Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 285/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Așadar orașul P. nu era un proprietar care să fi rămas în pasivitate mai mult de 30 de ani, din contră era foarte activ, încheind acte de administrare pentru bunurile din patrimoniul său.

Cât privește schițele cadastrale „vizate pentru conformitate” de primarul C. P., așa cum reiese din conținutul adresei nr. 3687/20.03.2006, adresă ce a fost întocmită de inculpatul N. B., schițe existente în dosarul nr. 414/2006 al Judecătoriei B. la filele 7-10 acestea nu au fost numai vizate pentru conformitate, ci au fost întocmite de martorul A. V. care în perioada anilor 2004-2008 a lucrat în cadrul Primăriei orașului P. la Departamentul Urbanism (f. 274-275, vol. II, dosar fond). Acesta a relatat că a întocmit schița terenului situat în . „ce constituia obiectul unei acțiuni în uzucapiune” la cererea primarului sau viceprimarului. Fiind audiat martorul a relatat că despre aceste teren avea cunoștință că ar fi fost „al primăriei” deoarece așa i-a spus primarul, acesta din urmă fiind și persoana care i-a solicitat să le întocmească, urmând ca pe parcursul efectuării măsurătorilor martorul să țină legătura cu președintele Cooperativei de Consum P., martorul G. I.. Așadar, după cum a relatat martorul A. V., în anul 2005, data realizării planurilor despre care se face vorbire, nu dețineau schița terenului din . orașului P., nici Cooperativa de Consum, fiind întocmite special pentru soluționarea dosarului nr. 414/2006 al Judecătoriei B..

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: plângerea prealabilă de punere în mișcare a acțiunii penale la care au fost anexate sentințele civile nr. 56/09.01.2006 și nr. 2645/07.06.2006 ale Judecătoriei B. (filele 28-32 d.u.p) din care rezultă că denunțătorul O. A. a sesizat organele judiciare solicitând efectuarea de cercetări față de inculpatul P. T. și alți funcționari din cadrul Primăriei orașului P., județ I. pentru presupuse fapte de natură penală comise de aceștia cu ocazia soluționării dosarului civil nr. 414/2006 de Judecătoriei B. având ca obiect uzucapiune și accesiune imobiliară; declarațiile reperezentantului părții civile S.C. E. P. S.R.L.(f. 33) – în care aceasta a relatat că deține un spațiu comercial în suprafața de 50 mp. în orașul P. . contractului de înschiriere nr. 24/01.09.2003 (f. 34, 35) încheiat cu Primăria orașului P. pentru o perioadă de 15 ani, pe care a ridicat o construcție obținând în acest scop autorizație de construire nr. 31/12.05.2004. Partea civilă a arătat că, în anul 2007 „prin complicitatea juriștilor primăriei s-a obținut o hotărâre judecătorească” în favoarea lui G. I., iar ulterior terenul a fost vândut către G. N., „care era omul de casă al conducerii primăriei”, administrator la S.C. NIC CONSULT S.R.L. Partea civilă a mai precizat că în anul 2010 a fost chemată în judecată societatea la care este asociat și administrator de către societatea cumpărătoare NIC CONSULT S.R.L. solicitând evacuarea sa de pe terenul obținut în urma cumpărării; declarațiile reperezentantului părții civile S.C. F. IMPEXIM S.R.L. (f. 41-43) – în care aceasta a relatat că deține un spațiu comercial în suprafața de 575 mp. în orașul P. ., conform contractului de închiriere din data de 01.08.1999 (f. 44) încheiat cu Primăria orașului P. pentru o perioadă de 25 ani, pe care a ridicat o construcție funcționând un restaurant până în anul 2004, când datorită problemelor financiare a fost închis. Partea civilă a mai arătat că, după ce a încetat activitatea a continuat însă să plătească chirie la primărie, chiar și după ce G. N. a cumpărat terenul și construcțiile, precizând că nu a fost chemată la Judecătoria B. în timpul judecării dosarului civil „când s-a dispus dobândirea de către Cooperație a mai multor terenuri din P. printre care și cel din .” și nici nu a fost notificată în sensul că au fost dobândite terenul și onstrucțiile de către Cooperație, mai mult Primăria a continuat să încaseze chiria de la partea civilă; declarații inculpat P. T. (f. 64-68) – care a recunoscut că a reprezentat Cooperativa de Consum P. în procesul civil soluționat de Judecătoria B. „la cererea primarului și a viceprimarului de la vremea respectivă, dnul. C. P., respectiv V. Caju și a actualului viceprimar D. D., fost șef gospodărire în cadrul Primăriei P.”, aceștia fiind totodată și membrii în cadrul societății Cooperativa de Consum P.. Inculpatul a reluat în declarația sa conținutul adresei nr. 3687/20.03.2006 în sensul că a precizat că la data promovării acțiunii terenurile și clădire erau înscrise în evidențele fiscale ale primăriei pe numele Cooperativei care își achita taxele și impozitele la zi și nu se formulaseră cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a căror uzucapare se solicita. Inculpatul P. T. a declarat că i-au fost puse la dispoziție de către primar schițe ale terenurilor, acestea nu făceau parte din domeniul public al primăriei și nu cunoștea că părțile civile din prezenta cauză ar fi încheiat contracte de închiriere pentru diverse suprafețe situate pe aceste terenuri. Cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată (f. 101, vol. I, dosar fond), inculpatul P. T. menține aceeași declarație, precizând că a promovat acțiunea de uzucapiune ca reprezentant al Cooperativei de Consum P. în contradictoriu cu Primăria P. ale cărei interese trebuia să le reprezinte în virtutea funcției sale, la cererea primarului C. P.. Este evident o apărare ce nu va fi luată în considerare de judecătorul fondului ținând cont de vârsta și pregătirea inculpatului. Este posibil ca martorul C. P., primarul localității P. să-i fi cerut inculpatului P. T. să reprezinte interesele Cooperativei în dosarul civil nr. 414/2006, însă, inculpatul având pregătire juridică știa normele legale și avea obligația de serviciu să reprezinte interesele instituției la care era angajat și de la care încasa salariul, ci nu să acționeze în defavoarea acesteia. P. T. a găsit o justificare copilărească pentru modul abuziv în care a acționat: „Când primarul mi-a solicitat să reprezint interesele Cooperativei de Consum P., m-a asigurat că nu sunt niciun fel de probleme pentru că cunoaștem situația juridică a terenurilor și a construcțiilor edificate pe acesta și, atâta timp cât primăria prin primar era de acord cu această acțiune, am acceptat”. Inculpatul își mai construiește apărarea încercând să acrediteze ideea că acțiunea sa de a reprezenta juridic Cooperativa de Consum P. a fost una formală, deoarece aceasta era îndreptățită la a deveni proprietara celor aprox. 2.700 mp: „Am promovat aceasta acțiune din două motive: știam că nu făcea parte din proprietatea publică a primăriei și nici din domeniul privat și pentru opozabilitate față de terți”. În realitate inculpatul P. T. nu a efectuat o apărare formală a Cooperativei de Consum P.într-un proces civil, din contră, având pregătirea juridică necesară și-a îndeplinit riguros mandatul de reprezentare avut, a promovat cererea de chemare în judecată, a propus probe etc, mai mult a „coordonat activitatea” inculpatului N. B. care era subordonatul său, angajat consilier juridic la Primăria orașului P. și care a „reprezentat” această unitate administrativ-teritorială, cei doi urmărind și reușind să inducă în eroare instanța civilă căreia i-au prezentat înscrisuri create ad-hoc pentru acel proces, ce conțineau date care nu corespundeau realității, în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile Cooperativei de Consum P. și având reprezentarea clară a prejudicierii instituției la care erau angajați prin scoaterea terenurilor din patrimoniul acesteia; declarații inculpat N. B. (f. 70-71, vol. I, d.u.p, f. 100, vol. I, dosar fond) – care a declarat că în perioada anilor 2003-2007 a lucrat ca și consilier juridic în cadrul Primăriei orașului P., inc. P. T. fiind șeful său. A explicat că a reperezentat primăria în cursul judecării dosarului nr. 414/2006 al Judecătoriei B., însă nu a formulat întâmpinare întrucât „pe de-o parte nu este obligatorie și, pe de altă parte, a înțeles că oricum era o acțiune pierdută din start, aceasta întrucât cererea de chemare în judecată era însoțită de mai multe înscrisuri, dar și de un înscris emis de Uniunea județeană a Cooperativelor de Consum având nr. 950/16.05.1975 (...), dar, în esență, aceștia aveau dreptate”. În același mod ca și inculpatul P. T., inc. N. B. se apără arătând că nu a știut că își încalcă atribuțiunile de serviciu, deoarece a avut încredere în P. T. care era șeful său, nu a exercitat calea de atac a apelului deși pierduse procesul, mai mult a întocmit o declarație de renunțare la apel, în cea mai mare grabă, chiar în ziua în care s-a comunicat hotărârea judecătorească, fără a aștepta cel puțin să treacă termenul legal pentru că „așa i-a spus șeful său, dar nici nu avea niciun motiv să o facă” (singurul motiv pe care trebuia să-l aibă era să fi pierdut procesul, ceea ce s-a întâmplat, iar inculpatul în calitate de consilier juridic avea obligația de a depune toate diligențele pentru a obține o soluție favorabilă, nu să rămână în pasivitate așa cum a făcut inculpatul care nu a formulat întâmpinare, nu a propus probe în apărare). Inc. N. B. în apărarea sa „a aruncat” întreaga vinovăție asupra inc. P. T.: „Mi s-a părut suspect că inculpatul P. T. reprezintă Cooperația (..) inculpatul P. T. mi-a spus să stau liniștit că dacă ar fi vreo problemă s-ar sesiza judecătorii de la B.”, „Am semnat ca reprezentant al primăriei cu ocazia efectuării rapoartelor de expertiză, dar nu am fost prezent la efectuarea acelor expertize, dar mi s-a spus de către P. T. să semnez că este o simplă formalitate”, „Mi s-a părut nelegal că eu reprezentam primăria în calitate de pârât, iar șeful meu reprezenta Cooperativa în calitate de reclamant, dar nu aveam ce să fac, eram prea mic în primărie și nu aveam ce să fac”. Cu alte cuvinte inculpatul N. B. justifică activitatea sa infracțională prin aceea că dacă nu ar fi procedat așa cum i s-a cerut de către șeful său P. T. ar fi rămas fără loc de muncă, ceea ce în opinia instanței, prin a îndeplini obligațiile din fișa postului, este moral, cinstit și legal decât săvârșirii de infracțiuni pentru a avea un astfel de loc de muncă. Așadar, după cum chiar el recunoaște inculpatul N. B. a realizat consecințele faptelor sale, justificându-și însă activitatea infracțională prin aceea că i-ar fi fost teamă să nu rămână fără serviciu, putând fi concediat de către inc. P. T. ce era șeful său. Apărarea inculpatului nu poate fi apreciată decât ca o situație în circumstanțiere și nu ca fiind de natură a atrage exonerarea sa de răspundere penală, întrucât aceasta ar însemna că orice persoană pusă sub acuzare se apără spunând că acționat ilegal, comițând fapte de natură penală pentru că „așa i-a pretins șeful”, „i-a fost frică să nu fie dat afară” sau „rămânea fără serviciu” etc; declarații inculpat Ț. L. F. (f. 75-80, vol. I d.u.p, f. 99, vol. I, dosar fond) – inspector la Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei orașului P. în anul 2006 care a declarat că cele menționate în adresa nr. 3687/20.03.2006 referitoare la plata impozitelor și taxelor de către Cooperativa de Consum P. le-a comunicat inculpatului N. B.. Astfel în adresa respectivă este consemnat că „terenurile în cauză, astfel cum au fost nominalizate, sunt evidențiate în declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitelor pe teren ale Cooperativei de Consum P.. Menționăm că, anterior anului 1996, aceste terenuri au fost înscrise în evidențele Administrației Financiare a Sectorului Agricol I., autoritate care avea atribuții de încasare a impozitelor și taxelor locale, iar arhiva acesteia nu ne-a fost predată” (f. 120, vol. II, d.u.p); declarații parte civilă I. T. (f. 140-142, vol. I, d.u.p și f. 113, vol. I, dosar fond) – ce a relatat că deține în baza unui înscris sub semnătură privată o clădire în suprafață de 58,8 mp. situată în P., ., jud. I., cu destinația de atelier și laborator fotografic. Din anul 1990 a deschis rol fiscal începând să plătească impozit pentru clădire și pentru terenul de sub aceasta, iar în anul 2007 de la o persoană care lucra în primărie a aflat despre faptul că „în urma unui proces Cooperativa de Consum a câștigat mai multe terenuri, printre care și cel din .. Partea civilă a mai arătat că în toamna anului 2007, într-o ședință de consiliu, consilierul A. T. a dezvăluit că „respectiva Cooperație de Consum a intentat un proces Primăriei, fără ca membrii Consiliului să aibă cunoștință, iar P. T. a fost reprezentantul Cooperativei în acest proces”. Ulterior finalizării dosarului civil, terenul fiind vândut către S.C. NIC CONSULT S.R.L. administratorul acestuia – G. N. i-a intentat mai multe procese de evacuare, reușind însă să le stopeze temporar, atelierul său funcționând și acum; declarații martor Z. I. (f. 133, 170, 171, d.u.p. și f. 283, vol. I, dosar fond) – persoană care a fost audiată ca martor și în dosarul civil al Judecătoriei B. și care s-a străduit atât de mult să facă declarații favorabile Cooperativei de Consum P., încât a afirmat chiar că partea civilă S.C. F. IMPEXIM S.R.L. plătea chirie Cooperativei pentru construcțiile și terenul aferent, că „terenul era al Cooperativei”, precum și că la data la care a fost audiată la Judecătoria B., respectiv 22.03.2006 nu i-a văzut în sala de judecată nici pe inc. N. B. și nici pe inc. P. T., cu toate că în încheierea de ședință de la acea dată (f. 46) este consemnată prezența reclamantei Societatea de Consum P. prin consilier juridic P. T. și pârâta Orașul P. prin primar reprezentată de consilier juridic N. B.; declarații martor A. I. (f. 134, vol. I, d.u.p. și f. 108, vol. II, dosar fond) – martor, de asemenea, în dosarul nr. 414/2006 al Judecătoriei B., aceasta relatând că a fost propusă martoră de către G. I. – președintele Cooperativei și casiera Z. I., declarând că terenurile în cauză au fost deținute de Cooperativa de Consum P. de mai mult de 30 de ani, nicio persoană nu a ridicat vreo pretenție asupra acestora, iar construcțiile au fost edificate de către Cooperativă; declarații parte civilă I. T. (f. 140-142, vol. I, d.u.p și f. 113, vol. I, dosar fond) – în care a arătat că deține în calitate de persoană fizică autorizată (f. 284, vol. I, d.u.p) un atelier de depanare radio tv situat în orșa P., ., jud. I., în suprafață de 5,80 mp. pe care l-a dobândit în anul 1990 printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „Act de vânzare-cumpărare” (f. 143, vol. I, d.u.p) de la B. V.. Acesta la rândul său l-a cumpărat tot printr-un înscris sub semnătură privată intitulat „Chitanță” la data de 08 mai 1987 de la B. V., la acel moment funcționând ca atelier foto (f. 144, vol. I, d.u.p). Partea civilă a învederat că s-a înscris în evidențele fiscale ale Primăriei orașului P. la rol 412 începând cu data de 21.04.1993 plătind impozit atât pentru teren cât și pentru clădire, conform chitanțelor doveditoare existente la filele 147-152, vol. I, d.u.p. I. T. a depus la dosarul cauzei extras din raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie efectuat în dosarul nr. 414/2006 al Judecătoriei B. unde în planul de situație (f. 161, vol. I, d.u.p) sunt evidențiate construcțiile existente pe terenul în suprafață totală de 894.45 mp. inclusiv atelierul reparații radio-tv aparținând părții civile I. T. – corpul C. 3; declarații martor C. P. (f. 162, 163, vol. I, d.u.p, f. 165, 166, vol. I, dosar fond) – primar al localității P. în perioada 2000-2008 și membru al Cooperativei de Consum P. din anul 2000 până în prezent. Acesta a declarat că nu este adevărat că el i-ar fi solicitat inculpatului P. T. (despre care a afirmat că „în calitate de șef al departamentului juridic … avea, printre alte atribuții, și pe aceea de a reprezenta interesele primăriei în relațiile cu terții, inclusiv în fața instanțelor judecătorești”) să reprezinte interesele Cooperativei de Consum P. în procesul de uzucapiune intentat orașului P., nu a avut acordul său și nici nu a știut despre această situație. Mai mult, martorul a precizat că inculpatul P. T. i-a cerut să semneze cererea de renunțare la exercitarea căii de atac spunându-i că oricum un apel ar fi fost tardiv, deoarece termenul legal a expirat, martorul crezând cele spuse de inculpatul P. T. „deoarece nu are pregătire juridică”. C. P. a mai declarat că nu este adevărat că Societatea Cooperativa de Consum P. plătea impozit la primărie pentru terenurile folosite, ci doar pentru clădiri, care într-adevăr erau proprietatea sa. Instanța urmează a aprecia cu rezerve declarația acestui martor, considerând că „nu a fost atât de străin” de procesul civil ce a format obiectul dosarului nr. 414/2006 al Judecătoriei B., întrucât a ezitat la mai multe întrebări adresate de judecătorul fondului sau s-a contrazis în propriile răspunsuri (fiindu-i, probabil, teamă să ne se autoincrimineze), după cum urmează: a declarat că l-a împuternicit pe inc. P. T. să reprezinte interesele primăriei – fila 165 verso primul alineat, pentru ca ulterior să revină și să arate: „eu l-am împuternicit pe inculpatul N. B. să reprezinte primăria în procesul de uzucapiune de la B.” – f. 166 alin. 6; nu a știut despre faptul că cei doi angajați ai săi, inculpații P. T. și N. B. au reprezentat părți cu interese contrare, unul dintre aceștia chiar partea care a pornit acțiunea civilă împotriva unității administrativ-teritoriale la care era angajat, însă ulterior, după finalizarea procesului, când a aflat nu a luat nicio măsură de sancționare disciplinară a celor doi și, întrebat fiind de ce nu a procedat în acest sens, martorul a răspuns: „pentru că nu am luat, nu am nicio explicație”; de asemenea nu a avut răspuns nici la întrebarea instanței de ce nu l-a chemat pe N. B. pentru a-l întreba de ce nu formulează apel, martorul declarând: „nu l-am chemat” – f. 166, vol. I, dosar fond. C. P. a considerat că a fost indus în eroare de inculpatul P. T. de la începutul acestui proces civil apărând Cooperativa într-un proces cu primăria”, însă fiind întrebat de judecătorul de fondului de ce după inducerea sa în eroare l-a numit consilier personal pe inc. P. T., martorul s-a exprimat după cum urmează: „declar că nu pot să dau nici un răspuns”; declarații martor V. Caju (f. 164, vol. I, d.u.p, f. 261, 262, vol. I, dosar fond) – viceprimarul orașului P. în perioada 2004-2008 ce a declarat că nu a semnat adresa nr. 3687/20.03.2006 adresată Judecătoriei B. (declarație ce se coroborează cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 46/12.02.2014, f. 125-131, vol. II, dosar fond, a cărui concluzie a stabilit că „semnătura de la poziția „Primar”de pe înscrisul nr. 3687/20.03.2006 emis de Primăria orașului P., nu a fost executată de C. P. sau V. Caju), că nu a avut cunoștință de existența dosarului civil pe rolul Judecătoriei B. și nu își explică cum de inc. P. T. „cu toate că era angajat al primăriei a reprezentat interesele Cooperativei de Consum în dosarul civil”. Referitor la terenurile uzucapate, martorul a declarat că „acestea au fost proprietatea statului până în 1989, mai precis a Primăriei, iar clădirile au fost edificate de Cooperativă și erau proprietatea acesteia” declarație ce se coroborează întru totul cu răspunsul furnizat instanței de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum I. (f. 246-257, 263-272, vol. II, dosar fond, răspuns al cărui conținut a fost analizat mai sus); declarații martor G. N. (f. 165, vol. I, d.u.p) – asociat unic la S.C. NIC CONSULT S.R.L. cu sediul în oraș P., .. 5, jud. I. ce are ca obiect de activitate „transport și construcții”. Martorul a declarat că la începutul anului 2008 a citit în ziar despre intenția de vânzare a unui imobil situat în . (teren în suprafață de 894,45 mp. și construcții în suprafață totală de 372,25 mp.), proprietatea Cooperativei de Consum P., participând la licitația organizată în acest scop, alături de alte două societăți comerciale ale căror nume nu le-a reținut (f. 334-387, vol. II, d.u.p, f. 193-229, vol. I, dosar fond), achiziționând imobilul conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 603/15.02.2008 la B.N.P. „M. S. P.” (f. 101-104, vol. I, dosar fond și f. 1-78, vol. II, dosar fond) la prețul de 545.000 lei (echivalentul a 150.037 euro la un curs de 3,6388 lei pentru 1 euro conform adresei nr. 9399/07.11.2013 a B.N.R. existentă la fila 98, vol. II, dosar fond). După achiziționarea terenului, martorul a constatat că două dintre construcțiile edificate erau ocupate de I. T. și S. N. (reprezentantul părții civile S.C. E. P. S.R.L.) motiv pentru care a solicitat în instanță evacuarea acestora, procesele fiind pe rol; declarații martor G. I. (f. 166, 167, vol. I, d.u.p, f. 161, 162, vol. I, dosar fond) – președintele Cooperativei de Consum P. care a relatat că într-una din zile, fiind la primărie, s-a întâlnit cu primarul C. P. pe scări, fiind însoțit de inculpatul P. T., împrejurare în care i-a comunicat că intenționează să dea în judecată primăria pentru că „știa că, potrivit unei legi, dacă a stăpânit mai mult de 30 de ani clădirile, poate deveni proprietarul acestora” și, mai mult, chiar i-a cerut primarului „să îi găsească pe cineva” care „să-i facă acțiunea” – așadar îi cerea primarului să-i găsească o cunoștință care să promoveze o acțiune împotriva unității administrativ-teritoriale pe care primarul o conducea. Martorul a declarat că în anul 2006, inculpatul P. T. a mers la G. I. spunându-i că l-a trimis „domnul primar C. P. să îl ajute cu spațiile”, cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. fiind redactată de P. T. și semnată de martor în calitate de președinte al Cooperativei de Consum P.. Mai susține că Societatea Cooperativa de Consum plătea impozit nu numai pe clădirile pe care le folosea, dar și pe terenul situat în . nu este real, deoarece terenul era primit în folosință gratuită, după cum reiese din adeverința nr. 50/21.05.2014, însă avea cunoștință despre faptul că părților civile I. T., S.C. E. P. S.R.L. și S.C. F. I. S.R.L. le-au fost atribuite diferite suprafețe de teren de la Primăria orașului P. unde desfășurau activități comerciale, arătându-se chiar „deranjat” de această situație. Acesta a declarat nereal că schițele de teren existente la filele 7-10 din dosarul nr. 414/2006 al Judecătoriei B. au fost întocmite „personal, cu mâna sa”, atâta timp cât chiar primarul C. P. a menționat că au fost efectuate de martorul A. V. (f. 274, 275, vol. II, dosar fond) care a recunoscut acest lucru. Este adevărat că A. V. a precizat că a avut ca reper o altă schiță cadastrală a aceluiaș teren care i-a fost prezentată de președintele Cooperativei de Consum – Gețu I., însă schițele folosite ca probe în dosarul nr. 414/2006 al Judecătoriei B. au fost întocmite de martorul A. V. – angajat în cadrul Primăriei P. la Departamentul Urbanism. Nesinceră este declarația martorului și sub aspectul că i-ar fi comunicat inginerului cadastrist că unele din clădirile edificate pe terenul din . ale lui”, după cum se exprimă martorul G. I., deoarece în conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară depus la dosarul civil (f. 59-73) s-au consemnat următoarele: „La verificările din teren, reprezentantul reclamantei (președintele G. I.) a informat că Societatea Cooperativa de Consum P. nu deține cărțile construcțiilor sau vreunul din documentele solicitate de expert și a prezentat numai planurile de situație ale imobilelor …”. „Planurile de situație sunt semnate și ștampilate de către Cooperativa de Consum P., precum și de primarul localității P. …”, expertul identificând în teren construcțiile unde își desfășurau activitatea economică părțile civile; declarații C. G. – administrator alpersoanei vătămate S.C. F. IMPEXIM S.R.L. (f. 168, vol. I, d.u.p. și f. 112, vol. I, dosar fond) – ce a menționat că în anul 1993 a încheiat un contract de închiriere cu Primăria P. (f. 125, 126, vol. I, dosar fond) pentru o suprafață de 575 mp. situată în oraș P., ., unde până în urmă cu patru ani a funcționat o terasă cu restaurant și fabrică de alcool. Pentru terenul pe care îl deține plătea impozit pe an la primărie, iar pentru clădire achita chirie lunar Cooperativei de Consum, despre aceasta din urmă afirmând că „nu plătea impozit primăriei, nici nu avea acte de proprietate”. Declarațiile reprezentantului persoanei vătămate se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, arătând explicit că „pentru închirierea terenului a formulat o cerere la primărie” (f. 129, vol. I, dosar fond), care a fost aprobată în ședința Consiliului Local (f. 143-147, vol. I, dosar fond), iar clădirea aparține Cooperativei de Consum solicitând închirierea acesteia. Cât despre modul în care a fost efectuată expertiza tehnică în construcții dispusă de Judecătoria B., persoana vătămată a precizat că măsurătorile cadastrale s-au efectuat de către un inginer ce a venit „însoțit de reprezentanți ai Cooperației, de președinte, iar lucrarea cadastrală s-a întocmit în afara terenului închiriat de mine, care este delimitat de o bordură”; declarații martor S. V. (f. 172, vol. I, d.u.p) – consilier în Consiliul Local al orașului P. în perioada 2004-2008, proces-verbal întocmit de procuror la data de 26.10.2011 (f. 173-175, vol. I, d.u.p) și înscrisurile ridicate de acesta (f. 176-203, vol. I, d.u.p) – cu ocazia verificării la sediul Primăriei orașului P. a situației juridice a imobilelor situate în orașul P., ., ., .. 7 și ., stabilindu-se următoarele: din Registrul Posesorilor valabil de la 01.01.1990 a rezultat că imobilele din . format din teren arabil în suprafață de 659 mp. și teren curți construcții de 739 mp., .. 7 format din teren arabil în suprafață de 1.566 mp. și . format din teren arabil în suprafață de 1.330 mp. și teren curți construcții de 630 mp. figurează în posesia CENTROCOOP, iar imobilul din . format din teren în suprafață de 1.190 mp. figurează în posesia Consiliului Local, în Registrul Agricol pe anii 1986-1990 figurează T. D., T. T., T. S. A., S. E. și I. T., Cooperativa de Consum P. fiind înscrisă în acest registru începând cu anul 2001, însă numai cu imobilele din . și .. 1-3, însă fără precizarea terenului și a clădirii. Cooperativa de Consum P. nu a fost și nu este înscrisă în Registrul Agricol cu imobilele din . și .; în Registrul de Rol Nominal Unic figurează Cooperativa de Consum cu impozite pe clădiri și teren în perioada 1979-2005 (26 de ani), dar nu este menționată suprafața clădirilor și a terenurilor, valoarea clădirilor și a terenurilor sau adresele acestora, decât valoarea impozitelor, așa încât nu se poate stabili pentru ce clădiri sau terenuri a plătit impozit Cooperativa de Consum P. (anexându-se ordinele de plată din care reiese că Societatea Cooperativa de Consum P. a achitat diverse sume de bani cu titlu de impozit „pe teren și clădiri” Primăriei orașului P., fără a se specifica adresele acestora sau suprafața, f. 210-215, vol. I, d.u.p). În schimb, menționează procurorul, din verificarea Registrului de Rol Nominal Unic rezultă că partea civilă I. T. figurează ca plătitor de impozit pe clădire pentru o construcție în suprafață de 55,80 mp. începând cu data de 30.04.1993 situată în P., ., jud. I. (f. 272, vol. I, d.u.p), ceea ce înseamnă că părții civile îi era recunoscută calitatea de proprietar asupra acesteia, deoarece numai proprietarii plătesc impozite pe bunurile pe care le dețin cu acest titlu; extrase din Registrul Agricol (f. 223-271), din Registrul de Rol Nominal Unic (f. 272-281, vol. I, d.u.p), precum și din Registrul Posesorilor (f. 287-292) – care atestă cele consemnate de procuror în cuprinsul procesului verbal menționat mai sus; proces-verbal de perchizițe domiciliară (f. 386-389, vol. I, d.u.p.) – efectuate la domiciliile inculpaților P. T. și N. B., ocazie cu care de la locuința lui N. B. s-au ridicat următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 56/09.01.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 9194/2005 în fotocopie, cererea Primăriei P. nr._/13.07.2006, încheierea din data de 04.12.2006 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, număr vechi 414/2006, sentința civilă nr. 2645/07.06.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 414/2006 – toate în fotocopii, 5 (cinci) împuterniciri de reprezentare juridică, fără număr, semnate în alb de primarul orașului P., adresele nr. 9471/15.06.2004 și nr. 4534/08.06.2005 formulate de Primăria orașului P. către Consiliul Județean I., Hotărârea nr. 22 din 31.05.2004 a Primăriei P. și anexele la aceasta; adresa nr. 950/16.05.1975 a Uniunii Județene a Cooperativelor de Consum (f. 392, vol. I, d.u.p) – care atestă că începând cu data de 01.06.1975 Cooperativa de Consum P. a primit în „dotare”, ca mijloc fix, o clădire „Complex Comercial .), având valoarea de inventar de 90.473,00 lei și teren în folosință în suprafață de 1.000 mp.; corespondența dintre partea civilă I. T. și primarul C. P. (f. 393-403) – în care partea civilă informa Primăria P. în legătură cu „zvonul ce ar fi circulat prin localitate”, în sensul că Societate de Consum ar fi devenit proprietara unor terenuri, inclusiv asupra celui din ., situați ce o afecta pe partea civilă – proprietara atelierului de reparații radio-tv în suprafață de 55,80 mp. anexând înscrisuri doveditoare, inclusiv chitanțele de plată ale furnizorilor de servicii (S.C. Electrica S.A, f. 405-441, vol. I, d.u.p, contract pentru alimentarea cu apă și canalizare nr. 110/06.05.1999 încheiat cu Primăria . de plată, f. 504-512,) și răspunsurile martorului C. P. - în acea vreme primarul localității în care îi solicita părții civile să facă dovada calității sale de proprietar, cu toate că primăria pe care o conducea îi percepea impozit pe clădirea asupra căreia partea civilă pretindea că are un drept de proprietate; Hotărârea Guvernului nr.930/29.08.2002, în extras și modificările la aceasta (f.445-467, vol. I, d.u.p) – privind atestarea domeniului public al județului I., precum și al orașelor și comunelor din județul I., constatându-se că terenurile uzucapate nu au fost trecute în proprietatea publică a comunei P., jud. I.; Hotărârea nr. 22/31.05.2004 a Consiliului Local P. (f. 473-476, vol. I, d.u.p) – prin care s-a propus modificarea și completarea Anexei nr. 31 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al ..G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului I., precum și al orașelor și comunelor din județul I., în sensul introducerii și a terenului din ., Anexa nr. 31 rămânând însă nemodificată (f. 478, 483, vol. I, d.u.p); cererile formulate de Primăria orașului P. către P. de pe lângă Judecătoria Cornetu (f. 517-522, vol. I, d.u.p) – în care se arată că se constituie parte civilă în procesul penal și solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului P. T., întrucât „a diminuat patrimoniul orașului cu patru terenuri situate în centrul administrativ”; adresa nr._/10.02.2012 emisă de Primăria orașului P. (f. 525, vol. I, d.u.p) – care atestă că „la persoane juridice poziția de rol fiscal 427 a fost deschisă în anul 2005 la data la care reprezentantul S.C. F. IMPEXIM S.R.L. s-a prezentat la casieria primăriei unde a achitat suma de 4.085 lei, neexistând evidențiat pe chitanță pentru care anume imobil a fost plătită suma, în cont chirie teren”, fiind deschis acest rol fiscal numai pentru evidențierea acestei unice plăți; adresa nr._/17.02.2012 emisă de Primăria orașului P. (f. 527, vol. I, d.u.p) –care atestă că terenul situat în . nu figurează în Anexa nr. 31 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului I., precum și al orașelor și comunelor județului I.. În Registrul Posesorilor 01.01.1990 figurează la pag. 67, cvartal 67, . Popular cu suprafața de 1190 mp; copia înscrisurilor existente la dosarul nr. 414/2006 al Judecătoriei B. (f. 1-118, vol. II, d.u.p) – din care rezultă activitatea infracțională a inculpaților P. T. și N. B.; adresa nr. 3687/20.03.2006 a Primăriei P. (f. 120, vol. II, d.u.p) – care atestă informații nereale în legătură cu situația juridică a terenurilor uzucapate; adresa nr._/13.07.2006 a Primăriei P. (f. 121, vol. II, d.u.p) – ce cuprinde cerere de renunțare la exercitarea căii de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 2645/07.06.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr. 414/2006; proces-verbal întocmit la data de 26.10.2009 de lucrătorii de poliție la sediul Primăriei orașului P. – Biroul Impozite și Taxe Locale (f. 123, vol. II, d.u.p) – ocazie cu care s-au verificat registrele de rol fiscal din anii 1999-2001 stabilindu-se că în registrul anilor 2005-2009, la numărul de rol 427 figurează S.C. F. IMPEXIM S.R.L. una dintre taxele instituite fiind pentru chirie teren, achitată pentru anul 2005 cu chitanța nr._/24.08. în valoare de 4.085 lei ridicându-se în baza art. 96, 97 C.pr.pen. extrase din registrul de rol fiscal (f. 124-125), precum și chitanțele emise de unitatea administrativ-teritorială P. privind plata chiriei pentru teren de către S.C. F. IMPEXIM S.R.L. (f. 127-130, vol. II, d.u.p); proces-verbal întocmit la data de 06.05.2009 de lucrătorii de poliție (f. 130, vol. II, d.u.p) – cu ocazia predării de către I. T. a următoarelor documente, în copie xerox: contract de închiriere nr._/11.03.2009, autorizația nr._/12.02.1991 emisă de Primăria S.A.I, cerere pentru emiterea autorizației în baza prevederilor Decretului-lege nr. 54/1990, contract de închiriere din 09.08.1999 încheiat între Primăria P. și S.C. F. IMPEXIM S.R.L, patru chitanțe de plată a chiriei pe numele F. IMPEXIM și C. G. emise de Primăria P. (f. 131-142, vol. II, d.u.p); certificat de atestare fiscală (f. 145, 152, vol. II, d.u.p) – din care reiese că partea civilă I. T. figurează în evidențele Primăriei P. cu imobil și teren la rol 412 în ., având impozitul achitat; contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 603/15.02.2008 la B.N.P. „M. S. P.” (f. 155-159, vol. II, d.u.p, f. 101-104, vol. I, dosar fond) – potrivit căruia Cooperativa de Consum pantelimon a vândut terenul în suprafață de 894,45 mp. și construcțiile edificate pe acesta în suprafață totală de 372,25 mp. situate în . numitului G. N.; împuterniciri de reprezentare juridică (f. 173-178, vol. II, d.u.p) – găsite cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inc. N. B., fiind semnate „în alb” de primarul C. P.; adresa nr._/16.06.2008 a Primăriei P. (f. 197-202, vol. II, d.u.p) – din care rezultă că inc. P. T. a ocupat funcția de secretar al orașului P. în perioada 24.05._06; referat întocmit de inc. Ț. L. privind plățile efectuate de Cooperativa de Consum P. în contul impozitelor și taxelor locale și chitanțele doveditoare (f. 236-254, vol. II, d.u.p) – din care rezultă că Societatea Cooperativa de Consum a efectuat plăți în contul impozitelor și taxelor locale în perioada 01.09._08; fișele postului (f. 255-259, vol. II, d.u.p) – privind atribuțiilor inculpaților P. T., N. B. și Ț. L. F.; raport din data de 03.11.2009 (f. 262-293, vol. II, d.u.p) – întocmit de către numitul G. C. – consilier în cadrul Primăriei orașului P.; adresa nr. 8594/24.06.2009 a Primăriei P. (f. 295-298, vol. II, d.u.p) – care atestă că în dosarul de rol fiscal pentru imobilele situate la adresele: .. 7, ., . și . cel mai vechi document fiscal este datat din anul 1996 în care figura cu clădiri și teren Cooperativa de Consum P. pentru care a achitat impozite locale; proces-verbal al ședinței ordinare a Consiliului Local din data de 26.09.2007 (f. 302-303, 323-326, vol. II, d.u.p, f. 154-158, vol. II, dosar fond) – ocazie cu care consilierii A. și M. au ridicat problema faptului că „șeful serviciului juridic a dat în judecată primăria”, considerând că „nici nu avea dreptul” să procedeze astfel. La ședința respectivă a fost prezent și inculpatul N. B. care a încercat să convingă persoanele prezente că Societatea Cooperativa de Consum P. era îndreptățită la a obține titlu de proprietate, respectiv „sentința civilă”, „pentru că stau acolo de 30 de ani”. Mai mult decât atât, inc. N. B. este intrigat de atitudinea consilierilor care au susținut că „se pot contrazice afirmațiile instanței cu acte” întrebând „care este dovada dreptului de proprietate al Primăriei? Precizează că a avut loc acolo o punere în posesie. În 1975 s-a transmis Cooperativei în dotare clădirea și 1000 mp. în folosință”. Judecătorul fondului consideră elocventă privind activitatea infracțională a inculpatului N. B. care a avut în permanență reprezentarea finalității faptelor sale, acționând în scopul obținerii terenurilor de către Cooperativa de Consum, discuția ce a avut loc între acesta și cei doi consilieri, care au sesizat cu lejeritate, cu ușurință faptul că în realitate a fost un dosar în care Primăria orașului P. a fost apărată formal: „dl. L.: Trebuia să ne apărăm acest drept și să facem dovada că noi suntem proprietarii acelui teren și nu Cooperativa. Și în alte locații în care își desfășoară activitatea Cooperativa instanța a recunoscut că aparțin Consiliului Local”; „N. B.: (…) S-a făcut adresa către Consiliul Județean pentru a se înscrie acel teren în domeniul public”; dl. M. F.: „Dacă Consiliul Județean nu a vrut să-l treacă, noi o să-l dăm Cooperației?”. În continuare cei doi consilieri învederează inc. N. că i-a fost transmisă Cooperativei „folosința, iar nu proprietatea. Să ne uităm în lege”, afirmând că „instanța a fost dusă pe căi greșite”, deoarece terenurile nu se află în domeniu public, dar se află în administrarea primăriei, pe raza administrativ-teritorială a localității, iar „legea 18/1991 spune că toate terenurile intravilane aparțin unității administrativ-teritoriale”. În legătură cu neexercitarea căii de atac, consilierul A. T. ce a fost audiat ca martor în ședința publică de judecată din data de 21.03.2014 (f. 141, 142, vol. II, dosar fond) a afirmat că „legal trebuia să se exercite calea de atac” și, văzând intreaga activitate depusă de inculpații P. T. și N. B. – consilieri juridici în cadrul Primăriei P., apreciază că „trebuie deferiți justiției”, „să fie sancționați penal”; adresa nr._/08.07.2008 a Primăriei P. (f. 329, vol. II, d.u.p) – din care rezultă că inc. P. T. a ocupat funcția de consilier juridic în cadrul Primăriei în perioada 01.02._01, șef serviciu Administrație Publică Locală în perioada 01.05._07, iar din data de 13.07.2007, consilier personal la Cabinetul primarului C. P.. Inculpatul N. B. și-a desfășurat activitatea ca și consilier juridic în perioada 2005-2007 în cadrul Primăriei P.; actele care au stat la baza organizării licitației publice privind vânzarea imobilului din . (f. 329-394, vol. II, d.u.p).

*

**

În cursul procesului penal inculpații P. T. și N. B. au încercat să-și formuleze o . apărări care vizau înlăturarea răspunderii lor penale, ambii acreditând ideea bunei lor credințe în desfășurarea procesului civil ce a format obiectul dosarului nr. 414/2006 al Judecătoriei B., menționând că aveau convingerea că Societatea Cooperativa de Consum P. era îndreptățită la a deveni proprietara celor patru terenuri situate în intravilanul orașului P. și, în plus, menționând că li s-a cerut de către superiori și nu puteau refuza solicitarea acestora, riscând să-și piardă locul de muncă (inc. N. B. spunând că așa i-a cerut șeful său direct – inc. P. T., iar acesta din urmă arătând că așa i-a cerut primarul C. P., care l-a asigurat că „nu sunt probleme”).

În esență, inculpatul P. T. a arătat că a promovat acțiunea de uzucapiune ca reprezentant al Cooperativei de Consum P. în contradictoriu cu Primăria P. ale cărei interese trebuia să le apăr în virtutea funcției mele la cererea primarului C. P., precizând că știa că terenurile nu făceau parte din proprietatea publică a primăriei și nici din domeniul privat (o explicație neplauzabilă, deoarece dacă nu făceau parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale nu putea fi invocată prescripția achizitivă, bineînțeles nici din domeniul public deoarece aceste bunuri sunt imprescriptibile achizitiv) și « pentru opozabilitate față de terți » (instanța nu a înțeles această afirmație în contextul dat, probabil inculpatul P. T. a vrut să spună că a promovat acțiunea pentru ca dreptul de proprietate al Cooperativei, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, să fie opozabil tuturor).

Referitor la încălcarea atribuțiilor din fișa postului (f. 255, 256, vol. II, d.u.p) potrivit cărora inculpatul P. T. avea obligațiile de a « desfășura activități de consultanță și cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului pentru Primărie, de a acorda asistență, consultanță și reprezentare juridică a Primăriei la instanțele judecătorești » inculpatul a precizat că și-a încălcat aceste atribuții de serviciu având avizul favorabil al primarului « care l-a asigurat că nu sunt niciun fel de probleme » și « atâta timp cât primăria prin primar era de acord, a acceptat » (f. 101, vol. I, dosar fond).

La rândul său, inculpatul N. B. a arătat că nu a știut că își încalcă atribuțiile de serviciu, deoarece a avut încredere în șeful său, inc. P. T. care era mai mare decât el și nu credea că face ceva ilegal. De asemenea a precizat că nu a exercitat calea de atac a apelului întrucât așa i-a spus șeful său și, oricum nu avea niciun motiv să o facă (cu toate că pierduse procesul, implicit instituția la care era angajat fusese prejudiciată prin pierderea a patru terenuri în valoare de 124.830 euro, așa încât alt motiv nu mai era necesar).

Susținerile inculpaților P. TRAIN și N. B. au fost contrazise categoric de către probele administrate în prezenta cauză (denunțul formulat de martorul O. A., procese-verbale, proces-verbal și anexe, raport de expertiză, înscrisuri, declarațiile părților civile sau reprezentanților acestora: I. T., C. G., S. V., declarațiile martorilor C. P., G. I., V. Caju, Z. I., A. I., O. A., A. T., A. V. și D. D., extrase din registrele aflate în evidența primăriei, declarațiile inculpatului Ț. L. F., așa cum au fost redate mai sus și chiar de către propriile lor declarații.

Judecătoria cataloghează drept evidentă cunoașterea de către inculpații P. T. și N. B. a dispozițiilor legale cuprinse în 94 alin. 4 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit cărora “funcționarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită”, având în vedere pregătirea universitară în specializarea juridică, postul deținut, precum și obligațiile din fișa postului pe care au semnat-o. Este adevărat că, scriptic, numai inc. P. T. a fost mandatarul Cooperativei de Consum, după cum reiese din conținutul împuternicirii de reprezentare juridică existentă la fila 28 din dosarul Judecătoriei B., dar același lucru se va reține și pentru inc. N. B. care deși scriptic (conform împuternicirii de reprezentare juridică existentă la fila 2 din același dosar) reprezenta interesele Primăriei la care era angajat, faptic a efectuat acte tot în favoarea Cooperației de Consum atât prin acțiuni – a redactat în fals adresa nr. 3687/20.03.2006, a formulat cererea de renunțare la apel determinând primarul să o semneze, cât și prin inacțiuni – nu a depus întâmpinare, nu a propus probe în apărarea primăriei, asigurând nu numai o apărare formală a Primăriei P., ci una în favoarea reclamantei Cooperativa de Consum P., care, în realitate, a beneficiat de dublă asistență juridică și reprezentare a celor doi consilieri juridici, care, prin eforturile lor susținute și conjugate au reușit obținerea unei soluții favorabile.

Totodată, Judecătoria reține caracterul vădit netemeinic al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Cooperativa de Consum care nu a deținut în posesie niciodată terenurile situate în orașul P., .. 5 în suprafață de 216,5 mp, bld. Biruinței nr. 54 în suprafață de 1.187,00 mp, . în suprafață de 459,5 mp. și . în suprafață de 894,45 mp. primind în folosință numai suprafața de 1.000 mp. conform adeverinței nr. 950/16.05.1975 (f. 105, vol. I, f. 209, vol. II, dosar fond). Este adevărat că anterior anului 1989 Cooperația deținea terenuri în folosință, însă este vorba despre acele terenuri „aflate în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare, necesare pentru construcții unităților cooperatiste” (art. din Decretul nr. 244/17.06.1955 privind reglementarea transmiterii unor bunuri imobile proprietatea statului către unitățile cooperatiste), iar încetarea folosinței fără termen a terenului se hotăra motivat în condițiile art. 4 ale aceluiaș act normativ. Așadar aceste terenuri erau date cu scopul de a fi exploatate de către unitățlie cooperatiste, urmând ca, fie în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către unitășile cooperatiste, fie prin hotărârea organului care a decis atribuirea, terenurile să reintre în administrarea comitetului executiv al sfatului popular care le-a deținut anterior (adresa nr. 50/21.05.2014 a U.J.C.C. I., f. 246-257, 263-272, vol. II, dosar fond). După Revoluția română de la 1989, toate terenurile erau în proprietatea publică sau privată a statului sau unităților sale administrativ-teritoriale, terenurile uzucapate făcând parte din proprietatea privată a orașului P., întrucât nu se găsesc pe lista celor înscrise în Anexa nr. 31 la H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului I.. Potrivit legii civile, se putea promova o acțiune în constatarea uzucapiunii deoarece nu avea ca obiect imobile aflate în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, însă acțiunea, în condițiile unui proces real, în condiții de contradictorialitate nu ar fi fost admisă, deoarece posesia exercitată de Cooperativa de Consum nu putea duce la dobândirea dreptului de proprietate, nefiind vorba de o posesie utilă în sensul art. 1890 C.civ. anterior, Cooperativa de Consum fiind un simplu detentor precar. Tocmai din motivele expuse, cunoscând aceste vicii ale „posesiei” care ar fi dus în mod firesc, juridic, la respingerea acțiunii, inculpații P. T. și N. B. au depus toate diligențele, recurgând chiar și la redactarea unei adrese în care au consemnat date nereale cu privire la situația juridică a terenurilor, pentru ca acțiunea să fie admisă.

Așa se explică și faptul că niciunul dintre aceștia nu a adus la cunoștința Consiliului Local al orașului P. diminuarea patrimoniului primăriei cu terenurile menționate, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței ordinare a Consiliului Local din data de 26.09.2007 acela fiind momentul în care s-a dat citire pentru prima dată sentinței civile nr. 2645/07.06.2006 definitivă prin neapelare.

Instanța apreciază apărările formulate de către inculpații P. T. și N. B., respectiv necunoașterea stării de incompatibilitate, deci a legii și teama de superiori, drept puerile și neconforme realității, de vreme ce, în cursul judecării dosarului nr. 414/2006 al Judecătoriei B. au știut foarte bine ce au de făcut pentru admiterea acțiunii promovate în favoarea Cooperativei de Consum și în dauna unității administrativ-teritoriale la care erau angajați și care îi remunera lunar.

În orice caz, există în drept principiul conform căruia "nimeni nu se poate scuza, invocand necunoașterea legii" („nemo censetur ignorare legem"), iar dacă ar fi admisă invocarea necunoașterii legii s-ar ajunge la o stare de instabilitate juridică și haos, fapt pentru care este general admisă prezumția absolută a cunoașterii legii, de la care nu pot face rabat inculpații P. T. și N. B. (funcționari în cadrul administrației publice locale cu studii universitare juridice)..

Analizând declarațiile inculpaților P. T. și N. B., acestea pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, instanța constată că acestea sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum a fost redat mai sus, fiind totodată caracterizate de inconsecvență și contraziceri cu celelalte susțineri din cursul procesului penal, motiv pentru care instanța apreciază că acestea sunt incapabile de a conduce la aflarea adevărului în cauză, urmând astfel a fi înlăturate.

Judecătoria cataloghează declarațiile inculpaților P. T. și N. B. drept o încercare a acestora de a evita răspunderea penală pentru propriile fapte și de a îngreuna cercetarea judecătorească.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține că s-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că inculpații P. T. și N. B. și-au încălcat, cu știință, atribuțiunile de serviciu pe care le aveau ca funcționari în cadrul Primăriei orașului P., consilieri juridici în cadrul Serviciului Administrație Publică Locală și Juridic cu ocazia judecării dosarului civil nr. 414/2006 al Judecătoriei B. obținând nelegal un titlu de proprietate asupra a patru terenuri în favoarea Cooperative de Consum P., prin faptele producând o pagubă în valoare de 124.830 euro unității administrativ-teritoriale P., precum și persoanei fizice I. T. și persoanelor juridice S.C. F. IMPEXIM S.R.L. și S.C. E. P. S.R.L.

De asemenea, s-a dovedit, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că inc. N. B. a atestat cu prilejul întocmirii adresei nr. 3687/20.03.2006 împrejurări necorespunzătoare adevărului în legătură cu situație juridică a terenurilor situate în întravilanul loc. P., jud. I., respectiv la adresele din .. 7, ., . și ..

În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații P. T. și N. B..

*

* *

La termenul de judecată din data de 23.05.2014 instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților după cum urmează:

Pentru inculpații N. B. și Ț. L. F..

-din infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cp (persoane vătămate I. T., . și .);

-din infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248¹ Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cp coroborat cu art. 309 C.p. (persoană vătămată orașul P. prin Primăria P.);

-din infracțiunea prev. de art. 289 C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 321 C.p. toate cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 38 alin. 1 C.p.

Pentru inculpatul P. T.

-din infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cp (persoane vătămate I. T., . și .);

-din infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248¹ Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cp coroborat cu art. 309 C.p. (persoană vătămată orașul P. prin Primăria P.) ambele cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 38 alin. 1 C.p.

Apărătorul ales al inculpatului N. B. a solicitat în temeiul art. 386 C.p.p. cu aplicarea art. 5 C.p., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. B. în o infracțiune de abuz în serviciu prev. de art. 246 C.p. de la 1969, o infracțiune de abuz în serviciu prev. de art. 248 C.p. de la 1969 și fals intelectual prev. de art. 289 C.p. de la 1969, aflate în concurs ideal, deci cu aplicarea art. 33 lit. b) C.p. de la 1969, motivat de aceea că, din materialul probator administrat în cauză, atât în timpul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, nu s-a dovedit, fără niciun fel de dubiu, existența unui prejudiciu în patrimoniul unității administrativ teritoriale, orașul P., reprezentat de valoarea terenurilor presupus a fi uzucapate în mod nelegal. Conform prevederilor art. 183 C.p., prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă mai mare de 2.000.000 lei. Pe cale de consecință, solicită aplicarea principiului in dubio pro reo și nereținerea în sarcina clientului său a incidențelor prevederilor art. 309 C.p. respectiv art. 146 C.p. de la 1969, cât și a prevederilor art. 13² din Legea 78/2000 fiind necesar ca, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, să obțină unui interes sau avantaj pentru sine ori pentru altul, neexistând la dosarul cauzei dovezi că inculpatul N. B., în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, ar fi obținut un interes sau avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru sine ori pentru altul, întrucât din declarațiile martorilor rezultă că N. B. nu cunoștea nicio persoană care să facă parte din cadrul Cooperatiei.

În concluzie, solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cp de la 1969 în art. 246 C.p. de la 1969 și din art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248¹ Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 248 C.p. de la 1969, toate cu reținerea art. 33 lit. b) C.p. de la 1969.

Analizând cererile formulate atât de apărătorul ales al inculpatului N. B., cât și din oficiu, Judecătoria apreciază că nu sunt întemeiate, din următoarele considerente:

Potrivit art. 13² din Legea nr. 78/2000 « în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”. Folosul necuvenit în speța de față este obținerea titlului de proprietate în mod fraudulos, prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu de către inculpații P. T. și N. B., de către Societatea Cooperativa de Consum P. asupra a patru terenuri în suprafață totală de 2757,45 mp. în valoare de 124.830 euro, sumă cu care a fost prejudiciat orașul P. și de care a profitat Cooperația, motiv pentru care se va respinge solicitarea apărătorului ales al inculpatului N. B. în sensul nereținerii dispozițiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000.

Instanța nu este de acord nici cu schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. B. din art. 248¹ C.pen. în infracțiunea prev. de art. 248 C.pen. deoarece la data săvârșirii faptei, prejudiciul cauzat părții civile Orașul P. era de 124.830 euro, adică 438.153 lei (la un curs valutar de 1 euro = 3.5134 lei, conform site-ului oficial al Băncii Naționale Române), valoare ce se încadrează în dispozițiile art. 146 C.pen. de la 1969: „prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane fizice sau juridice. Este adevărat că potrivit art. 183 din noul Cod penal prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei, însă așa cum se va arăta în continuare, judecătorul fondului a apreciat ca fiind mai favorabilă legea veche, respectiv Codul penal de la 1969, motiv pentru care nu poate menține încadrarea juridică conform Codului penal anterior cu înlăturarea agravantei privind consecințele deosebit de grave, așa cum sunt reglementate în actuala legislație. Nu s-ar fi reținut consecințele deosebit de grave, numai în situația în care instanța ar fi consideart mai favorabilă legea noua și ar fi schimbat încadrarea juridică a faptelor potrivit noilor texte incriminatorii.

În ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților pusă în discuție din oficiu, judecătorul fondului arată că prin Legea nr. 286/2009 legiuitorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).

Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice, Judecătoria constată că noul Cod penal nu mai face distincție între valoarea socială ocrotită, stabilind o singură infracțiune de abuz în serviciu (art. 297) ce se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Deși la prima vedere, chiar și cu aplicarea dispozițiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000, limitele de pedeapsă ar fi mai mici (de la 3 la 9 ani și 4 luni) decât în cazul infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248¹ Cod penal de la 1969 (de la 6 ani și 8 luni la 20 de ani), ar părea mai favorabil noul Cod penal, în procesul de individualizare a pedepsei, după reținerea concursului de infracțiuni și a efectelor circumstanțelor atenuante, s-au consatatat mai favorabile dispozițiile legii penale de la 1969.

În concluzie, văzând și dispozițiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, Judecătoria va respinge solicitarea formulată din oficiu, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților N. B. și Ț. L. F. din infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cp (persoane vătămate I. T., . și .), din infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248¹ Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cp coroborat cu art. 309 C.p. (persoană vătămată orașul P. prin Primăria P.) și din infracțiunea prev. de art. 289 C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 321 C.p. toate cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 38 alin. 1 C.p, iar pentru inculpatul P. T. din infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cp (persoane vătămate I. T., . și .), din infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 248¹ Cp de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 13² din legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cp coroborat cu art. 309 C.p. (persoană vătămată orașul P. prin Primăria P.) ambele cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 38 alin. 1 C.p. și va proceda la aplicarea globală a dispozițiilor legale din vechea reglementare penală.

*

* *

Instanța apreciază că sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului P. T. care în calitate de funcționar în cadrul Primăriei orașului P. șef serviciu în cadrul Compartimentului Administrație Publică Locală, Juridic și Resurse Uman în anii 2005 și 2006, însărcinat cu acordarea de consultanță, asistență și reprezentare juridică a unității administrativ-teritoriale orașul P., prin încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 4 din Legea nr. 161/2003, cu știință, a reprezentat interesele Societății Cooperativa de Consum P. cu prilejul judecării dosarului civil nr. 414/2006 de Judecătoria B. în contradictoriu cu Orașul P. reprezentat de primar, fapt urmat de obținerea de către Cooperativă a dreptului de proprietate asupra a patru terenuri situate în intravilanul loc. P., în suprafață totală de 2757,45 mp. și în valoare de 124.830 euro, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248¹ Cod penal de la 1969.

Sub același aspect, fapta inculpatului P. T. care în calitate de funcționar în cadrul Primăriei orașului P. șef serviciu în cadrul Compartimentului Administrație Publică Locală, Juridic și Resurse Uman în anii 2005 și 2006, însărcinat cu acordarea de consultanță, asistență și reprezentare juridică a unității administrativ-teritoriale orașul P., prin încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 4 din Legea nr. 161/2003, cu știință, a reprezentat interesele Societății Cooperativa de Consum P. cu prilejul judecării dosarului civil nr. 414/2006 de Judecătoria B. în contradictoriu cu Orașul P. reprezentat de primar, fapt urmat de obținerea de către Cooperativă a dreptului de proprietate asupra a patru terenuri situate în intravilanul loc. P., în suprafață totală de 2757,45 mp. cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale părților civile I. T., S.C. F. IMPEXIM S.R.L. și S.C. E. P. S.R.L. care dețineau spații comerciale în baza unor contracte de închiriere încheiate cu Primăria orașului P., întrunește elementele constitutive a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal de la 1969.

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului N. B. care în calitate de funcționar în cadrul Primăriei orașului P., consilier juridic în cadrul Compartimentului Administrație Publică Locală, Juridic și Resurse Umane în anii 2005 și 2006, însărcinat cu acordarea de consultanță, asistență și reprezentare juridică a unității administrativ-teritoriale orașul P., prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, a asigurat o apărare formală, sprijinind în fapt interesele Societății Cooperativa de Consum P. cu prilejul judecării dosarului civil nr. 414/2006 de Judecătoria B. în contradictoriu cu Orașul P. reprezentat de primar, fapt urmat de obținerea de către Cooperativă a dreptului de proprietate asupra a patru terenuri situate în intravilanul loc. P., în suprafață totală de 2757,45 mp. și în valoare de 124.830 euro, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248¹ Cod penal de la 1969.

Sub același aspect, fapta inculpatului N. B. care în calitate de funcționar în cadrul Primăriei orașului P., consilier juridic în cadrul Compartimentului Administrație Publică Locală, Juridic și Resurse Uman în anii 2005 și 2006, însărcinat cu acordarea de consultanță, asistență și reprezentare juridică a unității administrativ-teritoriale orașul P., prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, a asigurat o apărare formală, sprijinind în fapt interesele Societății Cooperativa de Consum P. cu prilejul judecării dosarului civil nr. 414/2006 de Judecătoria B. în contradictoriu cu Orașul P. reprezentat de primar, fapt urmat de obținerea de către Cooperativă a dreptului de proprietate asupra a patru terenuri situate în intravilanul loc. P., în suprafață totală de 2757,45 mp.cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale părților civile I. T., S.C. F. IMPEXIM S.R.L. și S.C. E. P. S.R.L. care dețineau spații comerciale în baza unor contracte de închiriere încheiate cu Primăria orașului P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal de la 1969.

Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului N. B. care în calitate de funcționar în cadrul Primăriei orașului P., consilier juridic în cadrul Compartimentului Administrație Publică Locală, Juridic și Resurse Uman în anii 2005 și 2006 a atestat date necorespunzătoare adevărului cu prilejul întocmirii adresei nr. 3687/20.03.2006 privind situația juridică a suprafeței de teren de 2757,45 mp. Situată în intravilanul loc. P., jud. I., fapt ce adus la pronunțarea sentinței civile nr. 2645/07.06.2006 a Judecătoriei B. în dosarul nr. 414/2006 prin care s-a consatatat în mod neîntemeiat dreptul de proprietate al Cooperativei de Consum P. asupra a celor patru terenuri menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal de la 1969.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au comis infracțiunile deduse judecății cu intenție directă.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13²din Legea nr.78/2000 raportat la art. 246 Cod penal de la 1969 instanța constată că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Astfel pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, majorate conform art. 13² din Legea nr. 78/2000, de la 8 luni la 4 ani. Potrivit art. 122 lit. d) coroborat cu art. 124 Cod penal de la 1969 termenul de prescripție pentru persoană fizică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, iar prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate, deci 7 ani și 6 luni. Conform art. 122 alin. 2 C.pen. termenele se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii. În speța dedusă judecății, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor a fost comis inc. N. B. și P. T. la data pronunțării sentinței civile nr. 2645/07.06.2006 de către Judecătoria B., definitivă prin neapelare, ceea ce înseamnă că s-a împlinit prescripția specială la data de 07.12.2013. În consecință, în baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. și art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. b) C.pr.pen. în referire la art. 122 lit. d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal de la 1969, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților P. T. și N. B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal de la 1969 (părți civile I. T. și S.C. E. P. S.R.L), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților P. T. și N. B., instanța a aut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal de la 1969 și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunile reținute în actul de inculpare; gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța în apreciază ca fiind ridicat raportat la modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile, împrejurările în care acestea au fost comise și urmările produse (inculpații s-au folosit de funcțiile pe care le dețineau în cadrul administrației publice locale pentru a obține în mod nelegal dreptul de proprietate asupra unor terenuri pe care Societatea Cooperativa de Consum P. le-a valorificat ulterior, au premeditat săvârșirea infracțiunilor, iar inculpatul N. B. a redactat o adresă ce conținea date nereale privind situația juridică a terenurilor în scopul inducerii în eroare a instanței de judecată și obținerii unei hotărâri favorabile părții cu care Orașul P. se afla în litigiu, au acționat în scopul obținerii de foloase materiale de către Cooperație, fără a le păsa că astfel patrimoniul unității administrativ-teritoriale la care erau angajați era diminuat nejustificat); relațiile sociale încălcate și care ocrotesc patrimoniul unității administrativ teritoriale, buna desfășurare a activităților de serviciu, încrederea publică în înscrisurile emanate de la autorități, pluralitatea de infracțiuni săvârșite concretizată prin comiterea a trei infracțiuni de către inculpatul N. B. și a două infracțiuni de către inculpatul P. T., de persoana și conduita inculpaților: P. T. are vârsta de 77 ani, este căsătorit, studii superioare, pensionar militar, pe parcursul procesului penal nu a conștientizat gravitatea faptelor sale, a negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, a încercat să-și formuleze apărări care vizau înlăturarea răspunderii sale penale, catalogate de instanță ca puerile și neconforme adevărului, a fost « capul, coordonatorul » întregii activități infracționale și N. B. care are vârsta de 37 ani, este necăsătorit, studii universitare, la data faptelor era funcționar în cadrul Primăriei Orașului P., pe parcursul procesului penal nu a conștientizat gravitatea faptelor sale, a negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui, a încercat să-și formuleze apărări care vizau înlăturarea răspunderii sale penale, înlăturate de instanță ca neconforme adevărului.

Fiind dovedite existența faptelor, elementele constitutive ale acestora și săvârșirea lor de către inculpații P. T. și N. B., instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea câte unei pedepse pentru fiecare din infracțiunile reținute, coborâte sub minimul special prevăzut de lege cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) și art. 74 alin. 2 C.pen. de la 1969. Este adevărat că atitudinea inculpaților avută în timpul procesului penal, de nerecunoaștere a faptelor și de încercare a îngreuna aflarea adevărului în cauză, nu i-ar îndreptăți la reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante, însă, ținând cont de vârsta inculpatului P. T., în situația în care instanța nu ar fi avut în vedere circumstanțele atenuante menționate ar fi însemnat condamnarea acestuia la o pedeapsă într-un cuantum, chiar și minim, a cărei executare să aibă loc numai în regim de detenție. Judecătorul fondului apreciază că o astfel de pedeapsă este excesivă, iar scopul acesteia de reeducare și reinserție socială a inculpatului P. T. în vârstă de 77 ani nu s-ar mai atinge prin executarea unei pedepse în regim penintenciar. În aceste condiții nici inculpatului N. B. instanța nu-i poate stabili o modalitate privativă de executare a pedepsei cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat inc. P. T. a fost cel care a « condus » procesul ce a format obiectul dosarului nr. 414/2006 al Judecătoriei B..

Au fost avute în vedere la reținerea circumstanțelor atenuante și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei de către apărătorii aleși ai celor doi inculpați, precum declarația martorului în circumstanțiere C. R. M. (f. 276, vol. II, dosar fond).

De asemenea, Judecătoria apreciază că reeducarea inculpaților, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc si fără privare de libertate, dând posibilitatea acestora să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relatiile sociale pe care au înțeles să le încalce prin savârșirea infracțiunilor, astfel că, în baza art. 86¹ Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere, pe o durata de 6 (șase) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 86² Cod penal pentru inculpatul P. T. și suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare sub supraveghere, pe o durata de 5 (cinci) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 86² Cod penal pentru inculpatul N. B..

În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța a interzis inculpaților pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acesteia.

*

**

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ț. L. F., instanța constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6965/P/2007 întocmit la data de 28.02.2012 de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ț. L. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal și fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal.

În sarcina inculpatului Ț. L. F., în calitate de inspector la Direcția Impozite și Taxe Locale P., s-a reținut că a atestat date nereale în cuprinsul adresei nr. 3687/20.03.2006 transmisă Judecătoriei B., fapt care a condus la pronunțarea sentinței civile nr. 2645/07.06.2006 a Judecătoriei B. prin care s-a constatat, în mod neîntemeiat, dobândirea de către Cooperativa de Consum P. a dreptului de proprietate asupra a patru terenuri situate în orașul P., jud. I., în valoare totală de 124.830 euro, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

Din punct de vedere probator, procurorul s-a limitat la a susține că inculpatul Ț. L. F., în calitate de inspector de impozite și taxe a inserat în cuprinsul adresei nr. 3687/20.03.2006 date false în sensul că cele patru terenuri mai sus menționate erau în posesia și folosința Cooperativei de Consum P. de peste 30 de ani, fiind edificate pe acestea sediul Cooperativei și spații comerciale, fără însă a indica în mod concret în ce a constat activitatea sa infracțională și probele care să susțină dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului Ț. L. F..

Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată inculpatul Ț. F. L. a negat faptele reținute în sarcina sa, arătând că, în anul 2006, era inspector la Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei orașului P., iar cele menționate în adresa nr. 3687/20.03.2006 referitoare la plata impozitelor și taxelor de către Cooperativa de Consum P. le-a comunicat inculpatului N. B.. Astfel în adresa respectivă este consemnat că „terenurile în cauză, astfel cum au fost nominalizate, sunt evidențiate în declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitelor pe teren ale Cooperativei de Consum P.. Menționăm că, anterior anului 1996, aceste terenuri au fost înscrise în evidențele Administrației Financiare a Sectorului Agricol I., autoritate care avea atribuții de încasare a impozitelor și taxelor locale, iar arhiva acesteia nu ne-a fost predată” (f. 120, vol. II, d.u.p). Astfel, procurorul a considerat că adresa cuprinde date false întrucât inc. Ț. F. L. nu a inserat și mențiunea referitoare la plata de către partea civilă I. T. a impozitelor și taxelor pentru o construcție în suprafață de 58,8 mp. situată în . unde funcționa un atelier de reparat televizoare din anul 1991. De asemenea s-a mai apreciat ca necorespunzătoare adevărului și împrejurarea că, deoarece în registrul de rol nominal unic (f. 175-203, vol. I, d.u.p) nu este menționată suprafața clădirilor și a terenurilor, valoarea clădirilor sau a terenurilor sau adresele acestora, ci doar împrejurarea că Societatea Cooperativa de Consum P. figurează în Registrul de rol nominal unic cu impozite pe clădiri și teren în perioada 1979-2005 (f. 175, vol. I, d.u.p), în mod fraudulos ar fi comunicat inculpatul Ț. F. L. că terenurile în cauză au fost evidențiate în declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitelor pe teren ale Cooperativei de Consum P.. Judecătorul fondului consideră că declarațiile inculpatului Ț. F. L. sunt sincere și se coroborează cu materialul probator administrat în cauză. Astfel, după cum reiese din conținutul procesului-verbal întocmit la data de 26.10.2011 de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la sediul Primăriei orașului P., cu ocazia verificării situației juridice a imobilelor situate în orașul P., jud. I., ., ., . și .. 7 în Registrul de rol nominal unic nu este menționată suprafața clădirilor și a terenurilor, valoarea clădirilor și a terenurilor sau adresele acestora, ci doar valoarea impozitelor, fără a se putea stabili cu certitudine pentru ce clădiri și ce terenuri a plătit impozite Cooperativa de Consum P.. Concluzia firească ar fi fost că, dacă Societatea Cooperativa de Consum plătea taxe și impozite pentru toate terenurile pe care le primise spre folosință cu titlu gratuit, ar fi trebuit să plătească și pentru acestea, întrucât trei dintre ele figurau în posesia CENTROCOOP conform Registrului Posesorilor (f. 173 verso, vol. I, d.u.p). Este excesiv a se imputa inculpatului Ț. L. faptul că nu a consemnat în adresa nr. 3687/2006 că partea civilă figura ca și plătitor de impozite pe clădire pentru imobilul din . din data de 30.04.1993 până în prezent în condițiile în care i s-a cerut a se verifica dacă Societatea Cooperativa de Consum a achitat impozitele și taxele la zi, iar aceste evidențe se țin după numele persoanei și nu după adresă.

Instanța consideră că față de inculpatul Ț. L. F. soluția este aceea de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intrelectual, deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă – elementul material, în sensul că cele consemnate în adresa nr. 3687/30.03.2006 a Primăriei P. și depusă în probatoriul administrat în dosarul civil nr. 414/2006 al Judecătoriei B. nu atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului în ceea ce privește achitarea taxelor și impozitelor de către Cooperativa de Consum P. aspect ce reiese și din conținutul referatului existent la filele 236-237, vol. II, d.u.p. precum și din conținutul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei chiar de partea civilă Primăria orașului P. (f. 94, 95, vol. I, dosar fond).

Nu se poate reține în sarcina inculpatului Ț. L. F. nici a doua variantă de comitere a faptei, respectiv printr-o inacțiune („omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări”) în sensul că acesta nu a făcut nicio referire la plata taxelor și impozitelor de către partea civilă I. T., deoarece Judecătoria B., prin adresa emisă la data de 01.03.2006 (f. 37, dosar nr. 414/2006) a cerut Primăriei P. un istoric de rol fiscal al terenurilor în suprafață de 216,82 mp. situat în .. 7, 1.203,8 mp. situat în ., 494,77 mp. situat în . și 895,74 mp. situat în ., precum și situația juridică a acestora, dacă fac obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât inculpatul, care nu are pregătire juridică, fiind economist, în mod firesc a răspuns strict la solicitarea instanței, fără a verifica dacă pentru clădirile edificate pe aceste terenuri plătesc impozite și alte persoane fizice sau juridice. Pentru a fi realizat elementul material al infracțiunii de fals intelectual în această modalitate, era necesar ca inculpatul Ț. L. F. să fi avut reprezentarea rezultatelor faptelor sale, în sensul că, în mod intenționat nu a inserat mențiunile cu privire la achitarea de către alte persoane de taxe și impozite, însă din materialul probator administrat la dosar sub acest aspect nu a rezultat, mai presus de orice dubiu și de orice îndoială rezonabilă că acesta cu știință nu a făcut vreo referire la împrejurarea că I. T. figura în evidențele fiscale având rol deschis în ., ci a procedat așa întrucât astfel i-a solicitat instanța – Jud. B., fapt confirmat și de inc. N. B. care a tehnoredactat adresa în cauză.

Aceeași soluție de achitare a fost dispusă față de inculpatul Ț. L. F. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Potrivit art. 246 C.pen. de la 1969, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor „fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane (...)”. Judecătorul fondului apreciază că în cauză lipsește latura subiectivă, respectiv intenția în activitatea pretins infracțională săvârșită de inc. Ț. L. F.. Astfel, prin semnarea conținutului adresei nr. 3687/20.03.2006 sub aspectul achitării obligațiilor fiscale de către Cooperativa de Consum inculpatul nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale vreunei alte persoane, întrucât, pe de-o parte acesta a atestat că reclamanta din cauza civilă, Cooperativa de Consum P. a achitat taxele și impozitele la zi pentru terenurile menționate începând cu anul 1996, așadar în urmă cu 10 ani calculând la data judecării procesului ce avea ca obiect uzucapiunea. Această mențiune nu putea să conducă la pronunțarea unei hotărâri favorabile Cooperativei, întrucât simpla împrejurare că se achită taxele și impozitele de către o persoană nu conduce automat la constatarea împlinirii termenului pentru prescripția achizitivă. Ceea ce într-adevăr a produs consecințe juridice a fost conținutul adresei referitor la faptul că terenurile în cauză s-au aflat în posesia și folosința Cooperativei de Consum P. de peste 30 de ani, situație de notorietate publică, consemnare total nereală efectuată de inc. N. B., după cum a analizat și procurorul în rechizitoriu și instanța de judecată în prezenta motivare, în paragrafele anterioare. De altfel, nici Judecătoria B., în motivarea sentinței civile nr. 2645/07.06.2006 nu face nicio referire la adresa nr. 3687/20.03.2006 sub aspectul achitării taxelor și impozitelor, ci arată că „posesia este publică, din declarațiile martorilor rezultând că vecinii o considerau pe reclamantă ca fiind proprietarul terenului, au fost achitate taxe și impozite aferente”. Concluzionând, singura mențiune cu privire la achitarea impozitelor și taxelor de către Cooperativa de Consum este făcută de instanța civilă, însă rezultând din declarațiile martorilor, nicidecum din adresa cu numărul de mai sus.

Potrivit art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 Cod penal sau o pagubă patrimoniului acesteia, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii menționate, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ț. L. F., prin prisma laturii subiective, se poate lesne observa că abuzul în serviciu se săvârșește numai cu intenție. Acest lucru înseamnă că inculpatul Ț. L. F. fie a prevăzut rezultatul faptei lui și a urmărit producerea lui sau, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Judecătoria constată că, la dosarul cauzei, nu există probe din care să rezulte intenția inculpatului Ț. L. F. în scoaterea din patrimoniul unității administrativ-teritoriale a terenurilor obține în mod nelegal de către Cooperativa de Consum P..

Aprecierile procurorului potrivit cărora inculpatul Ț. L. F. cu știință nu ar fi inserat în conținutul adresei nr. 3687/20.03.2006 mențiunea cu privire la plata de către I. T. a impozitelor și taxelor pentru o clădire în suprafață de 55,8 mp. situat în ., începând cu data de 30.04.1993 nu sunt în măsură de demonstreze, în lipsa oricăror alte probe, caracterul intențional al faptei inculpatului.

În consecință, în cauză nu se poate reține că faptele inculpatului Ț. L. F. sunt suscepțibile de a fi încadrate în dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248¹ Cod penal, ale art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal și ale art. 289 Cod penal, lipsind atât elementul material al laturii obiective cât și latura subiectivă, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a doua C.pr.pen. va achita inculpatul Ț. F. L. sub asepctul infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că în termen legal partea vătămată Orașul P., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 124.830 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea terenurilor obținute de Societatea Cooperativa de Consum P. potrivit experizei tehnice efectuate în cursul judecării procesului civil înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 414/2006, valoare raportată la momentul efectuării expertizei, f. 92-95, vol. I, dosar fond).

De asemenea s-au constituit părți civile în procesul penal I. T. (f. 98, vol. I, dosar fond) cu suma de 100.000 ron reprezentând daune materiale, respectiv faptul că imobilul situat în . pe care îl deținea în baza unui înscris sub semnătură privată și pentru care avea deschis rol fiscal (f. 130-135, 140-145, vol. II, d.u.p) a fost inclus în suprafața de teren de 894,45 mp. ce a fost atribuită printr-o hotărâre judecătorească Cooperativei de Consum P. care la rândul său a vândut-o numitului G. N., iar noul proprietar a solicitat instanței evacuarea sa (f. 105-111, vol. I, dosar fond) și S.C. E. P. S.R.L. cu suma de 75.977,11 lei cu titlu de daune materiale (f. 56-58, vol. I, dosar fond), reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului în suprafață de 50 mp. situat în .. 47 colț cu dtr. Duzilor deținut în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria P. în data de 01.09.2013 pentru o perioadă de 14 ani.

Societatea comercială F. IMPEXIM S.R.L. prin administrator C. G. a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal (f. 112, vol. I, dosar fond).

Instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Cod civil (aplicabile în cauză): fapta ilicită a inculpaților P. T. și N. B. (încălcarea atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului și normele legale care reglementează activitatea funcționarilor publici), prejudiciul material suferit de părțile civile Orașul P., I. T. și S.C. E. P. S.R.L., legătura de cauzalitate directă între faptele ilicite și prejudicii (încălcarea dispozițiilor legale urmată de scoaterea din patrimoniul unității administrativ-teritoriale a suprafețelor de teren și prejudicierea părților civile I. T. și S.C. E. P. S.R.L. care s-au văzut în imposibilitate de a-și desfășura activitatea economică fiind evacuați de noul proprietar) și vinovăția dovedită a inculpaților P. T. și N. B. care au acționat cu intenție directă.

Potrivit expertizei tehnice judiciare nr. 2468/07.04.2006 (f. 93-103, vol. II, d.u.p), valoarea de piață a celor patru terenuri atribuite Societății Cooperativa de Consum P. prin sentința civilă nr. 2645/07.06.2006 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. 414/2006 este de 124.830 euro, valoare stabilită prin raportare la perioada judecării procesului civil (.. 5, suprafața de 216,50 mp. – 8.150 euro, ., suprafața de 459,50 mp. – 15.190 euro; ., suprafața de 894,45 mp. – 40.570 euro și ., suprafața de 1.187 mp. – 60.920 euro.

În ceea ce privește părțile civile I. T. și S.C. E. P. S.R.L, văzând soluția de încetare a procesului penal față de inculpații P. T. și N. B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, în baza art. 397 alin. 1 C. pr. pen. coroborat cu art. 25 alin. 5 C.pr.pen. a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile I. T. și S.C. E. P. S.R.L pentru sumele de 100.000 lei cu titlu de daune materiale și morale, respectiv 75.977,11 lei cu titlu de daune materiale.

A luat act că persoana vătămată S.C. F. IMPEXIM S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune, în baza art. art. 404 alin. 4 C.pr.pen. raportat la art. 252 și urm. C.pr.pen. a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu prin ordonanța nr. 6965/P/2007 din data de 16.01.2012, ora 09,00 și a proceselor verbale de aplicare a sechestrului din data de 20.01.2012 asupra bunurilor inculpatului N. B., respectiv un autoturism marca Mitsubishi Lancer, înmatriculat sub nr._, . JMBSNCY2A9U007679, un motociclu marca BMW, cu număr de înmatriculare_, . WB1021902AZT85767 și asupra apartamentului nr. 21 situat în București, .. 12, ., ., dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2335/23.10.2003 la B.N.P. Asociați „I. F. și I. S.” din București, sector 3, până la concurența sumei de 124.830 euro.

Văzând soluția de achitare a inculpatului Ț. L. F. pentru toate infracțiunile reținute în actul de sesizare al instanței, în temeiul art. 404 alin. 4 C.pr.pen. raportat la art. 252 și urm. C.pr.pen. a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu prin ordonanța nr. 6965/P/2007 din data de 16.01.2012, ora 09,00 și a proceselor verbale de aplicare a sechestrului din data de 16.01.2012 asupra bunurilor inculpatului Ț. F. L. asupra autoturismului marca Dacia 1310, înmatriculat sub nr._, . UU 1R_5 și din data de 18.01.2012 asupra dreptului de folosință a inculpatului referitor la imobilul (teren și construcție) situat în orașul P., ., jud. I., nuda proprietate deținând-o soții E. A. și E. O..

Împotriva sentinței penale au formulat apeluri Ministerul Public -P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, inculpații P. T. și N. B., precum și partea civilă I. T..

În motivarea apelului declarat de Ministerul Public este criticată soluția de achitare a inculpatului Ț. F., menționarea greșită a temeiului pentru care s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită de inculpații P. T. și N. B., să se constate că termenul de prescripție al răspunderii penale s-a împlinit la data de 20.09.2013, în raport de art. 122 lit. d) cu referire la art. 124 din C.p. anterior și la Decizia Curții Constituționale nr. 1092/18.12.2012 și încetarea procesului penal în baza art. 16 lit. f) C.p.p. față de inculpatul N. B. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, admiterea acțiunii civile formulată de I. T. și obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei daune materiale și morale și a S.C. E. P. S.R.L. la plata sumei de_,11 lei daune materiale.

Inculpații P. T. și N. B. solicită să se dispună achitarea lor pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Partea civilă I. T. solicită, în esență, obligarea inculpaților la plata despăgubirilor solicitate.

Examinând sentința penală raportat la motivele de apel invocate, Curtea constată că apelurile declarate de Ministerul Public și inculpatul N. B. sunt fondate, în timp ce apelurile declarate de inculpatul P. T. și partea civilă I. T. nu sunt fondate.

Relativ la apelul declarat de Ministerul Public, se constată că într-adevăr, temeiul în baza căruia s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpaților P. T. și N. B. pentru infracțiunea de abuz în serviciu este greșit, temeiul corect fiind acela prevăzut de art. 16 lit f C.p.p., care se referă la prescripție.

În consecință, Curtea va îndrepta această nelegalitate în apelul declarat de Ministerul Public și va dispune încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. și art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.pr.pen. în referire la art. 122 lit. d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal de la 1969 în privința inculpaților P. T. și N. B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal de la 1969 (părți civile I. T. și S.C. E. P. S.R.L), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Se observă că, într-adevăr, instanța de fond a dispus în mod greșit încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, calculând în mod eronat termenul de prescripție a răspunderii penale, însă acest aspect nu poate fi îndreptat în calea de atac, având în vedere împrejurarea că apelul declarat în scris de parchet nu vizează pe inculpații P. T. și N. B. decât din această perspectivă, neputând fi interpretat ca un apel în defavoarea inculpaților, deoarece se precizează în mod expres în cuprinsul motivelor de apel că soluția de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de abuz în serviciu este corectă. Or, în aceste condiții, deși apelul este declarat, așa cum rezultă din declarația de apel, și în privința inculpaților P. T. și N. B., din lectura motivelor de apel nu rezultă că acesta ar viza soluția de încetare a procesului penal, în sine, astfel că într-adevăr nu se pot extinde motivele de apel și în această privință. De asemenea, această nelegalitate nu poate fi îndreptată în apelurile declarate de inculpați întrucât s-ar încălca în mod evident principiul non reformatio in pejus, prevăzut de art. 418 C.p.p.

Cu ocazia dezbaterilor Ministerul Public a arătat că extinde al doilea motiv de apel în favoarea inculpatului N. B., precizând că acesta vizează comiterea infracțiunii prevăzute de art. 289 C.p. anterior, pentru care apreciază că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Curtea examinând acest motiv de apel apreciază că este fondat, instanța dispunând în cauză condamnarea cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. 2 C.p., însă, raportat la pedeapsa prevăzută de lege, se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 20.09.2013, în raport de art. 122 lit. d) cu referire la art. 124 din C.p. anterior și la Decizia Curții Constituționale nr. 1092/18.12.2012.

Astfel, pentru infracțiunea prev. de art. 289 C.p. maximul special de pedeapsă din legea veche, care a fost reținută ca lege penală mai favorabilă, este de 5 ani, iar potrivit art. 122 lit. d) C.p. 1969 termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani; conform art. 124 C.p. 1969, în varianta în vigoare la data săvârșirii infracțiunii prescripția specială intervine dacă acest termen este depășit cu încă jumătate.

În consecință, termenul de prescripție al răspunderii penale este, pentru infracțiunea prev. de art. 289 C.p. 1969, de 7 ani și 6 luni; cum faptele au fost săvârșite la data de 20.03.2006, acest termen s-a împlinit la data de 20.09.2013, astfel că instanța urmează a dispune încetarea procesului penal în baza art. 16 lit. f) C.p.p. față de inculpatul N. B. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual.

Motivele de apel formulate în privința inculpatului Ț. L. F. nu sunt fondate, instanța de fond dispunând în mod temeinic achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 din C.p. anterior și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-248¹ din C.p. anterior.

Curtea apreciază că în mod temeinic instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru cele 3 infracțiuni, pentru considerentul că este excesiv a se imputa faptul că nu a consemnat în adresa nr. 3687/2006 că partea civilă I. T. figura ca și plătitor de impozite și taxe pe clădiri pentru imobilul din . din 1993 până în prezent în condițiile în care acestui inculpat i s-ar fi cerut a se verifica dacă Cooperativa de Consum a achitat impozite și taxe la zi, iar aceste evidențe se țin după numele persoanei și nu după adresă, și în esență a acționat fără vinovăție.

Ministerul Public arată că dosarul civil având ca obiect uzucapiune instanța de judecată a solicitat Primăriei să comunice: 1 - Istoricul de rol fiscal al celor 4 terenuri; 2 - Situația juridică a acestora și 3 - Dacă aceste terenuri fac obiectul vreunei cereri de restituire, iar în răspunsul primit de instanță a fost semnat inclusiv de inculpatul Ț. L., în calitate de inspector de impozite și taxe, iar prin semnarea aceste adrese inculpatul și-a asumat juridic responsabilitatea cu privire la conținutul și veridicitatea informațiilor consemnate.

Curtea constată că într-adevăr inculpatul a semnat adresa respectivă, însă apreciază că nu în cauză nu a fost dovedită săvârșirea faptei cu forma de vinovăție prevăzută de lege – intenția.

Dacă în privința inculpaților P. T. și N. B. intenția este dovedită fără echivoc, din modalitatea în care au acționat în contra intereselor instituției la care erau angajați, în privința inculpatului Ț. L. există un dubiu ce profită inculpatului.

Se constată că în adresa respectivă s-au consemnat atât aspecte ce țineau de activitatea inculpatului cât și aspecte ce puteau fi atestate de instituția primăriei, în concret că cele 4 terenuri sunt în evidențe, în declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitelor pe teren ale Cooperativei din anul 1996, având în vedere că pentru perioada anterioară arhiva de la Administrația Financiară a Sectorului Agricol I. nu a fost predată, că terenurile se află în posesia și folosința Cooperativei de peste 30 de ani și că nu fac obiectul vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.

Or, aspectele ce țineau de activitatea inculpatului, respectiv plata de taxe și impozite de către Cooperativa de Consum P. au fost menționate în mod corect, fiind reale, precizându-se că cele 4 terenuri sunt în evidențe, în declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitelor pe teren ale Cooperativei din anul 1996, având în vedere că pentru perioada anterioară arhiva de la Administrația Financiară a Sectorului Agricol I. nu a fost predată.

Celelalte aspecte, care nu erau reale, nu aveau legătură cu activitatea inculpatului, în condițiile în care adresa este semnată și de alte persoane, cum ar fi inculpatul N. B., jurist, în măsură să răspundă la întrebarea instanței dacă respectivele terenuri fac sau nu obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.

Într-adevăr, în cuprinsul adresei s-a menționat și că cele 4 terenuri se află în posesia și folosința Cooperativei de peste 30 de ani, aspect menționat fără nici o bază reală, întrucât conform înscrisurilor din data de 09.08.1999 și 01.09.2003 Primăria P. și nu Cooperativa a încheiat două contracte de închiriere cu S.C. E. P. S.R.L. și S.C. F. I. S.R.L., având ca obiect 2 suprafețe de teren de 575 mp și 35 mp din . perioadă de 25 și 15 ani.

Curtea constată însă că împrejurarea că în adresă se răspunde, în mod global, la toate întrebările adresate de instanța de judecată, adresa fiind semnată de persoane având atribuții diferite, conduce la concluzia că inculpatul a semnat acea adresă în calitatea sa de inspector de impozite și taxe și numai în considerarea aspectelor ce țineau de impozitele plătite pentru terenurile respective, nu și pentru celelalte elemente atestate și care nu intrau în atribuțiile sale.

Modul defectuos în care a fost întocmită adresa respectivă nu face dovada unei conivențe infracționale între inculpați, iar alte dovezi privind vinovăția inculpatului Ț. L. nu există la dosarul cauzei.

Nici omisiunea de a se face referire la plata impozitelor de către partea civilă I. T. nu este, în sine, de natură a face dovada existenței infracțiunii de fals intelectual și a infracțiunii de abuz în serviciu, în condițiile în care adresa viza terenul din ., iar partea civilă I. T. a achitat impozit numai pe clădire, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, precum și din notele scrise depuse de aceasta și din declarația părții civile.

Instanța de fond a constatat în mod corect că din punct de vedere probator, procurorul s-a limitat la a susține că inculpatul Ț. L. F., în calitate de inspector de impozite și taxe a inserat în cuprinsul adresei nr. 3687/20.03.2006 date false în sensul că cele patru terenuri mai sus menționate erau în posesia și folosința Cooperativei de Consum P. de peste 30 de ani, fiind edificate pe acestea sediul Cooperativei și spații comerciale, fără însă a indica în mod concret în ce a constat activitatea sa infracțională și probele care să susțină dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului Ț. L. F.. Or, pentru existența celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată este necesar a se dovedi existența intenției inculpatului, aspect neprobat.

Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată inculpatul Ț. F. L. a negat faptele reținute în sarcina sa, iar din conținutul procesului-verbal întocmit la data de 26.10.2011 de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la sediul Primăriei orașului P., cu ocazia verificării situației juridice a imobilelor situate în orașul P., jud. I., ., ., . și .. 7 în Registrul de rol nominal unic nu este menționată suprafața clădirilor și a terenurilor, valoarea clădirilor și a terenurilor sau adresele acestora, ci doar valoarea impozitelor, fără a se putea stabili cu certitudine pentru ce clădiri și ce terenuri a plătit impozite Cooperativa de Consum P.. Concluzia firească ar fi fost că, dacă Societatea Cooperativa de Consum plătea taxe și impozite pentru toate terenurile pe care le primise spre folosință cu titlu gratuit, ar fi trebuit să plătească și pentru acestea, întrucât trei dintre ele figurau în posesia CENTROCOOP conform Registrului Posesorilor (f. 173 verso, vol. I, d.u.p). Într-adevăr, este excesiv a se imputa inculpatului Ț. L. faptul că nu a consemnat în adresa nr. 3687/2006 că partea civilă figura ca și plătitor de impozite pe clădire pentru imobilul din . din data de 30.04.1993 până în prezent în condițiile în care i s-a cerut a se verifica dacă Societatea Cooperativa de Consum a achitat impozitele și taxele la zi. În plus, se observă că partea civilă achita impozit numai pentru construcție, nu și pentru teren, iar adresa emisă de instanță nu era explicită, astfel că există un dubiu și din perspectiva interpretării cerințelor instanței de judecată.

Instanța de fond a considerat în mod temeinic că față de inculpatul Ț. L. F. soluția este aceea de achitare atât pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, cât și pentru infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, respectiv latura obiectivă – elementul material, în sensul că cele consemnate în adresa nr. 3687/30.03.2006 a Primăriei P. și depusă în probatoriul administrat în dosarul civil nr. 414/2006 al Judecătoriei B. nu atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului în ceea ce privește achitarea taxelor și impozitelor de către Cooperativa de Consum P. aspect ce reiese și din conținutul referatului existent la filele 236-237, vol. II, d.u.p. precum și din conținutul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei chiar de partea civilă Primăria orașului P. (f. 94, 95, vol. I, dosar fond) și de asemenea nu se poate reține în sarcina inculpatului Ț. L. F. nici a doua variantă de comitere a faptei, respectiv printr-o inacțiune („omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări”) în sensul că acesta nu a făcut nicio referire la plata taxelor și impozitelor de către partea civilă I. T., deoarece Judecătoria B., prin adresa emisă la data de 01.03.2006 (f. 37, dosar nr. 414/2006) a cerut Primăriei P. un istoric de rol fiscal al terenurilor în suprafață de 216,82 mp. situat în .. 7, 1.203,8 mp. situat în ., 494,77 mp. situat în . și 895,74 mp. situat în ., precum și situația juridică a acestora, dacă fac obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât inculpatul, care nu are pregătire juridică, fiind economist, în mod firesc a răspuns strict la solicitarea instanței, fără a verifica dacă pentru clădirile edificate pe aceste terenuri plătesc impozite și alte persoane fizice sau juridice, iar pentru a fi realizat elementul material al infracțiunii de fals intelectual în această modalitate era necesar ca inculpatul Ț. L. F. să fi avut reprezentarea rezultatelor faptelor sale, în sensul că, în mod intenționat nu a inserat mențiunile cu privire la achitarea de către alte persoane de taxe și impozite, însă din materialul probator administrat la dosar sub acest aspect nu a rezultat, mai presus de orice dubiu și de orice îndoială rezonabilă că acesta cu știință nu a făcut vreo referire la împrejurarea că I. T. figura în evidențele fiscale având rol deschis în ., ci a procedat așa întrucât astfel i-a solicitat instanța – Jud. B., fapt confirmat și de inc. N. B. care a tehnoredactat adresa în cauză.

De asemenea, în mod temeinic prima instanță a constatat că nu a fost dovedită existența intenției ca element constitutiv al infracțiunii nici pentru infracțiunea de fals intelectual, nici pentru aceea de abuz în serviciu.

În condițiile în care soluția de achitare a inculpatului Ț. va fi menținută de instanța de apel, Curtea constată că este nefondat și motivul de apel ce vizează admiterea acțiunii civile formulată de I. T. și obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei daune materiale și morale și a S.C. E. P. S.R.L. la plata sumei de_,11 lei daune materiale.

Relativ la apelul declarat de inculpatul P. T., Curtea constată că este nefondat, în cauză fiind dovedită vinovăția acestuia sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și 248¹ Cod penal de la 1969.

Astfel, în cauză intenția inculpatului de a acționa în contra intereselor Primăriei Orașului P. este dovedită, având în vedere împrejurarea că acesta a reprezentat partea adversă într-un proces în care calitatea de pârât o avea Primăria Orașului P., în concret a Cooperativa de Consum P. cu încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 4 din Legea nr. 161/2003, prezentând instanței de judecată date nereale referitoare la cele patru terenuri, deși acesta avea calitatea de șef al Serviciului Administrație Publică Locală și Juridic din cadrul Primăriei orașului P. cunoștea situația juridică reală a acestora și avea obligația de a înștiința instanța de judecată despre situația juridică reală a terenurilor uzucapate, fapt ce a condus la pronunțarea sentinței civile nr. 2645/07.06.2006 a Judecătoriei B. prin care s-a constatat, în mod neîntemeiat, dobândirea de către Cooperativa de Consum P. a dreptului de proprietate asupra a patru terenuri situate în orașul P., jud. I., în valoare totală de 124.830 euro, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

Apărarea a invocat lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, arătând că în cauză nu au fost produse urmările prevăzute de lege.

Potrivit art. 248 C.p. 1969 fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Or, în cauză s-a produs urmarea prevăzută de lege, respectiv o pagubă în patrimoniul Primăriei Orașului P., reprezentată de contravaloarea terenurilor ce au fost atribuite Societății Cooperativa de Consum și care în realitate erau administrate de Primăria Orașului P. sau se aflau în detenția altor persoane.

Se susține că din actele dosarului este clar că nu exista un titlu legal constituit pentru acele imobile, nefiind vreun act care să ateste că acele imobile au intrat în administrarea Statului până la 01.01.1990 în condiții legale și în aceste condiții, Statul Român neavând un titlu legal constituit nu putea transmite proprietatea asupra acelor imobile Orașului P., cu toate că Orașul P. a închiriat acele bunuri ulterior.

Se susține că Primăria P. nu este în măsură să ateste un drept de proprietate, ceea ce înseamnă că nu a fost prejudiciată, iar infracțiunea de abuz în serviciu nu există.

Curtea observă însă că soluția pronunțată de instanța civilă a avut la bază adresa emisă de inculpatul N. B., precum și acțiunile celor doi inculpați, care au acționat în mod evident în contra intereselor Primăriei Orașului P., deși erau angajații acestei instituții, astfel că fără acțiunile inculpaților terenurile respective nu ar fi ajuns în proprietatea Societății Cooperativa de Consum ci ar fi rămas în continuare în administrarea părții civile, cu atât mai mult cu cât nici Cooperativa de Consum nu a făcut dovada dreptului său de proprietate ci dimpotrivă, invocă posesia în condițiile legii civile tocmai pentru a deveni proprietar.

Se observă că, potrivit art. 1 al. 1 din Decretul 244/1955 terenurile proprietatea statului, aflate în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare, necesare pentru construcții unităților cooperatiste, pot fi transmise fără plata și fără termen în folosința acestora, prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional, respectiv a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, date la propunerea comitetului executiv al sfatului popular deținător al terenului.

Or, pârâta nu a prezentat asemenea decizii pentru a justifica dreptul său de posesie asupra terenurilor menționate – de altfel și martorul G. I., audiat de instanța de apel, a declarat în acest sens – fila 95.

Chiar în condițiile în care Primăria Orașului P. nu ar fi avut înscrisuri care să dovedească proprietatea sa asupra terenurilor, se constată că o pagubă s-a produs, prin aceea că, din cauza acțiunilor inculpaților Primăria Orașului P. nu s-a putut apăra efectiv în instanță, astfel că a pierdut posibilitatea ca instanța civilă să stabilească în mod legal situația juridică a acelor terenuri pe care Primăria le administra efectiv – cel puțin în parte – prin închiriere, aspect dovedit cu evidență.

De altfel, la pronunțarea soluției instanța a avut în vedere și declarațiile inculpaților, care au arătat, referitor la încălcarea atribuțiilor din fișa postului (f. 255, 256, vol. II, d.u.p) potrivit cărora inculpatul P. T. avea obligațiile de a « desfășura activități de consultanță și cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului pentru Primărie, de a acorda asistență, consultanță și reprezentare juridică a Primăriei la instanțele judecătorești » inculpatul a precizat că și-a încălcat aceste atribuții de serviciu având avizul favorabil al primarului « care l-a asigurat că nu sunt niciun fel de probleme » și « atâta timp cât primăria prin primar era de acord, a acceptat » (f. 101, vol. I, dosar fond).

Relativ la apelul declarat de inculpatul N. B., Curtea constată că este fondat, pentru motivele expuse în apelul declarat de parchet, astfel, cum a fost extins cu ocazia dezbaterilor, respectiv sub aspectul intervenirii prescripției pentru infracțiunea de fals intelectual, pentru argumentele avute în vedere în analiza apelului declarat de Ministerul Public.

Curtea în baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. și art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.pr.pen. în referire la art. 122 lit. d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal de la 1969 va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul N. B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal de la 1969, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Relativ la solicitarea de achitare a inculpatului, Curtea constată că nu este fondată, probatoriul administrat dovedind vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de fals intelectual și al infracțiunii de abuz în serviciu.

În esență, inculpatul nu contestă situația de fapt reținută de instanța de fond, însă apreciază că era la început de carieră și nu avea cunoștință de intențiile superiorilor săi.

Inculpatul N. B. recunoaște existența faptelor, însă apreciază că acțiunile sale nu au fost săvârșite cu vinovăția cerută de lege - intenția, singura variantă alternativă fiind aceea de a-și da demisia, dar nu a făcut-o.

Față de situația de fapt, corect reținută de prima instanță, Curtea constată că apărarea inculpatului nu poate fi luată în considerare, inculpatul acționând în mod repetat în contra intereselor Primăriei Orașului P., al cărei angajat era, din chiar declarațiile inculpatului reieșind că era conștient de faptul că acțiunile sale sunt ilegale.

Curtea nu poate avea în vedere apărarea inculpatului în sensul că a acționat conform cerințelor conducerii Primăriei Orașului P., acest fapt neavând relevanță juridică sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, putând avea cel mult relevanță din perspectiva individualizării pedepsei – stabilită de prima instanță într-un cuantum redus, cu suspendarea sub supraveghere a executării.

Nici faptul că încadrarea juridică este comună și identică pentru inculpații N. B. și Ț. L. F., în privința acestuia din urmă dispunându-se o soluție de achitare, nu are nicio relevanță juridică, atâta vreme cât relativ la inculpatul Ț. L. F. situația de fapt reținută este sensibil diferită de aceea reținută față de inculpatul N. B., iar instanța a reținut alte argumente juridice pentru a dispune achitarea acestuia.

Curtea constată că în privința inculpatului N. B. nu se poate reține incidența principiului in dubio pro reo, cum solicită apărarea, având în vedere atât probatoriul administrat cât și modalitatea în care a acționat inculpatul, modalitate pe care, de altfel, nu o contestă.

Se observă că în adresa emisă și de inculpatul N. B., care avea calitatea de jurist, a atestat în mod fals împrejurarea că terenurile se află în posesia și folosința Cooperativei de peste 30 de ani, deși această mențiune nu se întemeia pe niciun înscris sau pe alte evidențe și mai mult decât atât nu putea fi atestată decât ca o chestiune de fapt, de care inculpatul nu avea cum să aibă cunoștință atâta vreme cât nici nu avea vârsta necesară pentru a cunoaște de când durează situația de fapt a posesiei terenurilor respective, însă avea cunoștințe juridice care i-au permis să înțeleagă consecințele juridice ale faptului că atesta aceste aspecte, fără verificarea evidențelor sau a altor înscrisuri.

Relativ la argumentul că instanța de fond reține în privința inculpatului Ț. L. F. că sentința civilă a Judecătoriei B. nu s-ar fi bazat pe acel răspuns la adresă, ci pe declarațiile martorilor, această concluzie fiind însă contrazisă în motivarea făcută pentru condamnarea inculpatului N. B., Curtea observă că în privința inculpatului N. B. s-au reținut și alte aspecte – cum ar fi acela că nu a declarat calea de atac împotriva sentinței civile, exprimând această poziție în scris, sentința civilă rămânând în acest mod definitivă, deși era pronunțată în defavoarea părții pe care o reprezenta.

De asemenea, referitor la susținerea că este singurul inculpat față de care s-a dispus sechestru pe casă și pe mașină, bunuri făcute cadou de părinți, existând actele doveditoare la dosar, Curtea apreciază că nici aceasta nu are relevanță juridică, atâta vreme cât aceste bunuri se află în proprietatea inculpatului, iar pentru acoperirea prejudiciului legea permite instituirea sechestrului asigurator.

Relativ la apelul declarat de partea civilă I. T., se constată că acesta nu este fondat.

În motivarea apelului se invocă un aspect de nelegalitate, acela că, instanța de fond, în temeiul art. 397 C.p.p. avea obligația să soluționeze atât latura penală cât și latura civilă a acestei cauzei, or instanța de fond a considerat că nu se impune soluționarea acestei cauze și pe latură civilă, raportându-se la dispozițiile art. 25 alin. 5 cu trimitere la art. 16 alin. 1 lit. b) C.p.p.

Curtea constată că în condițiile în care inculpatul Ț. F. a fost achitat, iar această soluție urmează a fi menținută de instanța de apel, reținându-se lipsa vinovăției sub aspectul atât al infracțiunii de fals intelectual cât și al infracțiunii de abuz în serviciu, nu se poate dispune obligarea acestuia la achitarea de despăgubiri către partea civilă, întrucât în privința acestui inculpat nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul cauzat părții civile nefiind produs urmare a acțiunilor inculpatului.

În privința celorlalți inculpați, se constată că instanța de fond a dispus în mod greșit încetarea procesului penal urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, și în consecință lăsarea nesoluționată a acțiunii civile conform art. 25 al. 5 C.p.p.

Soluția prev. de art. 25 al. 5 C.p. este incidentă în mod formal și în consecință este și legală.

Curtea apreciază că nu se impune a trece la judecarea fondului acțiunii civile, chiar reținând culpa instanței în soluționarea laturii penale a cauzei, întrucât din analiza dosarului cauzei reiese că persoana vătămată I. T. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea lipsirii de dreptul de folosință al imobilului și a faptului că a fost evacuat de noul proprietar, însă aceasta nu a depus la dosarul cauzei nicio probă și nici nu a solicitat probe în acest sens, astfel că în asemenea condiții Curtea apreciază că o soluție mai favorabilă părții civile este aceea de a menține dispoziția instanței de a lăsa nesoluționată acțiunea civilă, pentru a da părții civile posibilitatea de a dovedi pretențiile sale în fața instanței civile. În măsura în care ar trece la judecata cauzei în fond, în lipsa oricăror dovezi relative la cuantumul daunelor materiale soluția ar fi aceea de respingere a acțiunii civile, ceea ce ar contraveni principiului non reformatio in pejus prev. de art. 418 C.p.p.

Pentru considerentele expuse, Curtea În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și de apelantul inculpat N. B. împotriva sentinței penale nr. 341/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu.

Va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând în baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. și art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.pr.pen. în referire la art. 122 lit. d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal de la 1969 va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților P. T. și N. B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal de la 1969 (părți civile I. T. și S.C. E. P. S.R.L), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Va menține celelalte dispoziții privind pe inculpatul P. T..

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. și art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.pr.pen. în referire la art. 122 lit. d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal de la 1969 va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul N. B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal de la 1969, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Va menține celelalte dispoziții privind pe inculpatul N. B., inclusiv privind condamnarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 13 ind.2 rap. la art. 248 și 248 ind. 1 C.p.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul inculpat P. T. și de apelantul parte civilă I. T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe apelantul inculpat P. T. și pe apelantul parte civilă I. T. la cheltuieli judiciare către stat, aceștia aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unor căi nefondate de atac.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelurile declarate de Ministerul Public și de inculpatul N. B. rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și de apelantul inculpat N. B. împotriva sentinței penale nr. 341/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

1. În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. și art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.pr.pen. în referire la art. 122 lit. d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal de la 1969 încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. T. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal de la 1969 (părți civile I. T. și S.C. E. P. S.R.L), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Menține celelalte dispoziții privind pe inculpatul P. T..

2. În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. și art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.pr.pen. în referire la art. 122 lit. d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal de la 1969 încetează procesul penal privind pe inculpatul N. B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal de la 1969, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. și art. 17 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.pr.pen. în referire la art. 122 lit. d) Cod penal de la 1969 și art. 124 Cod penal de la 1969 încetează procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal de la 1969 (părți civile I. T. și S.C. E. P. S.R.L), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și 248¹ Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) și art. 74 alin. 2 Cod penal de al 1969 în referire la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal de la 1969, condamnă inculpatul N. B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (parte civilă Primăria Orașului P., jud. I.).

În baza art 86¹ C.pen dispune suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare sub supraveghere pe o durata de 5 (cinci) ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art 86² Cod penal de la 1969.

În baza art. 86³ C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art 86³ alin. 1 lit. a) – d) Cod penal de la 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la art. 86³ alin. 1 lit. b)-d) Cod penal de la 1969 se comunică Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Menține celelalte dispoziții privind pe inculpatul N. B..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

3. În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul inculpat P. T. și de apelantul parte civilă I. T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe apelantul inculpat P. T. și pe apelantul parte civilă I. T. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelurile declarate de Ministerul Public și de inculpatul N. B. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. A. A. M. R.

GREFIER

B. L.

Red. RM

2 ex/28.03.2015