.U.G. nr.82/2014, art.208 alin .5 C.pr.pen., a fost mentinuta masura preventiva a controlului judiciar față de inculpatii E. A. H. S., G. M. A. A. si SAMER M. A. ABU SAIREH.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a retinut ca, in cauza, probele administrate confirma suspiciunea rezonabila că inculpații E. A. H. S., Samer M. A. Abu Shaireh si G. M. A. A. ar putea fi autorii infractiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, conform art.202 alin.1 C.pr.pen., relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declaratiile date de inculpatul G. M. A. A. (la acea data fiind cunoscut cu numele de Hares M. A. Al N.); declaratiile martorilor S. D. C., Codausi S., M. C. C., Naftaila S. M., S. F. L., M. D., Karacayli M., G. R. A., N. A., Bobosea A., Nichitescu L., Daramanescu M. A., B. N. V., procese-verbale de prezentare pentru recunoastere si plansele fotografice aferente, rapoartele de expertiza criminalistica aflate la dosar, proces-verbal de perchezitie, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, inscrisurile depuse la dosar, inscrisurile comunicate de ONRC si ANAF-DGFP Ilfov, extrase de cont.
S-a mai retinut ca, in speta, se impune mentinerea fata de inculpați a măsurii controlului judiciar prevăzuta de art. 211 Cod penal, măsura care este proportionala cu gravitatea acuzatiilor aduse inculpatilor si este totodata necesara pentru realizarea bunei desfasurari a procesului penal.
Astfel, prin raportare la împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, specificul acestora, numărul de persoane implicate, se impune, in vederea soluționarii cu celeritate a cauzei, stabilirea unor obligatii in sarcina inculpatilor (intre care si aceea de a nu parasi teritoriul tarii), pentru ca acestia sa fie permanent la dispozitia organelor judiciare, pentru a da lamuriri ori de câte ori va fi necesar.
Mentinerea masurii controlului judiciar cu impunerea respectarii de catre inculpati a obligatiilor prevazute de art.215 alin.1 lit.a-c C.pr.pen., art.215 alin.2 lit.a C.pr.pen., a fost apreciata drept necesara in condițiile in care cercetarea judecătoreasca nu a fost finalizata, in cauza dispunandu-se refacerea suplimentului la raportul de expertiza contabila intocmit initial ce face necesara prezenta inculpatilor la fiecare termen, date fiind particularitatile spetei (s-a reținut ca G. M. A. A., E. A. H. S. si Samer M. A. Abu Shaireh sunt cercetati pentru savarsirea unor infractiuni de evaziune fiscala, iar potrivit actului de sesizare acestia nu figureaza scriptic in documentele nici uneia dintre societatile comerciale prin intermediul carora se prezuma ca au comis faptele de care sunt acuzati).
Cu privire la termenul rezonabil al instituirii unei masuri preventive s-a aratat ca ca, potrivit jurisprudenței constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, exercitiul drepturilor consacrate de Conventie poate fi limitat cu îndeplinirea a trei conditii esentiale: limitarea să fie prevăzută de legea natională în materie, să urmărească un scop legitim si să fie necesară într-o societate democratică. Această din urmă conditie este supusă unei cerinte adiacente, respectiv ca limitarea recunoscuta si aplicată să fie proportională cu scopul legitim urmărit prin instituirea ei.
S-a apreciat că obligatiile si interdictiile impuse inculpatilor constituie garantii în sensul Conventiei, iar proportionalitatea între ingerinta produsa si scopul urmărit este respectată deoarece răspunde unei necesitati sociale, respectiv prezentarea inculpatilor la instantă pe toată durata procedurii – care este de o complexitate deosebita raportat la natura si numarul infractiunilor descrise in actul de sesizare, numarul persoanelor implicate – astfel că mentinerea în continuare respectivelor obligatii si nu poate fi considerată ca excesivă sub aspectul duratei si nici nu aduce atingere principiului enuntat.
Tribunalul a apreciat ca măsura preventivă a controlului judiciar dispusa fata de inculpati este proporțională cu scopul urmărit prin raportare la gravitatea si circumstanțele reale ale faptelor de care acestia sunt suspectati, de natura sa creeze un sentiment profund de insecuritate in randul comunitatii, astfel ca, în actualul stadiu al cercetărilor, lipsa unei măsuri preventive de natura celei prevazute de art.211 Cod procedura, ar putea fi primită de membrii societății ca o încurajare a altor persoane să săvârșească fapte prevăzute de legea penală, ceea ce nu ar corespunde scopului procesului penal de a contribui la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.
Imprejurarea ca inculpatul G. M. A. A. se afla incarcerat in executarea unei pedepse privative de libertate nu a constituit, in opinia primei instante, un impediment pentru mentinerea masurii preventive, avand in vedere ca exista posibilitatea liberarii inculpatului din penitenciar mai inainte de executarea integrala a pedepsei anterior aplicate (ca efect al admiterii unor cai extraordinare de atac, aplicarea unor acte de clementa etc.) situatie in care masura controlului judiciar ar redeveni necesara.
Impotriva acestei incheieri au declarat contestatii inculpatii G. M. A. si E. A. H. S., motivele exercitarii caii de atac fiind expuse oral in fata instantei de control judiciar de catre aparatorii alesi ai inculpatilor, astfel cum au fost mentionate in practicaua prezentei decizii.
Examinând contestatiile în conformitate cu dispozițiile art. 206 c.p.p., instanta constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Curtea constata faptul că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 211 c.p.p. rap. la art. 202 alin. 1 c.p.p., in sensul că probele administrate, mentionate si descrise de instanta de fond in incheierea contestatat, creeaza suspiciunea rezonabilă că inculpații E. A. H. S., Samer M. A. Abu Shaireh si G. M. A. A. au savarsit infractiunile pentru care au fost trimiși în judecată
Curtea apreciaza ca masura controlului judiciar prevăzută de art. 211 Cod penal, este proporționala cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatilor si totodată necesară pentru realizarea bunei desfășurări a procesului penal.
La justificarea luarii masurii preventive a controlului judiciar, în mod corect s-au avut in vedere circumstantele concrete în care se presupune că au fost comise faptele, specificul acestora, numărul de persoane implicate, necesitatea soluționarii cu celeritate a cauzei, iar stabilirea unor obligatii in sarcina inculpatilor (intre care si aceea de a nu parasi teritoriul tarii), a fost apreciata în mod just ca fiind necesara pentru ca acestia sa fie permanent la dispoziția organelor judiciare, pentru a da lămuriri ori de câte ori va fi necesar.
Sub acest ultim aspect se reține ca cercetarea judecătoreasca nu a fost finalizată în cauză nu a fost încă pronunțată o soluție, chiar nedefinitivă, prezența inculpatilor la judecată fiind în continuare indispensabilă soluționării pricinii așa încât menținerea masurii preventive a controlului judiciar față de inculpatii G. M. A. si E. A. H. S. este în continuare necesară pentru atingerea scopului prev. de art. 202 alin.1 Cod pr.penală, constând în împiedicarea sustragerii inculpatilor de la judecată.
Curtea apreciază astfel că masurile restrictive de libertate ce au fost impuse inculpatilor sunt în continuare justificate de argumente concrete, instanța de control judiciar constatând că ingerința este proporțională cu scopul urmărit – buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea inculpatilor de la o eventuală sustragere de la judecată, aceasta nedepășind o durată rezonabilă prin raportare la complexitatea cauzei dată atât de numărul inculpaților cât și de amploarea activității infracționale.
Curtea mai retine ca, luarea unei masuri preventive fata de un inculpat, ., nu este impiedicata, de faptul ca acesta s-ar afla sub imperiul unui mandat de executare a pedepsei inchisorii emis in baza unei hotarari penale definitive, atata vreme cat, urmare a admiterii unor cai extraordinare de atac sau a aplicarii unor acte de clementa, puterea respectivului mandat de executare a pedepsei poate inceta.
In consecință, incheierea prin care s-a dispus mentinererea masurii preventive a controlului judiciar fata de inculpatii G. M. A. si E. A. H. S. este legală și temeinică, iar contestatiile formulate de inculpati sunt nefondate, urmand a fi respinse ca atare, în temeiul art. 206 C.pr.pen.
Vazand si disp. art. 275 alin 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpatii G. M. A. si E. A. H. S. împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2015 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala, în dosarul nr._ *.
Obligă contestatorii inculpati la cate 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul interpretului de limbă arabă pentru cele 3 ore prestate, se suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE
G. C. A.
GREFIER
S. V.-V.
Red. / tehnored. G.C.A.
Jud. prima instanta B.I.R.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 226/2015. Curtea de... → |
|---|
