Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 23361/3/2013*/a9
Dosar nr._
2372/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.304/C
Ședința publică din data de 29 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror A.-M. G..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații F. N. și M. A. împotriva încheierii din data de 23 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 3*.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul inculpat F. N., personal (legitimat cu buletinul de identitate . nr._), aflat în stare de libertate, sub control judiciar și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. S., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (fila 13) și contestatorul inculpat M. A., personal (legitimat cu cartea de identitate . nr._), aflat în stare de libertate, sub control judiciar și asistat juridic de apărătorul ales, avocat A. V., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii . nr._/2015 (fila 14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al contestatorului inculpat M. A. depune la dosar motivele scrise ale contestației (filele 15-16).
Contestatorul inculpat F. N., personal, declară că își retrage contestația.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat F. N. solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii contestației formulate în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, la rândul său, să se ia act de declarația prin care contestatorul inculpat F. N. a precizat că își retrage contestația și să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației formulate de inculpatul M. A..
Apărătorul ales al contestatorului inculpat M. A. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar. În acest sens, susține, pe de o parte, că, în actualul moment procesual al cauzei, menținerea măsurii respective este inutilă, întrucât aceasta a fost dispusă în luna februarie 2014 și probatoriul a fost administrat aproape în totalitate, iar, pe de altă parte, că inculpatul a colaborat cu organele judiciare, în vederea aflării adevărului și nu a încercat să influențeze vreuna dintre părți sau dintre persoanele care au fost audiate ca martori. Mai susține că inculpatul își desfășoară activitatea profesională în diferite locații din țară, iar măsura preventivă a controlului judiciar îi limitează deplasarea în locațiile respective, situație în care veniturile acestuia s-au diminuat considerabil.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea contestată este legală și temeinică, întrucât se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar. Precizează că judecata se află în curs de finalizare în primă instanță și că nu au intervenit elemente noi, care să justifice revocarea acestei măsuri, în condițiile în care probele administrate până în prezent susțin acuzațiile formulate de P. împotriva inculpatului. De asemenea, arată că aspectele de ordin personal invocate de inculpat au fost avute în vedere la momentul menținerii măsurii preventive a controlului judiciar și consideră că, raportat la momentul procesual în care se află cauza, acestea nu pot contrabalansa necesitatea asigurării bunei desfășurări a judecății. În consecință, solicită respingerea contestației formulate de inculpatul M. A., ca nefondată.
Contestatorul inculpat M. A., personal, în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor apărătorului său ales. Solicită să se aibă în vedere faptul că măsura preventivă sub puterea căreia se află în prezent durează de mai mult de 2 ani, inițial îmbrăcând forma obligației de a nu părăsi țara.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 23 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr._ 3*, Tribunalul București – Secția I Penală, în temeiul art.362 alin.2 rap. la art.208 alin.5 din Codul de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar, luată, între alții, față de inculpații F. N. (fiul lui G. și S., născut la data de 12 octombrie 1945 în municipiul Timișoara, județul T., CNP_) și M. A. (fiul lui G. și E., născut la data de 17 februarie 1964 în municipiul G., județul G., CNP_) și a menținut această măsură, cu obligațiile stabilite prin încheierea din data de 14 februarie 2014, astfel cum au fost modificate parțial (în cazul ultimului inculpat) prin încheierea din data de 08 mai 2015.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată față de cei doi inculpați la data de 14 februarie 2014, fiind ulterior menținută, iar, la data de 08 mai 2015, a fost admisă cererea inculpatului M. A., de schimbare a locuinței (de la adresa din municipiul București, . Afumați nr.40, sectorul 2 la adresa din aceeași localitate, ..14, ., ., sectorul 1) și, totodată, i s-a permis aceluiași inculpat să se apropie și să comunice, direct sau indirect, cu martorul P. C..
Tribunalul a constatat că măsura respectivă este legală și temeinică, întrucât sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.202 alin.1, alin.3 și alin.4 lit.b în ref. la art.211 și urm. din Codul de procedură penală, subliniind că, ulterior precedentei mențineri a acesteia, dispusă la data de 08 mai 2015, nu au intervenit elemente noi sub aspect probator, iar argumentele atunci reținute își păstrează pe deplin pertinența, inclusiv cel referitor la presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor de care sunt acuzați, care nu s-a modificat.
De asemenea, Tribunalul a considerat că măsura este proporțională cu gravitatea acuzațiilor (trafic/cumpărare de influență și asociere pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție) și justificată, în continuare, de scopul legitim care a impus luarea ei (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este încă finalizată).
Totodată, Tribunalul a constatat că durata acestei măsuri (care a ajuns la 1 an și 4 luni) se menține în limita legală prevăzută de art.2151 alin.8 din Codul de procedură penală și a apreciat că nu a depășit nici un termen rezonabil, învederând, pe de o parte, că ea datează din 14 februarie 2014, când a fost luată față de cei doi inculpați potrivit dispozițiilor noului Cod de procedură penală, sub acest aspect neputând fi avută în vedere durata măsurii preventive anterioare (obligarea de a nu părăsi țara), iar, pe de altă parte, evidențiind gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei, diversitatea probatoriului (a cărui administrare a presupus audierea inculpaților și a unui număr semnificativ de martori, dar și efectuarea unei expertize) și ritmicitatea realizării actelor de cercetare judecătorească.
Împotriva încheierii anterior menționate, au formulat contestații în termenul legal (la data de 24 iunie 2015) inculpații F. N. și M. A. (prin cereri formulate în numele acestora de către apărătorii lor aleși).
Contestațiile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 26 iunie 2015.
La termenul de astăzi, inculpatul F. N., fiind prezent personal în fața Curții și beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu (în lipsa apărătorului său ales, plecat din țară), a declarat că își retrage contestația.
Conform art.4251 alin.3 (teza finală) din Codul de procedură penală, dispozițiile art.415 din același cod se aplică în mod corespunzător în cazul oricărui tip de contestație, prin urmare și în cazul aceleia formulate de inculpatul anterior nominalizat, reglementată de art.206 din Codul de procedură penală.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, inculpatul își poate retrage oricând contestația formulată, printr-o declarație personală.
Având în vedere dispozițiile legale anterior citate și declarația inculpatului F. N. de la termenul de astăzi (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea contestației formulate de acesta în prezenta cauză.
Potrivit art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpatul contestator, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia, să fie acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1, 2 din același cod.
Referitor la contestația formulată de inculpatul M. A. (prin care acesta a solicitat, conform motivelor scrise depuse la dosar și susținerilor apărării din dezbaterile de la termenul de astăzi, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, pe motiv că a devenit inutilă, îi afectează în mod nejustificat și vătămător libertatea de mișcare și a depășit un termen rezonabil), Curtea constată că este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul anterior menționat a fost arestat preventiv la data de 05 aprilie 2013 și trimis în judecată, în această stare, la data de 28 iunie 2013, sub acuzația săvârșirii, în perioada noiembrie 2011 - aprilie 2013, în calitate de director general și ulterior director general adjunct la AM POSM, a infracțiunilor de trafic de influență, în formă continuată (patru acte materiale) și, respectiv, asociere pentru comiterea de infracțiuni de corupție.
După trimiterea în judecată, la data de 09 iulie 2013, s-a dispus, în mod definitiv, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, conform dispozițiilor tranzitorii ale art.16 alin.3 din Legea nr.255/2013, judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a dispus, la data de 14 februarie 2014, luarea față de inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar.
După începerea judecății, începând cu termenul din data de 19 decembrie 2014, ca efect al Deciziei nr.712/2014 a Curții Constituționale și al modificărilor aduse Codului de procedură penală prin OUG nr.82/2014, măsura respectivă a fost menținută de către prima instanță, în mod succesiv, ultima oară prin încheierea din data de 08 mai 2015, când controlul judiciar impus inculpatului a fost și parțial modificat, în sensul încuviințării schimbării locuinței și înlăturării interdicției de a se apropria și de a comunica cu martorul P. C..
Contestația formulată de inculpat împotriva ultimei încheieri de menținere a măsurii preventive a controlului judiciar a fost respinsă la data de 21 mai 2015.
Ulterior acestui moment, nu au intervenit elemente probatorii noi, apte să determine, în mod obiectiv, reconsiderarea presupunerii rezonabile a săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor grave ce au determinat trimiterea sa în judecată și au justificat plasarea lui sub control judiciar, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Același scop legitim, prevăzut de art.211 alin.2 rap. la art.202 alin.1 din Codul de procedură penală, își păstrează actualitatea, câtă vreme, potrivit ultimei încheieri pronunțate în cursul judecății în primă instanță, datând din 19 iunie 2015, cercetarea judecătorească va continua cu audierea de noi martori, astfel că susținerea apărării, referitoare la inutilitatea măsurii preventive a controlului judiciar, este nefondată.
Nefondată este și susținerea apărării, în sensul că, prin menținerea controlului judiciar, inculpatul ar fi vătămat în exercitarea activității profesionale, care îi impune deplasarea în diferite locații din țară, întrucât, pe de o parte, o astfel de vătămare nu a fost în concret probată, ci doar generic afirmată, iar, pe de altă parte, inculpatul are deplină libertate de mișcare pe întreg teritoriul țării, conform voinței proprii, singura condiționare fiind determinată de respectarea obligațiilor de a se prezenta, la datele fixate, în fața instanței de judecată și, respectiv, a organului de poliție desemnat cu supravegherea sa.
De asemenea, contrar susținerii inculpatului, se constată că durata controlului judiciar se menține în limita legală prevăzută de art.2151 alin.8 din Codul de procedură penală și, totodată, chiar luând în considerare măsura preventivă pe care a substituit-o după . noului Cod de procedură penală, nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere gravitatea acuzațiilor și diligența manifestată de către prima instanță pentru administrarea, în condiții de legalitate, a tuturor mijloacelor de probă considerate necesare pentru justa și deplina lămurire a cauzei, constatându-se că, în prezent, cercetarea judecătorească se află într-un stadiu avansat, aproape de finalizare.
Astfel fiind, Curtea nu identifică, în speță, motive pertinente care să justifice, potrivit solicitării inculpatului, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, care se menține, și în prezent, legală și temeinică.
Față de toate aceste considerente, neconstatând, nici din oficiu, motive de desființare a încheierii atacate, din perspectiva dispozițiilor referitoare la inculpatul M. A., Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de acesta.
Conform art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpatul contestator, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
I. În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul M. A. împotriva încheierii din data de 23 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 3*.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul inculpat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
II. În temeiul art.4251 alin.3 rap. la art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea contestației formulate de inculpatul F. N. împotriva aceleiași încheieri.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul inculpat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 130 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2015.
PREȘEDINTE,
C.-V. G. GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 13 iulie 2015
Tribunalul București - jud.L.E.D.
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... → |
|---|
